Lupta pentru 12% crestere PIB pe an
Cresterea economica a Romaniei din ultimii ani se poate aprecia ca un trend pozitiv care daca este luat in calcul de mediul de afaceri si de cel decizional guvernamental si regional poate sa ajute la depasirea previziunilor molcome ale statisticienilor si demararea unui proces de "creștere economică sustenabilă în ritmuri superioare" adica atingerea unor tinte de minim 12% de crestere a PIB-ului fata de comodul 2% impus de contabilii statisticii. Doar cu o tinta de 12% de crestere a PIB-ului va reusi Romania sa atinga nivelul PIB-ului european si de integrare in zona euro cu nivelul de 1 € = 1 leu ce ar asigura ca veniturile de azi sa fie aceleasi dar in euro, inclusiv salarii si pensii.
Previziune posibil de realizat si vom analiza rand pe rand fiecare sector economic, cu contributia sa la cresterea PIB-ului. AGRICULTURA SI PIB-ul
Primul sector de activitate este agricultura care tot timpul a fost, este si o sa mai fie considerata ca o Cenusareasa a economiei Romanesti si asta nu numai din cauza vremii uneori nefavorabile dar alteori prea generoasa chiar si in lipsa irigatiilor, dar si in privinta numarului asa zis prea mare din populatie (peste 25%) care este ocupata cu agricultura si in principiu cea numita de "subzistenta" dar tocmai asta poate sa fie si secretul unei cresteri agresive a PIB-ului in acest sector de activitate printr-o buna organizare si management al resurselor si al vanzarii productiei lor.
Tocmai si mai ales din cauza proastei organizari din acest domeniu s-a ajuns ca sa existe produse similare aduse din import in procente de peste 70% si chiar 90%, ce pot sa fie concurate de produsele indigene, deci piata este doar trebuie doar un imbold prin legislatie si apoi o organizare concreta si in pasi rapizi la nivel regional, judetean si apoi pe plan local. Se spune ca în componența PIB-ului intra "capitalul, forța de muncă și productivitatea" pai tocmai asta este diferenta dintre industrie, constructii si agricultura si anume ca agricultura detine forta de munca cea mai numeroasa, chiar daca "se spune" (de catre cine ? importatori si engro-sisti) ca e prea imbatranita. Capitalul Capitalul pentru o agricultura care poate si trebuie sa inlocuiasca produsele din import, luand o tinta de 10-15% pe an se poate obtine "pas cu pas" prin masuri economico financiare impuse sau stimulate de factorii interesati prin parteneriat cu agricultorii sau asociatiile de agricultori din fiecare domeniu agricol. Capitalul in agricultura se obtine in tarile occidentale prin contractele bursiere de vanzari pe termen lung ce folosesc la obtinerea de finantare ce este necesara achizionarii de utilaje sau modernizarii sau a construirii de mici fabrici de procesare sau de depozite. La inceputurile anilor 90 doar doua tari si-au trimis reprezentanti la Bursa din Chicago si anume China si Moldova pentru a face contractari si schimb de experienta dar de la noi cam greu, chiar daca a fost apoi o explozie de burse de marfuri pe la noi dar cu rezultate mediocre pentru ca s-au constituit dupa ureche si cu multe piedici impuse de legislatie, ce mai sunt si acum in vigoare dupa 25 de ani si una dintre ele este obligativitatea ca reducerile de pret sa se faca doar in 2 perioade ale anului si nu la libera alegere a pietei sau a comerciantului, dupa cum a impus BNR. Capitalul se poate obtine si prin contractari externe din vanzarea de marfuri la export precum sunt acum previzionate livrarile catre China ce poate sa ceara chiar mai multe produse sau cantitati decat putem noi produce, chiar si la standarde impuse de ei. Un alt for care face contractari regulate si in cantitati apreciabile este FAO si asta deoarece populatia globului creste dar si foametea bantuie pe planeta iar Romania printr-o oraginizare eficienta ar putea sa acceseze aceste fonduri ca sa livreze ce se contractea astfel prin FAO. Capitalul se obtine si din contractarile sau licitatiile cu/din tari precum cele din Africa prin Egipt sau Asia prin burse specializate din acea zona. Citeste mai departe aici
|
Raportul de ţară al Comisiei Europene. Economia României va creşte cu 4,2% în 2016 şi cu 3,7% în 2017, dar deficitul bugetar va ajunge la 3,8% din PIB - 29 feb 2016
Raportul de ţară al Comisiei Europene. Economia României va creşte cu 4,2% în 2016 şi cu 3,7% în 2017, dar deficitul bugetar va ajunge la 3,8% din PIB - 29 feb 2016 Autor: Iulian Anghel
- Creşterea economică potenţială este limitată de planificarea şi coordonarea proastă a investiţiilor publice, de cea mai scăzută rată de absorbţie a fondurilor UE, de un mediu de afaceri nefavorabil, de o intensitate scăzută a cercetării şi dezvoltării şi de reforme structurale prelungite - Expansiunea bugetară, care stimulează în primul rând consumul intern în contextul unei creşteri economice deja solide, fără luarea unor măsuri suplimentare ce vizează oferta, ar putea antrena noi dezechilibre interne şi externe.
Economia este în expansiune şi va înregistra în 2016 un avans de 4,2% din PIB. Creşterea este însă peste potenţial, prin urmare aduce cu ea un mănunchi de vulnerabilităţi precum depăşirea deficitului şi a datoriei publice, susţine raportul de ţară al Comisiei Europene, publicat la finele săptămânii.
Raportul se adaugă unei serii de prognoze şi opinii care văd o direcţie bună a economiei ţării fără să o identifice însă cu un „tigru economic“: potenţialul de creştere economică este undeva între 2,5 şi 3%, iar tot ce este peste vine la pachet cu vulnerabilităţile de rigoare: deficit comercial, deficit de cont curent, majorare a datoriei publice.
Raportul subliniază că România a deviat de la obiectivul pe termen mediu (OMT), şi anume, un deficit de 1 % din PIB în termeni structurali.
„În 2015, îmbunătăţirea colectării impozitelor i-a permis României să îşi menţină obiectivul pe termen mediu, în pofida unor derapaje în materie de cheltuieli. Cu toate acestea, se preconizează că noile reduceri fiscale din 2016 şi 2017, precum şi creşterea salariilor din sectorul public vor majora deficitul la 3,8 % din PIB până în 2017. Se aşteaptă ca datoria publică să crească la peste 40% în aceeaşi perioadă“, subliniază documentul.
Analiştii economiei româneşti afirmă ori de câte ori au ocazia că o ţară ca România nu-şi permite o datorie publică mai mare de 40% din PIB, pentru că va trebui să cheltuiască pe dobânzi bani care-şi vor reduce posibilităţile bugetare.
Însă, în actuala situaţie, datoria publică va ajunge în 2017 la 42% din PIB, consideră Comisia. Şi deficitele sunt o problemă, iar Comisia crede că avansul cererii peste oferta internă va adânci deficitele, dar prognozează că deficitul de cont curent nu va depăşi anul acesta şi anul viitor 3% din PIB, prin urmare este finanţabil.
Măsurile populiste luate în an electoral constituie un risc, mai arată raportul citat.
Cum vede Comisia Europeană economia românească
- Creşterea economică puternică din 2015 a fost consolidată prin reduceri fiscale şi creşteri salariale în sectorul public. Acestea au fost hotărâte în mod ad-hoc şi au fost aprobate în afara procesului bugetar, fără a se prevedea finanţarea lor, conform legislaţiei naţionale.
- Din ianuarie 2016 au intrat în vigoare noi măsuri bugetare expansioniste, altele fiind planificate pentru anul 2017. Astfel, deficitul finanţelor publice va creşte de peste trei ori ca procent din PIB în numai doi ani. Acest lucru subminează consolidarea bugetară.
- Expansiunea bugetară, care stimulează în primul rând consumul intern în contextul unei creşteri economice deja solide, fără luarea unor măsuri suplimentare ce vizează oferta, ar putea antrena noi dezechilibre interne şi externe.
- Consumul privat şi-a revenit la nivelul maxim de după 2008, pe fondul creşterii veniturilor disponibile ale gospodăriilor, fiind impulsionat de majorarea puternică a salariilor şi de inflaţia negativă.
- Cererea internă solidă încurajează importurile; însă deficitul de cont curent s-a mărit doar marginal în 2015, întrucât cotele de piaţă ale exporturilor au continuat să crească, în special în sectorul serviciilor.
- Se aşteaptă ca stimulentele fiscale să impulsioneze creşterea peste potenţial a PIB-ului real în perioada 2016-2017. Aceste măsuri, combinate cu accelerarea creşterii salariilor, vor adăuga şi mai multă presiune asupra cererii interne, care este deja solidă.
- Principala provocare va fi aceea de a asigura o creştere economică echilibrată şi durabilă în viitor.
- Piaţa forţei de muncă se restrânge, pe fondul unei creşteri economice solide. Emigraţia puternică, inclusiv a lucrătorilor cu înaltă calificare, combinată cu îmbătrânirea populaţiei, reprezintă o provocare pentru sprijinirea unei economii competitive.
- Finanţele publice au fost stabile în 2015, dar se prevede o deteriorare a acestora ca urmare a creşterii cheltuielilor şi a reducerii TVA-ului şi a altor taxe.
- Poziţia investiţională internaţională netă urmează să se îmbunătăţească în continuare.
- Competitivitatea prin costuri a fost restabilită în perioada de după 2010, dar pot reapărea presiuni în cazul în care accelerarea actuală a creşterii salariilor este susţinută şi depăşeşte câştigurile în materie de productivitate.
- Riscurile generate de iniţiativele legislative naţionale care ameninţă stabilitatea sectorului financiar au crescut.
- Eficacitatea şi eficienţa administraţiei publice sunt limitate, iar mediul de afaceri s-a îmbunătăţit foarte puţin.
- Condiţiile de pe piaţa muncii au fost prielnice, însă persistă probleme de natură structurală.
- Agricultura, care este ocupaţia tipică în zonele rurale, reprezintă 29 % din totalul locurilor de muncă din România, însă numai 5 % din PIB. SURSA: ZF
- Creşterea economică potenţială este limitată de planificarea şi coordonarea proastă a investiţiilor publice, de cea mai scăzută rată de absorbţie a fondurilor UE, de un mediu de afaceri nefavorabil, de o intensitate scăzută a cercetării şi dezvoltării şi de reforme structurale prelungite - Expansiunea bugetară, care stimulează în primul rând consumul intern în contextul unei creşteri economice deja solide, fără luarea unor măsuri suplimentare ce vizează oferta, ar putea antrena noi dezechilibre interne şi externe.
Economia este în expansiune şi va înregistra în 2016 un avans de 4,2% din PIB. Creşterea este însă peste potenţial, prin urmare aduce cu ea un mănunchi de vulnerabilităţi precum depăşirea deficitului şi a datoriei publice, susţine raportul de ţară al Comisiei Europene, publicat la finele săptămânii.
Raportul se adaugă unei serii de prognoze şi opinii care văd o direcţie bună a economiei ţării fără să o identifice însă cu un „tigru economic“: potenţialul de creştere economică este undeva între 2,5 şi 3%, iar tot ce este peste vine la pachet cu vulnerabilităţile de rigoare: deficit comercial, deficit de cont curent, majorare a datoriei publice.
Raportul subliniază că România a deviat de la obiectivul pe termen mediu (OMT), şi anume, un deficit de 1 % din PIB în termeni structurali.
„În 2015, îmbunătăţirea colectării impozitelor i-a permis României să îşi menţină obiectivul pe termen mediu, în pofida unor derapaje în materie de cheltuieli. Cu toate acestea, se preconizează că noile reduceri fiscale din 2016 şi 2017, precum şi creşterea salariilor din sectorul public vor majora deficitul la 3,8 % din PIB până în 2017. Se aşteaptă ca datoria publică să crească la peste 40% în aceeaşi perioadă“, subliniază documentul.
Analiştii economiei româneşti afirmă ori de câte ori au ocazia că o ţară ca România nu-şi permite o datorie publică mai mare de 40% din PIB, pentru că va trebui să cheltuiască pe dobânzi bani care-şi vor reduce posibilităţile bugetare.
Însă, în actuala situaţie, datoria publică va ajunge în 2017 la 42% din PIB, consideră Comisia. Şi deficitele sunt o problemă, iar Comisia crede că avansul cererii peste oferta internă va adânci deficitele, dar prognozează că deficitul de cont curent nu va depăşi anul acesta şi anul viitor 3% din PIB, prin urmare este finanţabil.
Măsurile populiste luate în an electoral constituie un risc, mai arată raportul citat.
Cum vede Comisia Europeană economia românească
- Creşterea economică puternică din 2015 a fost consolidată prin reduceri fiscale şi creşteri salariale în sectorul public. Acestea au fost hotărâte în mod ad-hoc şi au fost aprobate în afara procesului bugetar, fără a se prevedea finanţarea lor, conform legislaţiei naţionale.
- Din ianuarie 2016 au intrat în vigoare noi măsuri bugetare expansioniste, altele fiind planificate pentru anul 2017. Astfel, deficitul finanţelor publice va creşte de peste trei ori ca procent din PIB în numai doi ani. Acest lucru subminează consolidarea bugetară.
- Expansiunea bugetară, care stimulează în primul rând consumul intern în contextul unei creşteri economice deja solide, fără luarea unor măsuri suplimentare ce vizează oferta, ar putea antrena noi dezechilibre interne şi externe.
- Consumul privat şi-a revenit la nivelul maxim de după 2008, pe fondul creşterii veniturilor disponibile ale gospodăriilor, fiind impulsionat de majorarea puternică a salariilor şi de inflaţia negativă.
- Cererea internă solidă încurajează importurile; însă deficitul de cont curent s-a mărit doar marginal în 2015, întrucât cotele de piaţă ale exporturilor au continuat să crească, în special în sectorul serviciilor.
- Se aşteaptă ca stimulentele fiscale să impulsioneze creşterea peste potenţial a PIB-ului real în perioada 2016-2017. Aceste măsuri, combinate cu accelerarea creşterii salariilor, vor adăuga şi mai multă presiune asupra cererii interne, care este deja solidă.
- Principala provocare va fi aceea de a asigura o creştere economică echilibrată şi durabilă în viitor.
- Piaţa forţei de muncă se restrânge, pe fondul unei creşteri economice solide. Emigraţia puternică, inclusiv a lucrătorilor cu înaltă calificare, combinată cu îmbătrânirea populaţiei, reprezintă o provocare pentru sprijinirea unei economii competitive.
- Finanţele publice au fost stabile în 2015, dar se prevede o deteriorare a acestora ca urmare a creşterii cheltuielilor şi a reducerii TVA-ului şi a altor taxe.
- Poziţia investiţională internaţională netă urmează să se îmbunătăţească în continuare.
- Competitivitatea prin costuri a fost restabilită în perioada de după 2010, dar pot reapărea presiuni în cazul în care accelerarea actuală a creşterii salariilor este susţinută şi depăşeşte câştigurile în materie de productivitate.
- Riscurile generate de iniţiativele legislative naţionale care ameninţă stabilitatea sectorului financiar au crescut.
- Eficacitatea şi eficienţa administraţiei publice sunt limitate, iar mediul de afaceri s-a îmbunătăţit foarte puţin.
- Condiţiile de pe piaţa muncii au fost prielnice, însă persistă probleme de natură structurală.
- Agricultura, care este ocupaţia tipică în zonele rurale, reprezintă 29 % din totalul locurilor de muncă din România, însă numai 5 % din PIB. SURSA: ZF
|