Rețeta unei producții de 47 litri de lapte
Material genetic american
Am fost poftită să vizitez mai întâi boxele vițeilor abia fătați, apoi tăurașii tineri, pentru ca mai apoi să discutăm despre performanța productivă în prezența senioarelor fermei.
Cu o specializare în electrotehnică și ASE-ul terminat la București, Sebastian Aldea a revenit în 2005 pe plaiurile natale pentru că a văzut aici oportunitatea de a investi în agricultură și zootehnie. În 2005 a preluat un lot de animale de la tatăl său și a început să construiască o fermă bazată pe un management nou și genetică performantă. Așa cum se spune în industria construcțiilor de mașini, s-a folosit un șasiu românesc pe care s-a montat o carcasă americană. „Pe un lot de Bălțată Românească și câțiva metiși de Red Holstein am venit cu o genetică nouă, din Statele Unite, Franța, Germania plus un management cu obiective clare. De atunci am tot mărit numărul de animale din propriul efectiv, ajungând astăzi la 113 animale, dintre care mulgem 50, celelalte fiind în diverse stadii de dezvoltare de la viței până la juninci gestante“, își începe fermierul povestea. Apropiindu-ne de grajdul vacilor în pregătire de fătare, fermierul a simțit nevoia să facă prezentările. „Ea este Lugojana, Moașcăna, Oacheșa, Majoreta și Georgiana. La noi fiecare animal primește un nume la naștere“, explică fermierul. Și alegerea numelui are o poveste în spate. Spre exemplu, numele Majoreta vine de la bunica tatălui. „În catalogul de tauri al unei companii americane, când am văzut taurul cu care am însămânțat vaca am văzut că pe bunica taurului o chema Majoreta. Așa am hotărât ca vițelului pe care l-a fătat să-i punem numele Majoreta. Arăta și foarte bine juninca, așa că i s-a potrivit“, adaugă Sebastian Aldea.
Producții... „de speriat“
Pasiunea, dar și materialul genetic „de revistă“ au dus la producții „de speriat“. „Astăzi avem o producție medie de 22 litri/cap de animal. Însă recordul fermei l-a realizat Zeița, campioana noastră care a dat 47 litri de lapte și aproape că ne-a speriat. Noi vrem să facem o ameliorare genetică, dar vrem să o facem controlat. Vrem ca Bălțata Românească să ajungă la o producție de 35-40 litri de lapte, dar să-și păstreze caracterele de sănătate. Un animal care dă 15.000 – 20.000 de litri de lapte nu poate trăi mai mult de 3-4 lactații, iar eu îmi doresc animale cu 5-6 lactații“, explică proprietarul fermei.
Pentru că am surprins momentul în care cisterna procesatorului era cuplată la tancul de răcire nu am rezistat tentației de a întreba care este producția livrată și dacă prețul este mulțumitor. „De la cele 40-50 de vaci pe care le mulgem obținem cam 850-900 litri de lapte pe zi, din care o mică parte merge și spre consumul vițeilor. În ceea ce privește prețul, acesta este unul de piață. Ar putea fi mai mare, dar sunt diferite lucruri care influențează piața laptelui, cum ar fi dispariția cotelor de lapte. Acestea au creat o presiune pe piață ce a generat scăderea prețului. Ceea ce nu mi se pare corect pentru că, în opinia mea, a producătorului, eu produc lapte la aceleași costuri. Nimeni nu a venit să-mi scadă prețul la costuri și atunci de ce ar trebui să scadă la lapte?“, se întreabă cu năduf și pe bună dreptate fermierul.
Deși face parte dintr-o asociație locală a crescătorilor de vaci cu 50 de membri și 350 de animale, ideea investiției într-o unitate de procesare este doar un vis în care nu pot investi din prețul actual al laptelui. „Este destul de greu să faci o asemenea investiție, deocamdată prefer să investesc în fermă, să ajung să produc 2.000 de litri pe zi, pentru că aș putea discuta altfel cu procesatorii. Pentru moment nu avem bani să investim și în producție, și în procesare“, argumentează Aldea.
Rețete de furajare personalizate
În ecuația performanței productive intră obligatoriu, în plus față de calitatea materialului genetic, și furajarea. „Avem o colaborare cu un medic nutriționist și avem rețete pentru fiecare categorie de animal în parte. Încercăm să facem lotizări pe cel puțin două categorii. O rețetă este strict pentru vaca de lapte și o rețetă este pentru viței, tineret și vacile pregătite de fătare“, spune Sebastian Aldea. Pentru ca rațiile să fie perfect echilibrate și asigurate pe tot parcursul anului fermierul lucrează 120 ha, dintre care 60 ha de pășune și tot atâta teren arabil folosit strict pentru obținerea furajelor. „Avem 20 ha de lucernă, foarte importantă pentru vaca cu lapte, 25-30 ha de porumb siloz și 10-12 ha cu grâu, triticale. Mai sunt unele furaje pe care le cumpărăm, cum sunt șroturile proteice, de soia, de rapiță, premixurile, pentru că se fac mai greu și nu avem în zonă o fabrică de procesare a soiei, de exemplu.
Ca și componență, la vaca cu lapte rația pe o zi cuprinde: 15-20 kg siloz, 7-8 kg fân de lucernă, 2-3 kg de fân, 3 kg de porumb, 3 kg de grâu, 2 kg de șroturi proteice și 5 kg borhot de bere. O vacă mănâncă zilnic între 45 și 50 kg de furaje, iar producțiile diferă în funcțiile de curba de lactație, dacă animalul se află în primele 100 de zile de lactație sau după“, ne lămurește Aldea.
Totul merge acum „ca pe roate“ și în ceea ce privește munca câmpului pentru că de curând ferma a fost dotată cu noi utilaje achiziționate din fonduri europene. După câteva încercări de depunere a proiectelor la nivel național soldate cu eșec, Sebastian Aldea a reușit, în final, să ajungă la mult râvnitele fonduri europene prin Grupul de Acțiune Locală Dealurile Târnavelor. Prin Măsura 313 – proiectul său – Modernizarea și retehnologizarea fermei de vaci a obținut banii necesari pentru a cumpăra un tractor cu încărcător frontal, o freză, 2 semănători, una pentru prășitoare și alta pentru păioase, o presă și o greblă despre care spune că „au sosit, am început să lucrăm cu o parte dintre ele și sunt foarte mulțumit de productivitate, de consumuri, de modul de lucru și de rezultatele muncii cu ele“. Patricia Alexandra POP
Sursa: Lumea Satului
Lapte românesc pentru procesatorii din Bulgaria şi Grecia
Chiar dacă implicarea Agricover în zootehnie este oarecum de dată recentă – parteneriatele cu crescătorii de porci datează de vreo trei ani, iar cele cu crescătorii de bovine sunt ceva mai recente, rezultatele încep să se vadă. În 2013, de exemplu, grupul a livrat către abatoare circa 170.000 de porci, respectiv circa 100.000 de litri de lapte livraţi zilnic către marii procesatori.
Lapte la export
În prezent, Agricover are parteneriate – prin intermediul Diviziei Agricover Livestock – cu circa 60 de fermieri, pe care îi sprijină, după caz, fie pe partea de finanţare, fie în ceea ce priveşte asigurarea inputurilor, după cum susţine Robert Arsene, directorul general al grupului. Agricover se ocupă şi de valorificarea producţiei, care mai nou iese şi la extern.
„Uneori este vorba de finanţare, alteori de cereale sau furaje. Sunt şi de alte inputuri pentru că mulţi fermieri din domeniul producţiei de lapte au şi ferme vegetale care completează ferma zootehnică, iar în aceste cazuri discutăm de inputuri, cum ar fi seminţe, îngrăşăminte etc.“, a declarat Arsene.
În programul pus la punct de Agricover sunt incluse ferme care pornesc de la circa 100 de animale şi se ajunge la unităţi care au şi peste 1.000 de capete. Activitatea de achiziţie şi valorificare de lapte către cei mai mari procesatori a început în aprilie 2013. În prezent, livrările zilnice se ridică la circa 150 de tone, urmând ca până la sfârșitul anului să ajungă la 200 de tone, potrivit oficialilor companiei.
Recent, au început livrările şi pe piaţa externă, prima destinaţie fiind Bulgaria. Următoarea ţară pe listă ar putea fi Grecia, negocierile fiind deja în curs.
„Am început să exportăm lapte proaspăt direct în Bulgaria, la procesatorii de acolo. Există o sezonalitate între cerere şi producţie. În sezonul cald producţia este relativ constantă, în schimb cererea se contractă în perioada de vară. Este firesc ca fermierul să aibă un debuşeu, iar acesta este exportul“, a precizat Arsene.
Carne de porc pentru industria cărnii
Primele parteneriate în zootehnie au fost încheiate de Agricover cu crescătorii de porci în urmă cu aproape trei ani. În prezent, grupul colaborează cu aproximativ 80 de fermieri – mai mult de jumătate din fermierii independenţi de pe piaţa locală –, după aceeaşi schemă ca şi în cazul crescătorilor de bovine. Vorbim de ferme de porci care au în general module de 1.500-2.000 de capete, dar în unele cazuri se ajunge şi la 4.000-5000 de capete. Porcii sunt livraţi către abatoare, carnea fiind vândută către industria autohtonă a cărnii. Pe lângă aceste cantităţi – în 2013 au fost livraţi circa 170.000 de porci –, Agricover mai colaborează şi cu alte abatoare de la care preia carne. Pentru moment, aceasta este valorificată doar la intern, însă nu este exclus ca în viitor să se ia în calcul şi exportul, pe fondul deschiderii pieţelor asiatice.
Robert Arsene susţine că Agricover s-a implicat în creşterea porcilor deoarece este un sector cu un foarte mare potenţial, în contextul în care o mare parte din consumul intern de carne de porc este asigurat din import. Şi aceasta chiar dacă la prima vedere ar putea să pară riscant, numai dacă ne gândim la falimentele unor ferme de porci cunoscute de-a lungul timpului.
„Intenţionăm să mărim numărul fermierilor, mai ales că există interes din partea acestora pentru fermele de porci în contextul în care raportul între preţul furajelor şi cel al cărnii devine mai favorabil. În acest sector nu există încă producători de ordinul miilor, producători viabili. Este un domeniu foarte fragmentat, cu foarte mare potenţial de creştere, care a trecut prin multe fluctuaţii. Datorită know-how-ului pe care îl avem în relaţia cu fermierii în zona de producţie, reuşim să punem la cale un model funcţional“, spune Arsene, care adaugă că Agricover ca strategie se doreşte a fi o firmă de servicii şi comercială, şi nu de producţie.
Grupul Agricover, în cifre
În 2013 grupul Agricover a realizat o cifră de afaceri de peste 251 milioane de euro, în creştere cu 19% faţă de anul anterior. La aceste rezultate au contribuit şi parteneriatele cu fermierii locali. În 2013 grupul a investit 1,8 milioane de euro în implementarea sistemului informatic SAP, care include fluxurile de business Cereale, inputuri, Livestock, Siloz, cu activităţile conexe de Credit Control, Logistică, Contabilitate, Trezorerie dar şi pentru optimizarea capacităţilor de depozitare pentru cereale. Printre diviziile care au mers bine în 2013 s-a numărat şi Agricover Credit IFN, în contextul creării unor produse inovatoare care să răspundă nevoilor fermierilor. Este vorba de Creditul Instant, creditul pentru achiziţia de teren agricol sau pentru utilaje noi şi second-hand. Valoarea creditelor acordate anul trecut a fost de 642 milioane de lei, de acestea beneficiind nu mai puţin de 1.300 de fermieri.
Grupul Agricover include Agricover Distribuţie, Agricover Cereale, Agricover Silozuri, Agricover Logistică, Agricover Credit, Agricover Livestock, Agricover Bulgaria, Covera.ro. Acestea oferă o gamă completă de servicii şi soluţii tehnologice, mergând de la seminţe, îngrăşăminte, motorină, produse fitosanitare până la consultanţă tehnică de specialitate, suport financiar, asigurarea recoltei, servicii logistice şi de siloz, precum şi sprijinul pentru valorificarea recoltelor. În 2013 Agricover a tranzacţionat peste 700.000 de tone de cereale şi oleaginoase. Ioana GUŢE
Sursa: Lumea Satului
În contextul scăderii cu 27% a efectivului total de caprine în UE, în România efectivele au crescut. Astfel, dacă în 2004 erau 661.000 de capete, în 2012 efectivul a ajuns la 1.400.000 de capete, pentru ca la sfârșitul lui 2013 să ajungă la aproximativ 1.605.860, dintre care 1.492 în ferme de stat și 1.604.368 în ferme private. Dintre acestea, 987.726 sunt femele matcă, dintre care 567 în fermele de stat și 987.159 în fermele private. Județele cu populații mari de caprine sunt Constanța, Tulcea, Teleorman, Dolj, Olt, Galaţi, potrivit datelor furnizate de Asociația Națională a Crescătorilor de Capre din România CAPRIROM pentru Lumea Satului.
Deși, ca efective de caprine, țara noastră se situează în primele 5 țări europene, ca producție de lapte nu ne putem lăuda. În Europa se cresc rase specializate pe producția de lapte (Saanen, Alpina, Toggenburg, Murciana), iar la noi rase locale (cum sunt rasa Carpatină și rasa Albă de Banat), care produc cantități mai mici de lapte.
Pentru ca o exploatație de capre să fie comercială e nevoie de 25 de capete. Gheorghe Neață, director în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), a declarat pentru revista Lumea Satului că, spre deosebire de caprele crescute intensiv, în ferme din Occident, la noi sunt crescute în sistem semiextensiv și își păstrează calitățile rustice. Pentru a ajunge la o populație stabilă genetic trebuie făcute mai multe ameliorări, care în final să conducă la o producție mare de lapte și la păstrarea rusticității.
„Capra este după albină cel mai selectiv animal lăsat de Dumnezeu. Mănâncă muguri de salcie, muguri de cătină, de păducel, frunze de stejar, de aceea laptele ei e un adevărat medicament“, a declarat pentru Lumea Satului Gheorghe Neață.
A crescut numărul exploatațiilor cu 300 de capete
În paralel cu creșterea numerică a caprinelor, tendinţa observată în ultimii ani este aceea că a crescut numărul exploatațiilor cu peste 300 de capre, în care principala direcție de exploatare este producția de lapte.
„În acest ritm de creștere, laptele de capră va ajunge să domine piața și să fie recunoscut ca un aliment deosebit de apreciat. Principala calitate a laptelui de capră este aceea că mineralele și acizii grași constituenți pot fi asimilați mai ușor decât cei prezenți în laptele de vacă. De asemenea, s-a demonstrat că proteinele din laptele de capră au un efect antibacterian împotriva E-coli și a altor bacterii, ajută la prevenirea durerilor de cap și a migrenelor și este recomandat persoanelor care se confruntă cu acestea în mod frecvent. Structura chimică a laptelui de capră este similară cu cel al laptelui matern. Laptele de capră protejează celulele colonului și împiedică apariția cancerului. Previne decalcifierea oaselor, proces apărut în urma instalării menopauzei, dar și a bătrâneții în general, fiind recomandat persoanelor trecute de 45 de ani, dar și copiilor în dezvoltarea și întărirea oaselor. Studii recente au demonstrat că laptele de capră îmbunătățeşte starea generală“, ne-a declarat Claudiu Anghelescu, președinte CAPRIROM.
Costurile pentru creșterea caprelor sunt formate din prețurile zonei la: ovăz, porumb, fân, lucernă, paie, grâu, șrot, soia, tărâțe, porumb.
Trebuie evitată consangvinizarea
Prețul de achiziție al caprinelor este undeva la 300 lei/cap pentru caprele din rasele autohtone și 400 euro/cap pentru caprele din rase din import specializate în producția de lapte. „Diferențele dintre ele constau în producția de lapte pe perioada de lactație (250 litri până la 1.700-2.000 litri). Specialiștii noștri recomandă ameliorarea raselor autohtone prin încrucișări între populațiile locale, mai puțin productive, cu masculi din rase selecționate, ceea ce conferă apariția unor indivizi cu aptitudini superioare pentru producția de lapte. Aplicarea măsurilor tehnice privind ameliorarea genetică vizează biotehnici de reproducție, în mod deosebit inseminarea artificială. De asemenea, atragem atenția asupra evitării consangvinizării. Specialiștii noștri asigură zilnic consilierea crescătorilor și a viitorilor crescători de caprine“, a adăugat Claudiu Anghelescu.
Pot apărea premise pentru export
Principalul obiectiv CAPRIROM este susținerea crescătorilor de caprine și reprezentarea intereselor lor, în acord cu demersul dezvoltării sectorului creşterii caprinelor în România.
„Asociația este tot mai mult solicitată în acordarea de asistenţă tehnică şi consultanţă pentru fermieri şi crescători privaţi. În ultimii ani s-a reușit crearea premiselor de realizare a infuziei de material genetic valoros și implicit de creștere progresivă a performanțelor de producție la caprine prin ameliorarea producției de lapte la populațiile locale de caprine prin încrucișări cu rase specializate. Astfel se pot deschide oportunităţi pentru ţara noastră de a exporta pe piaţa europeană produse sănătoase, de bună calitate, obţinute din laptele de capră“, spune Claudiu Anghelescu.
programele de ameliorare se desfăşoară de către CAPRIROM cu sprijinul ANARZ, în etape, şi au în vedere coordonarea tuturor lucrărilor efectuate în scopul perfecţionării rasei: organizarea reproducţiei, controlul oficial, testarea reproducătorilor, certificarea valorii şi a calităţii caprinelor care urmează a fi folosite la reproducţie. Lidia TRUICĂ
Sursa : Lumea Satului
1. - Aparat de muls vaci cu 1 post
descrierea aparatului: numar bidoane:1 / tip bidon:aluminiu /
capacitate bidon: 30l
capacitate mulgere: 1x 7/9 vaci pe ora
capacitate pahar colector:160 cc
tipul pulsatorului: pneumatic 60/40
numar pulsatoare:1
putere motor: 0.55 kw
voltaj:220 v- 50 hz
rotatii/minut: 1420
debit/min: 180l
tip paleti:grafit
dimensiuni:
lungime:95 cm
latime 50 cm
inaltime 90 cm
greutate: 50 kg
-Pret 1885 lei-
2. - Aparat de muls vaci cu un post, cu tanc de vacum si bidon de aluminiu de 30 L.
Capacitate de mulgere: 10-12 vaci pe ora
Capacitate pahar colector: 160 cc
Nr pulsatoare: 1
Tipul pulsatorului: pneumatic 60/40
Putere motor: 0.55 kw
Tensiune: 220 v
Rotatii motor/minut: 1420
Debit pompa lapte: 180 l/min
Tipul paletilor ptr motor: grafit
Dimensiuni aparat:
Lungime: 90 cm
Latime: 54 cm
Inaltime: 115 cm
Greutate: 55 kg
-Pret 1950 lei-
3. - Aparat de muls cu un post si bidon de inox
Descrierea aparatului:
Tip bidon: inox
Capacitatea bidonului : 30 L
Numar bidoane:1
Capacitate mulgere: 1x10/12
Capacitate pahar colector: 160cc
Pulsator: pneumatic 60/40
Numar pulsatoare:1
Putere motor:0.55kw
Voltaj: 220v-50Hz
Rotatii/min: 1420
Debit/minut: 180
Tip paleti: grafit
Dimensiuni:
Lungime: 90 cm
Latime: 54 cm
Inaltime: 115 cm
Greutate 55 kg
- Pret 2150 lei -
4. - Aparat de muls vaci cu 2 posturi si un bidon de aluminiu de 40L
tip bidon: aluminiu
capacitate bidon : 40 l
numar bidoane:1
capacitate mulgere: 2x10/12 vaci
capacitate pahar colector:160cc
numar pulsatoare: 2
putere motor: 0.55kw
voltaj: 220v- 50 hz
rotatii/minut: 1420
debit/min:180l
tipul paletilor pentru motor:grafit
dimensiuni:
lungime: 90 cm
latime:54 cm
inaltime: 115 cm
greutate: 60 kg
-Pret 2200 lei -
* 5. - Aparat de muls cu 2 posturi si un bidon de inox de 40 L
Descrierea aparatului:
tip bidon: inox
capacitate bidon : 40 l
numar bidoane:1
capacitate mulgere: 2x10/12 vaci
capacitate pahar colector:160cc
numar pulsatoare: 2
putere motor: 0.55kw
voltaj: 220v- 50 hz
rotatii/minut: 1420
debit/min:180l
tipul paletilor pentru motor:grafit
dimensiuni:
lungime: 90 cm
latime:54 cm
inaltime: 115 cm
greutate: 60 kg
-Pret 2350 lei -
LAPTELE DE CAPRA
Dacă efectivele de capre vor crește în ritmul din ultimii ani, „Laptele de capră va ajunge să domine piața“
Din 2015 piaţa laptelui, sub ocupaţie străină?
Deși, ca efective de caprine, țara noastră se situează în primele 5 țări europene, ca producție de lapte nu ne putem lăuda. În Europa se cresc rase specializate pe producția de lapte (Saanen, Alpina, Toggenburg, Murciana), iar la noi rase locale (cum sunt rasa Carpatină și rasa Albă de Banat), care produc cantități mai mici de lapte.
Pentru ca o exploatație de capre să fie comercială e nevoie de 25 de capete. Gheorghe Neață, director în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), a declarat pentru revista Lumea Satului că, spre deosebire de caprele crescute intensiv, în ferme din Occident, la noi sunt crescute în sistem semiextensiv și își păstrează calitățile rustice. Pentru a ajunge la o populație stabilă genetic trebuie făcute mai multe ameliorări, care în final să conducă la o producție mare de lapte și la păstrarea rusticității.
„Capra este după albină cel mai selectiv animal lăsat de Dumnezeu. Mănâncă muguri de salcie, muguri de cătină, de păducel, frunze de stejar, de aceea laptele ei e un adevărat medicament“, a declarat pentru Lumea Satului Gheorghe Neață.
A crescut numărul exploatațiilor cu 300 de capete
În paralel cu creșterea numerică a caprinelor, tendinţa observată în ultimii ani este aceea că a crescut numărul exploatațiilor cu peste 300 de capre, în care principala direcție de exploatare este producția de lapte.
„În acest ritm de creștere, laptele de capră va ajunge să domine piața și să fie recunoscut ca un aliment deosebit de apreciat. Principala calitate a laptelui de capră este aceea că mineralele și acizii grași constituenți pot fi asimilați mai ușor decât cei prezenți în laptele de vacă. De asemenea, s-a demonstrat că proteinele din laptele de capră au un efect antibacterian împotriva E-coli și a altor bacterii, ajută la prevenirea durerilor de cap și a migrenelor și este recomandat persoanelor care se confruntă cu acestea în mod frecvent. Structura chimică a laptelui de capră este similară cu cel al laptelui matern. Laptele de capră protejează celulele colonului și împiedică apariția cancerului. Previne decalcifierea oaselor, proces apărut în urma instalării menopauzei, dar și a bătrâneții în general, fiind recomandat persoanelor trecute de 45 de ani, dar și copiilor în dezvoltarea și întărirea oaselor. Studii recente au demonstrat că laptele de capră îmbunătățeşte starea generală“, ne-a declarat Claudiu Anghelescu, președinte CAPRIROM.
Costurile pentru creșterea caprelor sunt formate din prețurile zonei la: ovăz, porumb, fân, lucernă, paie, grâu, șrot, soia, tărâțe, porumb.
Trebuie evitată consangvinizarea
Prețul de achiziție al caprinelor este undeva la 300 lei/cap pentru caprele din rasele autohtone și 400 euro/cap pentru caprele din rase din import specializate în producția de lapte. „Diferențele dintre ele constau în producția de lapte pe perioada de lactație (250 litri până la 1.700-2.000 litri). Specialiștii noștri recomandă ameliorarea raselor autohtone prin încrucișări între populațiile locale, mai puțin productive, cu masculi din rase selecționate, ceea ce conferă apariția unor indivizi cu aptitudini superioare pentru producția de lapte. Aplicarea măsurilor tehnice privind ameliorarea genetică vizează biotehnici de reproducție, în mod deosebit inseminarea artificială. De asemenea, atragem atenția asupra evitării consangvinizării. Specialiștii noștri asigură zilnic consilierea crescătorilor și a viitorilor crescători de caprine“, a adăugat Claudiu Anghelescu.
Pot apărea premise pentru export
Principalul obiectiv CAPRIROM este susținerea crescătorilor de caprine și reprezentarea intereselor lor, în acord cu demersul dezvoltării sectorului creşterii caprinelor în România.
„Asociația este tot mai mult solicitată în acordarea de asistenţă tehnică şi consultanţă pentru fermieri şi crescători privaţi. În ultimii ani s-a reușit crearea premiselor de realizare a infuziei de material genetic valoros și implicit de creștere progresivă a performanțelor de producție la caprine prin ameliorarea producției de lapte la populațiile locale de caprine prin încrucișări cu rase specializate. Astfel se pot deschide oportunităţi pentru ţara noastră de a exporta pe piaţa europeană produse sănătoase, de bună calitate, obţinute din laptele de capră“, spune Claudiu Anghelescu.
Programele de ameliorare se desfăşoară de către CAPRIROM cu sprijinul ANARZ, în etape, şi au în vedere coordonarea tuturor lucrărilor efectuate în scopul perfecţionării rasei: organizarea reproducţiei, controlul oficial, testarea reproducătorilor, certificarea valorii şi a calităţii caprinelor care urmează a fi folosite la reproducţie. Lidia TRUICĂ
Sursa : Lumea Satului
La o recentă întâlnire a acestora, Achim Irimescu, fost secretar de stat în MADR, actual reprezentant permanent al României la Bruxelles, avertiza foarte tranşant că din aprilie 2015, când se va desfiinţa cota de lapte în Uniunea Europeană, s-ar putea „să nu prea mai putem bea lapte autohton“, deşi producţia la nivel naţional, precum şi efectivele au o uşoară tendinţă de creştere. „Cei mai afectaţi vor fi cu siguranţă micii producători, care efectiv vor dispărea de pe piaţă“, preciza oficialul.
De ce ne paşte acest pericol? Simplu. Politicile guvernamentale pentru agricultură în general şi pentru zootehnie în special n-au fost de natură a stimula dezvoltarea sectorului în ultimii mai bine de douăzeci de ani. Ca să ai performanţă în acest domeniu trebuie să se ţină seamă de bine cunoscuta triadă – RASĂ, MASĂ şi CASĂ.
Rasele n-au fost şi nu sunt de cea mai mare valoare biologică, din cauza activităţii sectorului de ameliorare şi reproducţie în zootehnie care în mai fiecare an a suferit amputări financiare şi de personal, la care s-a adăugat o legislaţie elaborată parcă pentru a îngrădi activitatea şi nu pentru a o stimula.
Masa, adică hrana specifică speciei, nu a fost nici ea întotdeauna de cea mai bună calitate şi raţional administrată, deşi potenţial în acest sens există.
Casă – şi aici cred că ar fi trebuit să existe o mai serioasă preocupare, cu atât mai mult cu cât a existat posibilitatea accesării de fonduri europene pentru investiţii inclusiv în adăposturi, mecanizare etc.
La toate acestea s-ar mai putea adăuga lipsa de pregătire, de cunoştinţe în domeniu, mai ales în rândul micilor fermieri. Poate că era oportună menţinerea reţelei de consultanţă agricolă, la rândul ei decimată după bunul plac al câte unui ministru, înstrăinat de nevoile reale ale agriculturii şi agricultorilor.
Aşa se face că România nu a reuşit popularea fermelor cu animale performante din punctul de vedere al producţiei de lapte, ceea ce a condus la realizarea unei producţii medii de doar 3 t/cap de vacă, în vreme ce Germania obţine 10 tone. Şi tot pe-aici se situează Olanda, Danemarca, pe care doar cota de lapte le-a ţinut „în frâu“. Odată cu desfiinţarea acesteia cu siguranţă vom fi campioni la importuri de lapte şi produse din lapte la preţuri pe care românii nu şi le pot permite din cauza costurilor mari de producţie. La aceasta se mai adaugă, fără îndoială, calitatea laptelui, care în România, ca urmare a unei dotări precare şi, aşa cum spuneam, a unei slabe pregătiri în domeniu a multor crescători mici va determina dispariţia treptată a lactatelor româneşti de pe piaţă.
Soluţia pentru a se depăşi „unda de şoc“ de după aprilie 2015, recunosc acum crescătorii, ar fi asocierea şi organizarea lor în structuri care să asigure o mai bună coordonare a întregului flux, de la fermă, producţie, procesare până la valorificare. Altfel, piaţa laptelui va fi sub ocupaţie străină. Şi încă multă vreme de aici încolo. Ion Banu
Sursa: Lumea Satului
A trecut si "numărătoarea inversă pentru laptele neconform"
- Tancul de răcire devine rentabil de la 10 vaci în sus
- 600 de ferme zootehnice sunt ecologice
- Fermierii preferă vacile de lapte în locul celor de carne
- Nevoia de asociere
Începând cu 1 ianuarie 2014, pentru ca numărul de germeni şi de celule somatice să se încadreze în normele stabilite de Uniunea Europeană, laptele trebuie muls în condiţii de igienă ridicată şi depozitat imediat în tancuri de răcire. Deşi despre aceste condiţii se ştie, iar fermele medii şi mari lucrează deja de câţiva ani cu aparate de muls şi tancuri de răcire, cei care cresc câteva vaci în gospodăria proprie nu se pot gândi la astfel de investiţii, mai ales că nici nu sunt rentabile pentru câţiva zeci de litri de lapte obţinuţi zilnic.
- Laptele conform impune respectarea condiţiilor de igienă
De la inginerul Cornel Costeliuc, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Taurine „Noua Fermă“, asociaţie înfiinţată în 2003 şi care numără peste 2.000 de membri activi în Bazinul Dornelor şi zona Câmpulung Moldovenesc, am aflat că nu doar păstrarea laptelui la rece este esenţială pentru ca acesta să ajungă conform la procesator, ci mai ales igiena celui care mulge animalul, a adăpostului pentru animale, igiena animalelor, a ustensilelor de muls şi a vaselor în care este colectat laptele şi, bineînţeles, răcirea imediată a acestuia pentru a reduce înmulţirea bacteriilor.
„Din ianuarie 2014 laptele neconform nu va mai putea fi procesat în România. Lucru firesc, pentru că toţi ne dorim să consumăm produse cât mai curate, cât mai igienice. Această măsură a fost multă vreme amânată, dar mai devreme sau mai târziu trebuia pusă în practică. Nu trebuie să ne speriem. Dacă efortul în a face fânul, a creşte animalele, a asigura funcţionalitatea fermei este foarte mare, pentru igienă nu trebuie investit foarte mult timp şi nu este foarte complicat. Sunt nişte reguli minimale pe care fiecare fermier trebuie să le respecte şi astfel se poate obţine lapte conform fără nicio problemă“, ne-a spus Cornel Costeliuc (foto).
- Tancul de răcire devine rentabil de la 10 vaci în sus
Tot Cornel Costeliuc, preşedintele celei mai mari asociaţii a crescătorilor de bovine din zona de munte a judeţului, spune că, în urma analizelor făcute, laptele conform poate fi obţinut şi fără tancuri de răcire. Laptele poate fi menţinut la o temperatură optimă cu o sticlă cu apă îngheţată sau introdus imediat după ce este muls la frigider, la o temperatură între 0 şi 4 grade Celsius. Soluţii ieftine şi la îndemâna crescătorilor cu 2-3 vaci, care nu vor putea face şi nici nu au de ce să investească într-un tanc de răcire. Însă, pe măsură ce numărul de animale este mai mare, iar cantitatea de lapte creşte, se impun aparatul de muls şi răcitorul.
Fermierii vor avea obligaţia să facă analize de laborator pentru laptele care va fi vândut pe piaţă, iar cei care vor fi prinşi că îl vând în afara spaţiilor autorizate sanitar-veterinar vor fi amendaţi, iar marfa confiscată.
„Soluţia de viitor pentru fermele medii şi mari este tancul de răcire, vanele de răcire. De câţiva ani explic colegilor mei crescători de taurine, în ferme mai mari sau mai mici, că pentru a ajunge pe piaţă cu lapte conform noilor cerinţe UE trebuie respectate nişte norme de igienă. Majoritatea au înţeles ce au de făcut pentru a obţine un lapte conform“, a precizat ing. Cornel Costeliuc.
- 600 de ferme zootehnice sunt ecologice
În anul 2003, odată cu înfiinţarea Asociaţiei Crescătorilor de Taurine „Noua Fermă“, Cornel Costeliuc a promovat necesitatea înfiinţării primelor ferme ecologice din România. Ajutat de prevederile Ordonanţei 865 din 2003 şi a faptului că Jean Valvis punea bazele proiectului biofermelor ecologice, pentru a asigura Grupului „La Dorna“ lapte şi carne ecologică, inginerul Costeliuc a iniţiat construcţia fermelor ecologice în judeţul Suceava.
„Actualmente, în asociaţie sunt 600 de ferme ecologice, la nivel de ţară judeţul Suceava fiind fruntaş. Aceasta pentru că suprafeţele de teren din Bucovina au fost mai puţin sau deloc chimizate, nu sunt pretabile pentru marea cultură şi se folosesc îndeosebi îngrăşăminte naturale. Acesta a fost şi unul dintre rolurile asociaţiei noastre, să-i încurajăm pe oameni pentru acest pas. Facem agricultură ecologică pentru că avem nevoie să transmitem copiilor noştri, generaţiilor următoare un pământ sănătos, o apă curată, alimente sănătoase.
În ultima perioadă sunt şi foarte mulţi fermieri care au trecut şi pe creşterea oilor. Personal am peste 300 de oi, le cresc nu pentru că ar fi mai rentabile ca vacile pentru lapte, dar pentru zona noastră, unde avem păşuni montane, este cel mai bun medicament pentru sol târlirea şi păşunatul cu oaia. Folosim un animal pentru a îmbunătăţi condiţiile de păşunat pentru altul. Permanent m-am întrebat cum trebuie să fac să mă coste mai puţin şi să fie mai benefic pentru sol“, ne-a spus Cornel Costeliuc.
- Fermierii preferă vacile de lapte în locul celor de carne
Preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Taurine „Noua Fermă“ a încurajat şi a sprijinit în urmă cu 10 ani primele importuri de animale, pledând pentru rasa Bruna de Austria. Chiar dacă de multe ori s-au făcut metisări şi chiar dacă nu toţi crescătorii au reuşit să păstreze o rasă curată, se cunoaşte o îmbunătăţire a raselor din gospodăriile din Bucovina. De trei ani au pătruns în fermele de la poalele Rarăului sau din Ţara Dornelor rasele de carne Charolaise şi Angus, ca o alternativă la vacile cu lapte, dar numărul fermelor profilate pe vaci de carne este foarte mic.
„De fiecare dată zootehnistul caută şi alternative. O alternativă ar fi vaca de carne, dar e la fel de costisitor sau chiar mai costisitor ca la vaca cu lapte, pentru că acel fermier trebuie să aibă o potenţă financiară. De regulă aştepţi mai mult de un an de zile să poţi preda un tăuraş şi nu de fiecare dată te satisface preţul cu care reuşeşti să-ţi vinzi produsul. Deşi sunt rase de carne, Charolaise şi Angus nu au o piaţă la ora actuală care, prin preţul oferit, să satisfacă crescătorul de animale. De multe ori fermierii care au investit în rasa de carne nu sunt foarte încântaţi, dar este o alternativă. Actualmente, nu există diferenţă de preţ pe piaţa locală între o rasă specializată pe carne şi o rasă indigenă. Or, ar trebui să găsim separarea aceasta la procesator, pentru că altfel descurajăm investiţia într-o fermă specializată pe carne“, ne-a spus Cornel Costeliuc.
- Nevoia de asociere
Cornel Costeliuc a fondat Asociaţia Crescătorilor de Taurine „Noua Fermă“ în urmă cu 10 ani. Atunci considera că o asociere fizică în zona de munte este aproape imposibilă, pământurile şi satele fiind răsfirate, dar era necesară pentru apărarea intereselor, pentru consultanţă, pentru sprijin în obţinerea de fonduri europene şi guvernamentale, pentru realizarea de proiecte şi aşa mai departe.
„Ai nevoie de o asociere în care tot timpul să-ţi regăseşti şansele pentru că este o luptă permanentă pentru un preţ mai bun la lapte, pentru a accesa proiecte, pentru a obţine o păşune în care nu poţi să izbuteşti de unul singur. Intri la un moment dat într-o relaţie cu autorităţile statului pe care altfel o abordezi când eşti într-o asociere“, a concluzionat ing. Cornel Costeliuc. Silviu BUCULEI
Sursa: Lumea Satului
PAC oferă instrumente pentru a sprijini producţia de lapte în zonele de munte (oct. 2013)
În baza noilor dispoziţii privind plăţile directe, statele membre pot decide să aplice alte sisteme, cum ar fi plăţi legate de constrângeri naturale, şi sprijin cuplat facultativ, pentru a direcţiona ajutorul către zonele defavorizate, se arată într-un comunicat remis marţi AGERPRES de biroul de presă al PSD.
Noile norme, privind dezvoltarea rurală, permit statelor membre să elaboreze programe specifice pentru a aborda provocări specifice, inclusiv producţia de lapte în zonele defavorizate. Intensitatea ajutorului pentru investiţiile din agricultură în zonele cu constrângeri naturale poate fi majorată cu 20%, în comparaţie cu alte zone.
Producătorii de lapte din zonele montane pot primi o plată care să reflecte pierderile de venituri şi costurile suplimentare pe care le presupune producerea laptelui în regiunile respective.
Noul regulament, privind calitatea, a introdus termenul de 'produs montan' ca menţiune de calitate facultativă. Totul pentru a oferi producătorilor din zonele de munte un instrument eficient pentru o mai bună comercializare a produselor lor şi pentru a reduce riscurile de confuzie în rândul consumatorilor în ceea ce priveşte originea produselor.
Europarlamentarul PSD Viorica Dăncilă a fost interesată şi de protejarea acestor regiuni de munte, defavorizate şi ultraperiferice, astfel încât să se poată evita renunţarea la creşterea animalelor şi a producţiei de lapte.
Tendinţa unor producători de lapte din zonele de munte şi regiunile ultraperiferice de a renunţa la agricultură, datorită eliminării sistemului de cote pentru lapte, are efecte asupra întregii pieţe europene a laptelui, iar producătorii din aceste zone sunt cel mai grav afectaţi, deoarece oportunităţile de creştere rezultate în urma liberalizării nu pot fi valorificate în aceste regiuni, avertizează Viorica Dăncilă.
Eurodeputata argumentează că agricultura practicată în aceste regiuni contribuie în mod semnificativ la conservarea şi protejarea peisajului rural şi a biodiversităţii, precum şi la limitarea pericolelor naturale, constituind baza pentru o dezvoltare regională de succes, fără de care alte domenii economice, în special turismul, nu se pot dezvolta. În interpelarea sa, Dăncilă evidenţiază şi faptul că producţiile de lapte sunt mult mai mari în aceste regiuni decât în regiunile situate în locuri mai favorabile şi reprezintă cea mai importantă ramură a producţiei agricole. AGERPRES