Agricultura viitorului: CAP-urile capitaliste
Dupa 15 ani de la desfiintarea Cooperativelor Agricole de Productie (CAP), in Romania a fost infiintata prima cooperativa agricola care functioneaza pe principii capitaliste. Daca legea care reglementeaza aceasta forma de organizare in agricultura a stirnit dezbateri aprinse, multi sustinind ca se urmareste o noua colectivizare, acum cooperativa agricola pare o structura din care toate partile au de cistigat. Membrii cooperativei scapa de povara intocmirii diverselor documente, de grija valorificarii productiei si pot cumpara materialele de care au nevoie la preturi mai avantajoase. Cooperativa, la rindul ei, incaseaza comision pentru ca vinde marfa membrilor si pentru ca le asigura aprovizionarea la preturi mai mici.
Prima cooperativa agricola postdecembrista activeaza in domeniul cresterii porcilor. Mihai Lungu, presedintele Cooperativei Muntenia, spune ca acest domeniu a fost ales pentru ca in industria porcilor este inca suficient loc, iar perspectivele de dezvoltare sint incurajatoare.
„Am demarat lucrarile la constructia unui abator, iar pina la sfirsitul toamnei vom finaliza prima ferma, la Valea Dragului, in Giurgiu pentru ingrasarea porcilor. Ne-am propus ca pina la sfirsitul acestui an cei aproximativ 40 de membri sa construiasca adaposturi pentru 100.000 de capete, iar anul viitor pentru inca un milion. Pentru 2006, avem in proiect inca un abator si cinci ferme de reproductie”, spune Lungu.
Asociatia si cooperativa nu au nimic in comun
O cooperativa agricola si o asociatie agricola nu au nimic in comun. Cele doua forme de asociere functionaza pe principii complet diferite. „Baza formarii asociatiilor de producatori a constituit-o utilizarea in comun a pamintului cu care fiecare dintre ei a venit in asociatie. Reprezinta o structura ineficienta economic, dovada fiind faptul ca marea majoritate a acestor asociatii a dus la imbogatirea celui care a lucrat efectiv pamintul, in timp ce proprietarii stau an de an cu caciula in mina la poarta administratorului sperind sa primeasca ceva. Cooperativa este o structura care are menirea de a furniza servicii membrilor. In cazul nostru este vorba de servicii legate de cresterea porcinelor”, declara Mihai Lungu presedintele cooperativei Muntenia.
Membrii sint persoane implicate sau care urmeaza sa investeasca in sectorul de ingrasare a porcilor. Cum functioneaza insa o cooperativa din domeniul cresterii porcilor? Fermele de ingrasare apartin fermierilor, la fel si animalele, furajele si dotarile necesare. Ei isi desfasoara activitatea in fermele proprii, iar cooperativa are obligatia de a le rezolva problemele legate de aprovizionarea cu materii prime, servici si sa le asigure vinzarea productiei. Membrii nu platesc cotizatii, ci doar un comision pentru serviciile de care beneficiaza din partea cooperativei. „Pentru acest an, membrii cooperativei Muntenia vor plati un comision de 4% pentru materialele furnizate si 2% pentru valorificarea productiei, potrivit deciziei Adunarii Generale”, declara Lungu.
In ultimul deceniu, cresterea porcilor a inregistrat un declin continuu, iar Romania a ajuns sa importe din ce in ce mai multa carne si un numar tot mai mare de porci vii. In prezent, in gospodariile populatiei se gasesc circa 3,5 milioane porci, iar aproximativ un milion sint crescuti in ferme comerciale.
Ce face cooperativa pentru membrii sai
• furnizeaza proiectele de constructie si obtine autorizatiile
• intocmeste dosarele pentru obtinerea finantarilor si a fondurilor nerambursabile
• furnizeaza dotarile tehnice pentru halele de ingrasare si material genetic
• furnizeaza retetele de hrana si componentele furajere
• valorifica productia obtinuta
Cooperativele capitaliste, opuse de cele comuniste
CAP-uri comuniste
• in prima faza, taranii erau obligati sa predea statului mai mult decit produceau (cote de productie). De exemplu: 2.000 litri lapte/an/vaca fata de productia medie de 500 l/an
• ulterior s-a trecut la exproprieri - taranul renunta fortat la pamint si animale in favoarea statului
• taranii erau simpli salariati ai CAP-urilor, platiti cu lefuri de mizerie
• CAP-ul era condus pe linie de partid
„CAP”-uri capitaliste
• taranul ramine proprietar asupra animalelor si paminturilor
• in locul cotelor de productie, pentru participarea la cooperative se platesc contributii - comisioane modice din cifra de afaceri (2-4%)
• cooperativele sint conduse democratic, participantii votindu-si conducatorii (Consiliu de Administratie si presedinte)
Asemanari cooperative - CAP-uri
• se asigura o exploatare mai eficienta a paminturilor si fermelor de animale
• se reduc costurile cu materia prima (se cumpara in cantitati mari, cu reduceri)
• se asigura desfacere pentru productie
Asociatiile agricole - la granita dintre comunism si capitalism
• proprietarul inchiriaza terenul, in schimbul caruia primeste o suma de bani - arenda
• profitul din recoltele bune este insusit de administrator, care isi asuma si cheltuielile
• roprietarul nu beneficiaza de cistigurile din anii buni, dar nici nu-si asuma riscuri in caz de pierderi
SURSA: Wall-street
Adunarea Generală a Acţionarilor a Cooperativei Muntenia 09/29/2005
Cooperativa Agricola Muntenia va invita sa participati maine 30.09.2005, ora 13:00, in incinta hotelului Confort, Otopeni, sala Galaxy, unde va avea loc prima Adunare Generala a Actionarilor. Cooperativa Agricola Muntenia este prima cooperativa agricola privata postdecembrista, infiintata in conformitate cu modelele europene functionale din cadrul tarilor membre UE.
Sunt invitati parlamentari din Comisiile de Agricultura si Buget Finante Banci, reprezentanti ai institutiilor bancare, a fondurilor de garantare, reprezentanti ai Agentiei SAPARD, alti investitori roamani si straini.
Reprezentantii presei sunt invitati sa participe la receptia oferita de organizatori la terminarea lucrarilor, ocazie cu care vor putea discuta pe larg cu participantii la eveniment.
SURSA: Amos News
Braila va deveni un important pion pe piata carnii de porc
Pina la sfirsitul acestui an, in judetul Braila, vor functiona cel putin inca 6 ferme de ingrasare a porcilor. Este vorba de ferme tip, construite si integrate in primul sistem cooperatist de dupa 1989, mai precis in cadrul Cooperativei Agricole "Muntenia". Constructia fermelor va fi finantata prin Programele "Sapard" si "Fermierul". Pina in prezent, in judetul Braila, se afla in diferite stadii de avizare si aprobare 6 proiecte, iar alte citeva se afla la stadiul de discutii. Cel mai avansat insa, este cel al firmei "Mondi Lux" SRL. Administratorul ei, Vasile Dobrila, a finalizat deja intreaga documentatie de avizare si a inceput realizarea proiectului "Sapard". O astfel de ferma poate fi gata pentru populare in cel mult 4 luni de la turnarea fundatiei, motiv pentru care fermierul este sigur ca pina la sfirsitul anului cel putin o serie de grasuni va lua drumul abatorului. Valoarea proiectului se ridica la circa 800.000 euro, din care 50% reprezinta fonduri "Sapard", 40.000 euro vor fi obtinuti prin Programul "Fermierul", iar diferenta va fi acoperita din surse proprii si imprumut bancar.
Cooperativa "Muntenia" - o sansa pentru fermieri
Constituita la mijlocul anului trecut, Cooperativa Agricola "Muntenia" are drept obiect de activitate infiintarea de ferme tip, modulate si moderne, destinate ingrasarii porcilor. Cooperativa asigura materiile prime, materialul genetic, medicamentele si asistenta tehnica si veterinara. Este prima cooperativa agricola din Romania infiintata conform Legii Cooperativelor. Modelul de ferma este asemanator cu cel din Austria. In plus, "Muntenia" isi sprijina membrii cu proiectele de constructie, dosarul pentru obtinerea finantarii prin Programele "Fermierul" si Sapard", in negocierile cu BCR, asigura grasunii si premixurile, ofera asistenta pentru dezinfectia dupa fiecare ciclu.
Valorificarea porcilor se face tot prin intermediul cooperativei, prin abatoarele proprii. Primul astfel de abator se construieste deja in apropierea Bucurestiului, poate deservi 100 de ferme si are o capacitate de 3.500 capete/zi.
Pentru anul 2006, obiectivul Cooperativei este de a infiinta adaposturi pentru un milion de porci si cinci ferme de reproductie. Fermele de reproductie si abatoarele vor apartine cooperativei si vor oferi servicii in exclusivitate membrilor sai.
Prima ferma va avea trei hale si se afla pe raza comunei Gropeni
Din cele 6 proiecte demarate la nivelul judetului Braila, singurul care a finalizat actiunea de obtinere a avizelor si aprobarilor este cel al firmei "Mondi Lux". Proiectul prevede constructia a trei hale, a cite 750 de capete, cu trei cicluri pe an. "Dispunem de 700 ha teren arabil lucrat in sistem de arenda. Am decis sa infiintez aceasta ferma in primul rind pentru o valorificare superioara a productiei obtinute in ferma vegetala, fiind stiut faptul ca pretul produselor agricole a fost in ultimii ani din ce in ce mai mic, de multe ori neacoperitor. Am inceput in iunie 2005 cu avizarile pe plan local si le-am finalizat abia pe 15 februarie. Sintem pregatiti pentru a accesa fondurile si a demara proiectul. Specialistii Cooperativei "Muntenia" se vor ocupa de toate avizarile si aprobarile necesare pentru obtinerea fondurilor "Sapard". Tot cu specialistii cooperativei vom accesa si un imprumut prin BCR, pentru suplimentarea fondurilor necesare finalizarii proiectului. Pentru constructie este nevoie de 4 ha teren in proprietate. Eu detin aceasta suprafata pe raza comunei Gropeni, in imediata vecinatate a fermei agricole. Pe linga hale vor fi si 3 silozuri a cite 1.000 tone si 2 silozuri mici de cite 100 tone si un micro FNC. O hala are 790 mp", a precizat Vasile Dobrila.
O investitie de circa 800.000 euro pentru un profit minim de 9 miliarde pe an
Constructia primei hale costa 130.000 euro, iar pentru a doua si a treia cite 110.000 euro. Silozurile mari costa cite 120.000 euro, silozurile mici cite 20.000 euro, iar micro FNC-ul - 33.000 euro. In total investitia se ridica la 783.000 euro, plus alte cheltuieli de citeva sute de milioane pentru obtinerea avizelor si aprobarilor, cheltuieli neeligibile. Aceasta in conditiile in care cea mai pesimista varianta a specialistilor Cooperativei indica un profit anual de circa 3 miliarde de lei/hala. Profitul este calculat pentru cele trei cicluri de productie a cite 750 capete.
Proiectul halei este tip, dupa un model american, agreat de UE, este complet automatizat si computerizat, o hala fiind deservita de o singura persoana.
"Cooperativa se va ocupa de aprovizionarea cu grasuni, la 15-25 kg. In prima faza vor fi adusi din Europa, din rasa PIC, cu un strat foarte subtire de grasime, carcasa corespunde normelor europene, de calitate superioara E si U. Tot cooperativa asigura si aprovizionarea cu premixuri, medicatia si asistenta veterinara. Pentru asigurarea serviciilor medicale si a produsele farmaceutice, noi achitam catre cooperativa 4% din valoarea aprovizionata. Pentru desfacere, care e asigurata tot de cooperativa, mai achitam o taxa de 2% din vinzari. Evidenta contabila e la ferma, dar se mai percepe 1% pentru constituirea unui fond de rezerva care este folosit in cazul in care unul din actionari are probleme, respectiv daca i se imbolnavesc porcii sau mor, din acesti bani este ajutat sa reia ciclul de productie", a mai spus Dobrila
"Nu as fi riscat o asemenea investitie daca nu era cooperativa"
Infiintarea acestor ferme intr-o perioada in care pesta porcina reprezinta o adevarata amenintare. Membrii cooperativei sint linistiti. "Nu ne este teama de pesta porcina pentru ca fermele noastre sint etanse si deservite de un singur om care este obligat sa respecte normele de igiena si securitate. Or, pesta este adusa de oameni si sobolani, pentru noi riscul e minim. Eu, sincer, nu m-as fi apucat de un asemenea proiect daca nu ar fi existat aceasta cooperativa care sa imi asigure desfacerea. Daca nu as fi avut siguranta derularii in timp si in bune conditii a afacerii, nu as fi avut curaj sa bag atitia bani", considera administratorul "Mondi Lux". In opinia lui, pentru a derula o asemenea afacere, un fermier are nevoie de curaj, minimul de teren pentru asigurarea hranei, respectiv 150ha/hala, minim 25.000 euro contributia proprie/hala si sprijinul cooperativei.
Cine a accesat pina acum fondurile "Sapard" se poate considera un norocos, asa cum se declara si Dobrila. "Cine a beneficiat pina in prezent de fondurile nerambursabile se poate considera norocos. Eu, de exemplu, am mai avut proiecte. Moara am realizat-o prin PHARE, apoi am mai avut un proiect SAPARD pentru utilaje agricole la ferma vegetala. Acum am unul in lucru pentru o combina. Deci sfatuiesc pe toata lumea sa acceseze aceste fonduri pentru ca este singura alternativa pentru asigurarea banilor necesari realizarii unei investitii. Este drept, este greu, dar unii mai si exagereaza. Ai nevoie doar de un contabil bun care sa puna la dispozitia expertilor documentele necesare. Cel putin acum, este foarte simplu, multe s-au schimbat. Cind imi amintesc cum era la inceput ... Atunci chiar am intimpinat multe greutati, in primul rind la creditare. Bancile erau extrem de reticente in a da si un leu pentru agricultura, nici macar scrisoarea de confort nu voiau sa ti-o dea. Acum s-au mai relaxat si ei, altfel discuta. Conteaza insa foarte mult sa te cunoasca banca, venit din afara va fi foarte greu sa cistigi increderea lor", a incheiat Dobrila.
SURSA: Obiectiv Braila
Ferme de porci cu parcari, rampe ptr. persoane cu handicap si adaposturi in caz de razboi
Cooperativa Agricola Muntenia si-a propus sa construiasca 210 ferme de porci in toata tara cu ajutorul fondurilor Sapard. Cooperativa Agricola Muntenia si-a propus sa construiasca 210 ferme de porci in toata tara cu ajutorul fondurilor Sapard. A gasit fermierii interesati, terenurile necesare, furnizori de instalatii si echipamente moderne, ca in Occident, dar s-a oprit la ridicarea cladirilor. Taranii care visau sa-si ridice o ferma au ramas cu gura cascata cand au primit certificatele de urbanism de la consiliile judetene. "Prin proiect se vor asigura si accese pentru persoanele cu handicap (...) Se va avea in vedere asigurarea acceselor carosabile, amenajarea parcajelor si a spatiilor verzi in cadrul incintei. Imprejmuirea va fi decorativa spre aliniamentul la drum si de preferinta opaca pe celelalte laturi si va avea o inatime maxima de 1,80 m", scrie intr-un certificat de urbanism eliberat de Consiliul judetean Prahova unui satean din comuna Magureni - Florin Grigore. Omul are 10.000 de metri patrati in extravilan, departe de sat pentru ca ferma de porci, oricat ar fi de moderna, n-o pui in nasul vecinilor. Drumul spre care ar trebui sa construiasca un gardulet decorativ in jurul fermei este un soi de aratura pe care n-ai de ce s-o impodobesti. Apoi nu intelege de ce ii trebuie "rampa de handicapati" la porci, ca doar ferma nu e muzeu. Nici cu amenajarea spatiilor verzi in incinta fermei nu pricepe cum vine treaba. Care taran vine pe camp sa se odihneasca in parculetul unei ferme de porci?
Cerinta care i-a facut pe cei de la Cooperativa Agricola Muntenia sa vorbeasca singuri cateva ore a venit de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor. Conform certificatului de urbanism pentru constructia fermelor trebuia obtinut si avizul protectiei civile. In unele judete a mers usor, in altele taranilor li s-a cerut sa construiasca sub podeaua pe care vor sta porcii adaposturi in caz de razboi sau calamitati. Asta inseamna o incapere de minimum 9 metri patrati, din beton armat, cu peretii grosi de cel putin 40 de centimetri, cu usi metalice, aparate de filtrare a aerului si doua iesiri. Un sublocotenent din Arges care tine mortis ca fermele din parohia lui sa aiba buncar spune ca n-are nimic cu taranii, dar asa cere legea din luna ianuarie 2006 - toate constructiile care au cel putin 150 de metri patrati si subsol, indiferent daca sunt case sau ferme, trebuie prevazute cu adaposturi pentru protectia civila. Sefii Cooperativei Agricole Muntenia recunosc ca fermele pe care le vor ridica au peste 150 de metri patrati, dar spun ca n-au subsol. "E vorba despre un beci in care vom depozita diverse, nicidecum de un subsol, asa cum il definesc arhitectii. Am trimis planurile fermelor la Inspectia pentru Situatii de Urgenta din Bucuresti si am primit o hartie prin care se recunoaste ca spatiile noastre de depozitare nu pot fi clasificate drept subsoluri. Din pacate, hartia asta nu ne foloseste la nimic in unele judete. Nici un argument logic se pare ca n-are succes. La ce sa faci un buncar la o ferma situata in camp, departe de sat, ferma la care nu va lucra probabil mai mult de un om, pentru ca toata tehnologia va fi computerizata?", explica Ramona Barlica de la Cooperativa Agricola Muntenia. Cei de la Sapard, care ar trebui sa finanteze jumatate din costul fermelor, n-au aflat inca ce minuni vor contine acestea, iar taranii, care pana la primirea certificatelor de urbanism, isi si vedeau visul cu ochii se tem ca trebuie sa suporte singuri cheltuiala buncarelor, garduletelor, parcarilor, rampelor pentru persoane cu handicap si amenajarea spatiilor verzi. SURSA: Agrinet
Cooperativa Agricolă Muntenia, un model care impresionează Europa
Aprecierile nu au iz naţionalist şi nici euforic. Niciunde în Europa o organizaţie de tip cooperatist n-a reuşit performanţa de a porni de la o bază materială aproape de zero şi în patru ani să deţină ferme şi complexe de porci ale căror efective însumează 350.000 de capete.
Cooperativa Agricolă Muntenia este ceea ce se numeşte o unitate de tip european, fie şi pentru faptul că modelul de organizare şi funcţionare este de esenţă occidentală. Este în acelaşi timp un model autohton care vine să demonstreze că actuala stare mizeră a agriculturii româneşti are la origine incompetenţă şi mai ales acţiunile distructive ale grupurilor de interese.
Cutezanţa de a ieşi din haos
În contextul economic al începutului de secol XXI, undeva pe strada Henri Coandă din Bucureşti, doi specialişti lucrau în taină la crearea primului model agricol asemănător cu cele din ţările cu agricultură dezvoltată. Lucrarea lor se prefigura ca o reuşită sigură, pentru că avea la bază o strategie economică şi tehnică ancorată în realităţile prezente ale agriculturii româneşti.
La patru ani de la înfiinţarea Cooperativei Muntenia, mentorii acesteia, Mihai Lungu şi Adrian Rădulescu, încearcă astăzi sentimentul omului care îşi vede lucrul împlinit. Cooperativa Muntenia a ajuns al doilea producător de carne de porc din România, după americanii de la Smithfields.
Cu precizare că aceştia din urmă şi-au clădit afacerile pe fundamentul celui mai performant complex de porci din Europa – COMTIM. În cele 59 de ferme ale cooperativei se cresc în prezent 350.000 de porci, iar prin popularea celor 21 de unităţi aflate în stadiul final de execuţie efectivele totale vor însuma 450.000 de capete.
Obiectivul final al cooperativei este atingerea unui efectiv de 1 milion de porci, realizare care ar plasa Cooperativa Agricolă Muntenia în elita zootehniei europene. Asta nu numai ca efectiv, ci şi din punctul de vedere al performanţelor productive.
Managementul
În calitate de proprietar, managerul fermei are autonomie deplină în administrarea afacerii proprii. Sprijinul din partea staff-ului cooperativei este însă esenţial în ceea ce priveşte întocmirea programelor de dezvoltare, a proiectelor pe baza cărora se accesează fondurile europene, inclusiv creditele bancare. În competenţa conducerii se află, în primul rând, asigurarea resurselor furajere deficitare.
Este de precizat că, în majoritatea cazurilor, aceste parteneriate de conlucrare cu unităţile de abatorizare se realizează cu implicarea directă a cooperativei, mai ales privind asistenţa condiţiilor de valorificare.
Fermierului i se asigură informaţii exacte cu privire la raportul între calitate şi preţ, inclusiv în ce priveşte evoluţia pieţei cărnii de porc pe piaţa internă şi externă. Ar mai fi de adăugat şi obligaţia pe care şi-o asumă managerii cooperativei în prospectarea pieţei de abatorizare şi comercializare a porcilor graşi. Dispunând de asemenea informaţii, fermierul are la îndemână argumente economice solide în faţa partenerilor de afaceri.
Strategia, în condiţii de criză
Preşedintele cooperativei, Mihai Lungu, şi vicepreşedintele acesteia Adrian Rădulescu îşi regândesc din mers programul de dezvoltare elaborat cu 4 ani în urmă. Ei încearcă să ofere membrilor pe care-i consiliază soluţii pentru a răzbi şi în condiţii de criză. Chiar dacă, la prima vedere, agricultura în ansamblul său pare mai puţin afectată, piaţa infirmă declaraţiile optimiste ale celor care gestionează acest sector.
Cel puţin, în primele 4 luni ale acestui an consumul de carne a scăzut dramatic, iar ultimele măsuri legate de forfecarea impozitării pe profitul care nu există ar putea duce la un abandon în lanţ al micilor comercianţi spre care se îndreaptă peste 35% din carnea de porc realizată de cooperativă. Şansa de a valorifica cantităţi mai mari în lanţurile de magazine este iluzorie, în condiţiile în care şi aici se înregistrează o scădere drastică a vânzărilor.
Toate aceste previziuni sumbre au făcut obiectul unei analize profunde în cadrul Adunării Generale a Cooperativei, ce a avut loc la finele lunii aprilie. Concluzia la care s-a ajuns este aceea de a continua programul de dezvoltare aprobat cu 4 ani în urmă. Un prim argument este acela că, pentru mulţi ani de acum încolo, porcul va rămâne cel mai căutat produs pe piaţa cărnii. Al doilea argument avansează şansa reală a României de a ieşi din actuala criză. Oricum, fermierii din cadrul Cooperativei Muntenia sunt pregătiţi pentru orice variantă.
Un gigant în diversitate
Convingerea celor doi specialişti este că forma de organizare implementată de ei reprezintă progresul în agricultura românească. Ei susţin acest lucru la patru ani de la punerea temeliei acestei structuri şi au ca argumente progresul fantastic al acesteia în condiţiile unei cuprinderi teritoriale fără egal în Europa. A pornit la drum cu şapte membri fondatori, iar acum are aproximativ 180 de membri cooperatori de tip european. Cooperativa deţine 59 de ferme zootehnice, răspândite pe un areal geografic ce se întinde din Muntenia până în Moldova şi Transilvania.
Pornind de la dimensiunea fondurilor structurale alocate României până în 2013, staff-ul cooperativei a întocmit 86 de proiecte pentru construcţia unor noi capacităţi.
Deocamdată se poate conta pe 21 de ferme zootehnice care, adăugate la unităţile aflate în fază de finalizare, vor duce la dublarea capacităţii existente la finele anului 2005. Este de precizat că fermele cooperativei sunt construite în baza unui proiect standard, ce respectă toate cerinţele tehnice, tehnologice şi de siguranţă alimentară impuse de normele europene. Ele au o dimensiune medie de 2.000 capete în care se cresc anual 6.000 de porci graşi. Din cele 80 de ferme, în toamnă vor pleca lunar spre abatorizare peste 20.000 de porci.
În abatorul cooperativei de la Răcari se procesează anual doar 175.000 porci graşi, motiv pentru care există în program construcţia unui al doilea abator. Până atunci, fermele din Transilvania şi Moldova, precum şi o parte din cele din Muntenia abatorizează în unităţile de profil din zonă.
Luiza BANU, Iosif POP - REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2009
SURSA: LUMEA SATULUI
Banii UE unesc în cooperative politicieni, bancheri şi demnitari
Bancherul Dan Pascariu, un secretar de stat de la Ministerul Agriculturii şi fostul şef de cabinet al lui Varujan Vosganian sunt acţionari ai cooperativei care a obţinut cea mai mare finanţare de la UE pentru dezvoltare rurală. Şase milioane de euro este valoarea totală a proiectului care a obţinut cea mai mare finanţare europeană în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală. Jumătate din sumă provine de la Uniunea Europeană şi Guvernul României, iar restul reprezintă Bancherul Dan Pascariu, un secretar de stat de la Ministerul Agriculturii şi fostul şef de cabinet al lui Varujan Vosganian sunt acţionari ai cooperativei care a obţinut cea mai mare finanţare de la UE pentru dezvoltare rurală.
Şase milioane de euro este valoarea totală a proiectului care a obţinut cea mai mare finanţare europeană în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală. Jumătate din sumă provine de la Uniunea Europeană şi Guvernul României, iar restul reprezintă contribuţia proprie a beneficiarului. Banii au fost obţinuţi pentru construirea unei fabrici de procesare a cărnii în localitatea Răcari din judeţul Dâmboviţa. Solicitantul este Prodcarn Răcari Cooperativa Agricolă, ai cărei acţionari sunt, conform datelor de la Registrul Comerţului, alte cinci entităţi: SC Abator Muntean SA (20%), SC Nord Suin SRL (20%), SC Animprod SRL (20%), Muntenia Cooperativa Agricolă (20%) şi Ferma Suinprod Mavrodin SRL (20%). Dan Pascariu, preşedintele Consiliului de Supraveghere al UniCredit Țiriac Bank este unul din acţionarii a două dintre aceste companii, deţinând 50% din Ferma Suinprod Mavrodin şi 41% din Abator Muntean. Contactat telefonic, Dan Pascariu a evitat să ofere orice informaţie legată de proiectul de la Răcari: „Sunt un simplu acţionar. Pentru detalii despre proiect, vă rog să-l contactaţi pe domnul Mihai Lungu“. Fostul secretar de stat de la Ministerul Agriculturii, Mihai Lungu, deţine la rândul său 35% din acţiunile companiei Ferma Suinprod Mavrodin şi 41% din cele ale societăţii Abator Muntean.
Fabrica de la Răcari, gata în 2011
Ceilalţi acţionari ai societăţii Abator sunt Adrian Rădulescu, actual secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi fost preşedinte al Ligii Producătorilor Agricoli din România (5%), Dumitru Cocea (8,5%), fost director de cabinet al lui Varujan Vosganian pe vremea când acesta era ministrul economiei, şi Sergiu Basamac (5%), vicepreşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice din Călăraşi.
„Construcţia fabricii de la Răcari va începe în această primăvară, iar materia primă va fi furnizată de membrii Cooperativei Muntenia“, spune Sergiu Basamac. Cu mai multe informaţii a venit Mihai Lungu, preşedintele Muntenia Cooperativa Agricolă. Acesta ne-a spus că proiectul a fost depus în luna octombrie a anului trecut, contractul fiind semnat două luni mai târziu. „În ceea ce priveşte partea de cofinanţare a proiectului, aceasta nu a fost încă rezolvată. Există, în momentul de faţă, o reticenţă a băncilor de a finanţa proiecte de investiţii, cu atât mai mult cu cât acestea sunt legate de agricultură, prin procesarea materiilor prime agricole. Doream să demarăm producţia în vara anului 2011“, detaliază Lungu.
Bani pentru consilieri locali, politicieni şi firme din Cipru
Fostul secretar de stat susţine că fabrica va avea o capacitate de procesare de 40 de tone de carne pe schimb şi 250 de angajaţi, iar în primul an de producţie, cifra de afaceri estimată va fi de 140 de milioane de lei. Aproximativ 90% din producţia fabricii ar urma să fie comercializată în România, iar restul s-ar exporta.
Conform datelor furnizate de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, al doilea proiect ca valoare (aproximativ 5,6 milioane de euro) vizează construirea unei fabrici de pâine şi patiserie în oraşul Urlaţi din judeţul Prahova. Proiectul aparţine societăţii Oltina Impex Prod Com SRL, al cărui acţionar principal (42%) este Olteanu Cosmin Dumitriade, consilier local în Consiliul local Urlaţi. Pe a treia poziţie se află proiectul care vizează construcţia unei fabrici de pâine în Slobozia, solicitantul fiind SC Tritipan SRL. Patronul firmei este Valerie Bulibaşa, candidat al Partidului Popular şi al Protecţiei Sociale la alegerile de acum doi ani pentru Camera Deputaţilor. Valoarea totală a proiectului este de aproximativ 5,59 milioane de euro. Următorul loc este ocupat de proiectul de la Câmpia Turzii pentru fabrica de produse de panificaţie a SC La Lorraine SRL. Valoarea totală a acestuia este de circa 5,57 milioane de euro. SRL-ul are în spate firma Strapfield din Cipru (50%), restul acţiunilor fiind împărţite între o companie belgiană şi un cetăţean din aceeaşi ţară. Al cincilea proiect care a obţinut finanţare neramburabilă este cel al SC Bioromoil, pentru construcţia unei fabrici de combustibil biodiesel în Brăila. Acesta are o valoare de 5,46 milioane de euro. Societatea aparţine firmei cipriote Haropi Trading Limited (60%) şi lui Vladislav Chetrar (40%), fost cetăţean al Republica Moldova, actualmente cetăţean român.
28,22 milioane de euro reprezintă valoarea totală a primelor cinci proiecte contractate spre a fi finanţate în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală
PORTRET DE BENEFICIAR
Dan Pascariu s-a născut în 1950 la Baia Mare şi a absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti. Şi-a început cariera, în 1973, la Banca Română de Comerţ Exterior. În 1990, a devenit preşedinte al acestei bănci. De-a lungul timpului a fost CEO al Băncii Bucureşti şi al subsidiarei Bank Austria Creditanstalt în România. În 2006, a devenit membru în CA al Rompetrol Group. Un an mai târziu, presa anunţă că acesta, alături de Cristian Sima, fost membru în CA al Bursei de Valori Bucureşti, şi Călin Zamfirescu, avocat asociat în cadrul casei de avocatură Zamfirescu Racoţi Predoiu, va dezvolta o afacere imobiliară în valoare de 60 de milioane de euro.
SURSA: CAPITAL
Experimentul „Muntenia” a devenit esecul cooperativei agricole
Desi ar putea reprezenta o cale prin care fermierii sa scoata mai mult profit sau pur si simplu sa supravietuiasca din productia proprie, cooperativa agricola nu reuseste sa se impuna ca model de dezvoltare in Romania, in conditiile in care in majoritatea tarilor europene este o forma de succes.
Cooperativa Muntenia a reprezentat unul dintre cele mai ambitioase proiecte bazate pe atragerea de fonduri europene din Romania. In prezent insa, membrii sai au ajuns sa-si desfasoare independent activitatea. Muntenia a fost conceputa pentru start-up-uri care sa atraga finantare europeana, cooperativa incheind parteneriate pentru dezvoltarea de ferme de 2.000 de porci, care puteau creste in trei serii pana la 6.000 de capete pe an.
Acestea urmau sa functioneze în sistem integrat, având propriul abator, statie de transare si retea de magazine. Totodata, cooperativa se ocupa de planul de investitii, inclusiv proiectul de accesare de fonduri structurale, de furnizarea de furaje pentru animale, asistenta veterinara si de valorificarea produsul finit
Evaziunea, “un impediment pentru fermieri”
Lucrurile au mers într-o prima etapa, fiind construite 80 de ferme care puteau creste pâna la 480.000 de porci anual. Când fermele au fost însa gata, iar proprietarii lor ar fi trebuit sa înceapa sa colaboreze si sa dezvolte investitiile comune, o parte din fermieri nu au mai fost de acord cu conditiile stabilite de cooperativa si au început sa functioneze pe cont propriu.
Mihai Lung, presedintele Cooperativei Muntenia, nu se fereste sa afirme ca o parte din esec se datoreaza managementului, explicând ca a fost prea idealist când nu a impus contracte ferme. “Noi nu am manageriat bine structura, a fost prea mare pentru noi. N-am stiut sa facem contracte, n-am gândit la momentul respectiv ca membrii cooperativei, care au plecat împreuna pe un drum, nu pot fi tinuti fara un contract facut de noi pentru noi, ci am crezut ca dorinta de a fi împreuna si a construi ceva va face acest lucru”, afirma Lungu.
În plus, din cauza mostenirii comuniste, cooperativa agricola a fost cu greu acceptata de fermieri ca modalitate de a trece peste handicapul fermelor cu suprafete prea reduse, al lipsei de echipamente agricole performante sau al puterii de negociere scazute.
“Cooperativa agricola nu a functionat pentru ca în România orice forma de asociere, indiferent cum o numim, ca e cooperativa sau ca e partid, sfârseste prin a deveni un fel de lupta pentru putere si pentru împartirea prajiturii, iar daca nu e prajitura începem sa ne sfâsiem între noi”, spune Robert Arsene, directorul general al Agricover, furnizor de servicii si produse integrate pentru agricultura.
Pe de alta parte, presedintele Cooperativei Muntenia, care are la rândul sau patru ferme de porci care au facut parte din cooperativa, crede ca nivelul mare al evaziunii fiscale a fost un alt motiv care a dus la destramarea relatiilor între membri. “Pe o piata în care regulile nu sunt date de nivelul de pret, de calitatea produselor, ci de abilitatea de a te descurca, de a cumpara niste cereale cu sau fara factura sau de a vinde porci o parte cu factura, o parte fara, o structura mare care lucreaza la suprafata, cum este cooperativa, devine un impediment pentru fermieri”, spune Lungu.
În prezent patru din cele 80 de ferme de porci ale Cooperativei Muntenia se afla în faliment, iar multe altele sunt în dificultate. si abatorul cooperativei, care a fost pus în functiune în 2009, este tot în faliment. Lungu spune ca singurul lucru care îl mai leaga de Cooperativa Muntenia este ducerea la bun sfârsit a 10 din cele 55 de ferme de porci care ar fi trebuit sa reprezinte etapa a doua de dezvoltare a cooperativei, pentru care are asigurata finantarea.
Cum functioneaza cooperativa la români Desi exista o lege a cooperativelor agricole publicata în 2004 si actualizata în 2007, numeroasele cooperative care au aparut în ultimii ani au fost create mai ales pentru ca fermierii care se asociaza pot accesa mai usor fonduri europene.
Un exemplu de cum functioneaza cooperativele în România este Apicom Dobrogea, formata din 150 de apicultori.
Cooperativa nu are patrimoniu, iar singurul lucru care îi poate face pe fermieri sa functioneze sub forma unei cooperative este vânzarea în comun a mierii unor “samsari” care o exporta apoi altor tari din Europa. Luca Lazar, administratorul cooperativei, considera însa ca nici fondurile europene nu sunt acordate astfel încât sa încurajeze realizarea de investitii comune. El a dat exemplul masurii pentru sprijinirea fermelor de subzistenta, unde agricultorii nu sunt verificati decât dupa trei ani, în loc sa fie obligati sa foloseasca fondurile nerambursabile în cadrul unor asociatii, pentru obiective comune.
SURSA: Incomemagazine
De ce nu a functionat Cooperativa Muntenia?
Cooperativa Muntenia a fost un proiect ca un vis frumos. Eu m-am implicat cu toata buna-credinta. Dar, la un moment dat, a stagnat. Nimeni nu cred ca a vrut sa ne ajute sa mergem mai departe. Multi ne-au banuit de rele intentii. Dar, cei mai multi ne-au privit cu indiferenta: lasa-i sa-si rupa gatul. S-au gasit ei sa faca ferme de porci pentru fermierii mici si mijlocii. Nu stiu ce sanse ar mai avea acum sa renasca din propria-i cenusa. Dar, dupa modelul Cooperativei Muntenia s-au format alte cooperative.
Acum, privind in urma, inteleg ca am facut greseli si noi, cei din conducere, si cei care s-au inscris in cooperativa. Lipsa de experienta, dar mai ales lipsa de sprijin ne-au dus la situatia in care nu s-a putut realiza ce ne-am propus. Ca sa conduci o cooperativa agricola e mai greu decat sa-ti conduci propriile afaceri. Trebuie sa-ti asumi mai putine riscuri.
Problemele la Muntenia au inceput cand fermierii s-au confruntat cu piata carnii de porc. O piata mai speciala, la noi. Cu un sector puternic nefiscalizat. Poti sa cumperi materii prime fara factura, mai ieftin. Ori, poti sa vinzi animale fara factura, si sa incasezi o suma mai mare de bani.
Daca cineva ar vrea sa reia azi ideea Cooperativei Muntenia are ce sa invete din greselile noastre. Sa stie ca nu exista o relatie de parteneriat, de prietenie intre cooperativa si membrii ei. Trebuie sa fie niste intelegeri clare, precise, scrise, cu penalitati de ambele parti. Cine nu se respecta intelegerea, plateste. Nu exista prietenie, intelegere, mila, decat in afara cooperativei. Membrii nu au vazut cooperativa ca o forma de organizare a lor ci au crezut ca este doar a celor care o conduc. Din cauza acestei mentalitati este si va fi foarte greu pentru cooperative, in general, sa functioneze corect. In plus, cooperativele nu au forta financiara de plecare. Acum, 70 dintre membrii Cooperativei Muntenia lucreaza cu un "integrator", Agricover.
Ceea ce facea inainte pentru ei cooperativa, face acum Agricover. Ei nu sunt membri ai Agricover, dar prefera sa lucreze cu aceasta. E drept, e mai bine organizata, are forta financiara, le da banii pe loc. Daca facem un calcul, Agricover le ia 15 lei la 100 kg de carne. Adica 3,5 euro. Cooperativa primea 1 euro/kg.
Romania este si va mai ramane multa vreme, importatoare de carne de porc. Ne trebuie cativa ani buni sa ne dezvoltam reproductia. Acum, pe piata romaneasca, jocurile sunt facute de Smithfield. Cei de la Finante nu se sesizeaza ca ei ies mereu pe minus. Ca si cum ai aduce mereu bani de acasa. Or, eu nu cred ca americanii isi permit sa piarda bani aici numai de dragul de a creste porci in Romania.
SURSA: PROFIT AGRICOL
“Fermele pirat” din bani UE, care pică la prima ninsoare, strivind animalele
În Statele Unite majoritatea fermelor sunt construite pe structură din lemn. Mizând pe tradiţia utilizării lemnului ca material principal de construcţii, americanii au dezvoltat tehnologii inovative pentru a realiza hale de creştere a animalelor cu deschideri mari, fără stâlpi de susţinere intermediari. Compania Mitek, liderul mondial în proiectarea şi realizarea de piese de asamblare pentru acest tip de structuri (concern la care acţionar e miliardarul Warren Buffet), după ce a cucerit rând pe rând ţările Europei, şi-a deschis o filială şi în România.
Deşi compania Mitek România utilizează aceleaşi standarde şi acelaşi soft avansat de proiectare folosit la construcţia fermelor din Statele Unite şi deşi România nu este măturată niciodată de uragane, multe din fermele româneşti realizate în ultimii ani pe structură de lemn reprezintă pericol public. Asta pentru că proiectul original pentru „hale de creştere a porcilor" dezvoltat de Mitek a fost „piratat" de diverşi antreprenori, care l-au pus în operă într-un stil „propriu", încălcând toate principiile de siguranţă în construcţii, făcând economie la materiale şi înlocuind elemente structurale cu „imitaţii", pentru a reduce costurile la maximum. Iar UE le-a decontat greşelile.
Americanii au inventat „sudura lemnului", iar românii au reinventat-o
Deşi românii au o tradiţie în realizarea de construcţii de lemn, metoda americană este fundamental diferită. Astfel, la o clădire de tip american se folosesc cantităţi mult mai reduse de material lemnos, îmbinate în mod ingenios, ce îi conferă o rezistenţă sporită. De pildă, două elemente de lemn se prind unul în prelungirea celuilalt cu nişte elemente metalice numite „plăci multicui", care nu sunt bătute cu ciocanul, ci sunt aplicate sub presiune, la locul de îmbinare a celor două bucăţi de cherestea. O astfel de placă reprezintă echivalentul a 500 de cuie, însă nu un mănunchi de cuie independente unul de celălalt, ci unite la rădăcină într-o structură rigidă, ce seamănă cu „patul de ace" al unui fachir. Îmbinările cu plăci multicui ale pieselor din lemn sunt atât de puternice, încât specialiştii au botezat metoda: „sudura lemnului". Utilizarea de „plăci multicui" a făcut posibilă realizarea unor construcţii tip „fermă de animale" sau „hangar de avioane", care au caracteristici de hală, adică sunt spaţii uriaşe, fără stâlpi de susţinere intermediari.
Vasile Isache, managerul pe România al concernului Mitek, a promovat conceptul de „fermă de animale de tip american" pe piaţa din România. A reuşit să şi vândă câteva zeci de proiecte, precum şi elementele de îmbinare (plăcile multicui) unor fermieri care au accesat fonduri europene pentru hale de porci. După un start bun, Vasile Isache a constatat că numărul comenzilor pentru proiectele sale tehnice scade în mod misterios, însă numărul fermelor de porcine care folosesc o variantă piratată a „tehnologiei Mitek" se înmulţeşte pe zi ce trece. A vizitat câteva din aceste „ferme de porci" care copiază la indigo proiectul său şi a constatat că la realizarea lor s-au folosit plăci de îmbinare contrafăcute, „care doar imită forma plăcilor multicui, însă în realitate sunt doar bucăţi de tablă în care sunt bătute cuie. Nerespectarea întocmai a specificaţiilor din proiectul original a dus la compromiterea rezistenţei structurale a acestor clădirii. În prezent, deja una dintre fermele de porci făcute în acest mod în Prahova s-a prăbuşit sub greutatea zăpezii.
Ferma respectivă era membră a cooperativei Muntenia. Mihai Lungu, preşedintele acestei organizaţii, susţine că nu a auzit de un astfel de caz, „decât la nivel de bârfă". E greu de crezut totuşi că preşedintele cooperativei Muntenia nu ştia de hala nou-nouţă prăbuşită, deoarece atât el, cât şi patronul fermei respective au un partener de afaceri comun, Solcan Florin Marian.
De ce s-a prăbuşit ferma din satul Urleta-Prahova
Am vizitat ferma Gromfid SRL din Urleta şi am vorbit cu foştii şi actualii acţionari despre felul în care s-a respectat proiectul de construcţie a halelor şi despre improvizaţiile constructive care au dus în final la prăbuşirea unei bune părţi din construcţie.
Astfel, fostul coacţionar Brebeanu Gheorghe, recunoaşte: „Construcţia a fost cu holşurub şi plăci perforate. Grinzile au fost prinse cu talpă de tablă prinsă cu holşuruburi, când a venit zăpada... a rupt tot. Din holşuruburi a cedat, din cauza greutăţii mari. Acum am întărit construcţia, pe lângă tabla perforată cu holşuruburi am mai pus un rând de scândură pe grindă, prinsă în cuie. De fapt, acum este cu două scânduri, şi pe o parte şi pe alta". Celălalt coacţionar al fermei, Mladin Alexandru, devenit între timp acţionar unic, declară că nu ştie cum arăta proiectul original al halelor, însă ştie că în timpul realizării construcţiei au fost controverse legate de tehnologia ce trebuie aplicată: „Au venit ăştia de la SAPARD şi cu omul lor şi au verificat toate îmbinările, că era problemă cu îmbinarea asta. Constructorul meu a zis că nu vrea să facă îmbinările ca în proiect. Proiectanţii au spus că dacă nu respectă proiectul, construcţia nu ţine. Şi ştiu că a avut o discuţie de felul ăsta. Eu nu prea mă pricep".
Deşi la proiectele SAPARD asigurătorii sunt obligaţi să plătească daunele în totalitatea lor şi reconstrucţia să fie făcută cu firme specializate, conform unor surse din compania de asigurări, fermierul şi-a refăcut hala în regie proprie şi a fost dispus să negocieze cu firma UNIQA Asigurări o despăgubire mult diminuată. Pe de altă parte, o răspundere majoră în ridicarea unor astfel de ferme o au funcţionarii de la Inspectoratul de Stat în Construcţii, precum şi cei de la Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală, care pe de o parte ar fi trebuit să sesizeze eventuale deficienţe în respectarea proiectului, iar pe de altă parte ar fi trebuit să verifice adevăratele cauze ale prăbuşirii fermei. Referitor la modul în care a fost monitorizată cheltuirea banilor europeni, Gheorghe Brebeanu, coproprietarul fermei la data prăbuşirii acoperişului, a declarat: „De la SAPARD n-a venit nimeni să verifice. A venit doar de la asigurări, proiectantul. S-a constatat că s-a dărâmat din cauza zăpezii".
România liberă a încercat să afle dacă inspectorii care se ocupă de monitorizarea proiectelor SAPARD au efectuat vreo verificare la ferma GROMFID SRL, după prăbuşirea acesteia. Nu am primit nici un răspuns deşi le-am făcut numeroase solicitări în acest sens, începând de miercurea trecută.
Alte 10-15 ferme de porci moderne pot cădea în orice moment
Marian Ciupercă, patronul Marcianna Project 2005 SRL, firma de consultanţă şi proiectare care a proiectat 182 din cele 189 de ferme de porci finanţate până în prezent prin SAPARD şi FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală) a declarat la rândul său că proiectele realizate de el împreună cu Mitek România au fost pur şi simplu copiate la xerox de câteva din firmele de construcţii cu care a colaborat, care le-au vândut mai apoi fermierilor ca şi cum ar fi fost „proiecte proprii", folosindu-le „fără ştampila noastră de avizare", de multe ori contra unor onorarii colosale: „40.000 euro (suportaţi parţial din fonduri europene)".
Conform lui Marian Ciupercă, în jur de 40% din fermele de porci din România sunt construite pe structură de lemn, însă mai puţin de jumătate dintre acestea au respectat întocmai specificaţiile tehnice ale proiectelor. Asta deoarece la faza de şantier, constructorii inventivi care şi-au însuşit ilegal proiectul, neînţelegând tehnologia specificată în proiectul tehnic al „fermelor de animale de tip american" s-au împotmolit, înlocuind-o cu improvizaţii făcute după ureche: "În România există constructori care funcţionează după principiul: «Mai puţine lemne, mai puţine cuie, dacă stă tabla pe acoperiş şi arată a fermă, merge!». În Germania, dacă cineva schimbă un şurub la un proiect, atunci îngheaţă şantierul până când vine proiectantul şi reface calculele. Multe ferme ridicate din fonduri europene au folosit structuri improvizate inventate de un tâmplar, care a bătut cuie în doi dulapi şi le-a folosit în locul plăcilor multicui. Până în prezent o singură fermă de porci pe structură de lemn piratată s-a prăbuşit, însă dacă o să fie încercări meteo precum vânturi puternice şi zăpezi de un metru, sunt încă 10-15 ferme care i-o vor lua pe urme. Când aceste ferme vor cădea pot să creeze probleme beneficiarilor fondurilor UE, care au lucrat cu aceşti antreprenori îndoielnici".
Proiectantul majorităţii fermelor moderne de porcine din România crede că o parte din proprietarii de „ferme-pirat" au fost pur şi simplu păcăliţi de constructor, pentru că „partea structurală nu se vede, fiind mascată de finisaje", sau, în complicitate cu constructorul, au acceptat să facă compromisuri de la proiectul tehnic iniţial, pentru a face economii băneşti şi a folosi banii în alte scopuri. Marian Ciupercă e convins că apariţia oricărui caz nou de fermă prăbuşită, va scădea credibilitatea României în ochii Bruxelles-ului: „Dezvăluirea acestor practici îi va dezavantaja şi pe fermierii români care vor mai vrea să facă cinstit proiecte cu finanţare UE".
Cine sunt „băieţii deştepţi" ai fermelor din lemn
Unul dintre cei care au construit ferme-„pirat", copiate după modelul american, este Mironel Dascălu. Acesta este unul dintre membrii fondatori ai cooperativei Muntenia. Dascălu ne-a fost indicat de o sursă implicată în accesarea fondurilor europene, care a vrut să rămână anonimă, ca fiind unul din antreprenorii care şi-au construit, cu finanţare UE, mai multe ferme de porci „neconforme", în care au înlocuit elementele structurale ale construcţiilor cu elemente ieftine, de natură îndoielnică, falsificând mai apoi ştampila şi semnătura proiectantului pe procesele verbale de recepţie a lucrării, ca să poată primi fondurile europene. Mai mult, sursele noastre ne-au identificat punctual cele şase ferme de porci din judeţele Buzău şi Dolj finanţate de UE, ale căror proiecte ar fi fost falsificate. Mironel Dascălu nu a putut fi contactat nici la telefon, nici pe e-mail, în ciuda încercărilor repetate din ultimele două săptămâni, de a-i obţine punctul de vedere. Precizăm că Mironel Dascălu a fost condamnat în 2011 la închisoare cu suspendare şi a fost obligat la restituirea a jumătate de milion de lei către APDRP, după ce au fost descoperite falsuri în acte la una din fermele sale.
Cum îţi poţi face fermă din bani europeni?
Există două variante prin care poţi accesa fonduri nerambursabile:
* Măsura 121 - pentru modernizarea fermelor deja existente.
- Valoarea proiectelor este de minimum 5.000 de euro şi maximum 3 milioane de euro pentru investiţiile care includ şi utilizarea energiei regenerabile.
- Fondurile nerambursabile reprezintă 40%-75% din valoarea proiectului.
- Beneficiarul e obligat să nu modifice proiectul timp de 5 ani de la inaugurarea fermei.
* Măsura 112 - pentru sprijinirea tinerilor de la sat
- E acordată exclusiv fermierilor sub 40 de ani care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca şefi de exploataţii.
- Prima de instalare e de maximum 40.000 euro (în funcţie de mărimea exploataţiei).
SURSA: ROMÂNIA LIBERA
GALA PREMIILOR BUSINESS PRESS EDIȚIA 2011
De-a lungul timpului, Business Press a parcurs în paginile sale numeroase poveşti de succes şi realizări impresionante ale colaboratorilor săi, oameni care au construit afaceri prospere şi profitabile în România. Astfel, revista Business Press şi-a creat un renume în presa de imagine prin promovarea şi prezentarea companiilor din mediul de afaceri românesc.
La final de an, ca de fiecare dată în cei 11 ani de activitate, grupul Business Press a organizat o nouă ediţie a „Galei Premiilor Business Press, eveniment ce a avut loc în luna decembrie, într-un cadru inedit, în Salonul Aristocrat al Restaurantului Cocoşu Roşu. Acest moment, la care au participat oameni de afaceri, personalităţi din viaţa publică şi politică, precum şi reprezentanţi ai presei de specialitate, a reprezentat un prilej de retrospectivă a eforturilor, provocărilor şi oportunităţilor avute de-a lungul anului.
Revista Business Press a apreciat îndeosebi companiile eficiente, subliniin-du-le atât performanţele realizate, cât şi eforturile depuse dar şi curajul de a traversa această perioadă economică dificilă în care au reuşit să rămână active într-un mediu de afaceri greu încercat. Distincţiile acordate în cadrul Galei Premiilor Business Press ediţia 2011 au vizat o serie de personalităţi din viaţa publică, politică, administrativă şi medicală, oameni de afaceri de succes, precum şi cele mai eficiente activităţi manageriale.
Astfel, printre cei premiaţi s-a regăsit si domnul Mihai Lungu, preşedintele Cooperativei Agricole Muntenia.
Gala de premiere a fost completată de momente artistice, paradă de modă, surprize, emoţii, dar şi bucurii. La eveniment şi-au adus aportul manechinele Casei de Modă Ilinca, prezentând noua colecţie vestimentară semnată Ilinca Butucea, artista Alla Cebotari, care i-a încântat pe cei prezenţi cu melodiile sale, interpretele Valeria Arnăutu, Sica Rusu-Durlai şi Corina Dragomir, directorul artistic Ion Ghiţulescu, ce a susţinut un spectacol inedit de folclor autentic împreună cu câţiva membri ai Ansamblului Artistic Profesionist „Doina Gorjului” – Roberta Crintea, Olguţa Berbec şi Nicuşor Micşoniu – precum şi artistul Nelu Băescu.
SURSA: BusinessPress
Veriga slabă în producția agrozootehnică românească - omul -
O lecție dură, dată de un fermier român, Mugurel Ilie, asociat în grupul de ferme Matador. Cu o extraordinară capacitate analitică, Ilie a realizat o schiță a hibelor agrozootehniei și cercetării de profil din România.
Pe deasupra, ne-a dat și o veste „bună”. Chiar dacă nu ține de prețul de producție, din cauză că românul importă la greu carcasă iar diferența de curs euro-leu și prețurile internaționale la cereale s-au majorat simțitor, de Crăciun vom avea fripturi de porc mai scumpe.
Managerul Matador ne explică paradoxurile de-a dreptul strigătoare la cer, atunci când vine vorba de accesarea fondurilor europene prin Măsura 142 și ne explică, pe larg, de ce cooperativele de producători nu pot avea succes la noi.
recolta.eu: Domnule Mugurel Ilie. Printre colegii de breaslă sunteți recunoscut ca fiind un om cu o mare capacitate analitică, unul care „nu se aruncă cu capul înainte”. Dacă ar fi să faceți o radiografie a agrozootehniei românești, ați mai putea spune fără șovăială că „omul sfințește locul”?
Mugurel Ilie: Se tot spune că România ar putea fi o mare putere agricolă. Ce-i lipsește însă acestei țări, astfel încât să devină una? În 90% dintre răspunsurile date de fermierii români, cauza este reprezentată de bani, mai exact de lipsa lor. După părerea, nu acesta este răspunsul corect. Ceea ce-i lipsește agriculturii din România pentru a deveni o putere sunt oamenii.
Chiar dacă tehnologia de afară ne este de ani buni accesibilă, începând cu utilajele și materialul semincer și terminând cu un disponibil de teren agricol cu calități fizico-chimice mai bune, dacă este să comparăm producțiile din România cu cele din afară, an de an acestea sunt seminificativ mai mici. Avem aceeași tehnologie, avem un pământ foarte bun, la noi de ce nu merge treaba? Răspunsul meu este că, între tehnologie și recoltă, există această verigă slabă care se cheamă om. Și, la noi în agricultură, deși este un domeniu unde rigoarea ar trebui să fie maximă, se merge în general pe ideea „fac eu când am timp”. Din această cauză, spre exemplu, în cei mai buni ani de porumb (n.r. - 2011), la noi în țară nu se fac producții comparabile nici măcar cu cele mai proaste din Franța sau Germania.
recolta.eu: Și totuși, informația care se tot propagă este că am avut specialiști de seamă, o cercetare de renume, cu produse de calitate și de viitor...
M.I.: Înainte de '89, atunci când eram într-un glob de sticlă și nu făceam parte dintr-o piață concurențială, ceea ce realizam noi din punct de vedere al cercetării și dezvoltării creșterii suinelor era relativ bun, în comparație, spre exemplu, cu ce dezvoltau bulgarii. Eram cam pe acolo, și noi, și rușii, și alții. În momentul în care pe piața noastră a început să intre porcul dezvoltat de diverse institute de cercetare autohtone, după Revoluție, cu un raport de conversie peste trei și cu grăsime de câteva degete, în paralel cu purcelul adus de undeva din vest, cu un raport de conversie 2,7 a furajului în carne și cu slănină de maximum un deget, procesatorul, abatorul, n-a mai avut ce să facă cu atâta slănină și atunci automat a penalizat prin preț calitatea. Produsele autohtone s-au autoexclus. Cercetarea este unde este iar importurile au ajuns la rang înalt.
Afară sunt niște mari cooperative private care finanțează cercetarea zootehnică. Toți fermierii din țările dezvoltate au ajuns la concluzia că este în avantajul lor să fie o putere, o forță, și de aceea finanțează această cercetare. În România nu există o formă eficientă de susținere a cercetării. În România supraviețuiesc niște ferme micuțe și nu-și pune nimeni problema nici să se asocieze și nici să investească în altceva decât strictul necesar. De aceea am ajuns în această situație.
recolta.eu: Știm că dumneavoastră ați avut de-a face cu Cooperativa Muntenia. Ce nu a mers? Vă întrebăm asta pentru că tot ați amintit de asociere.
M.I.: Ca nivel de principiu, Cooperativa Muntenia ar fi avut o șansă să funcționeze, dacă modelul acesta de business ar fi fost vândut și promovat ca ceea ce era. Cooperativa Muntenia a fost, în fapt, o franciză. Ea n-a fost însă vândută și promovată ca una, ci ca o afacere care merge în orice condiții. Care este condiția foarte importantă într-o franciză? Când vinzi una și vrei ca ea să meargă, ai o mare obligație – să alegi cu foarte mare grijă oamenii cărora le-o vinzi.
În momentul în care ți-a intrat un singur om care nu este în stare să facă față, pune o pată pe neîncredere pe proiect și s-a dus totul de râpă. Concret, la Muntenia, în momentul în care au intrat niște oameni care, atunci când a apărut nevoia finanțării afacerii sau să facă dovada unor abilități, nu aveau nici disponibilul necesar, nici abilitățile necesare, atunci totul s-a dus pe apa Sâmbetei. Relația cu banca a fost prima dinamitată. În momentul în care ai 100 de oameni și unul nu plătește, banca „a pus ștampilă” și îi încadrează pe toți în aceeași categorie, și anume una de risc.
recolta.eu: Bănuim că ați mers mai departe cu asocierea. Ați mai avut sau nu probleme?
M.I.: În primul rând, pot observa o reticență a fermierului și a zootehnistului român în a se asocia. Noi am constituit o altă cooperativă, după episodul „Muntenia”, și am funcționat un timp până când trei din fermele care făceau parte din ea au intrat în insolvență. Atunci am observat o mare reticență din partea fermierilor, când a fost vorba să le înlocuim.
Nu ne-am demoralizat și am mers mai departe. Am pus la punct o altă formă de asociere, recunoscută ca și grup de producători, și am devenit cea de-a doua cooperativă de porc din țară, sub numele „Integra Paralela 45”. Am mers ceva mai departe și am făcut un proiect pe Măsura 142, pentru a primi fonduri europene alocate grupurilor de producători. Proiectul a fost aprobat, contractul de finanțare semnat, totul „a fost perfect”, nu avem decât să luăm banii.
recolta.eu: Sesizăm o urmă de ironie și faptul că urmează să împărtășiți cu noi vești nu tocmai bune. Și când totul părea să ia o turnură așa de pozitivă...
M.I.: Aveți dreptate. Avem câteva situații absolut interesante în cadrul acestui proiect. În primă instanță, pentru a primi bani, ca și grup de producători oarecum unicat, trebuie să faci dovada unor vânzări efectuate. Ne-am lovit însă de niște situații hilare, dacă nu ar fi fost dureroase pentru că ne puneau niște bețe-n roatele entuziasmului nostru.
Astfel, „pentru a face cerera de plată, trebuie să veniți cu extrasul de cont că ați încasat, apoi veniți cu instrumentul de plată”, se arăta în anexa contractului de finanțare, anexă pe care o puteai citi doar după ce semnai contracul în sine. Atenție, instrumentul de plată nu putea fi cec sau bilet la ordin. Practic, eram obligați să dăm marfă abatorului pe încredere, în speranța că el ne va plăti. Acceptam, cu alte cuvinte, ordine de plată pe bază de încredere, de dragul fondurilor europene prin APDRP. Și, ca și când acest lucru nu ar fi suficient, atenție, ni se solicita, prin măsura proiectului, ordinul de plată în original!!! Practic, eu eram nevoit să mă duc la abator și să cer proprietarului sau managerului să-l scoată din contabilitate, să mi-l dea mie iar eu să mă duc și să-l las APDRP-ului. Păi cine poate face așa ceva? Să-mi spuneți mie un singur caz în care abatorul îmi dă mie ordinul lui de plată din contabilitate, în original. Și aceasta nu este singura aberație de care ne-am lovit.
recolta.eu: Este clar. Bețe-n roate peste tot, în lanțul de producție a cărnii de porc. Ce credeți, românul va mai consuma o carne din ce în ce mai scumpă? Își mai permite românul acest lux?
M.I.: România consumă carne, o face în mod tradițional, cererea fiind de carne de porc, în special pe perioada sărbătorilor de iarnă. După părerea mea însă, în condițiile în care prețurile cerealelor sunt în continuă creștere iar bugetul populației nu ține pasul cu toate scumpirile, tradiția aceasta se diminuează de la an la an.
Este evident, asistăm de ceva timp către o orientare spre carnea mai ieftină. Dacă este să ne uităm la conversia actuală, evident că puiul este cel favorizat. Un kilogram de carne de pui se face cu 1,7 kilograme de cereale iar un kilogram de carne de porc cu trei kilograme de cereale. Carnea de pui va continua să fie favorizată, pentru că are un preț mai mic și, în condițiile în care prețurile vor crește iar anvelopa salarială stagnează, pentru a-și acoperi nevoile, consumatorul român se va îndrepta către carnea mai ieftină.
recolta.eu: Ce este de făcut? Ați făcut calcule? Cum puteți combate prețurile mari la cereale și soia? Aveți în vedere culturi și rețete noi pentru hrănirea suinelor?
M.I.: Noi ne-am orientat spre mai multe culturi, în special spre mazăre, pentru că înlocuiește cu succes soia. Durerea mare a noastră, a celor care suntem în industria de îngrășare a suinelor (și nu numai), este tocmai această dependență de soia, în condițiile în care ea se poate însămânța doar afară. Noi deținem și o fermă vegetală și, atâta timp cât puteam cultiva soia, era în regulă, aveam sursa de furajare necesară, la costuri de producător. Însă, în momentul în care am ajuns să importăm din Brazilia această leguminoasă, la costuri exorbitante, am început să avem probleme.
Ca soluție, am început să concepem niște rețete din care să scădem semnificativ dependența de soia. Și, atunci, ce ne-a venit la îndemână pentru a putea cultiva a fost mazărea. Este o plantă leguminoasă care merge bine cu tehnologia pe care noi o avem. Se recoltează cu combina, se seamănă cu semănătoarea, nu avem probleme în acest sens. În felul acesta optimizăm vegetalul, pentru că mazărea este o plantă tehnică și o leguminoasă și asigură și fixarea azotului în sol. Exact ceea ce făcea soia înainte.
Pe urmă, am mai operat o schimbare. Anticipând oarecum criza cerealelor și prețurile mari la soia, am cultivat (în 2011 experimental, anul acesta mai serios) sorg în loc de porumb. Am optat pentru acest tip de cultură pentru că noi suntem într-o zonă din Bărăgan în care seceta este frecventă și sorgul, în perioade de secetă, are șanse mari să asigure producții mai bune decât porumbul. Deși, în ferma noastră vegetală, o parte din suprafață este irigată, pentru solele unde nu avem apă pentru irigat, am preferat să plantăm sorg.
Cea de-a treia schimbare pe care am făcut-o, a fost de a înlocui orzul cu triticalele. Iată o altă plantă mai puțin cunoscută pe care noi am mizat, în ideea că triticalele au o proteină mai bună și o producție mai satisfăcătoare decât orzul. Anul acesta, spre exemplu, în condițiile în care, pentru orz, am obținut 3,2 tone/ha, pe o solă mică de triticale, 10 ha, am obținut 5 tone/ha.
Atenție însă, aceste culturi de mazăre, sorg și triticale se justifică în condițiile în care producției vegetale i se dă valoare adăugată prin zootehnizare, așa cum facem noi. Cei care dețin doar ferme vegetale, găsesc greu cumpărători pentru producții de acest gen.
recolta.eu: Vom avea o carne de porc mai scumpă pe masa de Crăciun, anul acesta?
M.I.: Prețul cărnii de porc comercializate în România, nu știu dacă din păcate sau din fericire, nu prea are legătură cu costurile de producție. Și asta deoarece mai mult de jumătate din carne vine din import. Ceea ce înseamnă că prețul practicat de piață reprezintă prețul carcasei din Germania, Olanda sau Beliga, înmulțit cu cursul valutar, plus valoarea adăugată de procesator. Degeaba ne uităm la prețul cerealelor de la noi, la majorările de preț cu energia, aceste lucruri n-ar trebui să se reflecte în mare parte în costul final de la raft.
În altă ordine de idei, abatorul importă carcasa cu, să spunem, 9 lei/kg și acceptă întotdeauna să ia porcii de îngrășătoriile din România, dacă îi iese carcasa autohtonă sub acest preț. Dacă nu, se duce și ia de afară și s-a terminat totul pentru noi. Pentru procesator este ușor, nici măcar nu trebuie să-și ia porcul viu din import. Își cumpără direct carcasă pentru că, în marea lor majoritate, procesatorii din România sunt mici, cu costuri de procesare mari. Lor le convine situația de achiziție a carcasei cu 9 lei, decât să ia porcul direct.
Prețurile la cereale au crescut peste tot în Europa, inclusiv în Germania, Olanda și Belgia. Prețul carcasei va crește, comparativ cu septembrie-octombrie 2011, însă este greu de estimat un procent aproximativ. Cursul este cu 10% peste cel de anul trecut, rămâne de văzut cât din diferența asta de preț o va putea absorbi magazinele și cât o vor transmite procesatorii și comercianții către cumpărători.
De Crăciun însă, cu siguranță carnea de porc va fi mai scumpă decât cea de anul trecut.
SURSA: RECOLTA
Iată de ce se învârte ţara în jurul cozii de porc, în loc să acceseze fonduri europene?
Nu-mi este greaţă, dar nici nu am să scriu de ce nu se asociază şi de ce nu fac oamenii grupuri de producători sau cooperative. Spun doar că ADRIAN ANDRECA (foto Gală), întreprinzător din localitatea OSTROVU MARE judeţul MEHEDINŢI, a avut curajul să înfiinţeze SC STEGRAL SRL. Şi ca orice om care se respectă, a riscat să acceseze fonduri europene.
Cu ajutorul COOPERATIVEI AGRICOLE MUNTENIA a reuşit să construiască o fermă de porci cu o capacitate de 950 capete. Proiectul a fost finalizat în anul 2008-februarie-si de atunci funcţionează, plăteşte taxe şi impozite la stat, asigură locuri de muncă şi contribuie la consolidarea securităţii alimentare a ţării, prin extinderea capacităţii de producţie la 2850 capete. Numai că în urmă cu aproape un an au început verificările din partea DLAF-ului, care s-a, chinuit” să găsească nereguli.
Având în vedere lentoarea accesării fondurilor europene, sau poate tocmai pentru că le luăm banii… cei de la DLAF au constatat că MAREA PROBLEMĂ o reprezintă realizarea proiectului. După multe audieri-nici nu vă imaginaţi cât de, plăcut este să treci pe la, băieţii care au constatat că există un conflict de interese prin prisma faptului că un reprezentant al COOP MUNTENIA a fost membru al comisiei de evaluare. Iată cum noi românii, am căutat acul în carul cu fân, motiv pentru care APDRP-ul solicită restituirea sumei alocată prin SAPARD.Deci, au reuşit!!! Întrebarea mea pentru toată lumea este: Dacă eu am, greşit” făcând acest proiect cei de la Sapard care au verificat actele depuse pentru licitaţii şi care au văzut că în comisie este şi un membru al cooperativei, de ce nu au respins licitaţiile?
După unii, trebuie să moară şi porcul vecinului
De ce după cinci ani de funcţionare un proiect realizat prin costuri suplimentare şi cu mult efort trebuie, omorât” pentru că cei de la Sapard au spus că totul este ok, iar acum nu este bine!!! Cine oare este vinovat??? Cum în România există încă 70 (şaptezeci) de proiecte în această situatie care şi ele, după moftul şi interesele unora vor fi omorate – nu putem să întrebam: Cui foloseşte această răfuială? În cazul de faţă ADRIAN ANDRECA SC STEGRAL SRL este hotărât să atragă atenţia COMISIEI EUROPENE asupra acestui fapt, fiindcă nu mi se pare normal ca un proiect verificat şi aprobat de APDRP (SAPARD), finalizat şi funcţional, să fie pur şi simplu închis pentru că acum cinci ani SAPARDUL a spus că este bine, iar acum nu mai este bine.
Dacă ducem lipsă de complexe de porci, creăm noi alte porcării
Oare de ce ne chinuim să atragem fonduri europene fiindca asta facem, ne chinuim daca după ce suntem verificaţi şi rasverificati, după ce realizăm proiectele şi aducem bani la bugetele locale vine, x” şi spune că nu este bine, deşi tot el aprobase proiectul!!! Oare cum este mai bine, să vedem un proiect cum ajunge în paragină datorită unor aprobări care după cinci ani nu mai sunt bune, ori să sprijinim pe cineva care totuşi, a făcut ceva şi în ţara asta? Cum să atragi fonduri, când birocraţia şi alte “porcării” de nedescris te omoară, iar dacă nu reuşeşte ea, reuşesc alţii pe care pur şi simplu nu-i interesează că ai muncit, că te-ai zbătut să realizezi un proiect european şi care, nu vor să înţeleagă faptul că banii sunt în ţara noastră şi că nu este aşa simplu să răzbeşti. Oare mai putem realiza ceva bun în ţara asta, pentru a avea certitudinea că rămâne în picioare?
SURSA: Informatii-Agrorurale
Noile ferme de creștere a porcilor nu au acces la banii pe bunăstare
Analistul pe probleme de politici agricole, Mihai Lungu, fost secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, trage un semnal de alarmă vizavi de dificultățile pe care noile îngrășătorii le au în a deveni beneficiari ai plăților pe bunăstare la porc. În urma acordului semnat cu Comisia Europeană (CE), au apărut probleme de acceptare la plată a noilor solicitări pe bunăstare la porc, în afara acelora depuse până anul trecut în 15 iulie.
Problemele ridicate de fermieri au avut un răspuns din partea Ministerului Agriculturii, printr-o întâlnire care a avut loc la sediul MADR în data de 20 și care a avut ca subiect „integrarea noilor veniţi în sistem şi reducerea lineară a finanţării în cazul în care se depăşeşte bugetul alocat Măsurii 215”.
Întâlnirea de ieri a avut însă un preambul. Încă de săptămâna trecută, unii crescători de porci au avut o serie de întâlniri cu secretarul de stat Achim Irimescu și, ulterior, cu APIA. S-a încercat astfel să-i fie prezinte secretarului de stat problemele majore cu care se confruntă sectorul şi, în special, cu pericolele potențiale.
Secretarul de stat Achim Irimescu le-a spus fermierilor că, în toate aceste constrângeri vizavi de acordurile semnate și de măsura în cauză implementată în UE, dacă ar exista acordul tuturor celor care sunt acum în program, și cei noi ar putea fi acceptați la plată, referindu-se bineînțeles la noile crescătorii de porci.
S-a încercat ceva în acest sens în întâlnirea de ieri de la Ministerul Agriculturii, urmând ca reprezentații APCPR și UCPR să obțină acordul membrilor și să se rediscute la următoarea întâlnire cu ministrul Daniel Constantin.
„Ieri, în ședință, s-a mers pe ideea că dacă asociațiile reprezentative din sector – Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) și Uniunea Crescătorilor de Păsări din România (UCPR) – sunt de acord, atunci se dă drumul. Urmează ca fiecare să obțină mandatul de membrii săi și, ulterior, să aibă loc o altă ședință”, a mai spus Lungu.
Mihai Lungu crede că APIA este depășită de situație în problematica bunăstării la porc
Analistul consideră că situația actuală este cauzată de APIA care, spune el, ar fi intrat într-un păienjeniș de reguli naționale și europene, din care nu ar mai fi găsit ieșirea. „Unele se bat cap în cap, altele sunt greșit înțelese”, mărturisește Lungu.
„Avem o teamă de a discuta și de a lămuri cu UE niște aspecte și, atunci, preferăm să le interpretăm în defavoarea noastră. Și asta pentru a nu deranja, a nu sâcâi ș.a.m.d. Din toată chestia asta, eu am constatat că APIA se descurcă tot mai greu în acest păienjeniș de norme, legi ș.a.m.d.”, mai spune analistul.
Pe ce se bazează acesta când face aceste afirmații? Păi tocmai pe OMADR 784/2013, act normativ care bulversează orice potențial beneficiar de plăți pe bunăstare la porc. Concret, spune Lungu, ultimul Ordin al ministrului Agriculturii – OMADR 784/2013, care a apărut în Monitorul Oficial (M.Of.) pe 13 august, este un act normativ care spune că, pentru anul următor, cererile celor care au accesat măsura în 2012 trebuie depuse până în data de 16 august a.c.
„Atenție - în M.Of., acest ordin s-a publicat în data de 13 august, iar data limită prevăzută în ordin este data de 16 august 2013! Nici astăzi, din cauza unor probleme interne, APIA nu poate primi dosare. Și suntem în 21 august. După părerea mea, APIA este depășită de situație în acest moment. Este o mare presiune pe APIA să facă ceva, n-au personal, au un soft care în mod nefericit a fost ales, se încurcă ei înșiși în a lucra cu programul respectiv – și asta o spun în urma discuțiilor purtate cu diverși angajați ai instituției”, a spus în exclusivitate pentru Recolta.eu, Mihai Lungu.
Potrivit acordului încheiat cu Comisia Europeană, există în acest moment anumite dificultăți de acceptare la plată a noilor solicitări pe bunăstare la porc, în afara acelora depuse până anul trecut în 15 iulie. Practic, atunci, fără să se comunice nimic, teoretic, lista s-a închis. Mai este o problemă – în speță – din toți cei care au accesat anul trecut cinci măsuri din șase, ei între timp, unii și-au cumpărat camion, spre exemplu, pentru a face transport. Concret, lor nu li se acceptă cereri suplimentare. Cu alte cuvinte, chiar dacă au accesat cinci măsuri anul trecut, anul acesta nu mai pot aplica decât pentru aceleași măsuri.
Concurență neloială?
Conform spuselor lui Lungu, practic, APIA vede în acest sprijin unul acordat celor care asigură niște condiții suplimentare la porc, în timp ce mulți dintre producătorii români o văd, practic, ca pe o continuare a subvențiilor pe care le primeau înainte de la bugetul național, însă de data aceasta ca pe niște sume care vin de la bugetul Uniunii Europene.
El crede că, din acest motiv, unii crescători vor ieși din piață, tocmai pentru că s-ar crea premisele înlăturării lor de pe listele de acceptare la plata pe bunăstare.
„Sunt două viziuni diferite. Din cauza celor două abordări diferite există riscul ca, pe o anumită interpretare a APIA, unii să primească plăți pe bunăstare și alții nu. Eu am spus-o clar, și la întâlnirea cu APIA, și la cea cu Achim Irimescu, însă în special la cea de la MADR că, cel puțin pe sectorul de îngrășare de porc, cine nu primește plățile pe bunăstare, iese din piață. Și acest lucru se întâmplă chiar pe o chestie de concurență neloială! Unii primesc, alții nu primesc. Cei care primesc, rezistă pe piață, cei care nu primesc, nu au cum să-și mai desfășoare activitatea în condițiile de astăzi”, a menționat Lungu.
Sigur, nu toți iau 100% plăți pe bunăstare. Unii iau 78 la sută din total, alții doar 85 de procente. Însă dacă unul încasează 100%, iar altul 0, ultimul n-are nicio șansă. Situația este foarte delicată, din cauză că producătorii noștri primeau niștre bani de la bugetul României, în niște condiții, înainte de plățile pe bunăstare. S-a tăiat acest sprijin cu promisiunea că s-a găsit altă cale ș.a.m.d., formă care s-a implementat și care formă vedem că pentru unii este accesibilă, iar pentru alții nu.
Prânzul cel de taină de la MADR: acuze, termene de plată, statistici lipsă
Sec ca de obicei, comunicatul celor de la Ministerul Agriculturii nu spune mai nimic despre ce anume s-a discutat la întâlnire. Esența este următoarea: „Reprezentanţii celor două sectoare au fost de acord, în principiu, cu primirea de nou veniţi în sistem, după ce Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură comunică cifre exacte cu valoarea solicitată de cele două sectoare după primul an de aplicare a măsurii. Preşedinţii sectoarelor de creştere a porcinelor şi păsărilor au agreat, de principiu, reducerea lineară a finanţării în cazul depăşirii bugetului alocat acestei măsuri, dar consideră că este devreme să se discute despre aceasta deoarece nu se cunoaşte exact impactul noilor intraţi în sistem sau al celor care au modernizat fermele şi solicită subpachete noi”, se arată în comunicat.
Ce este interesant, abia acum apare. Potrivit spuselor analistului Mihai Lungu, în discuție au abordate probleme spinoase, printre care și interpretarea agresivă a măsurii de bunăstare la pasăre și porc de către autorități, în sensul de a diminua pe cât posibil sumele care se alocă producătorilor, astfel încât aceastea să aibă suficienți bani și să scape de efortul de a căuta surse suplimentare de finanțare. În plen, Lungu a afirmat că jocurile de culise nu fac altceva decât să susțină fermele de porci integrate, vechi, cu eficiență slabă.
„Există riscul ca, tocmai fermele moderne să se închidă. Adică tocmai fermele noi care asigură aceste condiții. Măsura de bunăstare, mai exact banii care vin pe bunăstare, sunt tot mai mult acaparați și se mulează tot mai bine pe fermele vechi, ferme care nu știu câtă eficiență au”, a declarat pentru Recolta.eu, Mihai Lungu.
Potrivit spuselor acestuia, ieri s-a mai discutat și de momentul în care se primesc banii pe această măsură. Din datele existente până la acest moment, pe porc s-au depus toate cererile de plată până la data de 31 iulie și se speră ca, măcar în septembrie, să se vireze sumele. Nici cu privire la acest aspect, Lungu nu i-a iertat pe cei de la APIA. În loc de august, porcarii au fost enervați de informația că banii vor fi virați în noiembrie 2013.
„Ieri, APIA nu fost în măsură să dea un termen când se vor primi banii. S-a vehiculat ceva legat de luna octombrie sau noiembrie, oricum spre sfârșit de an. Practic, APIA, la acest moment, nu poate spune când anume crescătorii de porcine își vor încasa acești bani. Și sumele nu sunt deloc mici. Vorbim de sume importante pentru ei, bani buni pe care mulți dintre fermieri se bazează. Mulți dintre ei au luat credite bancare, la care trebuie să plătească dobânzi luni în plus, perioadă neluată în calcul la început. Deja, băncile devin nervoase pentru că nu-și încasează banii în august, așa cum ar fi trebuit, drept pentru care ar putea să înceapă să perceapă dobânzi penalizatoare pentru neîndeplinirea condițiilor contractuale. Se generează astfel niște costuri pe care oamenii nu le-au prevăzut și pe care vor trebui să le suporte”, a mai mărturisit analistul.
În vizorul analistului Mihai Lungu rămâne aceiași APIA și atunci când vine vorba de totalul sumelor din cererile de plată finale pe sectorul porc, date care ar fi arătat clar ce se întâmplă cu noii solicitanți de plăți pe bunăstare. Din cauza absenței nemotivate a acestor cifre care ar fi trebuit să fie apanajul APIA (considerată a fi în corzi, în special după problemele cu DNA-ul din ultimele zile), decizia privind acceptarea la plata pe bunăstare a noilor veniți va fi amânată. Ministrul a dat din umeri și se așteaptă la o nouă rundă de discuții.
„Un alt aspect care a lipsit ieri - și pe asta o pun tot în cârca APIA - la ședință, Agenția de Plăți ar fi trebuit să aibă deja totalul sumelor din cererile de plată finale pe sectorul porc. Și asta deoarece, la porc, solicitările s-au depus deja până pe 31 iulie (la pasăre se depun până pe 30 octombrie). Pe sector, totul trebuia să fie în regulă. Dacă ar fi existat datele la porc, s-ar fi putut face comparația cu cât s-a cerut inițial, pe previziune, și cât s-a cerut real, pe realizat. Practic, s-ar fi văzut, probabil, că s-au cerut 97 pe previziune și real s-au cerut 85 sau 86, iar atunci s-ar fi văzut fără nicio problemă că se pot accepta noi membri. Neavând această informație, ministrul Agriculturii n-a putut să ia o decizie. A rămas că APIA să obțină această informație și, în funcție de aceasta, să vedem dacă avem sau nu o problemă”, a conchis Mihai Lungu.
SURSA: RECOLTA