Calea Victoriei № 71 - nationalizarea unor imobile
1950
- Georgescu Vasile, (mostenitori), 4 apartamente, Bucuresti, calea Victoriei 71. - DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru nationalizarea unor imobile
- Georgescu V. (mostenitori) prin M. Antoniu, 4 apartamente, Bucuresti, calea Victoriei 71. - DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru nationalizarea unor imobile
Calea Victoriei № 77 - nationalizarea unor imobile
- Cladirea Romaneasca, societate pentru intretinerea si administrarea imobilelor societatii, 297 apartamente, Bucuresti, str. Cavafii Vechi 17, Bd. Republicii 61, calea Mosilor, Bd. 1848, 16; str. Blanari 2, 8, 12, calea Victoriei 77, str. Dr. Botez 9, 15, 16, str. M. Eminescu 84, 86, str. Bis. Amzei 16, str. Doamnei 3, str. Academiei 1, calea Victoriei 2. - DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru nationalizarea unor imobile
- Parsechian Bogdanov, 11 apartamente, Bucuresti cal. Victoriei 77. - DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru nationalizarea unor imobile
Calea Victoriei № 81a - Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Iosif”
1873-1884
Catedrala metropolitană şi arhiepiscopală „Sfântul Iosif” a fost construită între anii 1873-1884 după planurile arhitectului vienez dr. Friedrich Schmidt, având stil romanic, combinat cu elemente gotice.
Ctitorul Catedralei este Episcopul Ignatius Paoli, din Congregaţia Călugărilor Pasionişti, primul Arhiepiscop al Arhidiecezei de Bucureşti.
Banii pentru construirea Catedralei au provenit de la credincioşii din Bucureşti, de la diferite personalităţi înstărite, dar şi de la binefăcători din străinătate, cunoscuţi sau prieteni ai Episcopului Paoli. Piatra folosită la construcţie a fost adusă din carierele de la Russe (Bulgaria), iar cărămizile au fost fabricate sau achiziţionate din Bucureşti şi localităţile învecinate. Interiorul catedralei este bogat decorat.
1885
În ziua de vineri, 15 februarie 1885, a fost celebrată Sfânta Liturghie Pontificală de către Arhiepiscopul Ignatiu Paoli pentru consacrarea şi inaugurarea Catedralei „Sfântul Iosif”. Arhiepiscopul era înconjurat şi de reprezentanţii autorităţilor civile: Delegatul Consiliului de Miniştri, Ministrul Afacerilor Externe, Preşedintele Senatului, Prefectul Poliţiei, Primarul Capitalei, întregul corp diplomatic de la Bucureşti.
Altarul mare al Catedralei a fost executat la Roma, din marmură albă de Carrara, după planurile arhitectului Friedrich Schmidt şi apoi montat la Bucureşti, de specialistul Niccolo Orassi. Lucrările au fost conduse de arhitect Alfons Zegers, invitat din Irlanda.
Pictura decorativă a navei centrale a fost executată de către Georg Roder din München, iar pictorul Fr. Elsner a executat pictura decorativă din capela baptisteriului şi din navele laterale ale Catedralei.
Îmbrăcarea în stucatură a colonadelor, stâlpilor şi a pereţilor este opera maeştrilor italieni, fraţii Aterio.
La 15 februarie 1885 s-a ţinut prima Liturghie.
1930
Orga Catedralei este una dintre cele mai bune orgi de concert din România. Ea a fost construită şi montată de firma L. Wegenstein din Timişoara în 1930, înlocuind orga montată în 1892 de firma Merklin din Paris.
1986
În 1986 au fost terminate lucrările de pictură din Catedrală, începute de pictorul Toma Lasconi şi finalizate de către echipa condusă de Petru Ciobănică.
1991
După fiecare cutremur, Catedrala a fost reparată şi consolidată, dar numai pe porţiuni, până când, în 1991, au fost începute lucrări complexe de consolidare. Aceste lucrări au fost executate după un plan gândit unitar pentru întregul edificiu al Catedralei.
Calea Victoriei № 81-83 - Magazinul Stefanel
- Stefanel, primul magazin de fashion deschis în România după Revoluţie, se va muta în mai de pe Calea Victoriei. Se încheie astfel o epocă în retailul de îmbrăcăminte.
1991
Stefanel, primul brand străin care a pariat pe România la începutul anilor '90, va închide în luna mai a acestui an magazinul de pe Calea Victoriei, inaugurat în 1991 în urma unui contract de închiriere pe 20 de ani semnat cu firma Universal, controlată indirect în prezent de oamenii de afaceri Puiu Popoviciu şi Radu Dimofte.
În momentul intrării pe piaţa locală a brandului Stefanel, niciun alt brand de modă străin nu îşi făcuse curaj să se uite măcar către România. A fost nevoie de 15-20 de ani pentru ca nume precum Zara sau H&M să intre pe piaţa locală. Ultimul intrat, brandul suedez H&M, venit la distanţă de două decenii faţă de Stefanel, marchează începutul unei noi ere. Dacă în '91 Stefanel devenea simbolul capitalismului românesc, în 2011 H&M marchează începutul erei hainelor ieftine, a volumelor mari de vânzări şi a supremaţiei mallurilor.
2011
"Magazinul în care îşi desfăşoară activitatea brandul Stefanel va fi închis în luna mai 2011 ca urmare a încetării dreptului de utilizare a imobilului situat în Bucureşti, Calea Victoriei, nr. 81-83, sector 1. SC Universal SA a încheiat un contract de închiriere pentru acest spaţiu începând cu luna iunie 2011", au spus reprezentanţii Universal, proprietarul spaţiului, care nu au dat însă detalii despre noul chiriaş. Potrivit unor surse din piaţă, locul magazinului Stefanel va fi luat de retailerul britanic de lux Burberry, care va fi adus în sistem de franciză de fondul de investiţii Global Eye.
Reprezentanţii Stefanel confirmă închiderea magazinului şi anunţă relocarea acestuia, însă nu dau detalii despre noul spaţiu unde acesta va fi amplasat.
Cu zece magazine în prezent, Stefanel are vânzări anuale în jurul a 5,5 milioane de euro în România, adică o medie de 550.000 de euro/magazin, de câteva ori mai mică decât a unui brand de volum precum H&M, unde vânzările trec de 3 milioane de euro/unitate. Cu toate acestea, clientul Stefanel lasă în medie 2.000 de euro pe sezon pe produse cumpărate din magazin, în timp ce bonul mediu de casă cuprinde cel puţin 3 produse.
"Îmi pare rău că se închide magazinul Stefanel de pe Calea Victoriei. Acesta este un brand care a crescut ca imagine în timp", spune Cristina Bâtlan, acţionar în cadrul producătorului de pantofi şi genţi Musette.
SURSA: ZF