Calea Victoriei № 58-70
1850
- Pe locul blocului caruia lumea ii spune “Romarta”, dupa numele magazinului care a fost multi ani la parter, a fost o veche casa cu etaj mentionata inainte de 1850. Casa era situata pe coltul Caii Victorii cu fosta Str Regala (azi Str Campineanu), vizavi de Fialkowsky, “ a l’angle de la Place du Theatre”- (Ulysse de Marsillac 1871).
- La mijlocul secolului al XIX-lea, aici era o casă, al cărei prim proprietar pe nume Peretz o vinde lui Iorgu Perdicari, care, la rândul lui, i-o cedează politicianului Anton Vanic.
Urmatorul proprietar al casei va fi Anton Vanic, politician si membru in Consiliul Municipal, care o va inchiria.
1869
- O fotografie din 1869 facuta de la etajul Pasajului Roman ne arata, in stanga, casa cu fatada bogat ornamentata :
- Aceeasi casa, fotografiata din acelasi unghi, dupa 50 de ani – deja se vede silueta Hotelului Continental :
1870
- Printre primii chiriasi ai casei (1870) este Libraria E. Graeve. Apoi, la parter a functionat un birt iar la etaj Hotelul Lazar, iar mai apoi Hotel Engliterra.
1871
Pe planul din 1871 al maiorului Papazoglu vedem aceasta casa sub numele de Hotel Lazar, Casa Torok-Fialkowski si Teatrul cel Mare (XXX) strajuind Podul Mogosoaiei (puncte albe) si Piata Teatrului.
1873
In 1871 (sau 1873???) in Hotelul Lazar are loc primul Congres al Presei romanesti. A fost de fapt un congres al presei liberale radicale, avand ca platforma rasturnarea guvernarii conservatoare, opozitia fata de principele Carol si de apropierea tarii de Imperiul German, independenta nationala, crearea unui sistem bancar national.
Peste putin timp, in locul Hotelului Lazar gasim Hotelul Englitera.
1880
In anii 1880-81, la etajul Casei Vanic se muta Clubul Partidului Conservator si redactia ziarului conservator “Timpul” condus de Grigore Paucescu, unde au lucrat Eminescu, Caragiale si Slavici (inainte redactia ziarului fusese in Palatul “Dacia-Romania” ~ CVC colt cu Lipscani). Aici, la Clubul Conservator (Clubul partidului d-lui Grigore Filipescu) unde aveau loc sedintele partidului, s-au luat decizii de cea mai mare importanta pt viitoarea dezvoltare socio-economica a Romaniei independente. Casa Vanicu, în care a fost mult timp sediul clubului conservator, a fost şi ea martoră a multor evenimente. Toate manifestaţiile politice neagreate de guverne şi cari voiau să treacă la Palat aci erau oprite. Soldaţii se înşiruiau din colţul acestei case în jos spre teatru. Când se putea sparge acest baraj un altul se făcea în dreptul Pasagiului Român. De obicei geamurile Casei Vanicu cădeau jertfă nemulţumiţilor, ce nu erau lăsaţi să manifesteze la Palat. Pietrele aruncate în soldaţi nimereau geamurile clubului de la Vanicu.
1895
Inainte de 1900 la parter se infiinteaza pravalia lui Dragomir Niculescu, bacanie de lux cu preturi pe masura, care va deveni vestita pt delicatesele ei.
Pe locul vastului imobil Niculescu Generala, la colţul cu strada Câmpineanu exista
- casă Vanic, locul predilect de întâlnire al fruntaşilor Partidului conservator.
- La etajul acestei vechi case se afla, la început, Hotelul Lazăr (devenit mai târziu Engliterre) apoi redacţia ziarului „Timpul“, unde lucra Eminescu, iar
- la parter renumita firmă a lui Dragomir Niculescu sub forma unui inspirat tandem: bodegă-băcănie ce oferea clientelei un bogat sortiment de produse exotice şi vinuri de cea mai aleasă calitate, cea mai selectă bacanie din oraş, de unde se putea cumpăra caviar, trufe şi şampanie franţuzească, unde luau câte o gustare rafinată, uneori adusă de la Paris sau Viena. Dragomir Niculescu fusese ucenic al faimosului bacan Coltescu, care avea pravalie vizavi de Casa Golescu (Palatul Domnesc, apoi Regal) in casa Cretzeanu. [Pravalia lui Coltescu era atat de apreciata si cunoscuta pt bunatatile pe care le oferea, incat, odata la Palat s-a primit o scrisoare adresata astfel : “M.S. Regelui, la Palatul Regal, in fata bacaniei lui Coltescu” !!! ].
Printre atatea delicatese, la Niculescu se puteau servi pe loc “vestitele pateuri cu ciuperci si berea Lowenbrau”.
Doctorul Constantin Balaceanu-Stolnici isi aminteste : “ … In jur de ora pranzului, multi – mai ales domni – se inghesuiau la bacania-bodega lui Dragomir Niculescu , la incrucisarea Caii Victoria cu Str Regala, peste drum de Hotelul Continental … Aici gaseai toate bunatatile culinare, de la icre negre si languste la stridii, pateu de ficat de gasca, cega, morun etc. si toate bauturile , inclusiv vinurile frantuzesti si sampaniile cele mai prestigioase. Puteai sa le cumperi sau sa-ti oferi o gustare ca la Maxim’s [faimos restaurant parizian] … De altfel, multe din delicatesele de la Dragomir Niculescu erau aduse direct de la Paris cu Orient-Expresul.”
- Mi-aduc bine aminte de această băcănie, care era mai mult decât o băcănie, căci era în acelaşi timp un fel de braserie de lux. Nu erau mese, ci lumea consuma în picioare „delicatesele” oferite: icre negre, mici şi negre sau mari şi cenuşii, icre roşii de Manciuria, crevete şi languste, somon afumat, pateu de „foie gras”, şuncă de Praga, jambon din Spania, cârnăciori, mititei, acele minunate brânzeturi franceze şi multe, multe altele.
La aceasta se adăugau berea, şampania şi vinuri de cea mai bună calitate, majoritatea franţuzeşti. Pe la orele 11 sau la prânz, lumea bună, mai ales domnii şi, în special, cei din lumea afacerilor, se întâlneau în acest local, care devenise o adevărată instituţie mondenă. Am mers şi eu de mai multe ori, condus de părinţi, şi îmi amintesc de aceste vizite cu plăcere, deşi era înghesuială şi aerul era îmbâcsit de fumul ţigaretelor, ţigărilor sau lulelelor.
1915
In 1915 Anton Vanic moare, iar mostenitorii vand casa Bancii Sindicatului Agricol Ilfov :
Dragomir Niculescu ramane chirias al noilor proprietari.
1935-1936
In anii 1935-1936 Casa Vanic impreuna cu toate cladirile vechi alaturate ei, pana la Piata Palatului, sunt demolate.
In zilele daramarii Casei Vanic, ziaristul Constantin Ioannescu scrie :
“… a fost o casa … in care s-au hotarat acte mari in viata partidului conservator, unde s-au petrecut fapte istorice, unde a gandit o lume de valori politice ale tarii. De casa aceasta e legata atata risipa de infaptuire, cata ar ajunge sa umple volume multe de istorie politica …Veneau toti fruntasii partidului la Casa Vanic [Clubul Conservator] care avea intrarea principala prin Calea Victoriei, cu o scara necajita, intunecoasa. Am vazut acolo pe Lascar Catargiu, pe Gheorghe Cantacuzino “Nababul”, pe Take Ionescu, pe Nicu Filipescu, pe generalul Manu …”
- Pe locul vechii Case Vanic si al Restaurantului Epurescu ce se afla in spate, pe Regala, s-a construit un bloc, la parterul careia Dragomir Niculescu isi redeschide bacania intr-un spatiu extins
1936
În 1936 casa Vanic s-a demolat şi arhitectul Schindl a construit blocul modern pe care-l ştim cu toţii.
SURSA
http://www.revistaclipa.com/5426/2011/03/inedit/memoriile-unui-boier-de-vita-iii
http://armyuser.blogspot.ro/search/label/Calea%20Victoriei
Calea Victoriei № 64-70 - Dragomir Niculescu Generala
1895
Inainte de 1900 la parter se infiinteaza pravalia lui Dragomir Niculescu, bacanie de lux cu preturi pe masura, care va deveni vestita pt delicatesele ei.
Pe locul vastului imobil Niculescu Generala, la colţul cu strada Câmpineanu exista
- casă Vanic, locul predilect de întâlnire al fruntaşilor Partidului conservator.
- La etajul acestei vechi case se afla, la început, Hotelul Lazăr (devenit mai târziu Engliterre) apoi redacţia ziarului „Timpul“, unde lucra Eminescu, iar
- la parter renumita firmă a lui Dragomir Niculescu sub forma unui inspirat tandem: bodegă-băcănie ce oferea clientelei un bogat sortiment de produse exotice şi vinuri de cea mai aleasă calitate, cea mai selectă bacanie din oraş, de unde se putea cumpăra caviar, trufe şi şampanie franţuzească, unde luau câte o gustare rafinată, uneori adusă de la Paris sau Viena.
- Dragomir Niculescu fusese ucenic al faimosului bacan Coltescu, care avea pravalie vizavi de Casa Golescu (Palatul Domnesc, apoi Regal) in casa Cretzeanu. [Pravalia lui Coltescu era atat de apreciata si cunoscuta pt bunatatile pe care le oferea, incat, odata la Palat s-a primit o scrisoare adresata astfel : “M.S. Regelui, la Palatul Regal, in fata bacaniei lui Coltescu” !!! ].
Printre atatea delicatese, la Niculescu se puteau servi pe loc “vestitele pateuri cu ciuperci si berea Lowenbrau”.
- Doctorul Constantin Balaceanu-Stolnici isi aminteste : “ … In jur de ora pranzului, multi – mai ales domni – se inghesuiau la bacania-bodega lui Dragomir Niculescu , la incrucisarea Caii Victoria cu Str Regala, peste drum de Hotelul Continental … Aici gaseai toate bunatatile culinare, de la icre negre si languste la stridii, pateu de ficat de gasca, cega, morun etc. si toate bauturile , inclusiv vinurile frantuzesti si sampaniile cele mai prestigioase. Puteai sa le cumperi sau sa-ti oferi o gustare ca la Maxim’s [faimos restaurant parizian] … De altfel, multe din delicatesele de la Dragomir Niculescu erau aduse direct de la Paris cu Orient-Expresul.”
- Mi-aduc bine aminte de această băcănie, care era mai mult decât o băcănie, căci era în acelaşi timp un fel de braserie de lux. Nu erau mese, ci lumea consuma în picioare „delicatesele” oferite: icre negre, mici şi negre sau mari şi cenuşii, icre roşii de Manciuria, crevete şi languste, somon afumat, pateu de „foie gras”, şuncă de Praga, jambon din Spania, cârnăciori, mititei, acele minunate brânzeturi franceze şi multe, multe altele.
La aceasta se adăugau berea, şampania şi vinuri de cea mai bună calitate, majoritatea franţuzeşti. Pe la orele 11 sau la prânz, lumea bună, mai ales domnii şi, în special, cei din lumea afacerilor, se întâlneau în acest local, care devenise o adevărată instituţie mondenă. Am mers şi eu de mai multe ori, condus de părinţi, şi îmi amintesc de aceste vizite cu plăcere, deşi era înghesuială şi aerul era îmbâcsit de fumul ţigaretelor, ţigărilor sau lulelelor.
1915
In 1915 Anton Vanic moare, iar mostenitorii vand casa Bancii Sindicatului Agricol Ilfov :
Dragomir Niculescu ramane chirias al noilor proprietari.
1919
OBSERVATIE.
Comparand doua fotografii, cea de la 1869 cu una din 1919, sesizam ca in decursul celor 50 de ani fatada casei fusese deja “modernizata” (simplificata) :
1935-1936
In anii 1935-1936 Casa Vanic impreuna cu toate cladirile vechi alaturate ei, pana la Piata Palatului, sunt demolate.
In zilele daramarii Casei Vanic, ziaristul Constantin Ioannescu scrie :
“… a fost o casa … in care s-au hotarat acte mari in viata partidului conservator, unde s-au petrecut fapte istorice, unde a gandit o lume de valori politice ale tarii. De casa aceasta e legata atata risipa de infaptuire, cata ar ajunge sa umple volume multe de istorie politica …Veneau toti fruntasii partidului la Casa Vanic [Clubul Conservator] care avea intrarea principala prin Calea Victoriei, cu o scara necajita, intunecoasa. Am vazut acolo pe Lascar Catargiu, pe Gheorghe Cantacuzino “Nababul”, pe Take Ionescu, pe Nicu Filipescu, pe generalul Manu …”
- Pe locul vechii Case Vanic si al Restaurantului Epurescu ce se afla in spate, pe Regala, s-a construit un bloc, la parterul careia Dragomir Niculescu isi redeschide bacania intr-un spatiu extins :
Nu numai pe Calea Victoriei au avut loc prefaceri in anii ’30 ; pe Strada Regala se construise Hotelul Stanescu [numit apoi Hotel Negoiu], iar pe locul vechiului Hotel Union de la 1860, se ridicase altul modern – ambele au fost construite inainte de Blocul Niculescu ; in fundal vedem Blocul Carlton care domina Bulevardul :
1936
În 1936 casa Vanic s-a demolat şi arhitectul Schindl a construit blocul modern pe care-l ştim cu toţii.
1940
Octombrie-noiembrie 1940 – Filtru organizat de Politia ... pe Calea Victoriei, in fata la Dragomir Niculescu :
Redactat de Razvan Marius
1940-1948
Dragomir- Niculescu şi-a redeschis pe un spaţiu mai mare băcănia care a rezistat până la naţionalizarea din 1948.
1946-1947
În anii 46-47 în care ca bucureştean, dacă nu aveai rude la ţară făceai foamea, mama ne prepara caviar ˝a la Dragomir Niculescu˝ din gris fiert în apă, sare de lămâie, pastă de peşte la tub şi dacă avea, punea pentru culoare câteva măsline zdrobite. Dacă nu avea măsline ne făcea icre de Manciuria, aceeaşi reţetă dar cu boia roşie. Deasemeni halva turcească din făină arsă în ulei până se înnegrea, zahăr şi esenţă de rom.
SURSA
http://www.revistaclipa.com/5426/2011/03/inedit/memoriile-unui-boier-de-vita-iii
http://armyuser.blogspot.ro/search/label/Calea%20Victoriei
1930 - Cvartalul cu imobilele Niculescu şi Generala, în anii 1930, vedere dinspre sud.
1954 - În 1954, arhitectul Richard Bordenache propune o rezolvare care să închidă acest nou cap de perspectivă dinspre nord către imobilul Generala, pentru a contura noua Piaţă a Republicii. Soluţia constă într-un imobil de volum redus, cu o faţadă care se bazează pe regulile clasice de compoziţie arhitecturală.
Calea Victoriei - Blocul Romarta
Blocul Romarta (nr. 58) a fost construit pe locul unde a existat casa politicianului Vanic.
1948
După 1948 s-a deschis magazinul Romarta cunoscut de generaţiile mai coapte. Aici pe colţul clădirii dreptunghiulare cu faţade spre Calea Victoriei şi Câmpineanu se vindeau mătăsuri şi stofe de bună calitate, unele din ţară, altele importate din ţările socialiste. Când au început importurile din China se făceau cozi de zeci de persoane. S-a adus voal natural cu desen floral şi o gamă de culori cuprinzând toate nuanţele frunzelor de toamnă de la galben închis, trecând prin ruginiu până la violet. O nebunie. Rochia pe care mi-am făcut-o a fost piesa de rezistenţă la multe revelioane.
2010
În 2010 s-a deschis în fostul bloc Romarta un magazin Emporio Armani cu îmbrăcăminte şi accesorii de lux.
Sursa: Amfostacolo
Calea Victoriei № 60-70
Calea Victoriei (nr. 60-70) sunt blocuri construite în anii ´30-´40 de 7-9 etaje cu apartamente de locuit, astăzi şi sedii de firme.
Calea Victoriei № 66 - magazinul DJABUROV
Pe Calea Victoriei nr. 66, găsim magazinul DJABUROV, care vindea printre altele şi covoare orientale.
Tot în şirul acestor blocuri îmi amintesc două magazine.
- Unul era al lui Nelu Mihăilescu, cel mai talentat şi scump cizmar al Bucureştiului interbelic, şi
- un magazin al lui Djaburov, cu obiecte orientale, dar mai ales cu covoare. Djaburov importa covoare noi din Iran, Turcia şi alte ţări orientale şi le vindea drept covoare vechi. De aceea, pentru a le da o patină care le mărea preţurile, le aşternea pe trotuar, aşa că pietonii călcau pe covoare de pluş, de lux.
- Djaburov, un mare comerciant armean, renumit in mod deosebit pentru covoarele orientale pe care le aducea din departari greu accesibile la acea vreme pentru omul obisnuit. Era cu atat mai renumit cu cat, pentru a demonstra calitatea covorelor pe care le oferea spre vanzare, pe trotuarul din fata magazinului sau de pe Calea Victoriei, aseza sa fie calcate in picioare Shirazuri ori Buharale din lana vopsita cu culori vegetale, iar acestea, parca in ciuda concurentei, nu pareau a se uza de loc desi traficul era suficient de intens.
SURSA: Revistaclipa
Calea Victoriei № 66 - Hotel Metropole
1873
Hotel Metropole, fosta casa A.G.Assan, proiect Alfred si Paul Gottereau
Intamplator aveam datele de autorizare pe care vi le infatisez mai jos. Incep cu fatada desenata de cei doi arhitecti Gottereau :
- Am spus “cei doi Gottereau” pentru ca, desi dictionarul universal al arhitectilor a lui Paul Constantin vorbeste despre “Gottereau Alfred Jules Paul” nascut la Perpignan in 1843 ca despre un unic, am dovezi limpezi ca a fost vorba despre doi arhitecti, tata si fiu, respectiv Alfred – tatal si Paul – fiul. Nu se cunosc datele mortii lor sau, cel putin, n-am reusit sa gasesc aceasta informatie pana acum. Surprinzator cat de putine informatii exista despre acestia avand in vedere ca au fost, totusi, arhitecti ai Casei Regale …
Una dintre lucrarile comune ale celor doi este tocmai aceasta superba casa A.G. Assan. Asta este semnatura de pe cererea de autorizare din iunie 1873:
Plansele sunt semnate “L’architecte Gottereau” cu o initiala destul de greu de identificat as spune:
Pe una dintre sectiuni exista totusi o semnatura distincta: “Gottereau fils”. Aceasta identificare “fils” am mai intalnit-o pe o stampila a lui Paul Gottereau, un pic mai tarzie, stampila care-i localiza si atelierul in strada Corabia nr. 7. Am sa postez alta data despre alte lucrari in general necunoscute ale lui Paul Gottereau.
Mai sus plansa cu sectiunea lui Paul si mai jos detaliu al acestei indicatii:
Am mai scris despre aceasta suprapunere a activitatii celor doi cand identificam in Alfred Gottereau pe autorul primului sediu al CEC .
Tot din anul 1873, an in care faceau aceasta frumoasa casa Assan devenita ulterior Hotel Metropole, cei doi Gottereau realizau cladirea bancii situata in strada Doamnei, colt cu Academiei. Pe un plan de aliniere nedatat al strazii Doamnei este marcat acolo “Banca Financiara”. Acum se afla acolo “City Block” proiectat si realizat in anii ’30 prin arhitectul Leon Stern.
Revenind la Gottereau, proiectul este semnat in comun “A & P Gottereau”. A mai fost publicat, nu-mi aduc aminte exact in ce carte, de catre Cezara Mucenic. Cererea de autorizare dateaza din 18 iunie 1873 si este depusa de “Le directeur ?” in numele “Societe Financiere de Roumanie. Iata ce facusera cei doi acolo:
Se observa pe sectiunea prin holul semicircular al ghiseelor ca structura era foarte eleganta si marcheaza inceputurile epocii de glorie a metalului si in arhitectura de pe la noi. Aici as vrea sa fac legatura cu Hala Matache ce este amenintata cu demolarea, garile Filaret si Targovistei (Gara de Nord) si, mai tarziu, Hala Traian si in cele din urma, ca o culme a ingineriei, Podul de la Cernavoda. Deplang totodata pierderea Halei Unirii si a celorlalte hale mai mici din jurul Hanului lui Manuc, transformarea pana la anulare a Pietei 1 Mai …
Macar in desenul asta sa ne mai imaginam eleganta unor structuri de acum 140 de ani!
1877
Hotelul Metropol era amplasat in scuarul din fata Ministerului de Interne din Piata Revolutiei de astazi, aici exista Casa Assan, transformata în Hotel Metropol înainte de 1877, adapost pentru reprezentantii diplomatici si militarii rusi, având la parter faimoasa cafenea High Life unde prezida Al. Macedonski (1854- 1920) întâlnirile revistei literare "Literatorul".
Hotel Metropole era situat pe Calea Victoriei, vizavi de Palatul Domnesc (langa R).
1880
Hotelul fusese infiintat la 1880 si provenea din vechea Casa Assan modificata.
Până la demolările de la sfârşitul deceniului patru, vizavi de Palatul Regal se găsea, răspunzând în Academiei, Hotelul Metropol(e), proprietate a fraţilor Assan. La 1880, în ograda din spatele clădirii funcţiona litografia şi fabrica de ambalaje a fotografului M.R Baer, iar în anii ’20, la parter se găsea cel mai asortat debit de tutun din Capitală, care oferea, în afara „specialităţilor C.A.M.”, „accesorii şi cadouri pentru fumători, produse marca DUNHILL şi altele, cu renume stabilit”.
1887
În odaia lui Vlahuţă de la Metropol(e), unde, într-o seară ploioasă a anului 1887, ţinând o garoafă roşie în mână, fusese în vizită Eminescu. Vor fi venit de multe ori şi Caragiale cu Delavrancea, în vremea când „se adunau seara când la unul, când la altul”, să schimbe idei.
Revenind cu daraveri în Bucureştii primei tinereţi, acum provincialul Costică a luat o birjă din zona gării, apoi „a lăsat geamantanul la Metropol” şi, reîntâlnind vechii amici „târziu de tot în noapte […] într-o berărie”, şi-au reluat, cu dezinvoltură, discuţiile aprinse de altădată:
,,- Ei! aş!
– Parol?
– Ce! eşti copil!?”
1908
Pana la 1908 s-a invecinat cu Casa Cretzeanu in care au functionat intai Bacania Coltescu, apoi Bacania Ciobanu.
La 1908 Casa Cretzeanu a fost demolata pentru construirea noii aripi a Fundatiei Carol I.
1930
Hotelul Metropole a fost demolat in anii ‘30 odata cu Banca Danubiana (fosta Natiunii – R), cu Hanul Zlatari si cu Palatul Jockey-Club pentru largirea Pietei Palatului Regal si largirea Caii Victorii.
- FOTO
Calea Victoriei, cu grădina Episcopiei pe latura stângă (azi Ateneul Român), Hotel Metropol în fundal şi pe latura dreaptă (din planul îndepărtat spre prim-plan) Hotelul Imperial, Hotelul Mano, Hotel Metropol. La parterul hotelelor magazine : cofetăria Rădulescu & Jonescu, patiseria cofetărie Fraţii G. D. Tănăsescu, G Mihalop coiffeur et parfumeur. Pe stradă căruţe cu calupuri de ghiaţă (cel mai bine se vede cea din faţa hotelului Mano). Chioşcul din faţa parcului a rezistat până în 1938-1939;
2012
Pe locul Hotelului Metropole se întinde acum părculeţul de lângă zvelta „ţepuşă” ce ne duce cu gândul la speranţele din decembrie 1989.
SURSA
http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2011/02/hotel-metropole-fosta-casa-a-g-assan-proiect-alfred-si-paul-gottereau/
http://www.blog.aisielimobiliare.ro/calea-victoriei-spre-fosta-bariera-mogosoaiei/
* Calea Victoriei № 70 - blocul Palazzo-Bordenache_din_1954
Cal_Victoriei_070_blocul Palazzo-Bordenache_din_1954
Calea Victoriei № 66 Imobilul Socităţii Generala şi Palazzo Calcani
1936 - Blocul Generala construit în 1936 figurează la nr. 66-68.
* Palazzo Calcani
* Imobilul Societăţii Generala
Ne aflăm acum la răspântia dintre Calea Victoriei şi strada Ion Câmpineanu (fostă Regală).
În faţă Calea Victoriei se aşterne către Palatul Regal în umbra a două mari clădiri interbelice:
- blocul Adriatica-Socomet (1936-1937; arh. Rudolf Fraenkel, Teller şi Dem. Săvulescu, Calea Victoriei nr. 39) şi
1950
- Generala S.A. Constructii, Bucuresti, Calea Victoriei 68-70, imobil complet. - DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru nationalizarea unor imobile
Calea Victoriei № 66 Imobilul Palazzo Calcani (Bordenache)
- Faţadele atrăgătoare ale aşa-numitului Palazzo Calcani (clădirea cu fântâni arteziene la parter) care continuă Foarte aproape de punctul în care ne găsim, vizavi de statuia lui Corneliu Coposu de lângă Biserica Kretzulescu, se află statuia altui mare fruntaş ţărănist – Iuliu Maniu – amplasată aici la 1998 (sculptor Mircea Corneliu Spătaru). Arhitect: arh. Richard Bordenache Anul:Imob. Generala : 1930-1940; Palazzo Calcani : 1954
- Faţada monumentală este organizată pe un parter înalt, un piano nobile (cu faţadă oarbă către nord) şi trei etaje curente până la cornişa principală, puternic reliefată. Ritmul faţadei este asigurat de opt pilaştri cu capitelurile inspirate din ordinul corintic şi de trei nişe semicirculare. În proiectul iniţial, nişele adăpostesc trei grupuri statuare. În avanscenă este amenajat un bazin cu apă cu conturul din arce de cerc, prevăzut cu fântâni arteziene şi instalaţii de iluminat nocturn. Jocurile de apă sunt organizate în zonele dintre şi de sub grupurile statuare. Faţada are profilaturi şi este ornamentată cu două capete de leu din care tâşneşte apa. Ferestrele din dreptul nişelor au timpane triunghiulare şi în arc. Imobilul a fost numit ulterior Palazzo (Bordenache) de către specialiştii din domeniu.
Tema de proiectare nu este uşor de rezolvat, ea trebuie să ţină cont de vecinătatea a trei imobile care au supravieţuit bombardamentelor: Palatul Regal, imobilul Kreţulescu şi Palatul Ministerului de Interne. În plus, este orientată către nord, nu primeşte niciodată lumină solară directă. Imobilul a fost pus în operă în a doua jumătate a anilor 1950.
Bazinul cu jocuri de apă a fost curăţat, însă instalaţia nu a fost regândită de un specialist, astfel încât jeturile sunt direcţionate anapoda. Mai mult, în nişele unde grupurile statuare nu au fost niciodată amplasate, în centrul postamentelor, au fost dispuse nişte ţâşnitori debile, care nu pot decât să producă infiltraţii la nivelul parterului, în ciuda rosturilor placajului care au fost acoperite în mod indecent cu mortar. Apa nu este filtrată, ţevile vopsite într-un albastru viu sunt probabil ruginite pe interior, aşa încât faţada va căpăta o tentă roşiatică în scurt timp.
https://sites.google.com/site/miculbucurestean/materiale/calea-victoriei-1
Calea Victoriei № 70 - Banca Natiunii
Ultimul bloc spre Piaţa Revoluţiei (nr. 70) are pe faţada dinspre piaţă nişe ovale înalte cât un etaj în faţa cărora vara funcţionează fântâni arteziene. Toate aceste blocuri au magazine exclusiviste la parter alternate cu bănci.
Din lanţul de magazine fac parte Mont Blanc, galeriile de bijuterii retro Sabian, Gucci, Helvetansa.
Cel mai scump ceas vândut unui român în acest magazin a costat 250000 eu.
1930 + Cladirea hausmaniana - Banca Natiunii - a fost demolata de Carol II inainte de razboi ca sa mareasca Piata Palatului ; in ziua de azi este un mic parc.
Hotelul Metropole a fost demolat in anii ‘30 odata cu Banca Danubiana (fosta Natiunii – R), cu Hanul Zlatari si cu Palatul Jockey-Club pentru largirea Pietei Palatului Regal si largirea Caii Victorii.
Calea Victoriei № 70 - Banca Danubiana
1927 + Cladirea Bancii Natiunii (De fapt dupa 1927 a fost Banca Danubiana).
1930 + Hotelul Metropole a fost demolat in anii ‘30 odata cu Banca Danubiana (fosta Natiunii – R), cu Hanul Zlatari si cu Palatul Jockey-Club pentru largirea Pietei Palatului Regal si largirea Caii Victorii.