Sorin Ovidiu Vîntu a preluat controlul liderilor sindicali pentru a-i folosi ca instrumente de şantaj la adresa guvernului, cînd interesele de afaceri i-o cer, şi pentru a-şi însuşi patrimoniul fostului UGSR, evaluat la aproximativ două miliarde de euro. Tentativa lui SOV de a prelua averea adunată vreme de un secol de către sindicatele din Romånia a debutat oficial în 2008 şi s-a derulat pe două direcţii fundamentale: în parlament, prin crearea cadrului legislativ şi în instanţă, prin reînfiinţarea UGSR. Personajul de bază folosit de e în Parlament este Ioan Chelaru, avocatul şi „custodele“ averii sale. Pista folosită în instanţă, pentru reînfiinţarea fostei UGSR, îl are drept cal troian pe un anume Ştefan Călinescu, reprezentantul a patru federaţii sindicale apropiate de Sorin Ovidiu Vîntu. Disperarea care l-a apucat pe SOV în urma presiunilor la care este supus de către magistraţi, care-l invită cu insistenţă să se prezinte în instanţă şi să clarifice implicarea lui în favorizarea infractorului Nicolae Popa, l-a determinat să-şi asmute „cåinii“ sindicali asupra guvernului Boc şi a preşedintelui Băsescu. Ultima „lătrătură“ sindicală a avut, astfel, loc săptămâna trecută, cånd Vîntu s-a refugiat la spitalul Floreasca pentru a se sustrage întålnirii fixate cu procurorii DNA.
Aşa se face că Dumitru Costin, unul dintre angajaţii lui Sorin Ovidiu Vîntu din Realitatea Media SA, a reuşit să scoată săptămåna trecută, în stradă, pentru un protest exclusiv politic, cåteva mii de sindicalişti manipulaţi, de la Automobile Dacia Mioveni. Fără să aibă vreo revendicare de natură sindicală, protestatarii argeşeni, cu salarii ce depăşesc salariul mediu pe economie, au strigat lozinci împotriva guvernului şi a preşedintelui Romåniei, pentru că aşa le-a spus liderul roşu de sindicat. Deşi pretextul organizării acţiunii de protest a fost noul cod al muncii, e greu de crezut că marionetele care zbierau, pe 25 ianuarie, în centrul oraşului Mioveni, ştiau ce modificări au fost aduse prin proiectul de lege.
Se vedea pe faţa lor că se află în pauză de masă şi că recită nişte lozinci cu care tocmai se îmbuibaseră, după ce fuseseră învoiţi pentru câteva ore de patronul fabricii Dacia-Renault. „Astăzi putem anunţa, de aici, de la Mioveni, că BNS deschide oficial conflictul de interese la nivel naţional. Apoi, vom începe să strângem semnături pentru greva generală la nivel naţional. Este singura cale pentru a scăpa de nişte oameni care îşi demonstrează răutatea, încrâncenarea faţă de propriul popor şi incapacitatea de a conduce o ţară“ - urla Dumitru Costin, fluturându-şi basca la Mioveni şi uitând de fişa postului şi de Codul muncii, confirmând astfel, ca un adevărat lider al opoziţiei, că nu doreşte revendicări sindicale, ci schimbarea puterii. Iată cum, manipulaţi cu uşurinţă, prin liderii de sindicat, muncitorii de la Dacia se dovedesc a fi doar o masă de manevră ce răspunde comenzilor unor mafioţi de la Bucureşti, deghizaţi în lideri de sindicat, lideri de partid sau moguli de presă. „În trei luni de zile Traian Băsescu trebuie să devină amintire în istoria politică a României, o aminitire tristă, dar o amintire“ - declara la sfârşitul lui septembrie 2010 Sorin Ovidiu Vîntu, „naşul“ liderilor de sindicat de la Bucureşti. Au trecut de atunci exact patru luni, iar Vîntu, care nu şi-a îndeplinit obiectivul, a ajuns să se lovească disperat cu ciocanul în rotulă şi să se ascundă ca un laş prin spitale, de teamă să nu fie arestat. Protestul marionetelor sindicale este o piesă în puzzle-ul suspendării lui Traian Băsescu plănuite de frăţia mafiotă reprezentată de Vîntu-Voiculescu-Patriciu (VVP). Acesta este motivul real pentru care au fost scoşi în stradă proletarii pesedişti de la Dacia sau, cu o zi mai devreme, rezerviştii trădători ai sindicalistului bolşevic Dogaru, cei care au huiduit imnul de stat al României. De ce doresc ei schimbarea lui Băsescu? Pentru că sistemul mafiot pe care l-au creat suferă. Mai mult, de când Traian Băsescu a încurajat Justiţia să-şi facă treaba, sistemul a început să se gripeze şi să mestece în gol. Dacă Vîntu, Voiculescu sau Patriciu doresc schimbarea prin forţă a premierului şi a preşedintelui României, pentru că, altfel, justiţia îşi va urma cursul, iar ei vor ajunge în puşcărie, ce interese au stăpânii sindicatelor? Este adevărat, câţiva dintre ei sunt cercetaţi pentru evaziune fiscală, în calitatea lor de administratori la Realitatea Media (Liviu Luca, Dumitru Costin, Iacob Baciu, Marius Petcu, Achille Duţu şi Ion Eftime), şi, pentru mânăriile de la firma lui Vîntu, au motive să se teamă pentru libertatea lor. Să fie însă acesta singurul motiv al transformării lor în locotenenţi ai mafiei PSD-PNL-PC? Ce interese au, în realitate, boierii sindicali care câştigă de zeci de ori mai mult decât membrii de sindicat pe care-i manipulează de câteva cincinale?
Ţinta boierului sindical: împroprietărire, bani şi putere
Dincolo de sumele încasate pe statul de plată - de unii dintre ei - sau pe uşa din dos a relaţiilor de afaceri - de alţii - de la Sorin Ovidiu Vîntu, patronul din umbră al boierilor sindicali, aceştia au două mari obiective fundamentale: intrarea în politică, pentru a participa direct, alături de marii rechini PSD, la furtul a ceea ce a mai rămas de furat, şi împărţirea patrimoniului fostei Uniuni Generale a Sindicatelor din România (UGSR). Intrarea în politică este, pentru cei mai mulţi dintre ei, deja asigurată. Oricum, nu mai sunt de multă vreme sindicalişti deoarece toţi, fără excepţie, sunt interesaţi de lupta politică şi nu de mişcarea sindicală. S-a văzut asta cu ocazia ultimelor proteste din categoria „Noi vrem respect!“ şi „Jos Băsescu!“. Până vor căpăta însă imunitatea dată de funcţia de parlamentar, de care s-au bucurat deja sau încă se bucură foşti lideri sindicali precum Miron Mitrea, Ion Rădoi, Victor Ciorbea, Georgiu Gingăraş, Ioan Andrei, Dumitru Chiriţă, Elena Sporea, Pavel Todoran, Marian Sârbu, Matei Brătianu etc. etc., boierii lui Vîntu luptă pentru împroprietărire. Luptă pentru uriaşul patrimoniu al UGSR, care se ridică la peste două miliarde de euro, dar şi pentru a legaliza fraudarea unei părţi însemnate a acestui patrimoniu. Dacă cineva ar verifica modul în care a fost jefuit, în ultimele două decenii, patrimoniul fostei UGSR de către liderii marilor confederaţii sindicale (Ciorbea, Mitrea, Hossu, Todoran, Costin etc.), ar constata că majoritatea dintre ei sunt pasibili de puşcărie. Iată de ce, de trei ani, ei se chinuie să legalizeze furtul comis şi să preia ce a mai rămas de furat. Şi pentru că puterea actuală s-a opus şi se opune împroprietăririi lor, puterea trebuie schimbată.
Jefuirea patrimoniului UGSR
Jaful comis de boierii sindicali asupra patrimoniului UGSR nu mai este de mult un secret decât, poate, pentru procurori. Pentru că arhiva sindicatelor comuniste a fost şi a rămas ascunsă în seifurile CNSLR Frăţia, iar cele mai mari furturi au fost comise tot de liderii Frăţia, este de înţeles de ce nimeni nu ştie care este patrimoniul real al UGSR. Presa a semnalat deja câteva componente ale acestei uriaşe averi adunate în secolul trecut, dar niciodată n-a fost prezentată o situaţie exactă privind zestrea imobiliară a sindicatelor. În ianuarie 1990 ea era compusă, printre altele, din 4,7 miliarde de lei (330 milioane de dolari) şi 2 milioane de dolari în conturi la BNR şi BRCE, 21.000 de imobile din care 55 case de cultură, 19 cluburi sindicale, 17 case de odihnă şi tratament cu peste 25 de mii de locuri de cazare în 17 staţiuni, hoteluri, vile, sedii, peste 400 de apartamente, garaje, 4.920 de baze sportive, 98 de săli de sport, stadioane, 145 bazine de înot, 42 de bazine nautice, complexe sanatoriale, 50 de creşe şi grădiniţe etc. etc. Nu se ştie ce a mai rămas din toate acele imobile deoarece inventarul lor este ascuns de două decenii de către urmaşii lui Ciorbea şi Mitrea în speranţa că prin lege îşi vor şterge urmele. Mai întâi, liderii marilor confederaţii sindicale apărute la începutul lui 1990 şi-au împărţit banii din conturile UGSR, cele peste 330 milioane de dolari. Cei care au participat la împărţirea prăzii au fost, cum au dezvăluit recent reporterii PRO TV, Victor Ciorbea - liderul CNSLR -, Miron Mitrea - lider CSI Frăţia - şi Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa. CNSLR a primit 1,14 miliarde de lei şi 1, 01 milioane USD, Frăţia - 820 milioane de lei şi 580,47 mii USD şi Cartel Alfa - 667 milioane de lei şi 558,1 mii USD. În conturi au rămas atunci, „în indiviziune“, 770,4 milioane de lei şi 558,2 mii USD, bani care aveau să dispară şi ei la fel de rapid în conturile marilor confederaţii.
După jefuirea conturilor, au urmat imobilele. S-au vândut, ilegal, sute de apartamente, la preţuri modice, deşi ele nu erau proprietatea celor care le vindeau. Apoi au fost vândute diverse sedii, case de cultură sau hoteluri în aceleaşi condiţii ilegale, multe dintre ele chiar prin sfidarea flagrantă a legii.
Cum au furat bandiţii CNSLR Frăţia sediul Senatului
Cazul „sediului Senatului“, o clădire cu o imensă valoare, situată pe bulevardul Elisabeta, colţ cu str. Anghel Saligny, sectorul 5, este tipic pentru modul de operare al bandiţilor sindicali. Clădirea a adăpostit Clubul Austro-Ungar, iar în anii interbelici a fost sediul Senatului şi a fost apoi trecută în patrimoniul sindicatelor printr-un decret al regelui Mihai. Conform aceloraşi dezvăluiri de presă, deşi era în administrarea (deci nu proprietatea) CNSLR Frăţia, imobilul a fost vândut către firma Fracom SRL, în 1997, cu suma de 500 milioane de lei. Firma care a cumpărat imobilul aparţinea CNSLR Frăţia, iar cel care a făcut tranzacţia este Pavel Todoran, liderul de atunci al CNSLR. Hoţie mai clară ca asta, dar rămasă nepedepsită de lege, e greu de găsit. Todoran avea să devină ulterior parlamentar PSD, iar sediul Senatului avea să ajungă la nişte foşti generali KGB care controlează Banca Unirea (devenită Nova Bank). La fel a fost vândută baza de agrement din Ştrandul Floreasca, revendicată de ruşii de la TMK Reşita în cârdăşie cu un rechin imobiliar, Aristide Constantin Tănăsescu, devenit şi el coproprietar.
Casa de cultură a sindicatelor de la IMGB a fost vândută şi ea, abuziv, la pachet cu privatizarea întreprinderii. Dacă întreprinderea a fost vândută cu 500.000 de euro, Casa de cultură a valorat 2 milioane de euro. Jaful a continuat în ţară, unde zeci de imobile au fost vândute unor investitori privaţi. În Bistriţa s-au vândut ilegal atât Casa de cultură, cât şi Casa de oaspeţi a sindicatelor, de către acelaşi lider sindical din CNSLR Frăţia, cu susţinere la Bucureşti, Adolf Bloos. O altă dimensiune a jafului este exploatarea caselor de odihnă şi tratament de cele patru mari centrale sindicale, prin intermediul SIND România, o maşină de făcut bani pentru boierii sindicatelor. Nu se ştie unde se duc zecile de milioane de euro obţinute din exploatarea acestor vile, hoteluri sau staţiuni, deşi există informaţii că o parte din aceşti bani se regăsesc la partidul-stat de odinioară, PSD, acolo unde duc toate drumurile liderilor de sindicat. Pentru ca toate aceste tâlhării patrimoniale să rămână nepedepsite, boierii sindicali din parlament sau din afara lui luptă de câţiva ani să preia legal în proprietate patrimoniul fostei UGSR. Ei au iniţiat deja, prin intermediul unor parlamentari, un proiect de lege pe care l-au introdus în dezbatere în două sesiuni parlamentare şi care a fost respins de fiecare dată de PDL, dar şi, culmea!, de parlamentari ai PSD.
Legalizarea jafului UGSR a fost respinsă de PDL şi de Emil Boc
Bogdan Hossu a declarat, în septembrie 2010, că Sorin Ovidiu Vîntu încearcă de câţiva ani să pună mâna pe patrimoniul UGSR. „Vîntu încearcă şi acum să pună mâna pe patrimoniul sindical, pentru că este atractiv, este vorba de 500 milioane de euro“, a spus Hossu. Bazele afacerii au fost puse în 2006, a amintit Hossu, atunci când Vîntu i-a chemat la ordine pe liderii confederaţiilor sindicale „pentru a-i reuni într-o structură asociativă“ şi a le propune funcţii şi salarii foarte mari. El a reuşit atunci să şi-i treacă pe statul de plată de la Realitatea Media SA, gândită ca o televiziune a mafiei sindicale, pe câţiva dintre marii boieri sindicali: Liviu Luca (FSLI Petrom), Dumitru Costin (BNS), Marius Petcu (Sanitas - CNSLR Frăţia), Ion Popescu (Meridian), Achille Duţu şi Iacob Baciu (CSDR).
Bogdan Hossu avea dreptate. Mai mult, Sorin Ovidiu Vîntu a făcut chiar un pas uriaş pentru preluarea patrimoniului UGSR, atunci când şi-a desemnat interpusul din Senatul României, celebrul Ioan Chelaru, să iniţieze un proiect de lege în acest sens. Pentru cei care nu ştiu, reamintim că parlamentarul de azi Ioan Chelaru este cel care i-a pus la adăpost lui Vîntu, în 2000-2001, întreaga avere. Avocatul Ioan Chelaru a preluat, atunci, Grupul Gelsor, aşa încât Vîntu rămăsese, oficial, sărac lipit. Asta pentru ca, pe de o parte, în eventualitatea tragerii sale la răspundere de către justiţie pentru megaescrocheria FNI, să nu-i fie executată averea, iar, pe de altă parte, să nu o împartă cu fosta soţie, Angelica Vîntu, de care tocmai divorţase. A decis, aşadar, să-şi plaseze afacerile pe numele avocatului Ioan Chelaru şi al altor locotenenţi, de la care avea să şi le recupereze ulterior, via paradisuri fiscale.
Ulterior, pătruns în Parlamentul României pe listele PSD, Chelaru şi-a urmat vocaţia lui de om de casă al lui Vîntu. Aşa se face că, în 2008, alături de senatorii Norica Nicolai, Doru Ioan Tărăcilă şi Nicolae Şerban, Ioan Chelaru a executat ordinul de a legaliza preluarea patrimoniului UGSR. Era prima încercare în acest sens. Cei patru senatori au înaintat Biroului Permanent al Senatului, în iulie 2008, o „propunere legislativă privind retrocedarea patrimoniului sindical“. Este vorba despre proiectul de lege 645/2008, care a fost clasat destul de repede, pe 22 decembrie acelaşi an. În document nu se specifica retrocedarea patrimoniului UGSR către sindicate, ci către un organism (persoană juridică) ce urma a fi înfiinţată, Uniunea Naţională pentru Preluarea Patrimoniului Sindical. La fel, nu se preciza concret în ce consta averea fostei UGSR. Câteva luni după clasare, propunerea legislativă este reluată, în exact aceeaşi formă, de doi senatori PNL: Puiu Haşotti şi Emilian Frâncu. Înregistrată cu numărul 320/17.06.2009 la Camera Deputaţilor şi L141/27.04.2009, propunerea legislativă a fost respinsă mai întâi de Senat, pe 15.06.2009, iar apoi de Camera Deputaţilor pe 22.09.2009. Atât în legislatura anterioară, cât şi în cea prezentă, punctul de vedere al guvernului Boc asupra acestui proiect de lege a fost categoric: „guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative în forma prezentată“.
Dumitru Costin se dă de gol
Aşadar, de două ori, în două legislaturi diferite, ambele camere ale Parlamentului au respins proiectul de lege al mafiei sindicale. Asta l-a şi determinat pe Dumitru Costin, administrator la Realitatea Media SA şi lider sindical BNS, să răbufnească nervos, în 7 octombrie 2009, în ziua mitingului „Noi vrem respect“, din faţa Palatului Victoria. El şi-a exprimat indignarea că nimeni nu a informat opinia publică despre implicarea directă a Guvernului în respingerea iniţiativei legislative de retrocedare a patrimoniului UGSR. „Nimeni (din presă-n.r.) n-a vrut să dea informaţia că, în urmă cu două săptămâni, Guvernul României s-a prezentat la Parlament, la Comisia de Industrii şi Servicii a Camerei Deputaţilor, pentru a cere respingerea proiectului de lege privind retrocedarea patrimoniului sindical confiscat de comunişti şi ulterior de cei care au dat lovitura de stat în decembrie ‘89. Reuşisem să trecem legea prin Senat şi urma să treacă şi prin Cameră. Guvernul şi-a impus punctul de vedere. La pachet, PSD şi PDL au votat şi au respins această lege prin care mişcarea sindicală urma să-şi primească înapoi bunurile pe care le-a avut, aşa cum şi le-au primit toţi cei care au fost deposedaţi în mod abuziv. (...) Un patrimoniu consistent care se apropie probabil la vreo 2 miliarde de euro, pentru că vorbim de o mulţime de clădiri, de case, de hoteluri, de baze sportive“ - a declarat angajatul lui Vîntu şi al sindicaliştilor BNS.
Cartelul mafiot din Parlament forţează a treia legalizare a hoţiei
Ca şi când n-ar fi fost suficiente cele două iniţiative legislative respinse sau aflate în curs de a fi respinse, cartelul mafiot din Parlamentul României a lansat cea de-a treia ofensivă pentru retrocedarea patrimoniului. Motivul ofensivei PSD-PNL-PC este evident: urmau alegerile prezidenţiale, iar alianţa GRIVCO avea nevoie de sprijinul sindicatelor. Astfel, în paralel cu „propunerea legislativă privind retrocedarea patrimoniului sindical“, cartelul mafiot din Parlament a înaintat un alt proiect de lege, cu aceeaşi esenţă, dar cu nume diferit: „propunere legislativă privind regimul juridic al patrimoniului sindical din România“. De această dată însă, iniţiatorii sunt 20 de parlamentari, printre care s-au aflat Mircea Geoană, Dan Voiculescu, Ioan Chelaru, Matei Brătianu, Dumitru Chiriţă, Victor Ponta şi Viorel Hrebenciuc. Proiectul de lege semnat de ei este mai elaborat decât celelalte, se ţine cont de propunerile consiliului legislativ, dar şi de alte observaţii anterioare. Pe 21 aprilie 2009 este depus la Camera Deputaţilor (camera decizională), iar pe 22 aprilie la Senat. După mai multe peripeţii prin comisii, proiectul este respins în Senat la două zile după ce Traian Băsescu este reales preşedinte al României, pe 8 decembrie 2009. Astăzi, el este trimis pentru raport la comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor. Este de prisos să adăugăm că niciuna dintre iniţiativele legislative nu a anexat un inventar al patrimoniului UGSR, pentru că el se află bine ascuns în seifurile CNSLR Frăţia, controlată, prin Liviu Luca şi Marius Petcu, de Sorin Ovidiu Vîntu.
Ca un bonus electoral, până la retrocedare, parlamentarii PSD Viorel Hrebenciuc, Aurelia Vasile şi Dumitru Chiriţă au mai iniţiat un proiect de lege referitor la împropietărirea confederaţiilor sindicale cu sediile în care-şi desfăşoară activitatea. „Confederaţiile reprezentative la nivel naţional, semnatare ale contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, pot primi în folosinţă gratuită, pe perioada existenţei confederaţiei sindicale, imobile aflate în domeniul public sau privat al statului şi în administrarea regiilor autonome, prefecturilor, instituţiilor publice de nivel naţional, judeţean sau local şi a autorităţilor publice centrale şi/sau locale“ - se arată în articolul 1 al proiectului de lege. Pomana sindicală a primit şi de această dată refuzul guvernului Emil Boc, pe motiv de neconstituţionalitate. În aceste condiţii, cum să nu-ţi doreşti schimbarea lui Boc şi a guvernului care nu înţelege nevoile acute ale mafiei sindicale? Iată, aşadar, patru lovituri succesive aplicate de micuţul Boc unor bivoli uriaşi cum sunt liderii sindicali, liderii alianţei GRIVCO, dar şi golănasssului care a tâlhărit peste 300.000 de români în megaescrocheria FNI. Este explicabilă, aşadar, furia dezlănţuită a derbedeilor sindicali care nu pierd nicio ocazie să-şi arate „respectul“ faţă de guvern şi de preşedinţie.
Gruparea „Călinescu“ a înfiinţat un nou UGSR pentru SOV
În paralel cu angajaţii oficiali grupaţi la Realitatea Media SA şi implicaţi în retrocedarea patrimoniului fostei UGSR, Vîntu trage sforile în acelaşi scop şi pe o altă pistă demnă de atenţie. Este vorba despre o grupare sindicală reprezentată oficial de un anume Ştefan Călinescu şi de care n-a auzit mai nimeni. Astfel, în 2008, când boierii sindicali luptau în Parlament pentru retrocedarea patrimoniului fostei UGSR, un „întreprinzător“ abil se lupta în instanţă să obţină recunoaşterea unei noi confederaţii sindicale numite Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR). Încerca să înfiinţeze un organism sindical al cărui nume să fie identic cu cel al unuia care nu fusese niciodată desfiinţat oficial: UGSR. Pentru aceasta, „sindicalistul“ Ştefan Călinescu n-a făcut decât să reunească sub aceeaşi umbrelă patru federaţii sindicale: Federaţia Sindicatelor din Construcţii de Maşini „15 Noiembrie“, Federaţia Sindicatelor Libere Medico-Sanitare şi Farmaceutice „Hipocrat“ (FSLMSF Hipocrat), Federaţia Sindicatelor Libere din Industria Alimentară (FSLIA) şi Federaţia Sindicatelor Libere din Unităţile Textile, Confecţii şi Pielărie, Cauciuc, Încălţăminte (FSLUTCPCI). O instanţă bucureşteană a admis pe 12 aprilie 2010, în urma unui recurs, cererea de acordare a personalităţii juridice Uniunii Sindicale de Tip Confederativ UGSR şi înregistrarea sa în Registrul Special al Federaţiilor şi Confederaţiilor Sindicale. Sigur, reprezentantul noii confederaţii nu a depus vreo dovadă din care să rezulte că noua UGSR are vreo legătură cu fosta UGSR, aşa cum au încercat unii să lanseze ca zvon, ci au înfiinţat doar o nouă entitate. „În dovedirea cererii petenta (UGSR - n.r.) a depus la dosar contractul de comodat nr. 50/10.05.2008, scrisoare de referinţă din 31.07.2009 privind contul de disponibilitate al U.G.S.R. la BRD Sucursala Academiei Bucureşti, procură specială autentică şi împuternicirea acordată dl. Ştefan Călinescu, sentinţele civile privind acordarea personalităţii juridice federaţiilor constituite în uniunea sindicală, hotărârea de modificare a denumirii Federaţiei de Construcţii Maşini Braşov, conform sentinţei civile nr. 34/1993“ - se precizează în motivarea deciziei civile nr. 474 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care se admite acordarea personalităţii juridice noii UGSR. Scopul înfiinţării Uniunii lui Călinescu este acelaşi cu al boierilor sindicali, anume recuperarea patrimoniului fostei UGSR. Că în spatele lui Călinescu suflă Vîntu se poate observa dacă privim cu atenţie la cine sunt cei care controlează noua UGSR. Legăturile lui cu sindicaliştii de la Braşov („15 noiembrie“) sunt de notorietate, Vîntu implicându-se cu ani în urmă, pe timpul guvernului Năstase, în sprijinirea discretă a unor revendicări salariale ale acestora. A doua federaţie cu legăturile la Vîntu este Federaţia Sindicatelor din Industria Alimentară, condusă de o vedetă Realitatea TV numită Frumosu. Dragoş Frumosu. Sindicalistul ugsr-ist este un invitat permanent al televiziunii lui Vîntu. La fel ca Maria Grapini, reprezentanta patronatelor care fac corp comun cu cea de-a patra federaţie sindicală, FSLUTCPCI.
Petromservice i-a ridicat o vilă lui Petcu, boierul care controlează arhiva UGSR
Marius Petcu, preşedintele CNSLR Frăţia, este cel mai bogat dintre sindicalişti şi este secondat de locotenentul lui Sorin Ovidiu Vîntu, Liviu Luca. Preşedinte al celei mai mari confederaţii sindicale, Petcu este şi cel mai preţios dintre boierii sindicali. Deţine controlul celei mai mari părţi a masei de manevră proletare, dar şi arhiva fostei UGSR. Aşadar, el a şi fost recompensat pe măsură, veniturile din 2009 fiind de 504.000 de lei (cinci miliarde lei vechi), adică 10.000 de euro lunar! Veniturile provin de la Federaţia Sanitas (129.898 de lei), CNSLR Frăţia (86.781 de lei), IESS (8.700 de lei), OAMMR (82.354 de lei), SIND Romania (14.383 de lei) şi, evident, Realitatea Media SA (35.432 de lei). A mai câştigat pentru „Implementare proiecte“ cu finanţare europeană la CNSLR Frăţia încă 147.000 de lei. Nevastă-sa, Claudia, este vicepreşedinte al CNSLR Frăţia şi secretar general la Sanitas, că doar sindicatul este o mare famiglie, funcţii care i-au adus şi ei 87.000 de lei, dar şi proiecte cu finanţare europeană în valoare de 61.600 de lei. Este posesor al unei uriaşe averi, compusă din cinci terenuri ce totalizează 13.658 de metri pătraţi de intravilan (Ilfov şi Bucureşti) şi 7,9 ha teren agricol în Ilfov, un apartament în Bucureşti, o vilă de 267 mp în Ilfov şi o alta de 190 mp în Bucureşti, un autoturism Toyota, o motocicletă şi un ATV, bijuterii şi tablouri de 20.000 de euro, 325.000 de euro şi 10.000 de dolari deţinuţi împreună cu soţia în conturi bancare, este acţionar în cinci firme, dar şi administrator la societatea care are în folosinţă casele de odihnă şi tratament ale fostei UGSR, SIND România. În declaraţia lui de avere mai apare o „atenţie“ de 180.000 de euro primită în 2007 de la prietenii Vîntu-Luca, via PSV Company (fosta Petromservice), cu titlu de datorie pe termen lung (15 ani). În realitate, aşa cum declară lichidatorul PSV Company, „datoria“ este de fapt echivalentul lucrărilor de construcţie a vilei lui Petcu, din Bucureşti, lucrări realizate în perioada 2007-2008 de firma cuplului Vîntu-Luca. De ce i-ar fi ridicat Vîntu o vilă liderului CNSLR Frăţia? De ce nu?! Dacă nu el, atunci cine?... Cum să-l cointeresezi, altfel, decât făcându-i somnul lin şefului Frăţiei mafiote care doarme pe arhiva fostei UGSR?Dan Badea SURSA: CURENTUL
Dumitru Costin vrea să-i împlinească visul lui Vîntu: „sindicatul unic“ cu avere şi slugi
Aflat cu un picior în închisoare, Vîntu şi-ar putea îndeplini o dorinţă chiar de ziua lui, în noiembrie, atunci cînd sluga sa credincioasă „de la sindicate“, şeful Blocului Naţional Sindical (BNS), Dumitru Costin, i-ar putea pune la picioarele sale oloage întreaga mişcare sindicală şi bineînţeles întregul patrimoniu al UGSR de peste un miliard de dolari în ceea ce ar putea fi cea mai mare operaţiune a sa după tunul FNI din anii ‘90. Aşa cum opoziţia stângistă a pactizat împotriva Guvernului, aşa şi hoţii sindicatelor doresc să-şi dea mâna într-o alianţă comună care să îi aducă „stăpânului suprem“ SOV influenţă maselor muncitoare din România care pot fi folosite ca mase de manevre la nevoie, cât şi bogăţiile sindicatelor constând în hoteluri, case de vacanţă, baze de agrement şi alte acareturi inestimabile. Bineînţeles, ca plocon pentru faptul că SOV i-a îmbogăţit de-a lungul anilor, inclusiv cu toate funcţiile de conducere din Consilul Administrativ al Realităţii TV, unde ei, ca avocaţi ai clasei muncitoare, jucau împotriva adversarilor politici, după cum le cånta Vîntu. Între administratorii de la Realitatea Media se numărau, potrivit datelor de la Registrul Comerţului, Marius Petcu (lider sindical CNSRL-Frăţia), Iacob Baciu (CSDR), Dumitru Costin (BNS), Liviu Luca (FSLI Petrom), Ion Popescu (Meridian), Achille Duţu. În 31.10.2006, ziarul „Curentul“ atenţiona despre combinaţia fuziunii sindicale pe care o pregăteau argaţii sindicali pentru SOV. Cu titlul „Vîntu vrea să pună måna pe averea sindicatelor“, atenţionam atunci că liderii sindicatelor CNSLR-Frăţia, BNS, CSDR şi Meridian şi-au pus în cap să unifice mişcarea sindicală din Romånia pånă la sfårşitul anului (2006 - n.r.), aducånd în sprijinul demersului lor exemplul european. Un ţel nobil, la prima vedere. Pentru că intrånd în dedesubturile acestei afaceri dăm de omniprezentul Sorin Ovidiu Vîntu. Surse de încredere din mişcarea sindicală din Romånia ne informau atunci că la începutul lunii august 2006, la Roşu, fosta staţiune a CC al UTC din Delta Dunării, aflată acum în proprietatea cuplului SOV - Liviu Luca, a avut loc o reuniune a liderilor celor patru confederaţii sindicale pentru a discuta tema fuziunii, la întålnire fiind prezent şi controversatul om de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu. Singura confederaţie sindicală absentă atunci de la eveniment a fost „Cartel Alfa“, condusă de Bogdan Hossu, care probabil a mirosit manevra pusă la cale de SOV, dar care între timp pare să fi revenit la sentimente mai bune faţă de acest proiect.
Conform datelor furnizate atunci de unul dintre participanţii la discuţii, la această reuniune a fost pus la punct un plan de unificare a sindicatelor din Romånia, sub conducerea lui Marius Petcu, liderul de la CNSLR-Frăţia, cel care acum se află în faţa unei pedepse de ani buni pentru mită. Această uniune sindicală urma să fie finanţată, în prima fază, de către SOV, cu un buget anual de 5 milioane de euro. Numai că generozitatea lui SOV avea atunci un preţ pe măsură: patrimoniul sindicatelor. Planul discutat la Roşu prevedea, într-o primă etapă, ca Vîntu să administreze patrimoniul sindicatelor, urmånd ca ulterior, după ce patrimoniul va fi restituit prin lege confederaţiilor, să devină proprietar cu drepturi depline. Bineînţeles că planul avea şi o componentă politică, cea a PIN condus atunci de Cozmin Guşă, care ar fi urmat să intre în Parlament pe listele PSD şi să sprijine această manevră şi postura de deputat social-democrat.
Se reiau jocurile
Cel care a anunţat reeditarea în prezent a acestor jocuri de culise, care se pregătesc după cortinele sindicatelor, a fost chiar Dumitru Costin, cel care a declarat într-un interviu publicat ieri de agenţia Mediafax că Blocul Naţional Sindical a invitat celelalte patru confederaţii sindicale să fuzioneze, primind acceptul din partea „Cartel Alfa“ şi CNSLR-Frăţia, unirea urmând să aibă loc posibil în toamna acestui an. „Ideea de fuziune a confederaţiilor sindicale nu este neapărat grăbită de modificările din noul Cod al Muncii şi din Codul de Dialog Social, aşa cum am insistat să clarific. Nu neapărat. Noi, cei din Blocul Naţional, suntem cei care, la consiliul nostru naţional extraordinar din urmă cu aproximativ o lună, am hotărât să adresăm o scrisoare tuturor celorlalte confederaţii sindicale şi să facem un apel către ei în ideea de a ne aşeza la masă şi a găsi o formulă normală şi firească de negociere şi de consolidare. De ce am făcut acest lucru? Nu împinşi de la spate de modificările de legislaţie, ci din cauza unor constatări, anume că în ultima perioadă de timp, din cauza acestei fărâmiţări, acestei atomizări, puterea, indiferent cum s-a numit ea, a putut să joace foarte bine între unii sau alţii. Au găsit vulnerabilităţi, le-au speculat, ne-au pus unii împotriva altora. Erau utilizaţi anumiţi lideri ai unor federaţii profesionale, se acredita ideea spargerii mişcării sindicale şi creării unei structuri sindicale a bugetarilor din România. Ideea pe care mergem noi este aceea: e cazul să strângem rândurile, e cazul să ne organizăm într-un format nou, modern, eficient, care să ofere servicii foarte bune membrilor de sindicat să justifice faimoasa întrebare «De ce sunt membru al unei organizaţii şi ce beneficii îmi aduce apartenenţa la o asemenea organizaţie?»“. Cu o formulă centralizată, tipică pentru o gåndire de tip socialist, Costin vrea să explice că această fuziune va fi benefică angajaţilor, şi nu propriilor interese pe care apoi le poate pune la dispoziţie unor forţe politice, mişcări care s-au putut observa uşor pe tot parcursul anului 2010, cånd ieşirile în stradă ale oamenilor şi mobilizarea la mitinguri se făcea cu ajutorul autocarelor de la PSD.
Toamna se-numără fuziunile
Afirmaţiile noastre sunt întărite şi de vorbele lui Costin din următoarele rånduri ale interviului. „N-ai organizaţie puternică, guvernele şi puterea te distrug, aşa cum cel puţin în opinia mea au făcut-o în ultimii doi ani de zile. Au profitat de toate aceste slăbiciuni ale noastre şi au distrus bucăţică cu bucăţică. Însă, din păcate, nu sunt conştienţi de un lucru: orice societate normală are nevoie de astfel de interlocuitori. Nu suntem un moft. Organizaţia sindicală nu e un moft, nu e o ticăloşie, nu e o golănie. Organizaţia sindicală până la urmă se naşte din exprimarea unuia din drepturile fundamentale ale omului, dreptul la liberă asociere“, a mai spus Costin. El mai spune că această fuziune va crea o masă mai mare de indivizi reprezentaţi, iar dacă această masă va rămâne în acelaşi format de organizare prost care dăinuie de 20 de ani, membrii de sindicat de acolo vor fi la fel de neinformaţi, la fel de puţin mobilizaţi, la fel de puţin asistaţi, deci nu am rezolvat nimic“.
Costin, „regele sindicatelor“
Pentru a se încorona „regele fuziunii“ şi pentru a-şi lua tainul după eliminarea coruptului Marius Petcu şi nepăsarea lui Liviu Luca faţă de această mişcare sindicală, Costin ar vrea ca BNS să ia tot meritul pentru această manevră şi bineînţeles să se încoroneze rege peste sindicatele unificate. La fel ca în Cossa Nostra, un fel de „capi de tutti capi“. „Este posibil să se finalizeze până în toamna acestui an şi atunci Congresul BNS să se transforme într-un congres de fuziune a mişcării sindicale între două sau mai multe confederaţii sindicale, cu toate că până în prezent doar două, «Cartel Alfa» şi CNSLR-Frăţia, au răspuns invitaţiei“, a mai anunţat Costin. Prin această mişcare, Dumitru Costin ar putea controla o majoritate de trei confederaţii sindicale din cele cinci cåt există. Se pare că şi Bogdan Hossu de la „Cartel Alfa“ a acceptat această formulă, în 2006 declaråndu-se un adversar convins al acestei mişcări. În prezent, Hossu l-ar putea urma pe „fratele“ Marius Petcu la închisoare, împotriva sa procurorii DNA avånd probe că ar fi favorizat o serie de firme aparţinånd rudelor sale pentru renovarea unor hoteluri din patrimoniul „Cartel Alfa“.
Potrivit unei anchete jurnalistice difuzate de Pro TV, bunurile UGSR se ridicau în 1989 la 4,7 miliarde lei (echivalentul a cåteva sute de milioane de dolari) şi 2 milioane de dolari, 21.000 de imobile (blocuri, hoteluri, case de cultură, baze sportive) etc. Cea mai mare parte a acestui patrimoniu a dispărut din momentul în care sindicatele nou apărute au preluat activele spre administrare, acestea fiind înstrăinate, ulterior, iar banii - retraşi din conturi. Ce a mai rămas poate fi înstrăinat mult mai uşor acum în condiţiile în care noi manevre urmează să fie puse la cale odată cu alambicările juridice în cazul unor noi fuziuni care ar putea şterge urmele vånzărilor bunurilor UGSR.
SURSA: CURENTUL
Marius Petcu şi Cosa Nostra sindicală
Zilele acestea, arestarea unui important lider sindical, Marius Petcu, prins in flagrant cu spaga in gura, a devenit cap de afis. Evident, previzibil, colegii sai, liderii de la alte sindicate, sustin ca este vorba despre o campanie de denigrare a sindicalistilor. Cat de corecti si cinstiti sunt toti liderii sindicali ce vitupereaza acum pe posturile TV pe tema prezumtiei de nevinovatie ignorand ca puslama de lider sindical a fost prins in flagrant delict? Ce dovada de vinovatie le va fi trebuind acestor oameni?
Acum intelegem mai bine de ce PSD se opunea cu atat de multa cerbicie frenetica la includerea declaratiilor de avere a sefilor de sindicat in cercetarea ANI. Si este mai usor de inteles mai ales declaratia mai veche a lui Marius Petcu izvorata din enervarea pricinuita de comentariile pe marginea averii personale a liderilor sindicali. „Ne-am scris declaratiile si le avem la sertar. Nu le-am trimis si nici nu va mai fi nevoie. La Camera Deputatilor s-a aprobat deja proiectul PSD, care ne scoate din lege. Acum este la Senat si daca trece si pe acolo si nu o sa mai fie nevoie sa le trimitem. Marii nostri adversari trebuie sa mai dea mult din picioare si sa-si roada unghiile, ca n-or sa le vada!”, spunea emfatic si sfidatorMarius Petcu, bazat cu speranta pe PSD-ul sau de suflet pentru a nu fi obligat pana la urma sa declare banii incasati ca spaga.
Acum, iata toata lumea s-a concentrat pe averea impresionanta a sindicalistului, cea scrisa ori ba in “declaratia de la sertar”, insa acumulata mai mult ca sigur prin coruptie, mai putin insa pe analiza sistemului corupt din care provine acesta, matricea aparatului sindical, instrument de control societal care se sprijina pe o intreaga serie de baroni sindicali dar si o suprastructura politica de sorginte socialista.
Controlul muncii si controlul banilor, produsul muncii a milioane de romani, au fost cedate pe viata, imediat dupa evenimentele dupa 1989, unei categorii aparte de personaje, care nu se afla deloc intamplator pe aceste pozitii de peste doua decenii, liderii sindicali care au organizat un fel de clan ce aduce aminte de alt gen de “sindicate”. Cosa Nostra este numele sub care a devenit cunoscut celebrul sindicat al familiilor criminale din Statele Unite. Cartelul sindical din Romania este tot un fel de caracatita a spagarilor, insa s-ar compara mai degraba cu un clan al ciorditorilor din buzunarele “oamenilor muncii de la sate si orase” reuniti intr-o forma balcanica de Cammora sindicala.
Pana la actualul Cod al Muncii fraierii de oameni ai muncii cotizau la venitul enorm al sindicatelor fie ca vroiau fie ca nu. Daca era sindicalist, omului muncii i se oprea 1% din venitul brut-nici macar din net, iar daca nu era sindicalist tot i se oprea 14-15 ron. Conform Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National, valabil 2007 - 2010 era stipulat faptul ca salariatii care nu sunt membri de sindicat platesc cotizatie 1% din salariu de baza - o forma de bagare a mainii in buzunarul salariatului a carui optiune liber exprimata a fost sa nu adere la organizatia de sindicat.
Mana a fost bagata adanc in buzunarul oamenilor muncii, iar o avere de sute de milioane de euro anual este administrata astfel de liderii ca Petcu, se se scalda in opulenta, sfidand cu nesimitire pulimea muncitorilor cu mainile – hand job-eri, care la final nu se aleg cu nimic, decat cu stropii aruncati pe fata de limuzinele de lux ale liderilor sindicali, care baga goneta, la relaxare si SPA, catre domeniile lui SOV, un fel de Tatuc de sindicalisti, ce jinduieste la averea, cata a mai ramas, a fostului UGSR. Cei 2,5 milioane de angajati romani care platesc in fiecare luna cate 1% din salariul brut pentru a fi membri de sindicat aduc in buzunarele sindicalistilor din cele mai mari confederatii cate 150 de milioane de euro anual.
Calitatea de lider sindical este asimilata in Romania apartenentei la un soi de ordin dinastic, unii dintre lideri sindicali fiind comparabili, ca vechime pe scaun, doar cu Mugur Isarescu, pus sef ad vitaem peste banii Romaniei tot de un un fel ordin. Liderii celor cinci sindicate membre CES sunt eterni la conducerea confederatiilor, avand in vedere ca majoritatea au ocupat aceasta functie de 10-20 de ani, sindicate care si-au impartit un patrimoniu de 2,3 mld. dolari si mai mult de 21.000 de imobile provenite din destramarea sindicatului-mamut UGSR, care avea peste 8 milioane de membri.
Personaje ca Marius Petcu si alti lideri sindicali controleaza autoritar un numar urias de romani, mai exact romanii care produc inca, aici in Romania, destul de putini comparativ cu suma oamenilor muncii de acum 20 de ani, mai ales dupa ce insusi presedintele tarii a recomandat populatiei sa se care la munca pe alte meleaguri si sa lasa Romania altora.
Un alt presedinte, Ion Iliescu, a fost nu doar tatucul complotului moscovit care urmarea sa ofere Romania altora si sa populeze tara, la varf, cu beneficiarii turismului cu tancurile sosite din stepa Rusiei ci si Tatucul sistemului sindical, reprezentat de belferii de astazi de teapa lui Marius Petcu & comp.
Problema sindicala in topul atentiei lui Iliescu, imediat dupa uciderea lui Ceausescu
Inca din data de 25 decembrie 1989, imediat dupa anuntarea la TVR a executarii lui Ceausescu, la ora 20.45, primul gand care l-a traversat pe Ion Iliescu, a fost gandul la sindicate. Intens excitat si energizat de uciderea sotilor Ceausescu – cei care i-au fost de fapt parinti adoptivi - Ion Iliescu, suflecandu-si manecile gospodareste, s-a apucat de treaba si a emis un Ordin, la ora 21.39 catre marile unitati militare, prin care controla de fapt la nivel teritorial “revolutia” in progres. Generalul maior Iosif Rus, seful Aviatiei Militare consemna in Jurnalul de lupta al marii unitati nota telefonica receptionata de la Tataia Ilici, in care se preciza, chiar de la inceput cum va sta treaba, dupa uciderea lui Ceausescu, cel care doar a “intinat idealurile nobile ale socialismului”, conform afirmatiei epocale a lui Ion Iliescu.
La punctul 2 a Ordinului lui Iliescu se stabilea ca: “Toti activistii de partid raman in functiile actuale si isi continua munca”...iar la punctul imediat urmator, punctul 3 se specifica: “Cotizatia de partid, UTC si sindicat se strange si se preda in conturile de pana acum”.
Asadar problematica sindicala, a activistilor de partid si chestiunea banilor si a conturilor erau preocuparile primordiale ale lui Ion Iliescu, imediat dupa ce si-a indeplinit sarcina numarul unu trasata de Moscova – lichidarea parintilor sai adoptivi.
Intreg sistemul de putere moscovit edificat imediat dupa decembrie 1989 a avut in vizor controlul fortei de munca, a averii oamenilor muncii, deoarece prima etapa a instaturarii noii puteri era aceea a jafului absolut si total, in scopul risipirii si inhatarii patrimoniului de munca al unor intregi generatii de romani. Chestiune de care Iliescu, inzestrat cu o ubicuitate paranormala s-a achitat pe deplin pana astazi, ramanand totusi inca niste treburi de rezolvat, solul, subsolul, aurul, pe care le vor amaneta pe veci – altora – urmasii FSN-ului sau risipiti in toate partidele.
Organizatia Frontului Salvarii Nationale a lui Ilici a avut o baza esentiala – sindicatele, cele care au substantializat voturile a milioane de romani, convinsi prin forta hipnotica a sloganului salvarii ca Frontul le va aduce bunastarea si ca daca “Iliescu apare soarele rasare” si iese de o fotosinteza si in curtea lor (remember sloganul meteoric al FSN). Frontul le-a adus inrobirea, bunastarea s-a directionat exclusiv catre liderii sindicali, interfata a sistemului controlat de “activistii de partid care raman in funcțiile actuale si isi continua munca” – pentru a-l cita tot pe Ion Iliescu si ordinul sau emis la cateva minute dupa anuntarea publica a lichidarii lui Ceausescu.
Undergroundul sindical a reprezentat reteaua subterana a vaselor comunicante prin care s-au drenat voturile masei de romani ce au livrat puterea Aparatului politic de coloratura socialista condus la varf de activistii lui Ion Iliescu, care si-au continuat munca cu brio, imbracand ba salopeta muncitoreasca, la misto, ba costumul Armani de ministru, cum este cazul lui “Roni” – Miron Mitrea, nasul care a livrat mostenirea giganticei retele a Fratiei, finului sau Marius Petcu dovedit acum de Parchet drept un epigon flatulent, discipolas second hand, opinca veleitara a marelui Roni, cel neprins in flagrant niciodata, ca un prostalau. Pentru cine a uitat inceputurile lui Mitrea, este relevanta poate mentionarea legaturii sale ombilicale din trecutul lansarii sale publice, cu Mircea Popa, cel care de fapt este autenticul intemeietor al Fratiei, documentat inainte de ’89, ca si Ion Iliescu, ca agent sovietic de celebra 0110 a DSS.
Cartelul mafiot sindical
Pana vor capata insa imunitatea data de functia de parlamentar, de care s-au bucurat deja sau inca se bucura fosti lideri sindicali precum Miron Mitrea, Ion Radoi, Victor Ciorbea, Georgiu Gingaras, Ioan Andrei, Dumitru Chirita, Elena Sporea, Pavel Todoran, Marian Sarbu, Matei Bratianu etc. etc., boierii lui Vintu lupta pentru improprietarire. Lupta pentru uriasul patrimoniu al UGSR, care se ridica la peste doua miliarde de euro, dar si pentru a legaliza fraudarea unei parti insemnate a acestui patrimoniu. Citez din acncheta scrisa de colegul Dan Badea tot in Curentul, recent. “Daca cineva ar verifica modul in care a fost jefuit, in ultimele doua decenii, patrimoniul fostei UGSR de catre liderii marilor confederatii sindicale (Ciorbea, Mitrea, Hossu, Todoran, Costin etc.), ar constata ca majoritatea dintre ei sunt pasibili de puscarie. Iata de ce, de trei ani, ei se chinuie sa legalizeze furtul comis si sa preia ce a mai ramas de furat. Si pentru ca puterea actuala s-a opus si se opune improprietaririi lor, puterea trebuie schimbata.
Pentru ca arhiva sindicatelor comuniste a fost si a ramas ascunsa in seifurile CNSLR Fratia, iar cele mai mari furturi au fost comise tot de liderii Fratia, este de inteles de ce nimeni nu stie care este patrimoniul real al UGSR. Presa a semnalat deja cateva componente ale acestei uriase averi adunate in secolul trecut, dar niciodata n-a fost prezentata o situatie exacta privind zestrea imobiliara a sindicatelor. In ianuarie 1990 ea era compusa, printre altele, din 4,7 miliarde de lei (330 milioane de dolari) si 2 milioane de dolari in conturi la BNR si BRCE, 21.000 de imobile din care 55 case de cultura, 19 cluburi sindicale, 17 case de odihna si tratament cu peste 25 de mii de locuri de cazare in 17 statiuni, hoteluri, vile, sedii, peste 400 de apartamente, garaje, 4.920 de baze sportive, 98 de sali de sport, stadioane, 145 bazine de inot, 42 de bazine nautice, complexe sanatoriale, 50 de crese si gradinite etc. etc.
Nu se stie ce a mai ramas din toate acele imobile deoarece inventarul lor este ascuns de doua decenii de catre urmasii lui Ciorbea si Mitrea in speranta ca prin lege isi vor sterge urmele. Mai intai, liderii marilor confederatii sindicale aparute la inceputul lui 1990 si-au impartit banii din conturile UGSR, cele peste 330 milioane de dolari. Cei care au participat la impartirea prazii au fost, cum au dezvaluit recent reporterii PRO TV, Victor Ciorbea - liderul CNSLR -, Miron Mitrea - lider CSI Fratia - si Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa. CNSLR a primit 1,14 miliarde de lei si 1, 01 milioane USD, Fratia - 820 milioane de lei si 580,47 mii USD si Cartel Alfa - 667 milioane de lei si 558,1 mii USD. In conturi au ramas atunci, „in indiviziune“, 770,4 milioane de lei si 558,2 mii USD, bani care aveau sa dispara si ei la fel de rapid in conturile marilor confederatii.
Dupa jefuirea conturilor, au urmat imobilele. S-au vandut, ilegal, sute de apartamente, la preturi modice, desi ele nu erau proprietatea celor care le vindeau. Apoi au fost vandute diverse sedii, case de cultura sau hoteluri in aceleasi conditii ilegale, multe dintre ele chiar prin sfidarea flagranta a legii”.
O fauna suprarealista populeaza centralele sindicale – dihori cu sepcute muncitoresti, coropisnite speculative ale muncii amaratilor, hiene puse pe inhatat avere care nu fac decat sa dea din gura perpetuu, in principal si mai ales pe postul tv fondat la vedere de sindicalisti, Realitatea TV a lui Vitalie Dobanda, born in URSS si SOV, nascut de o florareasa vanzatoare de seminte. In calitate de administratori liderii sindicali s-au ales si cu dosare penale pentru evaziune fiscala, inclusiv Petcu, care dealtfel intoarce banii cu lopata.
Sindicalismul in Romania – trai pe vatrai
Marius Petcu este coproprietar al unui teren agricol de 52.700 de metri patrati din judetul Teleorman, din care detine o treime prin mostenire dar a mai cumparat si alte trei terenuri, din care doua intravilan, in judetul Ilfov si in Bucuresti, si unul agricol, in Snagov, iar sotia sa, Claudia Petcu, este coproprietar al unui teren intravilan in Ilfov.
Familia Petcu are casa de vacanta in judetul Ilfov si una de locuit in Bucuresti, iar sotia mai detine si inca un apartament in Capitala, iar la bunurile de familie se mai adauga vreo trei masini, "bunuri diverse si ceasuri" in valoare de 10.000 de euro, precum si tablouri si icoane de 10.000 de euro, zece conturi si depozite bancare, dintre care trei in euro - in valoare totala de aproape 59.000 si restul in lei - de peste 418.000 pe numele capului de familie, la care se mai adauga alte zece conturi si depozite bancare, din care un fond de asigurari de viata - de peste 10.000 de lei, doua conturi in euro - de peste 100.000, unul in dolari - de peste 10.000 si sase in lei - de aproximativ 270.000, pe numele sotiei lui Marius Petcu.
Familia produce la greu pentru a umple cele 20 de conturi si depozite bancare. Petcu are un salariu anual de aproape 130.000 de lei in calitate de presedinte al Federatiei Sanitas, aproape 87.000 de lei la CNSLR-Fratia, 8.700 de lei ca presedinte al IESS, peste 82.000 de lei ca presedinte de onoare al OAMMR, peste 14.000 de lei ca membru al consiliului administrativ la Sind Romania si peste 35.000 de lei ca membru in consiliul administrativ la Realitatea Media. De asemenea, sotia sa a castigat intr-un an peste 82.000 de lei in calitate de secretar general al Federatiei Sanitas si peste 5.500 de lei ca vicepresedinte al CNSLR-Fratia. Nici banii europeni nu le put sindicalistilor. Petcu, businessman actionar in vreo cinci firme si ocupat nu doar de administrarea firmelor din trustul Realitatea al lui Sorin Ovidiu Vintu, ci si de malaiul europenesc, a mai beneficiat de castiguri de aproape 150.000 de lei cu doua proiecte finantate din fonduri europene, iar sotia sa a incasat si ea peste 61.000 de lei printr-un proiect cu finantare europeana pentru Federatia Sanitas.
In declaratia de avere a lui Petcu mai apare o „atentie“ de 180.000 de euro primita in 2007 de la prietenii Vintu-Luca, via PSV Company (fosta Petromservice), cu titlu de datorie pe termen lung (15 ani). In realitate, asa cum declara lichidatorul PSV Company, „datoria“ este de fapt echivalentul lucrarilor de constructie a vilei lui Petcu, din Bucuresti, lucrari realizate in perioada 2007-2008 de firma cuplului Vintu-Luca.
Liderii marilor confederatii sindicale din Romania, unii dintre ei cu dosare de evaziune fiscala - Liviu Luca, Marius Petcu, Dumitru Costin, Iacob Baciu, Achille Dutu si Ion Popescu sunt cei care administrau societatea Realitatea TV, a lui SOV, restanta la plata datoriilor catre stat, stat pe care Sorin Ovidiu Vintu nu da doua parale. Peste 1,5 milioane de salariati sunt condusi si manipulati din punct de vedere sindical de catre acesti administratori rau-platnici.
Marius Petcu - presedinte al CNSLR FRATIA, unde functioneaza la varf si nevasta, Claudia Petcu, inscrisa in 2008, in cursa electorala, din partea PSD-PC, in Colegiul 8 pentru Camera Deputatilor din sectorul 2 – se lauda cu 800.000 de membri, Iacob Baciu este presedintele Confederatiei Sindicatelor Democrate din Romania, in care se regasesc majoritatea cadrelor didactice, Presedintele Federatiei Sindicatelor din Chimie si Petrochimie, Achille Dutu are pe mana 65 de sindicate cu 40.000 de membri, Dumitru Costin - presedinte Blocul National Sindical, 500.000 de membri, Liviu Luca – presedinte FSLI Petrom, si Ion Popescu - presedintele Confederatiei Sindicale „Meridian”, aduna aproximativ 200.000 de membri.
Bietii sindicalisti se dau de ceasul mortii ca vor salarii mai mari, dar insisi sefii lor, organizatorii grevelor si mitingurilor socialist-pesediste, nu au catadicsit sa dispuna platile catre bugetul statului, de unde banii ar trebui sa ajunga la bugetarii amarati care beneficiaza de contact cu sefii doar prin luneta masinilor de lux, sau la oha, la cate un miting unde barosanii de lideri sindicali se fac ca vin pe jos, ca masele.
Lideri sindicali de fapt doar cu numele, ca pe fond “liderii” s-au ocupat cu furatul din drepturile pensionarilor, prin administrarea ilegala a patrimoniului UGSR, patrimoniu pentru care au contribuit actualii pensionari (cu exceptia celor cu pensii speciale) si nu liderii de sindicat. O buna parte din durdulii lideri sindicali, se adapa la randul lor de la Vintu (care ii umecteaza prin batista) si de la PSD (prin sacosa).
De exemplu liderul BNS, Dumitru Costin, a avut anul trecut cele mai mari castiguri din intreaga miscare sindicala, asa cum rezulta din declaratiile de avere depuse pana in prezent: 240.000 de lei. Ca presedinte al BNS, a incasat un salariu anual de 17.975 de lei. A fost si manager al unui proiect derulat de BNS: inca 140.000 de lei. Este de asemenea membru in mai multe Consilii de Administratie: la Casa Nationala de Sanatate (CNAS), de unde a primit inca 10.400 de lei, la Realitatea Media (35.427 de lei), la Federatia Romana de Fotbal (21.420 de lei) si la Asoc. Fotbalistilor Amatori si Nonamatori (14.323 de lei).
Acelasi sindicalist Dumitru Costin, cel cu datoria la buget de milioane de euro, via Realitatea lui SOV, era cica oripilat ca nu are guvernul bani pentru salariile bugetarilor - “este treaba lor sa gaseasca solutii”. Ipocrizia unuia dintre cei mai bogati lideri sindicali aduce aminte de ipocrizia maestrului sau Sorin Ovidiu Vintu cel care recomanda statului sa se intareasca daca nu vrea sa fie parlit la buzunare de ciorditori de teapa sa.
Pana sa se intareasca statul cu adevarat va mai dura, probabil, dar vom sti sigur ca s-a intarit organul statului abia cand vom vedea la puscarie toata fauna pomenita mai sus, nu doar pe micro-bastanul de buzunar al lui Sorin Ovidiu Vintu, Marius Petcu.
SURSA: CURENTUL
Fosta șefă a SGG, Daniela Andreescu, a girat documentele prin care s-a devalizat patrimoniul UGSR
- de Nicolae Bucur - 2013-02-18
Jaful comis asupra patrimoniului sindical după 1989 suscită și acum interes pentru opinia publică, dar mai ales pentru organele de anchetă care se chinuie de ani buni de zile să urmărească traseul celui mai mare furt comis din visteria statului român. Zeci de dezvăluiri de presă și de dovezi aruncate de jurnaliștii de anchete de-a lungul anilor nu le-au fost suficiente anchetatorilor să tragă la răspundere vinovații acestei mari caracatițe. Cert este că pe acele acte care au stat la baza hoției sunt scrise numele unor personaje-cheie care activează și astăzi în viața sindicală, politică. Printre aceștia se află și Daniela Andreescu, fosta șefa a Secretariatului General al Guvernului (SGG) din timpul guvernării Boc, demisă în urma unui scandal cu case de la RAAPPS. Cele mai noi dezvăluiri despre ce s-a întâmplat cu averea mișcării sindicale din România sunt aduse într-un interviu de către Ștefan Călinescu, fostul președinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) , cel care s-a luptat ani de zile în instanță pentru recunoașterea și recuperarea patrimoniului UGSR. În aprilie 2010, acesta a reușit să demonstreze continuitatea organizației iar acest lucru dă frisoane reci pe spate actualilor lideri a confederațiilor, pentru că, dacă asta înseamnă și trecerea patrimoniului în proprietatea organizației, ar însemna debutul unui lung șir de procese. Prădarea patrimoniului UGSR s-a făcute treptat și în bucățele mici de către noile sindicate, federații, confederații, toate libere care și-a cerut partea din colosul ce se numea pe vremuri UGSR.
Ceea ce este însă interesant din acest ultim interviu acordat de Ștefan Călinescu pentru numărul doi al ziarului „Solidaritatea“, este faptul că fostul lider al UGSR demască o serie de jafuri ale patrimoniului acestui monopol sindical și pune la dispoziția opiniei publice o serie de documente care atestă cârdășia din spatele furturilor. Printre numelor celor care au girat acest furt se regăsește și cel al Danielei Andreescu, fosta șefă a SGG devenită cunoscută în urma unor intervenții la RAAPPS pentru a da case tuturor membrilor familiei sale. Pe 25 noiembrie 2011, premierul Emil Boc a demis-o pe Andreescu din fruntea Secretariatului General al Guvernului, în urma scandalului în care aceasta s-a aflat după ce RAPPS, regia din subordinea ei, a acordat un spațiu cu chirie soțului său. Presa mai scrisese și că fiica și fiul vitreg al acesteia au ocupat diverse posturi guvernamentale, tot datorita influenței Danielei Andreescu.
Documente false
Numele acesteia apare încă din 1993 pe o serie de documente care aveau să stea la baza furtului patrimoniului sindicatelor care a urmat. Ștefan Călinescu vorbește în acest interviu de înstrăinarea și fraudarea patrimoniului UGSR de către unii reprezentanți ai CNSLR-Frăția, Cartel Alfa, CSDR și BNS, în baza unui protocol din 07.12.1990. „Este concretizată în hotărâri (se înțelege, ilegale) ale confederațiilor sindicale în baza cărora, din conturile blocate la BCR și CEC, au fost sustrase cu documente false mari sume de bani“, spune acesta pentru ziarul „Solidaritatea“. Pentru a-și argumenta afirmațiile, Călinescu vine și cu o serie de acte precum Procesul -verbal din 04.07.1990 și Protocolul din 07.12.1990 privind înființarea Convenției Naționale pentru administrarea patrimoniului sindical comun; Hotărârea nr. 35/13.11.1992; Hotărârea nr. 37/13.11.1992, semnată de Victor Ciorbea, Miron Mitrea și Liviu Luca; Hotărârea nr. 38/13.11.1992, semnată de Victor Ciorbea, Miron Mitrea și Liviu Luca, avizată financiar de Valeriu Visalon și juridic de către avocat Daniela Nicoleta Andreescu; Hotărârea nr. 39/17.11.1992; Hotărârea nr. 1/15.02.1993, semnată de Boajă Minică, Miron Mitrea și Liviu Luca și avizată financiar de către Valeriu Visalon și juridic de către av. Daniela Nicoleta Andreescu. Ultimele trei hotărâri au ca girant juridic pe Daniela Nicoleta Andreescu, nimeni alta decât „madam patru case“, fosta șefă a secretariatului general în cabinetul premierului Emil Boc. O fată bună în casă în toate guvernările, care nu s-a dat niciodată în lături de la a fi implicată în tot felul de afaceri păgubitoare pentru stat.
Juristul sindicaliștilor acuzați de fals în documente
Conform C.V.-ului său, după absolvirea facultății de drept în 1990, Andreescu a lucrat în cadrul Confederației Naționale a Sindicatelor Libere din România (CNSLR-Frăția). Până în 1994, Daniela Andreescu a lucrat pe posturile de jurisconsult (noiembrie 1990 – ianuarie 1991), consilier juridic (ianuarie 1991 – octombrie 1993) și șeful Departamentului Juridic (octombrie 1993 - octombrie 1994). Documentul prezentat în ziarul „Solidaritatea“ arată foarte clar semnătura acesteia pe mai multe documente incriminatoare. În urma cercetărilor DNA s-a stabilit că mai multe acte prin care UGSR a fost jefuit de către reprezentații CNSLR, CNS CARTEL ALFA și CSI FRĂȚIA poartă o semnătură falsă. La primul sindicat enumerat în această listă lucra pe atunci ca jurist și Daniela Andreescu care ar fi trebuit să verifice cu atenția legalitatea actelor care îi treceau prin mână. Fostul lider al UGSR, Ștefan Călinescu a afirmat atunci că semnătura sa a fost falsificată de către un anume Porojan Ilie, fapt recunoscut ulterior și de acesta care s-a scuzat că a făcut acest lucru la rugămintea lui Boajă Minică, fost vicepreședinte al CNSLR Craiova (1990-1994), apoi trezorier al CNSLR Frația în București, devenit ulterior deputat din partea PDSR și profesor universitar de economie la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir“.
Averea sindicatelor
Presa a semnalat deja câteva componente ale acestei uriașe averi adunate în secolul trecut.
În ianuarie 1990 ea era compusă, printre altele, din
- 4,7 miliarde de lei (330 milioane de dolari) și
- 2 milioane de dolari în conturi la BNR și BRCE,
- 21.000 de imobile din care 55 case de cultură, 19 cluburi sindicale,
- 17 case de odihnă și tratament cu peste 25 de mii de locuri de cazare în 17 stațiuni, hoteluri, vile, sedii,
- peste 400 de apartamente,
- garaje,
- 4.920 de baze sportive,
- 98 de săli de sport, stadioane,
- 145 bazine de înot,
- 42 de bazine nautice,
- complexe sanatoriale,
- 50 de creșe și grădinițe etc. etc.
Nu se știe ce a mai rămas din toate acele imobile deoarece inventarul lor este ascuns de două decenii. Mai întâi, liderii marilor confederații sindicale apărute la începutul lui 1990 și-au împărțit banii din conturile UGSR, cele peste 330 milioane de dolari. Cei care au participat la împărțirea prăzii au fost, cum au dezvăluit recent reporterii PRO TV, Victor Ciorbea - liderul CNSLR -, Miron Mitrea - lider CSI Frăția - și Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa.
- CNSLR a primit 1,14 miliarde de lei și 1, 01 milioane USD,
- Frăția - 820 milioane de lei și 580,47 mii USD și
- Cartel Alfa - 667 milioane de lei și 558,1 mii USD.
În conturi au rămas atunci, „în indiviziune“, 770,4 milioane de lei și 558,2 mii USD, bani care aveau să dispară și ei la fel de rapid în conturile marilor confederații. După jefuirea conturilor, au urmat imobilele. S-au vândut, ilegal, sute de apartamente, la prețuri modice, deși ele nu erau proprietatea celor care le vindeau. Apoi au fost vândute diverse sedii, case de cultură sau hoteluri în aceleași condiții ilegale, multe dintre ele chiar prin sfidarea flagrantă a legii. Astăzi, liderii de sindicat sunt fie în Parlament (Victor Ciorbea, Miron Mitrea), unde ne dau lecții de morală fie tot în fruntea mișcărilor sindicale, unde s-au cimentat baroni roșii care plâng pe umerii salariaților din vârful unor averi personale impresionante.
facsimile de pe: http://www.ugsr.ro/solidaritatea-ziarul-ugsr
Nicolae Bucur
SURSA: CURENTUL