Isi inchipuia o comunitate a egalilor, unde buna intelegere intre oameni era de intaietate, unde hotararile erau luate in comun si unde o temeinica instructie ar fi curatat simptomaticul social al vremii de nestiinta de carte sau orisice fel de credinte superstitioase.
Un nou proiect de oranduire al societatii, incredintat sustinerii bunastarii, intereselor si binelui general, nu doar al unei minoritati favorizate.
Un periplu pe continent
Teodor Diamant, caci acesta ii este numele tanarului, se naste in Moldova anului 1810, fiind baiatul unui grec cu o oarecare stare, Iamandache Mehtupciu Diamant.
El a urmat cursurile Colegiului Sfantul Sava din Bucuresti, iar apoi este trimis la Scoala de cadeti din Munchen, o parte a cheltuielilor sale fiind preluate de o binecunoscuta societate filoelena a vremii, Dositei Filitti.
Insa, ajutorul banesc era conditionat de obligatia luata de viitorul absolvent ca, la incheiere, sa intregeasca randurile unei osti grecesti secatuite de razboiul pentru independenta.
Totusi, planurile facute nu s-au desavarsit. Dupa numai doi ani petrecuti la Scoala de cadeti in capitala Bavariei, el se retrage si il descoperim in luna martie a anului 1830 in Paris, unde, cel mai probabil, jinduia de fapt sa-si continue studiile.
In "Orasul Luminilor"
Mediul electrizant al capitalei franceze il insufleteste. Nu trece mult timp inainte ca el sa se instaleze ferm in randurile fourieristilor, o vreme jongland si cu tezele lui Henri de Saint-Simon.
Conceptele promovate de filozoful Charles Fourier au fost cele care au rasunat cel mai puternic in inima tanarului roman, concepte care, pentru cititorul zilelor noastre, nu ar fi chiar atat de revolutionare. Insa, in urma cu doua veacuri erau cu adevarat zguduitoare.
Pentru Fourier, succesul unei comunitati era strans legat de nivelul de cooperare intre oameni si spre deosebire de alti ganditori ai vremii, el postula ca saracia este principalul catalist al dezordinii sociale, nu lipsa de egalitate.
Pentru a o inabusi, el isi imagina obsti in care oamenii munceau la unison pentru binele tuturor. In acest fel iau nastere falangele, unitati economico-sociale care urmau sa aplice ideile sale, prin inchegarea capitalului, muncii si talentului in beneficiul intregii comunitatii.
Privilegiile unei mici elite, care isi concentra si capitalul si profitul, fara sa recompenseze pe masura muncitorii, erau astfel anulate, era de parere Fourier.
Falangele urmau a fi gazduite in falanstere, cladiri monumentale, pe mai multe etaje, menite a primi in ele un numar predeterminat de indivizi.
Fourier identifica 810 tipuri de temperament, considerand ca 1.620 de barbati si femei, repartizati in mod egal, ar fi oferit numarul optim de indivizi pentru bunul mers al lucrurilor in cadrul falansterului.
Fiecare dintre membrii falangei urma sa depuna apoi o munca in functie de putintele si dorintele fiecaruia, fiind insa recompensati si in functie de gradul ei de dificultate.
Fourier era si un vajnic aparator ale proprietatii private si nu isi putea imagina sistemul fara posesori de pamant, care, in schimbul unei remuneratii, isi dadeau lotul spre folosul intregii comunitati.
El preconiza si o redistribuire a castigurilor in proportie de trei sesimi pentru muncitori, doua sesimi pentru capitalul investit si o sesime pentru cei care demonstrau un talent deosebit sau indemanare.
In genere, predominau indeletnicirile agricole, nelipsind totusi manufacturi, scoli, spitale si alte felurite institutii care ii confereau falansterului un caracter autonom.
Un tanar roman, discipol al lui Fourier
Teodor Diamant devine pe deplin un partizan al filozofului, insa si un apropiat. Tine prelegeri in locuinta sa, petrece ore intregi pe strazi, incercand sa faca cunoscute tezele mentorului, tipareste brosuri unde rezuma fundamentele filozofiei lui Fourier si exista indicii cum ca ar fi fost unul din membrii falansterului de la Conde sur Vesgres, intaia comunitate de acest fel conceputa.
De altfel, ideea infiintarii unui falanster in principate l-a inflacarat pe Teodor. Nu a putut sa nu se intrebe care ar fi fost efectul unui astfel de proiect in mediul turbulent si divizat al principatelor de la gurile Dunarii.
De aceea, el se intoarce in Tara Romaneasca in 1834. Este bine primit, invataturile sale intrigante trezind o vie curiozitate in viata publica a vemii.
- continua -
Esecul unei revolutii: Falansterul de la Scaieni (II) - Documentar
Teodor Diamant nu precupeteste timpul si incepe sa-si faca cunoscute tezele, starnind interesul elitelor vremii pentru ideile sale neconventionale.
Ion Heliade Radulescu ii publica trei articole in "Curierul romanesc", Teodor punand accent pe doua mari probleme ale vremii, nestiinta de cartesi traiul precar al taranilor.
In mod evident, el descrie cum focarul acestora ar fi stins prin integrarea in practica sociala a ideilor lui Fourier.
De la idee la realitate
El primeste sprijinul sublocotenentului Manolache Balaceanu, care ii pune la dispozitie mosia sa de la Scaieni.
De altfel, intr-o scrisoare catre mentorul sau, Teodor se mandreste cu succesele sale nesperate, manifestandu-si interesul nu doar sublocotenentul, ci si multi alti boieri, doctori si profesori, care au contribuit cu sume de bani pentru constructia unui viitor falanster la Scaieni.
Mai mult, tanarul entuziasmat il invita pe Fourier in Tara Romaneasca pentru a fi martor la zamislirea edificiului si ii garanta ca va lua asupra sa orice cheltuieli cu transportul.
Sub numele de "Societatea agronomica si manufacturiera", in 1835 este infiintat falansterul de la Scaieni, devenind speranta pentru un viitor mai bun pentru mai mult de saizeci de persoane.
Certuri intre intemeietori
Insa, tanarul Teodor se vede, incetul cu incetul, marginalizat de Balaceanu, lucru vadit intr-o scrisoare catre Fourier in care isi arata nemultumirile si frustrarile fata de fostul sau binefacator, care nu ar vrea nimic altceva decat sa ii fure meritele.
El nu a avut, de altfel, niciun fel de rol in ocarmuirea noii societati si familiile contractate de Balaceanu nu au dat cu ochii de Teodor nici macar o data in tot timpul cat s-au aflat la Scaieni.
Lipsit de indicatiile discipolului lui Fourier, falansterul isi pierde curand simtul directiei si se indreapta incet, dar sigur, spre un inevitabil esec, desi cel putin o masura cu totul neasteptata fusese aplicata.
Ziua de lucru de-a lungul unei saptamani insuma opt ore, intr-o vreme in care taranii munceau chiar si pana la saisprezece ceasuri.
Un proiect deja condamnat
Declinul este grabit de impovaratoarele datorii ale lui Manolache Balaceanu si mult mai nefericit de faptul ca falansterul fusese infiintat pe un teren ipotecat si apoi luat in chirie de acesta.
Neplata datoriilor duce, ca la scurt timp, sa se puna sechestru pe intregul domeniu de la Scaieni, insa, ridicat dupa ce este contestat la tribunal.
Familiile plateau mult pentru dreptul de folosire al mosiei, doar ca banii erau folositi de Balaceanu pentru a-si stinge datoriile, nerespectandu-si obligatiile si lasand micul lor asezamant de izbeliste.
Si asta nu ar fi fost totul, el ajunsese sa le controleze oamenilor o buna parte a traiului zilnic, folosindu-i la munci grele de intretinere a mosiei si lipsindu-i de mancare, daca nu-si terminau programul de lucru.
Ei erau nevoiti sa le scrie cunostintelor pentru a primi de imbracat si de incaltat. Daca vorbeau de conditiile rele, le era tainuita corespondenta, dar primeau si pedepse care mai de care.
Inabusirea falansterului de la Scaieni
Experimentul de la Scaieni s-a consumat in mai putin de un an si jumatate, primind ultima lovitura de la domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica, care l-a intemnitat pe Manolache Balaceanu, in urma unor certuri si neintelegeri.
Unele familii l-au urmarit apoi in instanta pe fostul lor diriguitor pentru relele pricinuite in falansterul de la Scaieni si incet flacara utopismului se stinge in principat. Insa, nu si in inima lui Teodor Diamant.
Desi unele relatari legate de sfarsitul experimentului de la Scaieni ii prezinta pe membrii comunitatii luptand vanjos impotriva dorobantilor trimisi de un domn ingrijorat de succesul falansterului, se pare ca nu exista dovezi concrete care sa ateste o realitate atat de flatanta.
In locul unui martiriu atat de clamat, Teodor Diamant impartaseste soarta unui exclus.
Ideile sale isi pierd caracterul relevant, naivitatea lor iese la iveala cu atat mai mult cu cat principatul este confruntat de chestiuni politice serioase. In fata tuturor acestor restristi, el totusi nu renunta.
O ultima speranta
In 1841, face cunoscuta initiativa sa de a pune temeliile unui nou falanster autoritatilor moldovenesti, inaintandu-le un memoriu. Se crede ca el ar fi fost in bune relatii cu boierul moldovean Costache Conachi si ar fi intreprins un numar de calatorii in tara vecina, in anii de dupa desfiintarea falansterului de la Scaieni.
El voia intemeierea unei noi comunitati, bazata tot pe ideile fourieriste, pentru circa trei sute de familii de tigani.
Va reprezenta ultimul sau efort. In doar cateva luni este lovit de tuberculoza si moare la sfarsitul verii aceluiasi an.
Insa, memoria celui mai de seama reprezentant al socialismului utopic romanesc este recuperata de un regim comunist avid de legitimitate la aproape un secol distanta.
Lucrarea "Scrieri economice" ii apare in 1958 si intr-o ultima nota, eforturile depuse in sensul crearii unui falanster la Scaieni sunt ecranizate doua decenii mai tarziu.
SURSA ZIARE