Reforma agrara a lui Cuza- cea mai importantă lege din secolul XIX
În mai 1862 atunci când prim-ministru era Barbu Catargiu (conservator), este depus un proiect de lege rurală care nu prevedea împropietărirea pe loturile pe care țăranii le lucrau ci constiutia așa-zisul pământ comunal cuprinzând câte 3 pogoane de fiecare familie. Proiectul menționa apoi ”învoieli libere”, plecând de la ideea că moșierul e stăpân pe terenul său, iar țăranul pe munca lui. În realitate aceste învoieli nu erau libere deoarece țăranul trebuia să ia pământ de la boier pentru a putea subzista, fiind obligat să accepte condițiile acestuia. Proiectul este votat la trei zile după misterioasa ucidere (8 iunie 1862) a lui Barbu Catargiu. Cuza nu sancționează legea iar în primăvara lui 1864 primul ministru Kogălniceanu depune un nou priect, mai favorabil țărănimii. Șeful guvernului fusese acuzat de Cameră că îi instigă pe țărani prin niște circulare trimise în toată țara. El le răspunde:
”Declar cu franchețe că sunt pentru îmbunătățirea soartei țăranilor, că în această îmbunătățire văd fundarea naționalității române. Până când țăranii nu vor fi cetățeni, noi nu vom avea o nație. Da, domnilor! Am voit ca să se creeze o așa stare de lucruri încât cel din urmă țăran să aibă conștiița datoriilor și drepturilor lui. Cât timp îl vom lăsa în poziția în care se găsește, asuprit, bătut, tratat ca un dobitoc, nelegat către țară prin nimic, ce sprijin vom avea de la dânsul în ora pericolului? Este timpul ca înaintea interesului privat, să gândim la cel obștesc, ca înainte de a ne ocupa de moșiile cele mici, să ne ocupăm de moșia cea mare, România, cum făceau părinții noștri.
Chestia Orientului este plină de nouri și de fulgere, trebuie să ne ferim de trăznetul ce ne amenință. Însă cu ce să ne ferim? Socotim poate că și în viitor trebuie să ne mărginim a primi pe cuceritorii noștri cu capetele la tipsie și la ducerea lor să îi întovărășim cu buchete de lăcrămioare? Socot că nu mai voim! Ei bine, aceasta va fi în câtă vreme țăranii, greul poporului, nu vor avea interesele vitale, matreriale, pentru a-și apăra moșia în contra năvălitorilor străini. Două mii de boieri nu fac o nație, acesta este un adevăr ce nu se poate contesta. Am avut îndrăznala, în circularele mele, de a vorbi țăranilor de drepturile lor, de demnitatea lor de români, le-am vorbit de gloria strămoșilor lor, de timpurile lui Ștefan cel Mare și ale lui Mihai Viteazul când țăranul simțea că are și el o patrie și alăturea cu boierul se bătea pentru apărarea ei!”
Se prevedea prin noul proiect să se dea țăranilor pălmași (care n-aveau boi) loturi de câte două fălci și jumătate (o falcă = 14.322 de metri pătrați), celor mijlocași (cu 2 boi) câte patru fălci, iar celor funtași (4 boi) cinci și jumătate iar suma ce trebuiau să o plătească pentru loturi era eșalonată pe 20 de ani cu o dobândă de 5% pe an. Camera dominată de boieri a reacționat chiar și în afara ei, Constantin Stuzu a cerut ajutorul turcesc pentru a împiedica adoptarea legii ”nebune”. Majoritatea Camerei propune o moțiune de neîncredere, dar în momentul în care se vota, pe 2 mai 1864, Kogălniceanu se suie la tribună și citește decretul de dizolvare. Se înfăptuise lovitura de stat a lui Cuza. Pe baza noului act fundamental al Principatelor, ”Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris”, se înfăptuiește reforma agrară din 1864.
Pe temeiul noii ”Constituții”, la data de 14 august 1864 este adoptată legea rurală. Se desființează claca (boierescul) iar țăranii sunt împropietăriți. Articolul I al legii prevedea ”Sătenii clăcași (pontași) sunt și rămân deplini proprietari pe locurile supuse posesiunii (stăpânirii) lor, în întinderea ce se hotărăște prin legile în ființă”. Această întindere- ”peste locul ce au sătenii în vatra satului, pentru casă și grădină”- este în funcție de numărul vitelor, deci de posibilitatea de lucru a țăranilor. În Moldova erau mai mari loturile față de Muntenia, cei mai fericiți fiind țăranii din cele trei județe din sudul Moldovei, Cahul, Bolgrad și Ismail. Loturile nu puteau fi înstrăinate, nici ipotecate timp de 30 de ani. Articolul X al legii prevedea: ”Se desfiinţează odată pentru totdeauna şi în toată întinderea României, claca (boerescul), dijma, podvezile, zilele de meremet, carele de lemne şi alte asemenea sarcini, datorite stăpânilor de moşii sau în natură sau în bani”.
Pentru răscumpărarea acestor îndatoriri, sătenii vor plăti o sumă care se repartizează pe 15 ani, și reprezintă anual – ”dobânzi și amortisment”- de la 133 de lei până la 71 de lei în funcție de suprafața primită. În satele de munte din Moldova aceste sume erau mai mici, de la 94 la 51 de lei. Deși legea prevedea că aceste sume erau pentru răscumpărarea serviciilor prestate boierilor, în realitate ele reprezentau aproape valoarea pământului cu care erau împropietăriți. Spre exemplu țăranul cu patru boi și o vacă trebuia să dea pentru despăgubirea privării boierului de servicii 1995 de lei, în condițiile în care terenul pe care îl primea valora 2035 de lei. Foștii propietari erau astfel despăgubți conform prețului pieșei. Ca urmare a împropietăririi țăranilor pe temeiul legii rurale din 1864, 511.896 de familii au primit 2.035.640,2697 de hectare revenind în medie 3,9825 hectare de familie. Ecoul stârnit de legea rurală se poate constata în nenumăratele adrese, scrisori și telegrame trimise lui Cuza. Iată o telegramă a celor din județul Fălciu: ”Fapta pe care Măria Voastă ați isprăvit slobozind neamul românesc din boeresc, munca silită, ce era mai rea și decât robia, este atât de mare cât nu o poate scrie nimenea. Dumnezeul părinților noștri să păstreze zilele Măriei tale ferice, nebântuite. Îl rugăm să ia din zilele noastre și a copiilor noștri și să adaoge pe ale Măriei Voastre, să ne pui la cale până la sfârșit. Rogu-te… dă-ne voe ca de acum înainte să te numim Părintele cel binevoitor și slobozitorul neamului țărănesc”.
Sursa: Istoria pe scurt
REFORMA AGRARA
Din momentul în care conducerea guvernului a fost preluată de Mihail Kogălniceanu, aducerea din nou în dezbatere a reformei agrare a dus la izbucnirea unui violent conflict între guvern și majoritatea adunării. A urmat lovitura de stat de la 2 mai 1864 când deputații au fost evacuați din sală de un detașament militar și Adunarea Legiuitoare dizolvată. Această lovitură a sporit puterea domnitorului Cuza, și totodată a înlăturat monopolul politic al conservatorilor asupra majorității în adunare. Sancțiunea poporului prin plebiscit și recunoașterea noii stări de lucruri de către puterea suzerană și puterile garante au creat posibilitatea decretării Legii rurale în sensul programului pașoptist, desființându-se relațiile feudale în agricultură și procedându-se la o împroprietărire a țărănimii clăcașe.
Prin Legea rurală din 14/26 august 1864, peste 400.000 de familii de țărani au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol, iar aproape alți 60.000 de săteni au primit locuri de casă și de grădină. Țăranii împroprietăriți au devenit contribuabili la bugetul de stat, rezultând astfel o lărgire a bazei de impozitare. Fragmentarea terenurilor și lipsa utilajelor agricole moderne au dus la scăderea producției agricole în următorii ani, dar repartizarea ei a fost mai echitabilă. Reforma agrară din 1864, a cărei aplicare s-a încheiat în linii mari în 1865, a satisfăcut în parte dorința de pământ a țăranilor, a desființat servituțile și relațiile feudale, dând un impuls însemnat dezvoltării capitalismului. Ea a reprezentat unul din cele mai însemnate evenimente ale istoriei României din secolul al XIX–lea.
Dupa desființarea Adunării Legiuitoare (2 mai 1864) Cuza pierde sprijinul tuturor partidelor politice și, pentru a putea guverna, se înconjoară de o camarilă formată din funcționari corupți care primesc funcții și contracte cu statul; corupția și sifonarea banului public mai ales în lucrări de infrastructură ating cote ridicate.
Proclamaţia lui Alexandru Ioan Cuza către sătenii clăcaşi
„Îndelungata voastră aşteptare, marea făgăduinţă, dată vouă de înaltele puteri ale Europei prin art. 46 al convenţiei, interesul patriei, asigurarea proprietăţii funciare şi dorinţa mea cea mai vie s-a îndeplinit. Claca (boierescul) este desfiinţată pentru deapururea şi de astăzi voi sunteţi proprietar pe locurile supuse stăpânirii voastre, în întinderea hotărâtă prin legile în fiinţă.
Mergeţi dar, mai înainte de toate la poalele altarului şi cu genunchii plecaţi, mulţumiţi atotputernicului Dumnezeu, pentru că prin ajutorul său, în sfârşit aţi ajuns a vedea această zi frumoasă pentru voi, scumpă inimii mele şi mare pentru viitorul României. De astăzi voi sunteţi stăpâni pe braţele voastre; voi aveţi o părticică de pământ, proprietate şi moşie a voastră, de astăzi voi aveţi o patrie de iubit şi de apărat. Și acum după ce cu braţul celui de sus am putut săvârşi asemenea mare faptă, mă întorc către voi, spre a vă da un sfat de domn şi de părinte, spre a vă arăta calea spre care trebuie să o urmaţi, de voiţi să ajungeţi la adevărata îmbunătăţire a soartei voastre şi a copiilor voştri. Claca şi toate celelalte legături silite între voi şi stăpânii voştrii de moşii sunt desfiinţate prin plata unei drepte despăgubiri! De acum înainte voi nu veţi mai fi cu dânşii în alte legături decât acele ce vor izvorî din interesul şi buna primire a unora şi a altora.
Aceste legături însă vor fi pururea neapărate pentru ambele părţi. Faceţi dar ca ele să fie întemeiate pe iubire şi încredere. Mulţi şi foarte mulţi din proprietari au dorit îmbunătăţirea soartei voastre. Mulţi din ei au lucrat cu toată inima ca să ajungeţi la această frumoasă zi, pe care voi astăzi o serbaţi. Părinţii voştri şi voi aţi văzut de la mulţi stăpâni de moşii ajutor la nevoie şi trebuinţele voastre. Uitaţi dar zilele grele prin care aţi trecut; uitaţi toată ura şi toată vrajba ; fiţi surzi la glasul acelora care vă vor întărită în contra stăpânilor de moşii şi în legăturile de bună voie ce veţi mai avea de aci în colo cu proprietarii, nu vedeţi în ei decât pe vechii voştri sprijinitori şi pe viitorii voştri amici şi buni vecini. Au nu sunteţi toţi fii ai aceleiaşi ţări ? … pământul României nu este muma care vă hrăneşte pe toţi ? Stăpâni, liberi pe braţele şi pe ogoarele voastre, nu uitaţi mai înainte de toate că sunteţi plugari, că sunteţi muncitori de pământ. Nu părăsiţi această frumoasă meserie, care face bogăţia ţării, şi dovediţi că şi în România, ca pretutindenea, că munca liberă produce îndoit cât munca silită. Departe de a vă deda trândăviei, sporiţi încă hărnicia voastră şi ogoarele voastre îndoit să fie mai bine lucrate, căci de acum aceste ogoare sunt averea şi moşia copiilor voştri.
Îngrijiţi-vă asemenea de vetrele satelor voastre, care de astăzi devin cumune neatârnate şi locaşuri statornicite ale voastre din care nimeni nu vă mai poate izgoni. Gândiţi-vă dar a le îmbunătăţi şi a le înfrumuseţa; faceţi-vă case bune şi îndestulătoare; înconjuraţi-le cu grădini şi pomi roditori. Înzestraţi-vă satele cu aşezăminte folositoare vouă şi urmaşilor voştri. Statorniciţi mai ales şi pretutindeni şcoli unde copiii voştri să dobândească cunoştinţele trebuitoare, pentru a fi buni plugari şi cetăţeni. Actul din 2 mai v-a da la toţi drepturi; învăţaţi dar pe copiii voştri a le preţui … !Și mai presus de toate, fiţi şi în viitor ceea ce aţi fost şi până acum, şi chiar în timpurile cele mai rele, fiţi bărbaţi şi de bună rânduială; aveţi încredere în domnul vostru, care vă doreşte tot binele; daţi, ca şi până acum, pilda supunerii către legile ţării voastre, la a căror facere aveţi şi voi de acuma a lua parte; şi în toată întâmplarea, iubiţi România care, de astăzi, este dreaptă pentru toţi fiii săi. Și acum iubiţilor mei săteni, bucuraţi-vă şi păşiţi la muncă de bună voie, care înalţă şi îmbogăţeşte; şi D-zeul părinţilor noştri să binecuvinteze sămânţa ce veţi arunca pe cea dintâi brazdă liberă a ogoarelor voastre.
Sursa: Istoria pe scurt