Peer to Peer Lending – Noul model de intermediere financiară ce dă dureri de cap banking-ului clasic sau cum Internetul şi noile tehnologii vor schimba totul.
Astăzi, accesul la Internet, noile tehnologii IT, expertiza în administrarea banilor, analiza statistică modernă, procesare datelor de volume mari (big data în lb. engleză), creativitatea în a dezvolta noi afaceri se reunesc în ceea ce este denumit generic FinTech, un cocktail proaspăt între Financials şi Technology. Peer to Peer Lending ca business se bazează pe capacitatea de a pune în contact, în mod virtual, peste Internet, furnizorii de cash fie ei indivizi, mici firme sau investitori instituţionali cu potenţialii clienţi, ce au nevoie de cash, totul desigur contra unor comisioane. Platformele ce funcţionează pe acest principiu nu fac decât să intermedieze cerea şi oferta de cash prin mijloace moderne, fără a avea de susţinut o întreagă reţea de filiale clasice, de tip “bricks-and-mortar”.
Prima companie de acest tip a fost înfiinţată în Marea Britanie, în anul 2005, şi funcţionează cu succes, se numeşte Zopa. Până în prezent, Zopa a intermediat aproximativ 1,3 miliarde EUR (1 miliard GBP) şi a deservit peste 110.000 de clienţi. În anul 2006, în SUA în San Francisco, au luat naştere cei doi grei ai business-ului din SUA şi anume Prosper respectiv Lending Club. La dată scrierii acestui articol, Prosper a intermediat peste 4 miliarde USD iar Lending Club peste 11 miliarde USD, în 883.000 de credite. De menţionat că Lending Club este listată pe bursa NASDAQ sub simbolul “LC” şi oferă credite atât persoanelor fizice cât şi IMM-urilor. O altă companie, înfiinţată în anul 2007, în SUA, listată pe bursă NASDAQ sub simbolul “ONDK” este On Deck. Această companie intermediază doar împrumuturi pentru firme mici şi mijlocii și a depăşit pragul de 3 miliarde USD în credite acordate.
Mai aproape geografic de noi merită menţionată compania estoniană Bondora, înfiinţată în februarie 2009. Până acum a intermediat 60,5 milioane EUR pentru 220.000 de clienţi. Bondora, înmatriculată în Estonia, operează în 4 ţări: Estonia, Finlanda, Spania şi Slovacia iar investitorii provin din 37 de ţări.
Probabil puţini ştiu, dar Estonia este ‘campioană mondială’ la înfiinţarea de startup-uri şi administarea ţării prin e-government; colosul Skype, deţinut de Microsoft este un business dezvoltat datorită platformei software creată în Estonia. Platformele de tip P2PL (peer to peer lending) în dorinţa de atrage investitori şi a-şi demonstra buna credinţă şi etica în afaceri, având în vedere faptul că banii finanţează în general, credite negarantate, au făcut publice rapoarte complexe cu date anonimizate legate de portofoliul de clienţi şi mersul afacerii fără a fi obligate de nici un reglementator.
Lending Club publică cu frecvenţă lunară tot portofoliul de credite, cu starea fiecărui credit în parte, inclusiv cele neperformante şi de asemenea publică date legate de clienţii ce au aplicat online dar au fost respinşi de modelul lor intern de evaluare a bonităţii clientului. Bondora publică zilnic o suită impresionantă de rapoarte, de la portofoliul de credite până la istoricul de plăţi, pentru analiză statistică şi calibrarea strategiei de investiţii. Această transparenţă este de neimaginat în business-ul bancar clasic, deşi există bănci ale căror acţiuni se tranzacţionează pe bursa românească. Un alt aspect ce merită a fi remarcat este că natura business-ului de tip P2PL elimină una din problemele cu care se confruntă în general băncile, şi anume lipsa de echilibru între durata scurtă a depozitelor atrase faţă de durata relativ lungă a creditelor acordate.
Ca şi investitor, prin intermediul unei platforme de tip P2PL îţi asumi de la bun început durata creditelor pe care le finanţezi şi dacă există în cadrul platformei, aşa numita piaţă secundară, poţi să îţi vinzi la discount poziţiile deţinute. Dacă nu există posibilitatea aceasta atunci nu poţi decât să aştepţi maturizarea creditelor şi recuperarea lunară a investiţiei iniţiale plus dobânda aferentă.
În acest sector, conform zf.ro, va debuta pe piaţa din România în curând şi firma Lendrise Marketplace, înfiinţată de doi antreprenori români, în Palo Alto, California. Dacă business-ul de creditare, bazat pe platforma de împrumuturi online oferit de Lendrise Marketplace, va decola în această toamnă şi în România, va fi un pas mic dar important pe piaţa financiar-bancară, însă nu va avea o viaţă uşoară. Competiţia este acerbă în România pe cash-ul investitorilor: bănci cu pleiada lor de produse, IFN-uri, fonduri de investiţii etc, toate aceste afaceri se lupta pentru investitorii cu bani sau potenţialii clienţi cărora să le acorde un credit de consum. Estonienilor de la Bondora le-au trebuit peste 3 ani să acumuleze 10.000 de clienţi în portofoliu. Lendrise Marketplace doreşte să atingă acest prag în doar 12 luni.
Ar fi de dorit ca la un moment dat să apară şi în România un business, sau mai multe, de tip P2PL, care să se adreseze focalizat pe creditarea IMM-urilor, în condiţii decente. Sau ar putea să propună investitorilor să finanţeze proiecte ce sunt fezabile comercial. Arhitectura poate fi modelată asfel încât să finanţezi orice. Este bine că se încearcă şi stimularea moderată a consumului şi refinanţarea creditelor de pe carduri, dar IMM-urile au acces dificil la numerar. Chiar şi în ţările dezvoltate, coloana vertebrală a economiei o reprezintă IMM-urile şi nu corporaţiile.
Potrivit sondajului FCNEF, efectuat de Banca Naţională în perioada octombrie 2014 – martie 2015, pe un eşantion de peste 10.000 de companii şi publicat în iunie 2015, primele 5 probleme majore cu care se confruntă companiile în accesarea finanţării de la bănci sau IFN-uri sunt: valoarea sau tipul garanţiei, nivelul considerat prea ridicat al dobânzilor şi comisioanelor, clauzele contractuale, birocraţia şi gradul de îndatorare permis. De remarcat faptul că 10% din respondenţi se plâng de lipsa transparenţei din partea instituţiei financiare iar 6% apreciază drept necorespunzătoare calificarea personalului instituţiilor financiare cu care interacţionează în accesarea creditelor.
În Marea Britanie, guvernul englez a finanţat IMM-urile din Regat cu 40 de milioane GBP. În februarie 2014, a injectat 40 milioane GBP prin intermediul companiei Funding Circle, specializată în intermedierea împrumuturilor către firme. Funding Circle a început afacerea în august 2010 şi în numai 5 ani a intermediat peste 1 miliard EUR, pentru 10.000 de IMM-uri. Din 2013 s-a extins şi în SUA. În acest sector al serviciilor financiare, pe alte pieţe, activează jucători cu vechime ce intermediază creditarea prin metode inovative către consumatori şi firme şi aşteptăm cu interes apariţia acestui model de afacere şi în România. SURSA: ECONOMIC ZOOM
Reţele punct-la-punct (peer-to-peer)
În contrast cu filozofia Internetului de a fi o reţea de reţele interconectate, modul principal de a programa aplicaţiile a fost acela care urmărea filozofia client-server, pe care am menţionat-o la începutul acestui capitol. Folosite mai întâi în reţelele locale, aplicaţiile client-server nu puteau rula la început decât în reţele omogene (având calculatoare compatibile, si de obicei de la acelaşi producător), fără să ofere nici un fel de interoperabilitate între aplicaţii.\
Web-ul a făcut aplicaţiile client-server să fie acceptate pe scară foarte largă, prin acceptarea unui client universal (browser-ul de web) care foloseşte un protocol de comunicaţii standard. Oricine are un dispozitiv compatibil, începând de la telefoanele mobile şi terminând cu PC-urile, poate folosi acest model.
Aplicaţiile mai noi de partajare a fişierelor au adresat nevoi simple şi succesul acestor aplicaţii au schimbat modul în care oamenii gândesc utilizarea Internetului. Întorcându-se la modelul de bază pe folosit pentru proiectarea Internetului, ei pot să interacţioneze direct, fără a mai folosi servere web, de poştă electronică sau IRC. Reţeaua pare astfel şi mai puternică pe măsură ce utilizatorii descoperă un nou stil, complementar de folosire al calculatoarelor, care nu necesită în mod obligatoriu o mulţime de clienţi şi servere într-o ierarhie prestabilită.
În prezent cea mai populară utilizare a aplicaţiilor P2P este aceea de a oferi şi a downloada fişiere. Cele mai comune între fişierele din reţelele peer-to-peer sunt fişierele MP3, care conţin melodiile cele mai diverse, şi fişierele DivX, care conţin filme. Acest aspect a făcut ca mulţi observatori, printre care se află şi marea majoritate a companiilor din industria muzicii şi filmului să ajungă la concluzia că aceste reţele reprezintă ameninţări foarte grave în ceea ce priveşte veniturile, sau chiar existenţa lor. RIAA şi MPAA, reprezentantele artiştilor şi companiilor media din Statele Unite au acţionat imediat în judecată companiile care ofereau servicii (software şi mecanisme de căutare) de partajare de fişiere. Reţeaua Napster a fost închisă în urma unui astfel de proces, ambele grupuri cheltuind sume uriaşe pentru a determina impunerea unor restricţii legale. Manifestarea cea mai puternică a acestor eforturi până în acest moment a fost introducerea unei prevederi în statul California, care permitea deţinătorilor legali de drepturi de autor să acceseze sistemele de calcul care erau suspecte că distribuie ilegal materiale cu copyright pe de o parte şi să oprească activitatea reţelelor peer-to-peer, pe de altă parte. Prevederea a fost retrasă în scurt timp, însă reintroducerea ei este oricând posibilă.
Pe măsură ce atacurile din partea companiilor media au devenit mai puternice, reţelele de partajare de fişiere par să se adapteze într-un ritm alert, devenind tehnologic din ce în ce mai greu de oprit.
Acest lucru a făcut ca în ţintele să nu mai fie reţelele în sine, deoarece practic nu există mijloace tehnice pentru a fi oprite, ci utilizatorii lor. Companiile urmăresc utilizatorii serviciilor de partajare, încercând să determine identitatea acestora, în caz de reuşită ăacuzându-i individual de deţinere ilegală de materiale cu drepturi de autor.
Această metodă nu are însăşanse prea mari să reziste în timp, deoarece cel mai probabil răspunsul utilizatorilor va fi ca aceştia să folosească sisteme de partajare criptate, care să ănu permită depistarea celor care transferă fişiere. Altă tendinţă pentru a evita companiile media este aceea de a folosi reţelele fără fir „ad-hoc”, în care fiecare dispozitiv este conectat direct cu cele din vecinătatea sa. Evoluţia conflictului dintre industria de divertisment, care îşi vede ameninţate interesele financiare, şi utilizatori, care doresc să obţină gratis ultimele filme şi melodiile artiştilor favoriţi, este demnă de urmărit, deoarece nici una din parţi nu şi-a spus ultimul cuvânt. (Ghid MCTI)
Peer-to-peer permite calculatoarelor să se conecteze în mod direct unul la celălalt, pentru pentru schimb de fișiere în comun. Pentru a se folosi de o asemenea rețea, utilizatorii trebuie să instaleze o aplicație comună prin care descarcă filme, jocuri, aplicații, muzică sau documente.
Partenerii sunt participanți egal privilegiați, echipotenți în aplicație. Se spune că formează o rețea peer-to-peer din mai multe noduri. O rețea Peer-to-peer (P2P) este un tip de rețea în care fiecare computer are drepturi si responsabilități egale. Perechile partajează o parte din resursele lor în mod direct către alte computere aflate în rețea fără a fi nevoie de un coordonator central cum ar fi un server sau o gazdă stabilă. Perechile sunt atât furnizori cât și consumatori de resurse, în contrast cu tradiționalul sistem client-server unde serverul este furnizor iar clientul este consumator.
Calculatoarele într-o rețea P2P sunt în mod normal situate unul lângă altul și rulează aceleași protocoale de rețea.
Majoritatea rețelelor rezidențiale din ziua de azi sunt rețele P2P. Utilizatorii rezidențiali își configurează computerele astfel încât să permită partajarea de fișiere, imprimante și alte resurse în mod egal între toate dispozitivele.
Sunt câteva lucruri de luat în considerare înainte de a seta o rețea P2P:
• Mărime: rețelele P2P sunt destinate să conecteze un număr mic de computere. Când se ajunge la 10-15 computere intr-o singură rețea P2P vor începe să apară problemele;
• Securitate: Securitatea nu este foarte bună în cadrul unei rețele P2P deoarece nu există un loc centralizat pentru toate resursele, acestea fiind împrăștiate în toată rețeaua;
• Training: Utilizatorii se ocupă de administrarea unei rețele P2P. Aceasta înseamnă că toți utilizatorii trebuie invățați cum să partajeze fișierele, directoarele și imprimantele. Într-o rețea P2P închiderea unui computer fără a anunța mai întâi, poate duce la imposibilitatea altui calculator de a printa.
• Găzduirea resurselor: Fiecare computer care se conectează la un alt computer îi "manâncă" acestuia resurse și poate cauza probleme de performanță.
ISTORIC
Prima rețea de transferuri P2P a fost "Napster", care inițial avea o organizare centralistică. În anul 2000 câteva formații de muzică au intentat proces rețelei Napster, și ca urmare aceasta a fost obligată să-și înceteze activitatea. Între timp Napster a reapărut în Web, de această dată cu alt gen de afaceri, și anume cu oferte de muzică de cumpărat, prin licențiere, la prețuri convenabile. O parte din încasări se plătesc ca drepturi de autor la artiștii și muzicienii participanți, fără să se mai încalce drepturi sau legi.
După ce Napster nu a mai putut fi utilizat pentru transferul fișierelor, programatorul Bram Cohen a dezvoltat în 2001 un protocol distribuit de partajare a fișierelor, denumit bittorrent și folosit de atunci pe scară largă în scopul transferului de date între calculatoare host.
Clasificare
Rețelele P2P centralizate (client-server), sunt cea mai simplă metodă pentru stocarea datelor pe un server web central, la care în principiu au acces toți utilizatorii. În rețelele descentralizate, fără un server central, calculatoarele sunt sunt conectate direct între ele, utilizatorii se folosesc de aplicații speciale, care stau la dispoziție oricui pe internet. Rețelele descentralizate se pot clasifica la rândul lor, în funcție de structura lor, în două mari categorii: rețele nestructurate și rețele structurate. De asemenea există rețelele peer-to-peer semantice, rețele anonime și rețele private. SURSA: WIKIPEDIA
Start-up-ul Lemonade atrage finantari importante si sprijinul marilor reasiguratori
Lemonade, un start-up in domeniul asigurarilor demarat in SUA, a reusit sa obtina finantari importante de la investitori privati, precum si sprijinul unor reasiguratori precum Munich RE sau Berkshire Hathaway, fara a divulga insa publicului larg detalii despre modelul sau de business.
Lemonade a reusit sa atraga peste 13 milioane de dolari in runda initiala de finantare de la fondurile Aleph si Sequoia Capital, valoare considerata foarte ridicata pentru proiectele de tip start-up. De asemenea, recent reasiguratorul german Munich RE, grupul Berkshire Hathaway controlat de miliardarul american Warren BUFFETT, alaturi de XL Catlin, Hiscox sau Everest Re si-au anuntat sprijinul pe partea de reasigurare pentru Lemonade.
Compania a ramas insa secretoasa in privinta modelului de business, spunand doar ca va fi primul asigurator "peer-to-peer" din lume. Termenul de "peer-to-peer" isi are originile in industria IT si este folosit pentru a descrie o retea in care fiecare computer are drepturi si responsabilitati egale insa modul cum va fi acest concept implementat in asigurari nu a fost detaliat, dar duce cu gandul mai degraba de principiul de functionare a asiguratorilor mutuali.
De asemenea, Lemonade a reusit sa atraga in componenta conducerii nume cunoscute mai ales in industria americana de asigurari precum Ty SAGALOW, fost sef al diviziei de dezvoltare de produse in cadrul AIG, Robert GIURLANDO, fost sef al subscrierii la ACE sau James HAGEMAN, fost vicepresedinte pe partea de daune la ACE.
Structuri similare, catalogate drept peer-to-peer, au fost demarate si in Europa in general de brokerii de asigurare, insa cea din SUA va fi prima constituita ca asigurator de sine statatator si supravegheat conform legislatiei locale. SURSA: 1ASIG
Vrei bani, dar fara banca? Cum functioneaza plaformele de imprumut P2P
Depunerea banilor intr-un depozit la banca nu a fost niciodata o afacere asa de putin rentabila ca in prezent, in timp ce, pentru cei care fac imprumuturi, creditete sunt costisitoare.
Printre cei mai importanti noi jucatori de pe piata creditelor se numara platformele peer-to-peer (P2P) pentru imprumuturi, unde cele doua parti pot negocia acordul in mod direct, prin licitatii online, conform The Economist .
Procedurile derulate pe aceste platforme sunt diferite in functie de furnizorul de servicii. In orice caz, acestia pot concura cu bancile. De exemplu, platforma britanica P2P Zopa are o dobanda de 5,6% pentru credite personale, care este mai atragatoare decat la multe banci.
In alte platforme, costurile si riscurile sunt mai mari. IsePamkur, care acorda imprumuturi pentru mai mult de 60.000 de persoane din patru tari din zona euro, are costuri mult mai mari, de multe ori depasind nivelul pentru refinantarea datoriilor pe cardurile de credit sau imprumuturile acordate de brokeri dupa o vizita la domiciliul solicitantului.
Piata imprumuturilor P2P, in crestere
Piata imprumuturilor P2P este in crestere in multe tari. In Marea Britanie, volumul imprumuturilor se dubleaza la fiecare sase luni si tocmai ce a depasit nivelul de un miliard de lire sterline (1,7 miliarde euro).
Neil Bindoff, PwC, caracterizeaza aceasta situatie a pietei P2P drept o "furtuna perfecta". Ratele dobanzilor si costurile sunt scazute - acestea din urma ajungand si la o treime din cele ale unei banci, iar comertul electronic a devenit o parte integrata a vietii zilnice. Oamenii folosesc servicii de telefonie peer-to-peer (Skype), fac cumparaturi P2P (eBay), asa ca de ce nu sa si imprumute bani?
Constientizarea este inca redusa - conform unui studiu PwC, doar 15% dintre britanici au declarat ca au auzit de marile firme P2B, precum Zopa, Funding Circle si RateSetter; in acelasi timp, 98% au auzit de principalele banci din tara.
Un alt obstacol pentru acest tip de servicii financiare in Marea Britanie este faptul ca nu sunt reglementate deplin, situatie care se va schimba de la 1 aprilie, cand autoritatile vor emite noi reguli. In acelasi timp, in SUA, cei care isi fac depozite pentru pensionare pot obtine diferite scutiri de taxe si facilitati. In Marea Britanie inca sunt asteptate astfel de reglementari favorabile.
Autoritatile pregatesc noi reglementari
Noile reglementari ale acestei piete ar trebui sa indeparteze o mare grija: prabusirea platformei de tranzactionare, care ar putea aduce pierderi mari investitorilor.
La o conferinta organizata de o organizatie din acest segment, P2P Finance Association, participantii erau in ingrijorati de riscuri "de tip Bitcoin", care ar putea indeparta increderea in aceasta.
In aceasta industrie mai sunt si alte mari probleme. Una dintre acestea ar fi asigurarea. Fondurile plasate in serviciile de imprumut P2P nu sunt garantate de stat ca cele plasate in banci. Unele platforme ofera un fel de garantii.
Zopa si multe alte companii britanice deja au inceput sa stranga "provizioane", prin care incearca sa faca aceast industrie mai atractiva. Acestea imbunatatesc riscurile de creditare, insa afecteaza imaginea conceptului P2P. Situatia nu atrage asiguratorii, care nu vor sa se implice.
Boom-ul industriei de creditare P2P transfrontaliere ridica probleme juridice. Comisia Europeana inca nu s-a aratat interesata de aceasta. Reglementarile nationale, de multe ori, determina cum sunt acordate creditele si cum sunt recuperate datoriile. Ina ofera putin ajutor cand fondurile provin de la multi creditori din multe alte tari.
Doar o treime din banii acordati ca imprumuturi de Lending Club provin de la investitori specifici, restul - partea cu cea mai mare crestere, de altfel, provinde de la firme mari si persoane instarite. Ar putea marii investitori sa obtina o afacere mai buna? In Marea Britanie, Giles Andrews de la Zopa spune ca toti investitorii ar trebui tratati cu egalitate. Altii sunt de parere ca marii creditori vor domina piata P2P.
De ce depinde succesul pietei P2P
Piata creditelor P2P nu este complicata: succesul depinde mult de marketing, de procedurile de acordarea creditelor si de usurinta utilizarii platformei P2P (unde se incearca adaptarea de astfel de aplicatii pe smartphone si tablete). Ar putea atrage, de asemenea, si banci, companii de internet care deja au o multitudine de date despre proprii clienti.
Google a condus, anul trecut, o investitie de 125 de milioane de dolari in Lending Club, care a fost evaluata la 1,55 miliarde de dolari. S-ar putea sa doreasca ma mult. SURSA: BUSINESS24
WTM 2014: Trendurile globale in turism si calatorii
Saptamana trecuta a avut loc la Londra a 35-a editie a World Travel Market, eveniment semnalizat corespunzator si pe Turism Market .
Unul dintre evenimentele deja traditionale la WTM este lansarea raportului de trenduri globale pentru industria turistica (Global Trends Report), raport elaborat in colaborare cu Euromonitor International.
Raportul prevede directiile de dezvoltare a pietei globale de travel pentru perioada urmatoare (1-5 ani), tinand cont de evolutiile inregistrate recent. Urmareste zonele care se regasesc si in cadrul expozitional al WTM: America, UK & Irlanda, Europa, Travel Technology, Orientul Mijlociu, Africa, Global Village, Asia si India.
Desi nu e scurt deloc, va recomand sa aveti rabdare sa parcurgeti intreg raportul sau chiar sa il consultati in varianta originala, in limba engleza, pentru ca e foarte posibil sa puteti extrage idei pentru dezvoltarea de noi directii de business sau de noi modalitati de promovare. In final, veti regasi si cateva opinii personale vizavi de trend-urile enumerate.
Intrucat articolul se adreseaza in special profesionistilor din industria de travel si mai putin publicului larg, mi-am permis sa nu traduc in limba romana unele formulari, pentru a nu le altera intelesul.
Global overview
Turismul continua sa prospere la nivel global, numarul de turisti atingand in 2013 cifra record de 1,1 miliarde, in crestere cu pana la 5,1% fata de 2012. Cresterea pentru 2014 este estimata cu pana la 4,7% fata de 2013.
Incasarile din exportul de servicii turistice vor fi in crestere, gratie unei anumite categorii de turisti din Asia care cheltuiesc sume foarte mari cand viziteaza destinatii externe.
Serviciile de transport aerian low-cost continua sa fie sectorul cel mai de succes din bransa transportului aerian, modelul de business fiind imbratisat de catre tot mai multi dintre transportatorii de linie.
Tehnologia mobila influenteaza tot mai puternic turismul din punct de vedere al rezervarilor, al customer service-ului si al comportamentului consumatorului.
Serviciile la destinatie, caracterul customizat al serviciilor, rezervarile pe dispozitive mobile si turismul peer-to-peer vor fi principalele forte disruptive ale industriei de travel in urmatorii 5 ani.
1. America
Trend: Dezvoltarea cicloturismului in defavoarea golfului, cresterea segmentului MAMILS (Middle-Aged Men in Lycra).
Popularitatea golfului a atins cote maxime in SUA la inceputurile anilor 2000, cu aprox 25 milioane de jucatori, pentru ca in 2013 sa scada la 19 milioane.
Numarul persoanelor pasionate de ciclism a crescut de la 3,5 milioane in 2012 la 3,8 milioane in 2013 (cf unui research al Gluskin Townley Group). Ciclismul a devenit un sport de competitie pentru persoanele de varsta mijlocie (in special barbati), care reprezinta publicul principal pentru golf, conturandu-se astfel segmentul MAMILS. Extinzand acest hobby la travel, cicloturismul reprezinta o forma de turism in plina dezvoltare.
Pentru a sustine trendul, s-au facut investitii in infrastructura, au fost dezvoltate programe de business bike-friendly. Conform statisticilor, un cicloturist cheltuie cu cca 20% mai mult intr-un tur cu cazare fata de cheltuiala medie a unui turist obisnuit.
Consecinta: Cycling is the new tour bus
Cicloturismul este o forma de vacanta activa care se adreseaza generatiei X si generatiei baby boomer (cei nascuti in anii ’50). Touroperatorii vor dezvolta programe si activitati specifice cu componenta de customer service. Astfel, destinatiile noi, cum e cazul Costa Rica, pot castiga turisti daca isi dezvolta infrastructura rutiera.
Golful ramane interesant pentru pietele externe si creste in popularitate in zone cum este Asia, prin urmare SUA dezvolta noi strategii care tintesc turistii straini. Oferta turistica destinata jucatorilor de golf se imbogateste cu noi facilitati si stiluri de golf. Unele dintre resorturile de golf integreaza family travel-ul, oferind facilitati pentru familiile care prefera travel-ul in formula extinsa (multigenerational).
2. UK
Trend: Preferinta consumatorilor pentru unitatile de cazare de tip “poshtel” (stylish hostel)
Odata cu venirea crizei, s-au conturat noi modele de consum, printre care preferinta pentru serviciile low-cost, high-value travel si cazarea in unitati neconventionale/atipice. Printre cele din urma se numara hostelurile cu servicii upgradate (poshtels), care targeteaza clientii atenti la costuri, dar care cauta in acelasi timp bun gust, stil, atmosfera – servicii care concureaza oferta hotelurilor boutique. Astfel, multe dintre acestea se concentreaza pe design, ofera facilitati high-tech, restaurante, camere cu baie proprie, wi-fi.
Segmentul “poshtel” reprezinta o nisa in crestere in UK, multe dintre hosteluri fac investitii in design si isi dezvolta oferta de servicii. Pe de alta parte, turistii sunt incantati ca pot avea parte de experiente autentice la preturi mai mici, in contrast cu oferta de cazare traditionala.
Consecinta: Viitorul este “cheap dar chic”
Noile variante de cazare low-cost cresc in popularitate in randul grupurilor de seniori si in randul segmentului de business travel.
Segmentul de public cel mai apetisant il reprezinta grupurile de seniori 60+, urmat ca potential de generatia Y (persoane nascute in intervalul ’81-’90, adepte ale tehnologiei mobile si cu preferinte pentru branduri de designer).
In contextul in care in UK se previzioneaza scaderea cheltuielii/cazare pe segmentul de turism intern pana la finele lui 2018, noile oferte de cazare par castigatoare pe termen lung.
Noile variante pentru cazarea low-cost (hostel, poshtel, peer-to-peer) sunt tot mai competitive in ceea ce priveste serviciile si preturile si reprezinta o amenintare serioasa la adresa hotelurilor traditionale (asemanator cu ceea ce se intampla in transportul aerian).
3. Europa
Trend: Eating like Europeans
In Europa creste turismul peer-to-peer, in contextul in care turistii cauta un raport crescut calitate/pret, in combinatie cu experiente autentice.
Dupa succesul inregistrat pe componenta de cazare peer-to-peer (cazare in casele localnicilor) via website-uri precum Airbnb sau Home Away, turistii prefera tot mai mult sa ia masa cu localnicii in destinatiile pe care le viziteaza. Savurarea bucatariei locale in compania localnicilor ofera o perspectiva diferita asupra destinatiei, de unde si trendul ascendent.
Cateva dintre modelele de succes pe peer-to-peer dining: Eatwith.com, Bookalocal.com
Consecinta: Creste interesul pentru achizitii de site-uri de rezervari online servicii la destinatie (printre care si rezervarea meselor)
Se pare ca rezervarea serviciilor la destinatie va fi una dintre cele mai prolifice zone din industria turistica a urmatorilor 5 ani, determinata de dezvoltarea tendintei de a rezerva servicii (suplimentare) via dispozitive mobile, chiar pe durata calatoriei.
In 2014 sunt deja miscari intense vizavi de achizitionarea site-urilor de rezervare a serviciilor de masa: Priceline a cumparat OpenTable, iar TripAdvisor a achizitionat La Fourchette
4. Travel technology
Trend: Wearable electronics go mainstream
Electronicele care pot fi integrate in outfit (smart watch-ul Samsung Galaxy Gear sau Google Glass, de exemplu) vor deveni un instrument important (si tot mai la indemana) pentru turisti. Astfel, acestia vor fi conectati la internet pe durata desfasurarii diverselor activitati care anterior nu le permiteau sa aiba asupra lor sau sa utilizeze dispozitive mobile de dimensiuni mai mari (in timp ce fac jogging, in timp ce sunt pe bicicleta etc). Aceste tipuri de electronice le vor permite turistilor sa fie in permanenta si in timp real informati asupra serviciilor si ofertelor de travel pe durata calatoriilor, sa faca rezervari, sa beneficieze de servicii de customer care.
Marea provocare pentru companiile de travel o reprezinta rapiditatea cu care vor comunica cu acesti turisti permanent conectati (referitor la ofertele lor, la serviciile pe durata calatoriei, la rezervari). Castigatori vor fi cei care isi vor dezvolta tehnologia cu o arhitectura suficient de flexibila, astfel incat sa isi poata urmari clientii navigand de pe un tip de device pe un alt tip.
Se pare ca pana la finalul lui 2016 consumul acestui tip de electronice va deveni extrem de accesibil, cu o crestere de la 9 milioane de unitati vandute in 2013 – la 180 de milioane pana la final de 2016 (in 2015 va fi lansat Apple Watch).
Dintre cei care au dezvoltat deja aplicatii pentru tehnologia wearable: Expedia (notificari), Qunar (customer service, last minute hotel deals), Starwood (ghidare la destinatie). Iberia, Vueling si Air Berlin au anuntat ca pasagerii lor isi pot descarca boarding pass-ul direct pe device-urile wearable.
Consecinta: Evolutia rapida a tehnologiei cere un raspuns rapid din partea industriei de travel
Pentru a nu pierde teren in favoarea concurentei, companiile vor trebui sa-si adapteze strategiile in vederea targetarii consumatorilor care sunt in permanenta conectati si informati. Marea provocare este sa fi prezent si usor de accesat de catre consumatori pe durata intregii lor experiente de travel, incepand cu transmiterea de notificari si continuand cu asistenta si serviciile la destinatie, plus rezervari suplimentare pe durata calatoriei.
5. Orientul Mijlociu
Trend: Pozitionare pe design
Orientul Mijlociu s-a pozitionat in ultimii ani ca un hub de design – de la Beirut, care are talentul si facilitatile de productie, pana la Dubai – care dispune de resursele financiare pentru a crea mediul adecvat. Pozitionarea a fost sustinuta de evenimente cum sunt Design Days Dubai si Beirut Design Week, care au atras bransa internationala a profesionistilor de design si au influentat proiectarea unei noi fete pentru Middle East.
Desi pozitionarea pe design este comuna intregii regiuni, implementarea se face pe baza unui format individual, adaptat specificului fiecarei destinatii (a urmat Saudi Design Week, iar in decembrie 2014 se va lansa Bahrain International Design Week).
Consecinta: Posibila dezvoltare a hotelurilor de design
Cel mai probabil, castigatoare de pe urma acestui trend vor fi hotelurile de design, prin asocierea lor cu evenimente de design, cu operele designerilor locali etc.
6. Africa
Trend: Dezvoltarea turismului de surfing
Astazi practica surfing-ul cca 35 milioane de persoane, iar pana in 2020 numarul celor pasionati de acest sport va creste pana la 50 milioane.
Africa este ideala pentru vacante de aventura si surf-turism in familie. Companiile de travel sud-africane au in ofertele lor vacante pentru surfing in familie in Madagascar, Zanzibar si Mozambic. In UK exista agentii de travel nisate pe surf-turism, cu oferte in Maroc, Ghana, Africa de Sud si Mozambic, cu focus pe vacantele “surf adventure”. Africa de Sud abunda in scoli de surfing si exista planuri pentru deschiderea unui muzeu tematic.
7. Global Village (termenul “Global Village” descrie spatiul web si tot ceea ce este in conexiune cu internetul)
Trend: Hotels braggies este noul selfie
Desi “ selfie” a fost desemnat de catre Oxford Dictionary termenul anului 2013, acesta este devansat de mai proaspatul “braggie” – care desemneaza pozele pe care turistii si le fac odata ajunsi la destinatie in scopul de a impartasi prietenilor experientele lor de travel, intr-un interval de timp de pana la 10 minute de la sosire (poze in diverse ipostaze in camera de hotel, in imprejurimi, pe plaja etc) . Hotel braggies- pozele pe care turistii si le fac in hotel si le incarca in retele de socializare in maximum 10 minute de la sosire.
Facebook comunica in 2013 ca zilnic se incarca in retea o medie de 350 milioane de poze, iar astazi aproape toate brandurile hoteliere importante sunt prezente pe platforme cum sunt Facebook, Instagram si Twitter.
Consecinta: Hotelurile dezvolta programe de recompensare ca raspuns la febra “braggie”
Marriott este unul dintre brandurile care a imbratisat trendul, dezvoltand un program care permite membrilor sa castige puncte in legatura directa cu comportamentul lor in social media (check-in, upload poze etc).
Un alt beneficiar de pe urma acestui trend poate fi sectorul de transport aerian, un exemplu este compania Qantas.
8. Asia
Trend: Rezervari de vacante pe WeChat (Weixin in chineza – cel mai mare si mai utilizat portal web din China)
Popularitatea comunicarii prin instant messaging creste proportional cu gradul de penetrare a telefoanelor smart, devenind un rival puternic pentru retelele de social media si pentru companiile de telecomunicatii.
WeChat este al doilea serviciu global de transmitere instantanee de mesaje, dupa WhatsApp si primul la nivel mondial in termeni de monetizare a notorietatii sale, prin adaugarea de servicii noi (e-comert si plati online).
Liderul pietei de travel din China comercializeaza deja prin intermediul WeChat servicii de transport aerian, pe cale ferata si oferte pentru grupuri. Low-cost-ul Spring Airlines si-a lansat in aprilie 2014 un serviciu WeChat, prin care permite utilizatorilor sa-si rezerve zboruri, sa faca check-in, sa verifice statusul zborurilor si sa comunice cu departamentul de customer service.
Consecinta: Instant messaging va depasi social media
Avand in vedere cresterea rapida a rolului pe care il au serviciile de comunicare la nivel global, este o chestiune de timp pana cand companiile de travel le vor integra in business-ul lor pentru customer service, rezervari si plati, asa cum au facut-o anterior cu social media.
9. India
Trend: Dezvoltarea serviciului de rezervare online pentru transportul pe cale ferata
Calatoria cu trenul este cel mai popular mod de transport in India, iar rezervarea de bilete online a cunoscut o crestere cu 300% din martie 2013 pana in martie 2014.
In afara agentiilor locale de travel care fac rezervari pentru turistii interni care nu au acces la internet, retailerii de travel online au integrat serviciul de online rail booking pe site-urile lor.
Dezvoltarea serviciului de rezervari online de catre Compania Indiana de Cai Ferate (CICF) are drept scop contracararea competitiei zborurilor low-cost care opereaza pe cateva rute cheie.
Intrucat cel mai popular mod de a accesa internetul in India este utilizand device-uri mobile, CICF a dezvoltat o aplicatie pentru booking, mersul trenurilor (inclusiv status in timp real), iar din 2013 se pot rezerva bilete de tren si utilizand telefoane mobile fara acces la internet, via sms.
Nota personala
Evident, acest raport nu constituie biblia turismului pentru urmatorii ani, luam din el ceea ce ni se potriveste si adaptam specificului pietei.
Printre altele:
O agentie care face incoming si targeteaza piata Statelor Unite (sau chiar destinatii traditionale din Europa Occidentala) e pacat sa nu-si dezvolte programe de cicloturism pe care sa le comercializeze de sine statator sau sa le integreze in pachete cu tematica complementara sau compatibila (circuite, de exemplu). De altfel, m-am bucurat sa gasesc la WTM in standul Romaniei o agentie de turism care are deja in dezvoltare dar si la vanzare programe de cicloturism (si) pentru piata britanica.
Agentiile (mai mult sau mai putin traditionale) care au in dezvoltare proiecte de booking online pentru pietele externe, pe principiul ca “online-ul este viitorul” ar fi bine sa-si reconsidere planurile de bataie si/sau termenele de implementare, pentru ca de fapt “mobile-ul este prezentul”. Pe de alta parte, nu e de neglijat nici integrarea in platforma de rezervari online a agentiei a site-urilor pentru rezervarea de servicii la destinatie (servicii de masa, evenimente locale). Sau, in cazul mai fericit, identificarea unor site-uri existente de acest gen si preluarea lor in portofoliul agentiei.
Hotelurile care au cu ce sa se laude pot amenaja locuri speciale pentru sesiuni foto destinate “hotel braggies”, astfel incat sa faca mai usoara activitatea in sine. Si, evident, este recomandabil sa dezvolte programe de recompensare pentru turistii pasionati de social media (un masaj gratuit, o bautura gratuita etc), care pot fi o forma deloc costisitoare de promovare in timp real.
Companiile care construiesc hoteluri/hosteluri/pensiuni de capacitati mai mici sau investesc in modernizarea unora deja existente pot integra in strategiile lor trendurile “poshtel” si “peer-to-peer dining” (utilizand resurse locale), renuntand astfel la comportamentul de tip “me too”.
Daca as fi agentie de booking online din top 3, m-as uita la gradul de penetrare pe care il au ceasurile smart in Romania si, daca cifrele suna bine, mi-as dezvolta pana la final de 2015 o aplicatie pentru acest tip de tehnologie, astfel incat sa targetez nisa restransa a celor care sunt permanent conectati si informati.
Daca as viza piata chineza (fie ca si companie, fie ca autoritate nationala pentru turism), m-as imprieteni mai mult cu WeChat si as investiga comportamentul consumatorului chinez, astfel incat sa-mi pot dezvolta strategia potrivita de comunicare/recrutare de potentiali turisti.
SURSA: TurismMarket
Germania a recunoscut moneda virtuala "bitcoin" ca instrument financiar
Germania a recunoscut oficial moneda virtuala bitcoin ca "unitate de cont", respectiv ca instrument financiar care poate fi folosit in "cercurile multilaterale de cliring", potrivit Ministerului de Finante din aceasta tara, relateaza CNBC, citat de MEDIAFAX.
Bitcoin nu este clasificata ca ban electronic (e-money) sau moneda straina, ci mai degraba ca instrument financiar supus reglementarilor bancare din Germania. Aceasta reprezinta mai degraba 'bani privati' care pot fi utilizati in cercurile multilaterale de cliring, potrivit unui comunicat al Ministerului german de Finante.
Noua prevedere arata ca autoritatile germane pregatesc reglementari de taxare a tranzactiilor cu bitcoin. Potrivit publicatiei Die Welt, guvernul german a stabilit ca clasificarea bitcoin inseamna ca profiturile obtinute prin utilizarea monedei virtuale ar putea fi impozitate.
O unitate de cont permite realizarea de comparatii in timp a valorii unor bunuri sau servicii si cuantificarea valorii adaugate in cadrul activitatii economice si poate fi reprezentata de o moneda fara existenta fizica a acesteia. Un exemplu de unitate de cont este dat de drepturile speciale de tragere (DST) ale FMI, in care se evalueaza tranzactiile, dar care nu sunt si instrument de plata. Astfel, platile trebuie sa se faca in monede aflate efectiv in circulatie.
"Trebuie sa avem competitie in productia de bani. Am fost de mult timp un sustinator al planului lui Friedrich August von HAYEK de denationalizare a banilor. Bitcoin reprezinta primul pas in aceasta directie", a declarat Frank SCHAEFFLER, Membru in Comisia de Finante a Parlamentului german, care a sustinut clarificarea legala a bitcoin.
Bitcoin este o moneda virtuala care permite utilizatorilor sa o schimbe pentru bunuri si servicii. In prezent, o bitcoin valoreaza circa 119 USD. In luna martie a anului 2013 existau peste 10.800.000 Bitcoini.
Bitcoin este o moneda digitala creata in 2009 de o persoana sau un grup care activa sub pseudonimul Satoshi Nakamoto. Spre deosebire de majoritatea monedelor, bitcoin nu se bazeaza pe increderea intr-un emitator central (n. red. o banca centrala). Bitcoin foloseste o baza de date distribuita peste noduri ale unei retele de la egal la egal (peer-to-peer) pentru a inventaria tranzactiile, iar informatiile sunt transmise in mod criptat. De asemenea, constructia monedei bitcoin permite detinerea si transferul anonim de valoare. SURSA: 1ASIG
Cum sa devii bancher peste noapte prin sistemul P2P
Inainte ca imprumutul banilor sa se institutionalizeze prin aparitia bancilor, singura modalitate de a face rost de lichiditatile necesare iesirii dintr-o situatie financiara dificila o constituia imprumutul direct, fie la un membru al familiei, fie la un prieten.
Aceasta practica supravietuieste inca si, desi nu sunt statistici in acest sens, sumele astfel rulate ar putea reprezenta procente insemnate din cele aflate in uriasul circuit bancar. Retelele online peer-to-peer sau person-to-person (P2P), duc mai departe alternativa imprumutului direct prin punerea fata in fata a creditorului cu creditatul in lumea virtuala.
La fel cum eBay, de exemplu, inlatura intermediarul dintre vanzator si cumparator, imprumuturile de tip P2P elimina institutiile financiare, precum bancile sau uniunile de credit din joc, avantajand in acelasi timp atat creditorul, prin asigurarea unor profituri superioare altor investitii, cat si creditatul, prin obtinerea unei dobanzi inferioare celei din piata clasica.
Majoritatea afacerilor P2P au principii asemantoare care se reduc la urmatorul ciclu: atat cei interesati in acordarea de credite, cat si cei aflati in cautarea de bani trebuie sa se inregistreze pe o platforma online ce faciliteaza intalnirea celor doua grupuri. Firma care administreaza aceasta platforma isi asigura castigurile din taxele oprite partilor implicate in tranzactie.
Mai departe, inainte de a obtine un imprumut, creditorul efectueaza o serie de investigatii pentru a stabili gradul de risc al solicitantului, in cea mai mare parte informatiile trebuind puse la dispozitie chiar de persoana care urmareste sa obtina banii, in conformitate cu cateva reguli stricte.
Daca se califica intr-o categorie acceptabila de risc, solicitantul are doua posibilitati: sa obtina banii de la un creditor semnand un contract cu clauze precise de dobanda, livrare a banilor, scadenta etc; sa organizeze o licitatie in cadrul careia creditorii ii pot vedea profilul si pot propune diferite conditii.
Profilul imprumutatului trebuie sa contina o motivatie a nevoii de bani, o istorie financiara sustinuta de acte, chiar o istorie personala cu poze, jurnal, etc, din care sa se deduca tipul de personalitate al individului.
In cealalta tabara, creditorul poate decide cum sa-si gestioneze riscul. Astfel, are posibilitatea sa imprumute doar persoane cu un credit foarte bun sau un bazin format din mai multe persoane, caz in care si profitul va fi mai mic sau sa isi asume un risc mai mare dar, implicit, si un profit pe masura.
Printre beneficiile sistemului P2P sunt obtinerea unor conditii financiare avantajoase pentru ambele parti datorita eliminarii intermediarului si, in consecinta, eludarii taxelor percepute de acesta; creditorii stiu precis cui imprumuta bani, relatia fiind directa; usurarea accesului la fonduri de mici dimensiuni.
Pe de alta parte, punctele slabe ale sistemului constau in riscul mare asumat de creditor, cu mici exceptii fondurile nefiind asigurate; suma mica de bani imprumutata, limitata de regula, la 1.000 dolari; deschiderea accesului la informatii personale ale aplicantilor.
Printre cei mai activi jucatori in domeniul imprumuturilor P2P sunt Zopa, Pertuity Direct, Lending Club, Kiva, The Open Source Science Project, Prosper, Loanio. SURSA: BANKNEWS
P2P, the future killer application?
Ei bine da, si astazi vorbim tot despre Internet, mai exact despre o anumita componenta a informatiilor vehiculate prin intermediul acestuia. Ce anume influenteaza in mod determinant evolutia traficului IP, cu alte cuvinte care este principala sursa de atractie pentru utilizatorii de Internet de astazi?
De curand, citeam un studiu referitor la cresterea spectaculoasa a volumului de trafic IP inregistrat in ultimii ani in Romania si am fost curios sa vad daca acelasi lucru se intampla - si, mai ales, in ce masura - si in alte tari, avand banuiala ca in Romania aceasta evolutie se datoreaza, cu precadere, traficului de tip peer-to-peer (P2P). Mai pe “romaneste”, reprezentat, in mare parte, de download-uri ilegale de jocuri, filme si muzica (DC++ si alte programe similare, pentru cei initiati).
Deci, ce se intampla in restul lumii auto-intitulata civilizata si responsabila fata de proprietatea intelectuala? Ei bine, se pare ca nimic desebit fata de situatia de la noi, atata timp cat pe parcursul intervalului de varf, traficul de tip P2P este cel putin dublu fata, de exemplu, de cel de HTTP (web browsing), proportia devenind chiar 10:1 P2P-HTTP, in restul intervalelor de timp. Iar acest lucru nu se intampla de ieri de astazi, are si un istoric: de pilda, numai Bittorrent reprezenta la sfarsitul lui 2004 peste 30% din totalul traficului Internet din intreaga lume, de atunci intervenind o “mica“ schimbare a preferintelor de download, anume schimbarea proportiei intre download-urile de fisiere audio si video, in favoarea ultimelor, cu tot ceea ce presupune acest lucru in termeni de crestere a volumului de trafic. Ca urmare, astazi traficul de tip P2P / file-sharing a ajuns sa reprezinte intre 50 si 80% din volumul de trafic broadband inregistrat atat in Europa, cat si in Statele Unite, dupa cum mentioneaza un studiu al unui reprezentant T-Systems.
Evident, societatea a reactionat la aceasta stare de fapt, mana lunga a legii intrandu-si in atributii, inchizand site-ul central Bittorent sau Napster sau restrangand activitaea Thepiratebay. Aceasta a determinat o evolutie a aplicatiilor de tip P2P, de la cele centralizate si oarecum mai usor de identificat si localizat, la cele care folosec arhitecturi de tip distribuit / motoare de cautare, deci infinit mai greu de controlat.
Analistii fenomenului nu au intarziat in a trage concluziile: “P2P a castigat, fenomenul este deja incontrolabil”, “P2P is here to stay”, “Este doar o problema de timp pana cand cei de la Hollywood vor accepta ca nu pot combate pirateria P2P si atunci vor incerca sa gaseasaa solutii pentru a o utiliza in interes propriu”.
Ok, unde vreau sa ajung? La urmatoarele 3 observatii:
1) Din punctul de vedere al statului, mie mi se pare ca toata aceasta poveste se invarte intr-un cerc vicios. Sa explic: sunt putine statele din Europa in care sa nu se fi adoptat o linie politica incurajatoare fata de dezvoltarea infrastructurilor de tip broadband, cu toate beneficiile care decurg de aici. Pe de alta parte, dupa cum am vazut, in proportie de 50 pana la 80%, traficul conexiunilor broadband instalate este de tip P2P / file-sharing. Acest lucru afecteaza, in mod indirect si intr-o anumita masura, chiar bugetul statului – prin diminuarea rezultatelor financiare ale companiilor de distributie media, respectiv a cotelor de impozitare aferente. Nici capitolul de cheltuieli bugetare nu este scutit prin fondurile alocate combaterii pirateriei electronice; alternativ, in cazul in care consistenta acestora nu ar fi una semnificativa, concretizata prin stricta aplicare a legilor drepturilor de autor, inclusiv imaginea statului respectiv poate avea de suferit intr-o anumita masura.
2) In Romania, in mod traditional, companiile ISP ofera clientilor aditional capacitatilor de acces la Internet (extern) si o anumita largime de banda pentru acces metropolitan, de regula aceasta fiind cel putin dubla fata de capacitatea externa. Cum, de cele mai multe ori, pretul serviciului oferit este determinat doar de capacitatea de access la Internet (externa), de ce se grabeste toata lumea, companii ISP si Telecom deopotriva, sa mizeze pe serviciile IP ca si oportunitate principala de crestere pentru viitor? Altfel spus, aceste companii investesc bani in dezvoltarea retelelor metropolitane de acces stiind ca pentru aproximativ 2/3 din capacitatea acestora nu vor beneficia de incasari de pe urma utilizarii? Unde e business-ul in aceste conditii?
3) In sfarsit, ce anume ar trebui sa faca firmele producatoare si de distributie media, astfel incat fenomenul P2P sa devina, totusi, fie si partial, o sursa de venit pentru ele?
Dupa parerea mea, celor 3 tipuri de probleme de mai sus li se poate formula o solutie unitara avand, bineinteles, ca element central activitatea desfasurata de companiile ISP / Telecom. Aceasta deoarece in ecuatia stat – furnizor content – ISP, doar ultima entitate poate juca in mod natural si efectiv rolul de “casier”.
Solutia este simpla si, desi oarecum previzibila, incepe sa fie aplicata cu destul de multa intarziere. Primul astfel de demers – din cate stiu eu – a fost anuntat acum cateva saptamani de catre compania Universal, aceasta consimtind ca intregul sau portofoliu de content muzical sa fie disponibil pentru download gratuit prin intermediul unui site Internet, veniturile urmand a fi asigurate prin vanzarea spatiilor de reclama in cadrul acelui site. Simplu, nu?
In mod similar, se poate imagina si un parteneriat furnizor content – ISP, in baza caruia continutul media sa fie disponibil doar clientilor acelui ISP, veniturile furnizorului de content urmand a fi asigurate in regim share-revenue din abonamentul lunar la serviciile de acces Internet.
Am convingerea ca acesta trebuie sa fie genul de solutii care vor conduce, in timp, la scaderea ratei pirateriei media si software, nu neaparat cadrul juridic sau sanctiunile infractionale pe care acestea le insotesc. Nu spun ca acestea nu ar fi necesare, insa cred ca solutiile cele mai eficiente sunt dezvoltate in cadrul economic privat.
Sigur ca aceste modele se pot aplica si in Romania, cu o singura mentiune pentru modelul furnizor content – ISP, anume aceea ca ISP-istul sa renunte la diferentierea tipurilor de trafic – extern si metropolitan – si, in special, a diferentierii lor din punct de vedere comercial. De ce? Pentru ca nici un furnizor sau distribuitor de content nu va putea fi convins de viabilitatea comerciala a unui astfel de model, cata vreme traficul IP pe care il genereaza nu va fi direct proportional cu veniturile obtinute.
Sa lasam, deci, la o parte ipocrizia cu care am privit pana acum P2P, sa recunoastem ca la ora actuala a ajuns sa fie principala componenta a traficului de Internet si sa incercam sa profitam de ea. Intr-adevar, “P2P is here to stay”, cu sau fara voia noastra. Intrebarea care se pune este care va fi primul tandem “furnizor content – ISP” din Romania ce va reusi sa profite primul de acest curent? Pentru ca, de regula, primul devine, odata cu trecerea timpului, si cel mai mare. SURSA: LINK2EC
Curtea Suprema a SUA decide in cazul soft-ului de tip peer-to-peer
In multasteptatul caz MGM vs Groekster ajuns in fata instantei supreme din SUA, Curtea a decis in unanimitate pe 27 Iunie ca dezvoltatorii de software P2P pot fi tinuti responsabili pentru actiunile utilizatorilor softului si ca realizatorii de software trebuie sa munceasca pentru a preveni distributia materialului protejat de drept de autor.
Decizia vine intr-un moment in care 2 instante inferioare au considerat ca softul P2P a aratat suficiente utilizari legale pentru a fi protejat prin cunoscuta decizie Sony din 1984 care permitea vinzarea de videorecordere.
Curtea Suprema a considerat insa ca aceste instante au interpretat prea larg decizia Sony si ca companiile ce au produs software P2P n-au facut nici un efort pentru a stopa schimbul ilegal de fisiere.
Decizia poate fi interpretata ca un succes al marilor producatori de muzica care au incercat aproape toate metodele pentru a impiedica download-ul ilegal de fisiere. Pe de alta parte sustinatorii drepturilor civile pe Internet considera ca decizia va crea probleme creatorilor de software sau noi tehnologi ce vor fi tinuti responsabili nu numai pentru ceea ce au creat, dar si de modul cum utilizatorii vor folosi noile tehnologii puse la dispozitie. (vezi mai pe larg AICI )
Pe de alta parte aceasta decizie va trimite inapoi cazul la o instanta inferioara unde judecatorii vor trebui sa decida, conform noilor interpretari, cerintele companiilor de muzica si film - reprezntate de MGM - de a declara creatorii de software Peer-to-peer responsabili de incalcarea legii dreptului de autor de utilizatorii sai. De asemenea, decizia recunoaste avantajele software-ului de tip P2P si nu modifica in nici un fel celebra decizie Sony, lasind insa posibilitatea ca ea sa fie modificata intr-un viitor mai indepartat. Pentru detalii vezi AICI; SURSA: LINK2EC
Dreptul de autor si p2p – Franta propune ”raspunsul gradual”
Explozia schimbului de fişiere între utilizatori prin diverse programe de tip peer-to-peer (p2p) a dus la o adevărată revoluţie în lumea titularilor drepturilor de autor. S-a încercat scoaterea in ilegalitate a softurilor folosite, dar acestea au şi utilizări legale. S-a încercat să fie daţi în judecata cei ce pun la dispoziţie prin Internet opere protejate de drept de autor, dar s-a realizat ca mişcarea este o proastă manevra de PR câta vreme ei sunt şi cei care ar putea cumpăra muzica. Şi iată că Franţa vine cu o noua idee.
Sarkozy – apărătorul creatorilor
Preşedintele Franţei a promis încă din campania electorala că va găsi o soluţie la aceste probleme. A promis ca va apăra artiştii şi creatorii de orice fel şi că se vor găsi metode de implementare cu ISP-işti pentru ca Internetul şi reţelele de tip p2p să fie reglementate astfel încât să se rezolve problema legata de drepturile de autor. Mai mult – a susţinut că o astfel de metodă trebuie implementată la nivel european.
Nu ştim în ce măsură campania lui Sarkozy a beneficiat de o susţinere directa din partea noii soţii (Carla Bruni – cântăreaţă şi compozitoare, după wikipedia), ca doar n-o fi plăcut sa te aştepte nevasta acasă cu făcăleţul ca nu i-ai trecut legea preferata. Cert este ca noua ministră a Culturii, Christine Albanel, a primit sarcini precise. Şi după discuţii cu industria de muzică şi ISP-iştii a venit cu un proiect de lege.
„Trei lovituri” sau „Răspunsul gradual”
Noua propunere de lege creează o nouă autoritate independentă numită HADOPI - Haute Autorité pour la diffusion des oeuvres et la protection des droits sur Internet – Înalta Autoritate pentru difuzarea operelor şi protecţia drepturilor pe Internet, care devine responsabilă cu trimiterea de avertismente şi chiar tăierea conexiunii la Internet daca se încalcă legea.
Cum ar trebui sa funcţioneze procedura: La cererea unui titular de drepturi de autor sau conexe, HADOPI ar avea puterea să ceară ISP-istului identitatea utilizatorului care a încălcat legea dreptului de autor. Prima lovitură este trimiterea unui avertisment prin e-mail. Dacă încălcarea continuă, se va trimite un avertisment printr-o scrisoare înregistrata. A treia lovitură este tăierea accesului la Internet de la 3 la 12 luni. Această perioadă poate fi redusă de la 1-3 luni dacă cel ce a încălcat legea se obligă să nu mai facă.
Soluţia pare simplă şi eficace pentru cazul în care, şi în Franţa ca şi în Europa, sunt milioane de utilizatori de reţele de tip p2p. Situaţia însă nu mai este atât de roz când privim detaliile.
Ce noi probleme creează Răspunsul Gradual
În primul rând legea propusă încalcă alte legi – in principal cele privind dreptul la viaţă privată al utilizatorilor şi legea privind comerţul electronic (bazate pe directivele europene corespunzătoare). Legea vine cu un nou concept – Obligaţia de a-ţi controla accesul la Internet, introdusă prin contractul cu ISP. Pe lângă ciudata intervenţie guvernamentală în cadrul unui contract comercial privat, apar noi chestiuni bizare. Pentru a rezolva problema conexiunilor WiFi deschise, legea propune ca sa trebuiască să-ţi securizezi reţeaua WiFI, ca să nu poţi susţine că altcineva a folosit-o în locul tău. Mai mult decât atât -ISP-iştii trebuie să vină cu o listă de programe de calculator de securitate recomandate. Care, se pare, trebuie să fie acceptate de HADOPI.
Legea nu prevede nici o metodă de contestare sau apelare a deciziei. Mai mult, deşi HADOPI ar trebui să fie o autoritate independentă, ea acţionează în mod direct la iniţiativa unor terţe părţi, care vor fi probabil organismele de gestiune colectivă. Deci practic avem de a face cu realizarea unei justiţii private, care nu ţine cont de interesele utilizatorilor.
Unii experţi susţin că un astfel de sistem ar fi imposibil de implementat în lipsa unei supravegheri totale a Internetului şi oricum căutarea de către un ISP a unui utilizator bazat pe adresa IP , în lipsa unui mandat judecătoresc precis reprezintă încălcarea legislaţiei privind protecţia datelor personale. Iar obligarea unui ISP de a fi responsabil pentru un utilizator, în cazul în care nu îl poate identifica reprezintă o încălcare a rolului ISP definit prin legea comerţului electronic, ca simplu furnizor de acces, fără vreun rol asupra conţinutului transmis prin reţeaua sa.
De asemenea complexitatea legii dreptului de autor împreuna cu excepţiile prevăzute nu sunt luate în calcul în această lege.
Din Franţa spre Europa
Chiar înainte de a fi discutată în propriul Parlament, Guvernul francez, profitând şi de preşedinţia sa la nivelul UE până în decembrie 2008, a propus celorlalţi miniştrii ai culturii europeni noul său model ca fiind o buna practică bună de adoptat la nivelul întregii Uniuni. Deşi primele reacţii de la oficiali europeni şi din diverse state au fost pozitive, ulterior tot mai multe voci, în special din Parlamentul European s-au opus acestei mişcări.
Între timp Senatul francez a adoptat – pe 30 Octombrie 2008 – proiectul de lege HADOPI , făcând unele modificări ne-esenţiale. Proiectul urmează a fi discutat şi de cealaltă cameră a Parlamentului Franţei.
Parlamentul European spune nu Răspunsului Gradual
Cum scopul planului Sarkozy era introducerea Răspunsului Gradual pe plan european, discutarea de către Parlamentului European (PE) a pachetului telecom (un grup de directive care modifică zona de reglementare privind comunicaţiile electronic) era un bun moment pentru acest lucru. Fără a fi explicite în acest sens, o serie de dispoziţii ale pachetului permiteau implementarea unui astfel de măsuri în statele membre. Asta deşi existau discuţii şi ca accesul la Internet să fie un drept pentru orice cetăţean al UE, prin includerea sa în cadrul conceptului de serviciu universal.
Parlamentul European, în prima citire a pachetului telecom, a adoptat doua amendamente cheie (amendamentul 166 la raportul Harbour şi amendamentul 138 la raportul Trautmann) care susţin că accesul utilizatorilor nu poate fi restricţionat în nici un mod prin care se încalcă drepturile lor fundamentale şi că orice sancţiuni trebuie să fie proporţionate şi doar în urma unei decizii judecătoreşti.
Aceste amendamente ar face ca legea HADOPI franceză să devină ilegală, motiv pentru care Sarkozy a început demersurile pentru înlăturarea amendamentelor problematice. Bătălia politică e in toi, Franţa susţinând pe faţă noul prioiect prin scrisori către preşedintele Comisiei Europene Barosso, sau seminarii organizate cu alţi membrii ai PE care susţin prevederile franceze. Poziţia Comisiei pare clară, aşa cum a confirmat şi preşedintele Comisiei Barosso; Ar fi greu ca celelalte instituţii din UE să desconsidere acţiunea PE.
Dar noua formă de proiect adoptată de Consiliul European pe 27 Noiembrie 2008 complică lucururile. Reprezentanţii miniştrilor de telecomunicaţii din statele membre au şters amendamentul 138, dar pe de alta parte au precizat in recitalurile directivei că orice procedură de cooperare „ nu va permite monitorizarea sistematică a InternetuluiŢ şi că Statele Membre, şi nu furnizorii de comunicaţii electronice trebuie să „decidă, în coformitate cu legea aplicabilă, daca aplicaţiile, conţinutul sau serviciile sunt legale sau potenţial daunătoare sau nu.”
Povestea nu se opreste aici
Cum însă oricând un compromis politic este posibil, rămâne de văzut în ce măsură proiectul francez de răspuns gradual va deveni o directivă de implementat la nivel european sau o soluţie sortită eşecului. Dar rezultatul va depinde de a doua citire a pachetului Telecom in Parlamentul European şi de Adunarea Naţională în Franţa.(camera inferioară a Parlamentului francez). Iar acestea vor avea loc în 2009. SURSA: LEGI INTERNET
Traficul p2p nu poate fi filtrat de un ISP fara a incalca drepturile omului
La concluzia din titlu a ajuns Avocatul General al Curtii Europene de Justitie (CEJ) in cazul C-70/10 Scarlet vs Sabam.
Desi Opinia Avocatului General nu este obligatorie pentru CEJ, el propune o solutie juridica in deplina independenta. De multe ori, opiniile sale sunt urmate.
Insa indiferent de decizia finala, concluziile din acest caz sunt extrem de interesante (disponibile doar in franceza la acest moment) cu atit mai mult cu cit privesc problema extrem de detaliat dpdv al conflictului intre implementarea legislatiei pentru protectia proprietatii intelectuale si drepturile omului, in noile circumstante ale economiei digitale.
Un scurt istoric al cazului
Un organism de gestiune colectiva din Belgia (numit Sabam, reprezentind compozitorii si editorii)a dat in judecata un furnizor de servicii Internet (ISP - cel numit Scarlet) pentru a-i cere sa blocheze utilizatorii ca sa mai faca schimb de fisiere prin peer-to-peer (p2p). Intr-o decizie din 2007 instanta belgiana a decis ca Scarlet trebuie sa impuna filtre traficului sau pentru a opri abonatii sa foloseasca programe de tip p2p, sau va plati 2500 euro/zi daune.
Decizia a fost contestata de Scarlet la Curtea de Apel din Bruxelles, care a intrebat Curtea Europeana de Justitie daca o astfel de masura de blocare si filtrare a traficului nu afecteaza Carta drepturilor fundamentale a UE.
Concluziile Avocatului General
Avocatul General a constatat ca o astfel de masura ar fi in practica o obligatie cu caracter general ce s-ar putea extinde catre toti ISP-istii, si catre abonati care nu sunt ai lui Scarlet si chiar si dincolo de granitele belgiene. Aceasta ar fi o masura abstracta, cu titlu universal si preventiv, in conditiile in care nu a fost afectat un drept de proprietate intelectuala precizat.
Plecind de la aceste premise, se constata ca punerea in practica a unui sistem de filtrare si blocare se prezinta ca o limitare a secretului corespondentei si a protectiei datelor personale, ca si o limitare a libertatii de informare, toate aceste drepturi fiind mentionate in Carta drepturilor fundamentale.
Mai mult, aceasta limitare ar fi disproportionata fata de rezultatele preconizate.
O astfel de limitare a drepturilor si libertatilor ar putea sa fie teoretic admisibila doar daca ar avea la baza un act normativ accesibil, clar si previzibil (si deci nu o decizie a unei instante) care sa prevada obligatia ISP-istilor sa puna in functiune, pe propria cheltuiala, un astfel de sistem de blocare.
Concluzionind, dreptul UE (Carta) s-ar opuna ca o instanta nationala sa ia o asemenea decizie de blocare sau filtrare de catre un ISP a intregului trafic.
Trei scurte concluzii
Prima ar fi ca CEJ are in fata un caz extrem de interesant si o decizia potential decisiva in a lamuri conflictul dintre cele 2 drepturi mai sus mentionat.
A doua este ca, daca se pastreaza argumentatia, hotarari ale instantelor de blocare prin ISP fara un fundament legislativ extrem de precis ar fi ilegale la nivelul UE. La fel ar fi si tentativele de “impunere a auto-reglementarii“.
A treia (si care decurge din cea de mai sus) este ca batalia se va muta cu toate armele pe tarimul legislativ pentru a impune astfel de obligatie ISP-istilor. Pina acum nu exista nicio dispozitie legislativa expresa pentru blocare sau filtrare (in sensul mentionat de avocatul CEJ), dar se incearca crearea de brese pentru diverse interese.
In acest context, conteaza din ce in ce mai mult neutralitatea Internetului. SURSA: LEGI INTERNET