Optimizare fiscală ridicată la rang de artă pe Wall Street 03.04.2011
Un scandal monstru a ţinut prima pagină a principalelor ziare americane săptămâna trecută. General Electric, cea mai mare corporaţie americană, nu numai că nu a plătit niciun dolar drept impozit pe profit către guvernul federal în 2010 , dar a mai solicitat şi deduceri de taxe în valoare de 3,2 miliarde de dolari. Comentariile presei americane au fost în general critice, „Wall Street Journal” fiind singura publicaţie care a luat apărarea gigantului american.
Ca şi în cazul României, şi în SUA presa confundă optimizarea fiscală cu evaziunea, introducând discursuri moralizatoare într-un domeniu ce ar trebui considerat imoral din start, dată fiind forţa coercitivă a Fiscului asupra agenţilor economici. „New York Times” remarcă faptul că un nivel scăzut de impozitare nu este o noutate pentru General Electric (GE), după ce corporaţia a redus pe parcursul mai multor ani procentul din profitul operaţiunilor americane plătit către Fisc şi a ajuns la o rată mult mai scăzută decât majoritatea multinaţionalelor. Potrivit publicaţiei, succesul extraordinar al GE are la bază o strategie agresivă, care îmbină lobby-ul susţinut pentru deduceri de taxe cu practici contabile inovative, ce permit concentrarea profiturilor în paradisuri fiscale. Giganticul departament pentru taxe al GE, condus de John Samuels, un fost oficial al Trezoreriei americane, e considerat mai bun decât orice firmă de avocatură specializată în taxe. Echipa de finanţişti a GE include foşti oficiali ai Trezoreriei, dar şi foşti angajaţi ai Fiscului şi, de fapt, ai tuturor comisiilor din Congresul SUA implicate în elaborarea legislaţiei referitoare la taxe.
CEO-ul GE, membru al administraţiei Obama
Cel mai controversat element al cazului GE e acela că CEO-ul companiei, Jeffrey Immelt, este preşedintele comisiei prezidenţiale pentru crearea locurilor de muncă. De altfel, aceasta a fost şi scuza invocată de administraţia Obama: Immelt nu prezidează comisia de reformare a fiscalităţii, ci pe cea care se ocupă de piaţa muncii. Dacă partea de lobby este discutabilă, marile corporaţii putând obţine o legislaţie care să le creeze un avantaj comparativ în faţa concurenţilor, în special a celor de dimensiuni reduse, partea de optimizare fiscală nu conţine nimic suspect.
Băncile - salvate şi graţiate fiscal
General Electric nu este singurul gigant american care investeşte masiv în găsirea de soluţii pentru plata unor impozite cât mai reduse. Majoritatea firmelor de pe Wall Street, confruntate cu pierderi ca urmare a crizei financiare, şi-au redus factura fiscală, folosind o varietate de vehicule de optimizare şi solicitând deductibilităţi din ce în ce mai ridicate.
În 2008, de exemplu, Goldman Sachs Group Inc. a avut o taxă de impozitare efectivă a profitului în valoare de 1%. Bank of America Corp. nu a mai plătit impozit pe profit din 2009, compania raportând pierderi în ambii ani. J.P. Morgan Chase & Co. a avut, la rândul său, o taxă de impozitare efectivă a profitului negativă, de -33,4% în 2008. În acelaşi an, Citigroup nu a plătit impozite, fiindu-i returnate 7,8 miliarde de dolari la regularizările din următorii ani. Datele ar putea sugera că, dincolo de bailoutul de care au beneficiat în timpul crizei, băncile americane au mai beneficiat şi de un adevărat bailout fiscal. Dacă însă primul a fost cel puţin discutabil, în ceea ce priveşte taxele şi impozitele pe care (nu) le-au plătit guvernului federal situaţia este cu totul alta. Nu poţi plăti impozit pe pierdere. Iar pierderile au fost, în unele cazuri, considerabile. Drept urmare, Bank of America şi Citigroup încă beneficiază de returnări de taxe, iar J.P. Morgan încă nu plăteşte cota de impozitare a profitului de 35%, taxa efectivă de anul trecut situându-se puţin peste 30%.
Robert Willens, un consultant fiscal independent, explică fenomenul din SUA prin faptul că firmele salvate de guvernanţii americani „au suferit pierderi considerabile din cauza crizei financiare: ca urmare a creditelor neperformante, a vânzării unor active al căror preţ a scăzut sub costul de achiziţie sau pierderi reprezentând costul unor procese pierdute”.
Scutiri legiferate
„Succesul” acestor companii nu poate fi pus totuşi numai pe seama optimizării, lobby-ul având şi el un rol important. Astfel, în 2009 Fiscul americal (Internal Revenue Service - IRS) a scutit Citigroup, General Motors Co. şi AIG de la plata impozitului pe venitul obţinut din transferul de active către guvernul federal.
În plus, majoritatea companiilor de pe Wall Street au luptat, în instanţe de această dată, pentru aplicarea unor scutiri considerabile, în pofida opoziţiei IRS. După modelul GE, multe bănci americane plătesc impozite mai mici pe profituri expatriate. Wells Fargo & Co. a câştigat un proces cu IRS pe tema tranzacţiilor cunoscute sub numele „sale-in, lease-out” (vinde şi apoi închiriază). Aceste tranzacţii constau în vinderea de către un contribuabil american a unor active către un contribuabil cu sediu într-un paradis fiscal, urmând să închirieze aceleaşi active de la acesta, în scopul plăţii unor taxe cât mai reduse în SUA.
Mari contribuabili în trecut
La o primă privire, toate aceste companii se comportă oportunist, întărind percepţia publică, susţinută de majoritatea presei americane, conform căreia acestea sunt nişte căpuşe care sug sângele economiei SUA. Dacă însă orizontul temporar e extins, tabloul se schimbă considerabil: Bank of America a plătit, de exemplu, peste 60 de miliarde de dolari impozit pe profit în ultimii 10 ani, iar taxa efectivă de impozitare a profitului Goldman Sachs a fost de 30,8% în aceeaşi perioadă, în pofida pierderilor raportate în ultimii trei ani. De altfel, Goldman Sachs se află pe locul 21 în topul marilor contribuabili americani, deşi în topul 500 Fortune se situează abia pe poziţia 41.
Justiţia, de partea contribuabililor
Faptul că aceste companii au avut succes în instanţele americane are la bază un lung istoric de precedente. Judecătorii americani recunosc companiilor, ca şi contribuabililor persoane fizice, dreptul de a se folosi de portiţele legislative pentru a plăti impozite cât mai reduse. Unul dintre procese e edificator pentru modul în care GE a reuşit să nu plătească niciun ban statului american. În 1993, GE Capital, care face parte din General Electric, a creat o subsidiară, TIFD III-E Inc., pentru a transfera flota aeronautică, invocând necesitatea de a-şi reduce riscurile din activităţile de închiriere a flotei. A vândut apoi cote din subsidiară către două bănci olandeze, fiind capabilă astfel să evite plata de impozite în SUA prin relocarea profitului subsidiarei către noii coproprietari, cele două bănci olandeze. Iar judecătorul Stefan Underhill a dat câştig de cauză GE, dispunând totodată returnarea de către IRS a impozitelor colectate cu forţa, în valoare de 62 de milioane de dolari, la care să fie aplicată şi o dobândă penalizatoare. Potrivit lui Underhill, chiar dacă una dintre motivaţiile principale ale GE a fost evitarea plăţii taxelor, tranzacţia a avut substanţă economică şi a fost conformă codului fiscal. „În aceste circumstanţe”, a concluzionat ironic Underhill, „IRS ar trebui să se îndrepte către cei care scriu legile fiscale”.
„Datoria” patriotică a plăţii taxelor
Decizia judecătorului Stefan Underhill în procesul intentat IRD de General Electric are la bază un precedent similar din prima parte a secolului trecut, care a ajuns la Curtea Supremă a SUA. Potrivit motivării majorităţii, redactată de judecătorul Learned Hand: „Oricine îşi poate aranja afacerile astfel încât taxele pe care le plăteşte să fie cât mai reduse: nu este obligat să aleagă soluţia care-i convine cel mai mult Trezoreriei. Nu există nicio datorie patriotică de a maximiza taxele plătite către stat. Nu este nimic sinistru în structurarea propriilor afaceri în aşa fel încât taxele plătite să fie cât mai reduse. Oricine face acest lucru, sărac sau bogat, şi bine face, pentru că nimeni nu are nicio obligaţie publică de a plăti mai mult decât îi cere legea”.
Petrom a plătit 6,7 miliarde lei la buget
Petrom, cel mai mare contribuabil din România, a plătit, potrivit raportului anual pe 2009, taxe şi impozite, contribuţii, redevenţe şi accize în valoare de 6,7 miliarde de lei (mai mult de jumătate din cifra sa de afaceri de 12,8 miliarde de lei), cu 4% mai mult faţă de 2008. Impozitul pe profit a fost de 286 de milioane de lei. Mult hulitele redevenţe s-au ridicat la 553 de milioane de lei, iar contribuţiile sociale au atins valoarea de 563 de milioane de lei. Contribuţia Petrom la bugetul statului prin intermediul impozitelor indirecte a fost reprezentată, în principal, de accize (3,76 miliarde de lei), taxe aferente salariaţilor (602 milioane de lei) şi TVA (779 de milioane de lei). Cu toate acestea, premierul Emil Boc a trimis ANAF-ul să controleze dacă majorările de preţuri la combustibili se văd în bugetul de stat.
SURSA: SFIN
Un scandal monstru a ţinut prima pagină a principalelor ziare americane săptămâna trecută. General Electric, cea mai mare corporaţie americană, nu numai că nu a plătit niciun dolar drept impozit pe profit către guvernul federal în 2010 , dar a mai solicitat şi deduceri de taxe în valoare de 3,2 miliarde de dolari. Comentariile presei americane au fost în general critice, „Wall Street Journal” fiind singura publicaţie care a luat apărarea gigantului american.
Ca şi în cazul României, şi în SUA presa confundă optimizarea fiscală cu evaziunea, introducând discursuri moralizatoare într-un domeniu ce ar trebui considerat imoral din start, dată fiind forţa coercitivă a Fiscului asupra agenţilor economici. „New York Times” remarcă faptul că un nivel scăzut de impozitare nu este o noutate pentru General Electric (GE), după ce corporaţia a redus pe parcursul mai multor ani procentul din profitul operaţiunilor americane plătit către Fisc şi a ajuns la o rată mult mai scăzută decât majoritatea multinaţionalelor. Potrivit publicaţiei, succesul extraordinar al GE are la bază o strategie agresivă, care îmbină lobby-ul susţinut pentru deduceri de taxe cu practici contabile inovative, ce permit concentrarea profiturilor în paradisuri fiscale. Giganticul departament pentru taxe al GE, condus de John Samuels, un fost oficial al Trezoreriei americane, e considerat mai bun decât orice firmă de avocatură specializată în taxe. Echipa de finanţişti a GE include foşti oficiali ai Trezoreriei, dar şi foşti angajaţi ai Fiscului şi, de fapt, ai tuturor comisiilor din Congresul SUA implicate în elaborarea legislaţiei referitoare la taxe.
CEO-ul GE, membru al administraţiei Obama
Cel mai controversat element al cazului GE e acela că CEO-ul companiei, Jeffrey Immelt, este preşedintele comisiei prezidenţiale pentru crearea locurilor de muncă. De altfel, aceasta a fost şi scuza invocată de administraţia Obama: Immelt nu prezidează comisia de reformare a fiscalităţii, ci pe cea care se ocupă de piaţa muncii. Dacă partea de lobby este discutabilă, marile corporaţii putând obţine o legislaţie care să le creeze un avantaj comparativ în faţa concurenţilor, în special a celor de dimensiuni reduse, partea de optimizare fiscală nu conţine nimic suspect.
Băncile - salvate şi graţiate fiscal
General Electric nu este singurul gigant american care investeşte masiv în găsirea de soluţii pentru plata unor impozite cât mai reduse. Majoritatea firmelor de pe Wall Street, confruntate cu pierderi ca urmare a crizei financiare, şi-au redus factura fiscală, folosind o varietate de vehicule de optimizare şi solicitând deductibilităţi din ce în ce mai ridicate.
În 2008, de exemplu, Goldman Sachs Group Inc. a avut o taxă de impozitare efectivă a profitului în valoare de 1%. Bank of America Corp. nu a mai plătit impozit pe profit din 2009, compania raportând pierderi în ambii ani. J.P. Morgan Chase & Co. a avut, la rândul său, o taxă de impozitare efectivă a profitului negativă, de -33,4% în 2008. În acelaşi an, Citigroup nu a plătit impozite, fiindu-i returnate 7,8 miliarde de dolari la regularizările din următorii ani. Datele ar putea sugera că, dincolo de bailoutul de care au beneficiat în timpul crizei, băncile americane au mai beneficiat şi de un adevărat bailout fiscal. Dacă însă primul a fost cel puţin discutabil, în ceea ce priveşte taxele şi impozitele pe care (nu) le-au plătit guvernului federal situaţia este cu totul alta. Nu poţi plăti impozit pe pierdere. Iar pierderile au fost, în unele cazuri, considerabile. Drept urmare, Bank of America şi Citigroup încă beneficiază de returnări de taxe, iar J.P. Morgan încă nu plăteşte cota de impozitare a profitului de 35%, taxa efectivă de anul trecut situându-se puţin peste 30%.
Robert Willens, un consultant fiscal independent, explică fenomenul din SUA prin faptul că firmele salvate de guvernanţii americani „au suferit pierderi considerabile din cauza crizei financiare: ca urmare a creditelor neperformante, a vânzării unor active al căror preţ a scăzut sub costul de achiziţie sau pierderi reprezentând costul unor procese pierdute”.
Scutiri legiferate
„Succesul” acestor companii nu poate fi pus totuşi numai pe seama optimizării, lobby-ul având şi el un rol important. Astfel, în 2009 Fiscul americal (Internal Revenue Service - IRS) a scutit Citigroup, General Motors Co. şi AIG de la plata impozitului pe venitul obţinut din transferul de active către guvernul federal.
În plus, majoritatea companiilor de pe Wall Street au luptat, în instanţe de această dată, pentru aplicarea unor scutiri considerabile, în pofida opoziţiei IRS. După modelul GE, multe bănci americane plătesc impozite mai mici pe profituri expatriate. Wells Fargo & Co. a câştigat un proces cu IRS pe tema tranzacţiilor cunoscute sub numele „sale-in, lease-out” (vinde şi apoi închiriază). Aceste tranzacţii constau în vinderea de către un contribuabil american a unor active către un contribuabil cu sediu într-un paradis fiscal, urmând să închirieze aceleaşi active de la acesta, în scopul plăţii unor taxe cât mai reduse în SUA.
Mari contribuabili în trecut
La o primă privire, toate aceste companii se comportă oportunist, întărind percepţia publică, susţinută de majoritatea presei americane, conform căreia acestea sunt nişte căpuşe care sug sângele economiei SUA. Dacă însă orizontul temporar e extins, tabloul se schimbă considerabil: Bank of America a plătit, de exemplu, peste 60 de miliarde de dolari impozit pe profit în ultimii 10 ani, iar taxa efectivă de impozitare a profitului Goldman Sachs a fost de 30,8% în aceeaşi perioadă, în pofida pierderilor raportate în ultimii trei ani. De altfel, Goldman Sachs se află pe locul 21 în topul marilor contribuabili americani, deşi în topul 500 Fortune se situează abia pe poziţia 41.
Justiţia, de partea contribuabililor
Faptul că aceste companii au avut succes în instanţele americane are la bază un lung istoric de precedente. Judecătorii americani recunosc companiilor, ca şi contribuabililor persoane fizice, dreptul de a se folosi de portiţele legislative pentru a plăti impozite cât mai reduse. Unul dintre procese e edificator pentru modul în care GE a reuşit să nu plătească niciun ban statului american. În 1993, GE Capital, care face parte din General Electric, a creat o subsidiară, TIFD III-E Inc., pentru a transfera flota aeronautică, invocând necesitatea de a-şi reduce riscurile din activităţile de închiriere a flotei. A vândut apoi cote din subsidiară către două bănci olandeze, fiind capabilă astfel să evite plata de impozite în SUA prin relocarea profitului subsidiarei către noii coproprietari, cele două bănci olandeze. Iar judecătorul Stefan Underhill a dat câştig de cauză GE, dispunând totodată returnarea de către IRS a impozitelor colectate cu forţa, în valoare de 62 de milioane de dolari, la care să fie aplicată şi o dobândă penalizatoare. Potrivit lui Underhill, chiar dacă una dintre motivaţiile principale ale GE a fost evitarea plăţii taxelor, tranzacţia a avut substanţă economică şi a fost conformă codului fiscal. „În aceste circumstanţe”, a concluzionat ironic Underhill, „IRS ar trebui să se îndrepte către cei care scriu legile fiscale”.
„Datoria” patriotică a plăţii taxelor
Decizia judecătorului Stefan Underhill în procesul intentat IRD de General Electric are la bază un precedent similar din prima parte a secolului trecut, care a ajuns la Curtea Supremă a SUA. Potrivit motivării majorităţii, redactată de judecătorul Learned Hand: „Oricine îşi poate aranja afacerile astfel încât taxele pe care le plăteşte să fie cât mai reduse: nu este obligat să aleagă soluţia care-i convine cel mai mult Trezoreriei. Nu există nicio datorie patriotică de a maximiza taxele plătite către stat. Nu este nimic sinistru în structurarea propriilor afaceri în aşa fel încât taxele plătite să fie cât mai reduse. Oricine face acest lucru, sărac sau bogat, şi bine face, pentru că nimeni nu are nicio obligaţie publică de a plăti mai mult decât îi cere legea”.
Petrom a plătit 6,7 miliarde lei la buget
Petrom, cel mai mare contribuabil din România, a plătit, potrivit raportului anual pe 2009, taxe şi impozite, contribuţii, redevenţe şi accize în valoare de 6,7 miliarde de lei (mai mult de jumătate din cifra sa de afaceri de 12,8 miliarde de lei), cu 4% mai mult faţă de 2008. Impozitul pe profit a fost de 286 de milioane de lei. Mult hulitele redevenţe s-au ridicat la 553 de milioane de lei, iar contribuţiile sociale au atins valoarea de 563 de milioane de lei. Contribuţia Petrom la bugetul statului prin intermediul impozitelor indirecte a fost reprezentată, în principal, de accize (3,76 miliarde de lei), taxe aferente salariaţilor (602 milioane de lei) şi TVA (779 de milioane de lei). Cu toate acestea, premierul Emil Boc a trimis ANAF-ul să controleze dacă majorările de preţuri la combustibili se văd în bugetul de stat.
SURSA: SFIN
Planificarea fiscala agresiva: calea spre paradis?
Planificarea fiscala agresiva: calea spre paradis? - 29 Nov 2012, Economie
Desi toata lumea se pregateste spiritual pentru apropierea fatidicei date de 20.12.2012, oamenii de afaceri ar trebui sa se ingrijoreze si sa pregateasca provizii pentru o alta data, care este mult mai probabil sa conduca la necesitatea revizuirii structurale a modului in care inteleg sa-si organizeze activitatea: 06.12.2012.
Conform Agendei Europene (AGENDA/12/40), la 06.12.2012, Comisarul lituanian Algirdas SEMETA insarcinat cu domeniile fiscale, vamale, de audit si anti-frauda, va proceda la publicarea unui set de masuri menite a combate, printre altele, planificarea fiscala agresiva si efectele pe care le au paradisurile fiscale asupra colectarii obligatiilor fiscale ale statelor membre. Efecte ale acestui impuls european de lupta anti-frauda, prin care optimizarea fiscala este pusa la zid precum evaziunea, sunt resimtite deja in declaratiile ministrilor de finante ale statelor membre (detalii aici despre masurile preconizate de fiscul francez impotriva Google si Apple).
La prima vedere, astfel de masuri nu vor speria oamenii de afaceri obisnuiti cu solutiile finale, revolutionare ale politicului menite a satisface o nevoie demagogica de justificare a activitatii sale si a sumelor cheltuite pentru aceasta, mai ales in plina perioada de criza economica.
Insa, o analiza atenta a documentelor de lucru ale Comisiei va reliefa posibila sageata menita a tinti calcaiul lui Ahile. Comisia va prezenta pe data de 06.12.2012 trei documente ce vor contine masurile propuse pentru parcurgerea primului pas prin care planificarea fiscala este scoasa in afara legii. Este vorba de acea planificarea fiscala agresiva, ce conduce la diminuarea artificiala a sarcinii fiscale a contribuabilului. Insa, din continutul acestor documente, oamenilor de afaceri si autoritatilor fiscale le va fi imposibil sa faca diferenta dintre planificare fiscala agresiva si optimizare fiscala.
Daca cele doua reglementari contin definitii ale agresivitatii, planificarii fiscale, precum si ale statelor considerate ca fiind paradis fiscal (I), forma aleasa de Comisia Europeana pentru a interveni in aceste domenii ridica mai multe semne de intrebare decat ofera solutii si este susceptibila a da nastere unor abuzuri, de data aceasta, din partea organelor statelor (II).
Documentul program propus de Comisia Europeana este Planul de actiune pentru intarirea luptei impotriva fraudei fiscale si a evaziunii fiscale. Pe langa masurile preconizate legate de imbunatatirea cooperarii si a transparentei intre diferitele autoritati, Comisia propune si doua serii de masuri noi ce tin de prevenirea si identificarea planificarii fiscale agresive si de stabilirea criteriilor prin care statele membre pot recunoaste un paradis fiscal.
In viziunea Comisiei Europene, paradisul fiscal este „acea tara terta care indeplineste unul dintre urmatoarele criterii:
• Nu a implementat in mod efectiv sau nu aplica efectiv standardele de transparenta si de schimb de informatii, astfel cum au fost acestea stabilite de Forumul Global asupra Transparentei si Informarii in Scopuri Fiscale (n.n. – din cadrul OCDE), sau
• Implementeaza masuri fiscale care care sunt considerate daunatoare prin raportare la principiile si criteriile din Codul de Conduita (n.n. – Anexa 1 la Concluziile intalnirii ECOFIN a Consiliului Uniunii Europene din data de 01.12.1997)”
Astfel de definitii nu se regasesc in legislatiile statelor membre, marea lor majoritate multumindu-se sa cuprinda liste exacte cu statele care au sisteme fiscale considerate de acele state ca reprezentand un paradis fiscal. Ceea ce aduce nou Comisia Europeana este stabilirea unor criterii la care autoritatea fiscala nationala se poate raporta atunci cand realizeaza o inspectie fiscala.
Comisia Europeana adauga o lista de masuri pe care statele membre le pot lua cu privire la aceste paradisuri fiscale, masuri ce ajung pana la terminarea conventiilor de evitare a dublei impuneri cu aceste state.
Dar cel mai important efect al acestei definitii este posibila ei interpretare raportata si la criteriile stabilite pentru determinarea unei planificari fiscale agresive. Comisia Europeana pleaca de la principiul unei reguli generale anti-abuz ce ar urma sa se aplice in toate ariile dreptului fiscal. Propunerea Comisiei pentru o astfel de regula generala anti-abuz, ce ar trebui sa se regaseasca in legislatiile nationale, este:
„Aranjamentele artificiale sau diferite forme ale acestora care au fost desfasurate pentru scopul esential al evitarii impozitarii si care, individual sau colectiv, conduc la un avantaj fiscal, vor fi ignorate. Autoritatile nationale vor trata aceste aranjamente pentru scopuri fiscale prin raportare la substanta lor economica”.
Comisia nu se opreste insa la o definitie generala, abstracta, ci detaliaza elementele esentiale ale acesteia:
i. Aranjamentul este orice tranzactie, schema, actiune, operatiune, acord, contract, promisiune, intreprindere sau eveniment, cuprinzand unul sau mai multi pasi,
ii. Artificial va fi acel aranjament caruia ii lipseste substanta comerciala. Comisia stabileste si un fascicul de indicii:
• Etapele legale individuale ale aranjamentului nu concorda cu aranjamentul global,
• Aranjamentul este condus intr-o maniera care nu poate fi considerata o atitudine comerciala rezonabila,
• Aranjamentul contine elemente care au ca efect compensarea sau anularea unul pe altul
• Aranjamentul conduce la un avantaj fiscal care insa nu este reflectat in riscul comercial asumat de comerciant (practic, nu prezinta risc comercial)
iii. Scopul va fi acela de a evita impozitarea daca, indiferent de orice intentie subiectiva a initiatorului, aranjamentul incalca obiectul, spiritul si ratiunea prevederilor legale care s-ar aplica.
iv. Esential va fi considerat acel scop fata de care celelalte posibile scopuri apar a fi neglijabile, prin raportare la circumstantele specifice.
Dupa ce se trece peste definitiile extrem de detaliate dar la fel de interpretabile pe care Comisia le propune, omul de afaceri este socat de faptul ca acestea sunt cuprinse intr-o serie de acte specifice Comisiei Europene, respectiv Recomandari.
Aceste Recomandari nu au o forta juridica specifica in cadrul actelor executivului comunitar, putand fi invocate numai ca surse de inspiratie pentru anumite legi sau acte nationale. Neavand o forta juridica specifica, ele nu pot fi atacate in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene.
Contribuabilii se vor afla astfel in fata unei noi arme a autoritatilor fiscale, o arma extrem de periculoasa deoarece va putea trece prin orice aranjament care vizeaza si optimizarea fiscala, fara a li se da posibilitatea de a reactiona. Autoritatile fiscale vor putea invoca aceste Recomandari in orice situatie, trecand peste obiectivele si scopurile unui contribuabil. Acestia din urma nici nu vor sti ca incalca legea, pana la exprimarea unei opinii a unei autoritati, care s-ar putea sa vada planificare fiscala agresiva acolo unde inainte sau o alta autoritate a vazut numai optimizare fiscala.
Este adevarat ca Uniunea Europeana are competente limitate in domeniul impozitelor directe, dar, daca tot decide pe baza principiului subsidiaritatii sa emita recomandari, de ce nu duce lupta pana la capat si nu alege un instrument juridic care sa poata fi aplicat, analizat dar si contestat si interpretat de instante?
In aceasta situatie, dupa data de 06.12.2012, insecuritatea juridica creata va determina ca singura atitudine pe care oamenii de afaceri o vor putea adopta pentru a se feri de aplicare abuziva a acestor recomandari, va fi aceea de a urmari sa achite impozite cat mai mari, pentru ca nu cumva sa se interpreteze ca fac planificari fiscale agresive.
George Trantea este avocat in cadrul Niculeasa Law Office, un cabinet de avocatura de tip boutique specializat in drept fiscal si in domeniile reglementate, oferind atat servicii de consultanta, cat si de reprezentare a clientilor in fata instantelor judecatoresti si arbitrale. SURSA: Wall-Street
Desi toata lumea se pregateste spiritual pentru apropierea fatidicei date de 20.12.2012, oamenii de afaceri ar trebui sa se ingrijoreze si sa pregateasca provizii pentru o alta data, care este mult mai probabil sa conduca la necesitatea revizuirii structurale a modului in care inteleg sa-si organizeze activitatea: 06.12.2012.
Conform Agendei Europene (AGENDA/12/40), la 06.12.2012, Comisarul lituanian Algirdas SEMETA insarcinat cu domeniile fiscale, vamale, de audit si anti-frauda, va proceda la publicarea unui set de masuri menite a combate, printre altele, planificarea fiscala agresiva si efectele pe care le au paradisurile fiscale asupra colectarii obligatiilor fiscale ale statelor membre. Efecte ale acestui impuls european de lupta anti-frauda, prin care optimizarea fiscala este pusa la zid precum evaziunea, sunt resimtite deja in declaratiile ministrilor de finante ale statelor membre (detalii aici despre masurile preconizate de fiscul francez impotriva Google si Apple).
La prima vedere, astfel de masuri nu vor speria oamenii de afaceri obisnuiti cu solutiile finale, revolutionare ale politicului menite a satisface o nevoie demagogica de justificare a activitatii sale si a sumelor cheltuite pentru aceasta, mai ales in plina perioada de criza economica.
Insa, o analiza atenta a documentelor de lucru ale Comisiei va reliefa posibila sageata menita a tinti calcaiul lui Ahile. Comisia va prezenta pe data de 06.12.2012 trei documente ce vor contine masurile propuse pentru parcurgerea primului pas prin care planificarea fiscala este scoasa in afara legii. Este vorba de acea planificarea fiscala agresiva, ce conduce la diminuarea artificiala a sarcinii fiscale a contribuabilului. Insa, din continutul acestor documente, oamenilor de afaceri si autoritatilor fiscale le va fi imposibil sa faca diferenta dintre planificare fiscala agresiva si optimizare fiscala.
Daca cele doua reglementari contin definitii ale agresivitatii, planificarii fiscale, precum si ale statelor considerate ca fiind paradis fiscal (I), forma aleasa de Comisia Europeana pentru a interveni in aceste domenii ridica mai multe semne de intrebare decat ofera solutii si este susceptibila a da nastere unor abuzuri, de data aceasta, din partea organelor statelor (II).
Documentul program propus de Comisia Europeana este Planul de actiune pentru intarirea luptei impotriva fraudei fiscale si a evaziunii fiscale. Pe langa masurile preconizate legate de imbunatatirea cooperarii si a transparentei intre diferitele autoritati, Comisia propune si doua serii de masuri noi ce tin de prevenirea si identificarea planificarii fiscale agresive si de stabilirea criteriilor prin care statele membre pot recunoaste un paradis fiscal.
In viziunea Comisiei Europene, paradisul fiscal este „acea tara terta care indeplineste unul dintre urmatoarele criterii:
• Nu a implementat in mod efectiv sau nu aplica efectiv standardele de transparenta si de schimb de informatii, astfel cum au fost acestea stabilite de Forumul Global asupra Transparentei si Informarii in Scopuri Fiscale (n.n. – din cadrul OCDE), sau
• Implementeaza masuri fiscale care care sunt considerate daunatoare prin raportare la principiile si criteriile din Codul de Conduita (n.n. – Anexa 1 la Concluziile intalnirii ECOFIN a Consiliului Uniunii Europene din data de 01.12.1997)”
Astfel de definitii nu se regasesc in legislatiile statelor membre, marea lor majoritate multumindu-se sa cuprinda liste exacte cu statele care au sisteme fiscale considerate de acele state ca reprezentand un paradis fiscal. Ceea ce aduce nou Comisia Europeana este stabilirea unor criterii la care autoritatea fiscala nationala se poate raporta atunci cand realizeaza o inspectie fiscala.
Comisia Europeana adauga o lista de masuri pe care statele membre le pot lua cu privire la aceste paradisuri fiscale, masuri ce ajung pana la terminarea conventiilor de evitare a dublei impuneri cu aceste state.
Dar cel mai important efect al acestei definitii este posibila ei interpretare raportata si la criteriile stabilite pentru determinarea unei planificari fiscale agresive. Comisia Europeana pleaca de la principiul unei reguli generale anti-abuz ce ar urma sa se aplice in toate ariile dreptului fiscal. Propunerea Comisiei pentru o astfel de regula generala anti-abuz, ce ar trebui sa se regaseasca in legislatiile nationale, este:
„Aranjamentele artificiale sau diferite forme ale acestora care au fost desfasurate pentru scopul esential al evitarii impozitarii si care, individual sau colectiv, conduc la un avantaj fiscal, vor fi ignorate. Autoritatile nationale vor trata aceste aranjamente pentru scopuri fiscale prin raportare la substanta lor economica”.
Comisia nu se opreste insa la o definitie generala, abstracta, ci detaliaza elementele esentiale ale acesteia:
i. Aranjamentul este orice tranzactie, schema, actiune, operatiune, acord, contract, promisiune, intreprindere sau eveniment, cuprinzand unul sau mai multi pasi,
ii. Artificial va fi acel aranjament caruia ii lipseste substanta comerciala. Comisia stabileste si un fascicul de indicii:
• Etapele legale individuale ale aranjamentului nu concorda cu aranjamentul global,
• Aranjamentul este condus intr-o maniera care nu poate fi considerata o atitudine comerciala rezonabila,
• Aranjamentul contine elemente care au ca efect compensarea sau anularea unul pe altul
• Aranjamentul conduce la un avantaj fiscal care insa nu este reflectat in riscul comercial asumat de comerciant (practic, nu prezinta risc comercial)
iii. Scopul va fi acela de a evita impozitarea daca, indiferent de orice intentie subiectiva a initiatorului, aranjamentul incalca obiectul, spiritul si ratiunea prevederilor legale care s-ar aplica.
iv. Esential va fi considerat acel scop fata de care celelalte posibile scopuri apar a fi neglijabile, prin raportare la circumstantele specifice.
Dupa ce se trece peste definitiile extrem de detaliate dar la fel de interpretabile pe care Comisia le propune, omul de afaceri este socat de faptul ca acestea sunt cuprinse intr-o serie de acte specifice Comisiei Europene, respectiv Recomandari.
Aceste Recomandari nu au o forta juridica specifica in cadrul actelor executivului comunitar, putand fi invocate numai ca surse de inspiratie pentru anumite legi sau acte nationale. Neavand o forta juridica specifica, ele nu pot fi atacate in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene.
Contribuabilii se vor afla astfel in fata unei noi arme a autoritatilor fiscale, o arma extrem de periculoasa deoarece va putea trece prin orice aranjament care vizeaza si optimizarea fiscala, fara a li se da posibilitatea de a reactiona. Autoritatile fiscale vor putea invoca aceste Recomandari in orice situatie, trecand peste obiectivele si scopurile unui contribuabil. Acestia din urma nici nu vor sti ca incalca legea, pana la exprimarea unei opinii a unei autoritati, care s-ar putea sa vada planificare fiscala agresiva acolo unde inainte sau o alta autoritate a vazut numai optimizare fiscala.
Este adevarat ca Uniunea Europeana are competente limitate in domeniul impozitelor directe, dar, daca tot decide pe baza principiului subsidiaritatii sa emita recomandari, de ce nu duce lupta pana la capat si nu alege un instrument juridic care sa poata fi aplicat, analizat dar si contestat si interpretat de instante?
In aceasta situatie, dupa data de 06.12.2012, insecuritatea juridica creata va determina ca singura atitudine pe care oamenii de afaceri o vor putea adopta pentru a se feri de aplicare abuziva a acestor recomandari, va fi aceea de a urmari sa achite impozite cat mai mari, pentru ca nu cumva sa se interpreteze ca fac planificari fiscale agresive.
George Trantea este avocat in cadrul Niculeasa Law Office, un cabinet de avocatura de tip boutique specializat in drept fiscal si in domeniile reglementate, oferind atat servicii de consultanta, cat si de reprezentare a clientilor in fata instantelor judecatoresti si arbitrale. SURSA: Wall-Street
Procedee De Optimizare Fiscala - Firma Offshore, cum se foloseste?
Procedee De Optimizare Fiscala - Firma Offshore, cum se foloseste? - vineri, 11 octombrie 2013
Ce este firma Offshore
Exista mai multe sintagme pentru a defini o firma offshore
Sunt firmele care va pot ajuta la o optimizare fiscala optima, pentru a economisi taxele din tara de origine, sau chiar in aceeasi tara. Multe persoane folosesc notiunea de firma off-shore pentru o companie inregistrata in alta tara, ce poarta denumire de Paradis Fiscal.
Dar poate o firma din Romania sa gazduiasca companii care pot concura cu companiile offshore din paradisurile fiscale?
Daca intrati in detalii, veti putea vedea, ca la un nivel mai mic, se poate optine aceleasi avantaje ca de la o firma offshore inregistrata intr-un paradis fiscal, si cu costuri mult mai scazute.
Doar un scurt exemplu, prin care asa numitii "baieti destepti", iar aici facem referire la grecii de la OTE, reusesc luna de luna printr-o reteta ingenioasa sa fenteza statul roman si sa umfle buzunarele conationalilor cu banii Romtelecon, legal, printr-o firma de recuperari de creante folosind o schema offshore perfect legala:
stfel, statul roman, care detine 45,99% din actiunile Romtelecom prin Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale, este lucrat ca la carte de asociatul sau, OTE International Investmens Ltd., care detine restul de 54,01% din actiuni. Este vorba de o jonglerie inteligenta, prin care grecii reusesc sa traga la ei in tara banii „pierduti” de catre Romtelecom, din cauza rau-platnicilor. Reporterii „National” au descoperit ca Romtelecom a inceput sa paseze datoriile clientilor care nu si-au mai achitat facturile unei firme de recuperari de creante: Cycle European SRL, care are sediul in Voluntari, judetul Ilfov. Astfel, in schimbul unor sume modice, Cycle European SRL primeste dosarele debitorilor Romtelecom si recupereaza sumele intregi, apeland la instantele judecatoresti si la executori. Totul este legal, insa nu si moral fata de statul roman, daca tinem cont de faptul ca banii ajung in buzunarele grecilor, via SRL-ul din Voluntari.
Banii statului roman ajung intr-un paradis fiscal printr-o firma offshore
In timp ce ministerul condus de Dan Nica se alege cu praful de pe toba (un mic procent din valoarea facturilor neachitate – n.r.), elenii iau partea leului. Asta pentru ca, in loc sa apeleze la specialisi care sa-i execute direct pe debitori si sa recupereze sumele intregi, ca sa fie impartite intre actionarii Romtelecom (statul roman si OTE), compania condusa de greci a preferat sa incaseze un mic procent si sa paseze dosarele SRL-ului din Voluntari. SRL care, in mod interesant, a fost infiintat tot de niste greci. In urma cu doi ani, inainte de a se apuca serios de afacerile cu Romtelecom, asociatii Leonidas Kalogeropoulos si Renos Velonias au decis sa se retraga in umbra, oferind partile sociale detinute in Cycle European unor firme off-shore, SRL-ul din Voluntari ajungand sa fie detinut de investitori greci, prin trei companii inregistrate in Cipru: Challenor Enterprises Limited (51 % din capitalul social), Adairena Limited (22,25 %) si Savio Holdings Limited (26,75 %).
Grecii de la Raycap a dat o lovitura de 20 de milioane de euro
Conducerea Romtelecom a demonstrat in ultimii ani ca stie sa colaboreze cu grecii si a pompat zeci de milioane in firme din tara mama, pagubind statul roman. Un exemplu elocvent este contractul cu firma Raycap din Grecia, care a fost acuzata anul trecut ca a „stors” 20 de milioane de euro de la Romtelecom pentru niste cabine telefonice care nici acum nu s-au montat. Cazul, relatat pe larg de „National”, a intrat in atentia la Directiei Nationale Anticoruptie, intrucat Romtelecom este companie de interes national, la care statul roman este actionar.
Un exemplu practic de calcul:
In cazul in care aveti o companie in Romania care plateste impozit pe profit de 16 % si impozit pe dividende de 16 %, in total 32 %, puteti apela la serviciile unei terte microintreprinderi, platitoare de impozit pe venit de 3%, astfel externalizand profitul la aceasta, platind doar 3% in loc de 16 %. In final economia poate ajunge pana la 13 % din impozitul pe profit ce trebuie sa-l achitati statului Roman. Restrictii sunt mai multe, si bineinteles acestea tin in general de valoarea sumei, tin de serviciile prestate, de capacitatea microintreprinderii de a presta aceste servicii, si de legalitate. Aceste lucruri se pot rezolva cu costuri minime.
In cazul in care aveti inregistrata o companie in alta tara membra UE, in care platiti impozit pe profit, exista posibilitatea ca acest impozit sa fie mult mai mare decat cel proacticat in Romania, de 16%, de aceea , o microintreprindere inregistrata in Romania va poate ecomomisi o suma importanta.
Daca aveti de plata impozit pe profit de 8.000 Euro, aferent unui profit de 50.000 euro, in cazul mutarii profitului pe microintreprindere, suma de plata este de 1.500 de Euro, la care se adauga cheltuieli de administrare a microintreprinderii. O economie de minim 5.000-6.000 de euro este importanta pentru o companie mica, care incearca sa supravetuiasca. Desigur ca exportul de profit se poate face catre mai multe microintreprinderi, pentru ca o conditie importanta a microintreprinderii este sa aiba cifra de afaceri anuala de cel mult 65.000 euro
Firme Offshore In Romania:
Un studiu realizat de compania de consultanta fiscala si audit "R&M Audit" arata ca microintreprinderile romanesti se indreapta fie catre faliment, fie catre offshore.
Asa cum am aratat mai sus O firma off-shore este o firma inregistrata intr-o tara sau un teritoriu intitulat "paradis de impozit", intrucat nu este impozitata sau este impozitata doar intr-o mica masura.
Potrivit spacialistilor "R&M Audit" costurile anuale de intretinere ale unui offshore variaza de la 1.000 de euro pana la 4.000 de euro, in functie de tara in care a fost infiintat. In ceea ce priveste scutirea procentuala pe profit, prin utilizarea unei companii offshore, se poate obtine o taxare chiar si de 0-5%. In practica exista companii de profil , a caror oferta de fondare a unei companii offshore si de intretinere poate scadea pana la 499 de euro, daca ne referim strict la infiintarea firmei offshore si doar 358 de euro, in ceea ce priveste taxa de administrare anuala a firmei.
Unde si cat Costa Infiintarea Unei Firme Offshore
La ora actuala in Romania exista mai multe firme de consultanta ce ofera servicii de incorporare pentru o astfel de firma in SUA, tarifele de infiintare variaza intre 499 de euro la Evedex si 1700 de dolari la LAVECO, iar taxele anuale percepute pentru functionarea companiei difera de la un agent la altul destul de mult, in timp ce EVEDEX percepe doar 358 de euro taxe de aministrare anuale , LAVECO percepe anual aproape 800 de dolari americani pentru aceleasi servicii.
SURSA: Publicat de TaxFreeZone
Ce este firma Offshore
Exista mai multe sintagme pentru a defini o firma offshore
Sunt firmele care va pot ajuta la o optimizare fiscala optima, pentru a economisi taxele din tara de origine, sau chiar in aceeasi tara. Multe persoane folosesc notiunea de firma off-shore pentru o companie inregistrata in alta tara, ce poarta denumire de Paradis Fiscal.
Dar poate o firma din Romania sa gazduiasca companii care pot concura cu companiile offshore din paradisurile fiscale?
Daca intrati in detalii, veti putea vedea, ca la un nivel mai mic, se poate optine aceleasi avantaje ca de la o firma offshore inregistrata intr-un paradis fiscal, si cu costuri mult mai scazute.
Doar un scurt exemplu, prin care asa numitii "baieti destepti", iar aici facem referire la grecii de la OTE, reusesc luna de luna printr-o reteta ingenioasa sa fenteza statul roman si sa umfle buzunarele conationalilor cu banii Romtelecon, legal, printr-o firma de recuperari de creante folosind o schema offshore perfect legala:
stfel, statul roman, care detine 45,99% din actiunile Romtelecom prin Ministerul Comunicatiilor si Societatii Informationale, este lucrat ca la carte de asociatul sau, OTE International Investmens Ltd., care detine restul de 54,01% din actiuni. Este vorba de o jonglerie inteligenta, prin care grecii reusesc sa traga la ei in tara banii „pierduti” de catre Romtelecom, din cauza rau-platnicilor. Reporterii „National” au descoperit ca Romtelecom a inceput sa paseze datoriile clientilor care nu si-au mai achitat facturile unei firme de recuperari de creante: Cycle European SRL, care are sediul in Voluntari, judetul Ilfov. Astfel, in schimbul unor sume modice, Cycle European SRL primeste dosarele debitorilor Romtelecom si recupereaza sumele intregi, apeland la instantele judecatoresti si la executori. Totul este legal, insa nu si moral fata de statul roman, daca tinem cont de faptul ca banii ajung in buzunarele grecilor, via SRL-ul din Voluntari.
Banii statului roman ajung intr-un paradis fiscal printr-o firma offshore
In timp ce ministerul condus de Dan Nica se alege cu praful de pe toba (un mic procent din valoarea facturilor neachitate – n.r.), elenii iau partea leului. Asta pentru ca, in loc sa apeleze la specialisi care sa-i execute direct pe debitori si sa recupereze sumele intregi, ca sa fie impartite intre actionarii Romtelecom (statul roman si OTE), compania condusa de greci a preferat sa incaseze un mic procent si sa paseze dosarele SRL-ului din Voluntari. SRL care, in mod interesant, a fost infiintat tot de niste greci. In urma cu doi ani, inainte de a se apuca serios de afacerile cu Romtelecom, asociatii Leonidas Kalogeropoulos si Renos Velonias au decis sa se retraga in umbra, oferind partile sociale detinute in Cycle European unor firme off-shore, SRL-ul din Voluntari ajungand sa fie detinut de investitori greci, prin trei companii inregistrate in Cipru: Challenor Enterprises Limited (51 % din capitalul social), Adairena Limited (22,25 %) si Savio Holdings Limited (26,75 %).
Grecii de la Raycap a dat o lovitura de 20 de milioane de euro
Conducerea Romtelecom a demonstrat in ultimii ani ca stie sa colaboreze cu grecii si a pompat zeci de milioane in firme din tara mama, pagubind statul roman. Un exemplu elocvent este contractul cu firma Raycap din Grecia, care a fost acuzata anul trecut ca a „stors” 20 de milioane de euro de la Romtelecom pentru niste cabine telefonice care nici acum nu s-au montat. Cazul, relatat pe larg de „National”, a intrat in atentia la Directiei Nationale Anticoruptie, intrucat Romtelecom este companie de interes national, la care statul roman este actionar.
Un exemplu practic de calcul:
In cazul in care aveti o companie in Romania care plateste impozit pe profit de 16 % si impozit pe dividende de 16 %, in total 32 %, puteti apela la serviciile unei terte microintreprinderi, platitoare de impozit pe venit de 3%, astfel externalizand profitul la aceasta, platind doar 3% in loc de 16 %. In final economia poate ajunge pana la 13 % din impozitul pe profit ce trebuie sa-l achitati statului Roman. Restrictii sunt mai multe, si bineinteles acestea tin in general de valoarea sumei, tin de serviciile prestate, de capacitatea microintreprinderii de a presta aceste servicii, si de legalitate. Aceste lucruri se pot rezolva cu costuri minime.
In cazul in care aveti inregistrata o companie in alta tara membra UE, in care platiti impozit pe profit, exista posibilitatea ca acest impozit sa fie mult mai mare decat cel proacticat in Romania, de 16%, de aceea , o microintreprindere inregistrata in Romania va poate ecomomisi o suma importanta.
Daca aveti de plata impozit pe profit de 8.000 Euro, aferent unui profit de 50.000 euro, in cazul mutarii profitului pe microintreprindere, suma de plata este de 1.500 de Euro, la care se adauga cheltuieli de administrare a microintreprinderii. O economie de minim 5.000-6.000 de euro este importanta pentru o companie mica, care incearca sa supravetuiasca. Desigur ca exportul de profit se poate face catre mai multe microintreprinderi, pentru ca o conditie importanta a microintreprinderii este sa aiba cifra de afaceri anuala de cel mult 65.000 euro
Firme Offshore In Romania:
Un studiu realizat de compania de consultanta fiscala si audit "R&M Audit" arata ca microintreprinderile romanesti se indreapta fie catre faliment, fie catre offshore.
Asa cum am aratat mai sus O firma off-shore este o firma inregistrata intr-o tara sau un teritoriu intitulat "paradis de impozit", intrucat nu este impozitata sau este impozitata doar intr-o mica masura.
Potrivit spacialistilor "R&M Audit" costurile anuale de intretinere ale unui offshore variaza de la 1.000 de euro pana la 4.000 de euro, in functie de tara in care a fost infiintat. In ceea ce priveste scutirea procentuala pe profit, prin utilizarea unei companii offshore, se poate obtine o taxare chiar si de 0-5%. In practica exista companii de profil , a caror oferta de fondare a unei companii offshore si de intretinere poate scadea pana la 499 de euro, daca ne referim strict la infiintarea firmei offshore si doar 358 de euro, in ceea ce priveste taxa de administrare anuala a firmei.
Unde si cat Costa Infiintarea Unei Firme Offshore
La ora actuala in Romania exista mai multe firme de consultanta ce ofera servicii de incorporare pentru o astfel de firma in SUA, tarifele de infiintare variaza intre 499 de euro la Evedex si 1700 de dolari la LAVECO, iar taxele anuale percepute pentru functionarea companiei difera de la un agent la altul destul de mult, in timp ce EVEDEX percepe doar 358 de euro taxe de aministrare anuale , LAVECO percepe anual aproape 800 de dolari americani pentru aceleasi servicii.
SURSA: Publicat de TaxFreeZone
Soluţii de optimizare fiscală a afacerii Dvs.
Soluţii de optimizare fiscală a afacerii Dvs. - On 31 Mai 2014
În articolul de săptămâna aceasta ne propunem să vă dezvăluim câteva din opţiunile pe care le avem la dispoziţie în vederea optimizării afacerii Dvs.
1. Acordarea către salariaţi de drepturi salariale sub formă de cheltuieli sociale;
Cheltuielile sociale prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul Fiscal sunt deductibile în limita a 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului. Forme de cheltuieli sociale:
ajutoarele pentru naştere,
ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele,
tichete de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare,
cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor,
costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă,
transportul pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora.
orice alte cheltuieli de natură socială efectuate în baza contractului de muncă.
Asupra valorii cheltuielilor sociale prevăzute la art. 55 alin. (4) lit. a) nu se datorează impozit pe salarii şi nici contribuţii sociale.
2. Achiziţia/leasingul de autoturisme cu o valoare mai mică de aproximativ 20.000 EURO –în acest fel, amortizarea deductibilă limitat la 1.500 lei/autoturism/lună se va încadra în acest plafon şi va fi astfel integral deductibilă;
3. Limitarea deductibilităţii auto la 50%. Soluţii de optimizare:
A. Autoturismele companiei să fie utilizate exclusiv în activităţi economice. Aceasta va trebui să reiasă din foaia de parcurs;
B. Includerea autoturismelor companiei în una din următoarele categorii:
a) vehicule utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;
b) vehicule utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
c) vehicule utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
d) vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru instruire de către şcolile de şoferi;
e) vehicule utilizate pentru închiriere sau a căror folosinţă este transmisă în cadrul unui contract de leasing financiar ori operaţional;
f) vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.
4. Reevaluarea periodică a clădirilor;
Cota de impozit pe clădiri este:
Între 0,25%-1,50% pentru clădirile care au fost reevaluate în ultimii 3 ani;
Între 10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani
Între 30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani
5. Microintreprindere vs. plătitoare de impozit pe profit
În acest sens, se poate seta CAEN-ul companiei, se poate controla ponderea veniturilor din management şi consultanţă, respectiv se pot înfiinţa mai multe companii pentru reducerea cifrei de afaceri pentru încadrarea în plafonul de 65.000 EURO;
6. În cazul companiilor cu mai mult de 50 angajaţi – în loc de a achita taxa către Fondul de solidaritate, se pot achiziţiona bunuri/servicii de la unităţi protejate;
7. Efectuarea importurilor în ţările UE în care cota de TVA e mai redusă
8. Accesarea de fonduri de la UE
9. Recuperare TVA achitat în statele UE (combustibil, cazare, evenimente locale, etc)
10. Acordarea de sponsorizări în limita plafonului (3 la mie din cifra de afaceri, dar nu mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat);
11. Încadrarea în condiţiile lagale pentru scutirea de impozit pe salarii a angajaţilor care dezvoltă programe informatice.
SURSA: KDConta
În articolul de săptămâna aceasta ne propunem să vă dezvăluim câteva din opţiunile pe care le avem la dispoziţie în vederea optimizării afacerii Dvs.
1. Acordarea către salariaţi de drepturi salariale sub formă de cheltuieli sociale;
Cheltuielile sociale prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul Fiscal sunt deductibile în limita a 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului. Forme de cheltuieli sociale:
ajutoarele pentru naştere,
ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele,
tichete de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare,
cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor,
costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă,
transportul pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora.
orice alte cheltuieli de natură socială efectuate în baza contractului de muncă.
Asupra valorii cheltuielilor sociale prevăzute la art. 55 alin. (4) lit. a) nu se datorează impozit pe salarii şi nici contribuţii sociale.
2. Achiziţia/leasingul de autoturisme cu o valoare mai mică de aproximativ 20.000 EURO –în acest fel, amortizarea deductibilă limitat la 1.500 lei/autoturism/lună se va încadra în acest plafon şi va fi astfel integral deductibilă;
3. Limitarea deductibilităţii auto la 50%. Soluţii de optimizare:
A. Autoturismele companiei să fie utilizate exclusiv în activităţi economice. Aceasta va trebui să reiasă din foaia de parcurs;
B. Includerea autoturismelor companiei în una din următoarele categorii:
a) vehicule utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;
b) vehicule utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;
c) vehicule utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
d) vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru instruire de către şcolile de şoferi;
e) vehicule utilizate pentru închiriere sau a căror folosinţă este transmisă în cadrul unui contract de leasing financiar ori operaţional;
f) vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.
4. Reevaluarea periodică a clădirilor;
Cota de impozit pe clădiri este:
Între 0,25%-1,50% pentru clădirile care au fost reevaluate în ultimii 3 ani;
Între 10% şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani
Între 30% şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani
5. Microintreprindere vs. plătitoare de impozit pe profit
În acest sens, se poate seta CAEN-ul companiei, se poate controla ponderea veniturilor din management şi consultanţă, respectiv se pot înfiinţa mai multe companii pentru reducerea cifrei de afaceri pentru încadrarea în plafonul de 65.000 EURO;
6. În cazul companiilor cu mai mult de 50 angajaţi – în loc de a achita taxa către Fondul de solidaritate, se pot achiziţiona bunuri/servicii de la unităţi protejate;
7. Efectuarea importurilor în ţările UE în care cota de TVA e mai redusă
8. Accesarea de fonduri de la UE
9. Recuperare TVA achitat în statele UE (combustibil, cazare, evenimente locale, etc)
10. Acordarea de sponsorizări în limita plafonului (3 la mie din cifra de afaceri, dar nu mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat);
11. Încadrarea în condiţiile lagale pentru scutirea de impozit pe salarii a angajaţilor care dezvoltă programe informatice.
SURSA: KDConta
Despre echilibru in lupta impotriva evaziunii fiscale
Despre echilibru in lupta impotriva evaziunii fiscale - Bogdan Marculet - 9 Jun 2015
A trecut valul cel mai inalt al luptei impotriva evaziunii fiscale, cel putin cel mediatic. Au existat atat reactii pozitive fata de actiunile organelor fiscale in aceste ultime luni, cat si reactii negative. Am avut ocazia sa citesc atat opinii de specialitate in sensul ca numai astfel de actiuni in forta pot educa pe contribuabilul roman, cat si opinii de specialitate, recent specializate sau nespecializate care blamau, unii in termeni categorici, unii in termeni mai nesiguri juridic, actiunile organelor fiscale. Acum, apele s-au linistit pentru moment, cel putin la suprafata, intrucat, la adancime, urmele lasate de organele fiscale raman. De aici, lupta se transfera in mainile avocatilor si judecatorilor care trebuie sa descalceasca si sa refaca circuitul normal al fiscalitatii.
Or, dintr-o perspectiva juridica, lupta impotriva evaziunii fiscale nu poate fi conceputa fara asigurarea unui echilibru intre puterile organelor fiscale si libertatea contribuabilului.
In primul rand, trebuie sa acceptam premisa ca optimizarea fiscala este o componenta indisociabila a fiscalitatii, in sensul ca fiecare contribuabil are reflexul de a-si gestiona resursele conform ratiunilor economice. Aceasta forma de optimizare fiscala nu constituie o forma de ilicit.
Pe de alta parte, fenomentul ilicitului este, de asemenea, in raspandire. Lupta de a diferentia intre optimizare fiscala si ilicit costa atat statul cat si contribuabilul insusi, iar preocuparea de a reduce aceste costuri este primordiala pentru guverne si institutii, in cautare permanenta de venituri.
Exista o tendinta majoritara ca statele sa sporeasca rolul administratiilor fiscale in lupta impotriva evaziunii fiscale prin conferirea acestora de puteri si instrumente suplimentare in detrimentul contribuabilului.
De cealalta parte a baricadei, masurile pe care statul le ia in lupta impotriva evaziunii fiscale nu trebuie fi utilizate astfel incat sa afecteze functionalitatea si principiile fiscalitatii insesi. Nu poti lupta impotriva unui virus ucigand pacientii.
Or, autoritatile fiscale tind sa transfere din ce in ce mai multe obligatii catre contribuabil, in ceea ce priveste masurile pe care trebuie sa le ia acestia in fata unor posibile fraude. Aceste masuri sufoca atat fiscalitatea cat si relatiile comerciale.
Cel mai des intalnit caz este acela in care organele fiscale impun contribuabilului de a face verificari cu privire la activitatea cocontractantului sau, la disponibilitatea bunurilor achizitionate sau la statutul de persoana impozabila a acestuia din urma. Neindeplinirea acestor masuri se traduce prin refuzul din ce in ce mai des intalnit din partea autoritatilor fiscale de a recunoaste anumite operatiuni din punct de vedere fiscal, spre exemplu de a da curs dreptului de deducere a TVA-ului, sub pretextul ca neindeplinirea masurilor ascunde participarea la o frauda fiscala in materie de TVA.
In acest context, se pune problema gasirii si asigurarii unui echilibru intre exigentele care se impun unui operator economic care doreste sa aiba raporturi fiscale normale si necesitatea combaterii evaziunii fiscale. O distinctie trebuie impusa intre activitatea profesionistilor si activitatea statului, acesta din urma trebuind responsabilizat in sensul de a exercita masurile de combatere fara a impune o birocratizare excesiva a relatiilor comerciale.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis deja ca statul, prin organele fiscale nu poate impune, in mod general, o obligatie pentru titularul dreptului de deducere a TVA-ului de a face verificari cu privire la cocontractantul sau, bunurile achizitionate sau legalitatea actiunilor acestuia, cu scopul de a i se recunoaste acest drept de deducere. CJUE a afirmat raspicat ca este de competenta autoritatilor fiscale sa efectueze controalele necesare asupra persoanelor impozabile pentru a detecta nereguli si fraude privind TVA‑ul, precum si sa aplice sanctiuni persoanei impozabile care a savarsit aceste nereguli sau aceste fraude.
Prin urmare, impunerea obligatiei generale in sarcina titularilor dreptului de deducere, cu scopul exercitarii acestui drept, de a face verificarile mentionate mai sus, ar semnifica transferarea atributiilor de control specifice organelor statului catre persoanele impozabile, ceea ce nu este admisibil.
In plus, tot CJUE afirma ca revine autoritatilor fiscale sarcina de a stabili care sunt elementele obiective care permit sa concluzioneze ca o persoana stia sau ar fi trebuit sa stie ca participa la o frauda, pentru a i se refuza dreptul de deducere a TVA. Astfel incat, sarcina probei revine autoritatilor fiscale, ceea ce are importante consecinte pe plan procedural. Pe de alta parte, probele trebuie sa fie „obiective”, iar nu bazate pe presupuneri subiective ale organelor fiscale, cum se intampla de multe ori in practica.
Aceasta jurisprudenta releva vointa de a realiza o reechilibrare a fortelor in raporturile dintre administratiile fiscale si contribuabili, forte care sunt adesea disproportionate si folosite in mod abuziv de catre organele statului. Cel putin in Romania, organele fiscale sunt blocate intr-o jurisprudenta invechita, nu isi actualizeaza metodele potrivit evolutiilor dreptului fiscal si pastreaza o structura ermetica.
Or, reasezarea raporturilor fiscale din perspectiva luptei impotriva evaziunii fiscale trebuie sa tina seama atat de interesele operatorilor economici, cat si de nevoia statului de a asigura in mod corespunzator veniturile publice. In acest sens, realizarea echilibrului presupune un efort comun atat din partea operatrilor economici, cat si din partea organelor statului, fara ca acest efort sa devina penalizator pentru vreuna dintre partile acestui raport. Responsablizarea operatorilor economici este o necesitate, dar aceasta nu poate conduce la o degrevare a organelor statului de obligatiile care le incumba si, implicit la transferarea riscului in integralitate catre cei dintai.
SURSA: Wall-Street
A trecut valul cel mai inalt al luptei impotriva evaziunii fiscale, cel putin cel mediatic. Au existat atat reactii pozitive fata de actiunile organelor fiscale in aceste ultime luni, cat si reactii negative. Am avut ocazia sa citesc atat opinii de specialitate in sensul ca numai astfel de actiuni in forta pot educa pe contribuabilul roman, cat si opinii de specialitate, recent specializate sau nespecializate care blamau, unii in termeni categorici, unii in termeni mai nesiguri juridic, actiunile organelor fiscale. Acum, apele s-au linistit pentru moment, cel putin la suprafata, intrucat, la adancime, urmele lasate de organele fiscale raman. De aici, lupta se transfera in mainile avocatilor si judecatorilor care trebuie sa descalceasca si sa refaca circuitul normal al fiscalitatii.
Or, dintr-o perspectiva juridica, lupta impotriva evaziunii fiscale nu poate fi conceputa fara asigurarea unui echilibru intre puterile organelor fiscale si libertatea contribuabilului.
In primul rand, trebuie sa acceptam premisa ca optimizarea fiscala este o componenta indisociabila a fiscalitatii, in sensul ca fiecare contribuabil are reflexul de a-si gestiona resursele conform ratiunilor economice. Aceasta forma de optimizare fiscala nu constituie o forma de ilicit.
Pe de alta parte, fenomentul ilicitului este, de asemenea, in raspandire. Lupta de a diferentia intre optimizare fiscala si ilicit costa atat statul cat si contribuabilul insusi, iar preocuparea de a reduce aceste costuri este primordiala pentru guverne si institutii, in cautare permanenta de venituri.
Exista o tendinta majoritara ca statele sa sporeasca rolul administratiilor fiscale in lupta impotriva evaziunii fiscale prin conferirea acestora de puteri si instrumente suplimentare in detrimentul contribuabilului.
De cealalta parte a baricadei, masurile pe care statul le ia in lupta impotriva evaziunii fiscale nu trebuie fi utilizate astfel incat sa afecteze functionalitatea si principiile fiscalitatii insesi. Nu poti lupta impotriva unui virus ucigand pacientii.
Or, autoritatile fiscale tind sa transfere din ce in ce mai multe obligatii catre contribuabil, in ceea ce priveste masurile pe care trebuie sa le ia acestia in fata unor posibile fraude. Aceste masuri sufoca atat fiscalitatea cat si relatiile comerciale.
Cel mai des intalnit caz este acela in care organele fiscale impun contribuabilului de a face verificari cu privire la activitatea cocontractantului sau, la disponibilitatea bunurilor achizitionate sau la statutul de persoana impozabila a acestuia din urma. Neindeplinirea acestor masuri se traduce prin refuzul din ce in ce mai des intalnit din partea autoritatilor fiscale de a recunoaste anumite operatiuni din punct de vedere fiscal, spre exemplu de a da curs dreptului de deducere a TVA-ului, sub pretextul ca neindeplinirea masurilor ascunde participarea la o frauda fiscala in materie de TVA.
In acest context, se pune problema gasirii si asigurarii unui echilibru intre exigentele care se impun unui operator economic care doreste sa aiba raporturi fiscale normale si necesitatea combaterii evaziunii fiscale. O distinctie trebuie impusa intre activitatea profesionistilor si activitatea statului, acesta din urma trebuind responsabilizat in sensul de a exercita masurile de combatere fara a impune o birocratizare excesiva a relatiilor comerciale.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis deja ca statul, prin organele fiscale nu poate impune, in mod general, o obligatie pentru titularul dreptului de deducere a TVA-ului de a face verificari cu privire la cocontractantul sau, bunurile achizitionate sau legalitatea actiunilor acestuia, cu scopul de a i se recunoaste acest drept de deducere. CJUE a afirmat raspicat ca este de competenta autoritatilor fiscale sa efectueze controalele necesare asupra persoanelor impozabile pentru a detecta nereguli si fraude privind TVA‑ul, precum si sa aplice sanctiuni persoanei impozabile care a savarsit aceste nereguli sau aceste fraude.
Prin urmare, impunerea obligatiei generale in sarcina titularilor dreptului de deducere, cu scopul exercitarii acestui drept, de a face verificarile mentionate mai sus, ar semnifica transferarea atributiilor de control specifice organelor statului catre persoanele impozabile, ceea ce nu este admisibil.
In plus, tot CJUE afirma ca revine autoritatilor fiscale sarcina de a stabili care sunt elementele obiective care permit sa concluzioneze ca o persoana stia sau ar fi trebuit sa stie ca participa la o frauda, pentru a i se refuza dreptul de deducere a TVA. Astfel incat, sarcina probei revine autoritatilor fiscale, ceea ce are importante consecinte pe plan procedural. Pe de alta parte, probele trebuie sa fie „obiective”, iar nu bazate pe presupuneri subiective ale organelor fiscale, cum se intampla de multe ori in practica.
Aceasta jurisprudenta releva vointa de a realiza o reechilibrare a fortelor in raporturile dintre administratiile fiscale si contribuabili, forte care sunt adesea disproportionate si folosite in mod abuziv de catre organele statului. Cel putin in Romania, organele fiscale sunt blocate intr-o jurisprudenta invechita, nu isi actualizeaza metodele potrivit evolutiilor dreptului fiscal si pastreaza o structura ermetica.
Or, reasezarea raporturilor fiscale din perspectiva luptei impotriva evaziunii fiscale trebuie sa tina seama atat de interesele operatorilor economici, cat si de nevoia statului de a asigura in mod corespunzator veniturile publice. In acest sens, realizarea echilibrului presupune un efort comun atat din partea operatrilor economici, cat si din partea organelor statului, fara ca acest efort sa devina penalizator pentru vreuna dintre partile acestui raport. Responsablizarea operatorilor economici este o necesitate, dar aceasta nu poate conduce la o degrevare a organelor statului de obligatiile care le incumba si, implicit la transferarea riscului in integralitate catre cei dintai.
SURSA: Wall-Street
În ce țări merită să-ți faci firmă și cât costă: 1 aprilie 2013
În ce țări merită să-ți faci firmă și cât costă: 1 aprilie 2013
Nu-ți place de România? Concediaz-o!
Plata impozitelor n-are nici o treaba cu patriotismul. Sa-ti aperi țara în război, aia o faci din patriotism. Dar plata impozitelor e o afacere ca oricare alta, un contract. Eu i-am dat bani României pentru anumite servicii publice. Eu mi-am îndeplinit obligațiile contractuale. România a luat banii și mi-a dat în schimb…un căcat. Sorry, dar ce oferă poliția română, școlile, facultățile, spitalele de stat etc., nu pot fi numite servicii.
Mie nu-mi plac serviciile României. De ce? Treaba mea! Nu sunt obligat să dau explicații. Dacă nu-mi place de cineva, îl concediez fără să mă justific. După cum nu sunt obligat să plătesc impozite unei țări, dacă nu-mi place de țara respectivă (și vă dau cuvântul meu, că nu-mi place de România!). Păi unde putem să plătim atunci?
Nu vă speriați! În clipa asta, e criză de bani în toată lumea și țările se bat pe investitori! Când e vorba de țări, e pe alese:
Firma offshore...
British Virgin Islands
O firma se înființează in 3 zile
Nu exista taxare (conform Actului BVI IBC din 1984, companiile off shore sunt scutite de taxe pe o perioada de 20 de ani)
Nu se cer: declarații fiscale, contabilitate, înregistrări. Dacă managerii sau acționarii doresc totuși o contabilitate, aceasta poate fi ținută oriunde in lume.
Numai 1 director sau 1 acționar sunt suficienți ca sa formeze o companie.
Directorul sau acționarul poate fi o persoana fizica sau o alta firma.
Nu sunt necesari directori sau acționari locali.
Nu e necesar sa angajați o secretara din țara respectivă.
Confidențialitate: in documentele publice nu apare numele nici unuia din directori sau acționari.
Capital: acțiunile pot fi emise in orice monedă sau chiar în mai multe monede. Capitalul minim plătit la înființare reprezintă valoarea unei singure acțiuni (stabilită de către acționari).
Prețul cerut de avocați pentru înființare este de circa 1000 euro/ 1000 USD (de aceea sunt preferabile firmele americane, celor europene). Din al doilea an, cheltuielile de menținere (licența guvernamentală, chiria biroului) mai costa circa 800 euro/an. Infim față de cât ia statul român!
Seychelles
O firma se înființează tot in 3 zile.
Doar 1 acționar si un director sunt necesari.
Nu e necesar ca acționarii si directorii sa fie din Seychelles.
Nu exista capital minim. Acțiunile pot fi emise si ținute in orice moneda.
Nu e necesară contabilitatea.
Adunarea asociaților si managerilor nu trebuie ținuta in Seychelles si poate fi ținuta prin telefon
Certificatul de Incorporare al firmei si Memorandumul de Asociere sunt singurele documente oficiale necesare.
Prețul de înființare al unei companii în Seychelles este de circa 500 euro.
Gibraltar
O firma se înființează in 5-8 zile
Restricții: nu puteți face afaceri in interiorul Gibraltarului.
E necesar un birou in Gibraltar
E necesara angajarea unei secretare
Numele acționarilor trebuie sa apară in documentele anuale.
O companie off shore nu este supusa sistemului de taxare din Gibraltar, prin urmare nu are nevoie de contabilitate si este scutita de impozit, TVA, sau taxa pe avere.
Capitalul minim este de 100 de lire sterline.
Licența de funcționare anuala este de 200 lire.
Prețul de înființare este de circa 1000 de lire, iar începând din al doilea an, costul de întreținere este de circa 800 lire/an.
Cipru
O companie se înființează in 7-10 zile
Este necesar un birou și o secretara în Cipru.
Cipru este membru al UE din 2004
Impozitul este de 10% pe profitul net.
TVA este de 15%.
Dividendele sunt scutite de taxe, cu excepția Taxei pentru Apărare, de 15%.
Managerul unei companii cipriote poate ușor obține rezidenta (cu condiția unui cazier curat)
Prețul cerut de avocați este de circa 1800 de euro (in care intra costul biroului si secretarei pentru un an). Costul de întreținere începând din anul doi este de circa 1200 de euro pe an.
Marea Britanie
De ce merită să-ți faci firmă la Londra, deja se știe. Condițiile de aici sunt cunoscute în România; există deja zeci de mii de familii de români cu rude în UK, care se pot informa direct de la sursă.
Prețul cerut de avocați pentru înființare este de circa 1200 de lire sterline, care acoperă costurile oficiale pentru primul an de activitate. Din al doilea an, costurile minime sunt de 400 lire/an.
Delaware
O firma se înființează in 24 de ore
Nu exista taxare pentru firmele infiintate de straini si care nu fac afaceri in America
Nu se cer: declarații fiscale, contabilitate, înregistrări. Dacă managerii sau acționarii doresc totuși o contabilitate, aceasta poate fi ținută oriunde in lume.
Numai 1 director sau 1 acționar sunt suficienți ca sa formeze o companie.
Directorul sau acționarul poate fi o persoana fizica sau o alta firma.
Nu sunt necesari directori sau acționari locali.
Nu e necesar sa angajați o secretara din țara respectivă.
Confidențialitate: in documentele publice nu apare numele nici unuia din directori sau acționari.
Capital: acțiunile pot fi emise in orice monedă sau chiar în mai multe monede. Capitalul minim plătit la înființare reprezintă valoarea unei singure acțiuni (stabilită de către acționari).
Prețul cerut de avocați pentru înființare este intre 500 de euro la firme precum Evedex si 1500 de dolari la Laveco care acoperă costurile oficiale pentru primul an de activitate. Din al doilea an, costurile minime sunt de 300 euro/an.
2. Singapore, viitorul centru offshore al lumii. - vineri, 17 mai 2013
Singapore va detrona Elveția în topul centrelor offshore
Singapore ar putea deveni până în 2020 cel mai mare centru financiar din lume pentru administrarea averii străinilor, depăşind Elveţia, liderul actual, potrivit unui raport al firmei britanice de cercetare WealthInsight, citat de CNBC.
Singapore înregistrează cea mai rapidă creştere din lume a activităţilor de administrare a averii. Activele aflate sub managementul sectorului financiar din Singapore totalizează 550 de miliarde de dolari, faţă de numai 50 de miliarde de dolari în 2000. Active de aproximativ 450 de miliarde de dolari provin din afara ţării.
Elveţia administrează active de 2.800 de miliarde de dolari, din care 2.100 miliarde dolari din străinătate. Astfel, sectorul financiar de administrare a averilor din Elveţia reprezintă 34% din cel la nivel gobal, care totalizează 8.150 miliarde de dolari.
Singapore ar putea depăşi până în 2020 Elveţia în privinţa administrării averilor offshore, arată studiul WealthInsight, citat de CNBC. Activele străinilor administrate de sectorul financiar elveţian ar putea coborî sub 2.000 de miliarde de dolari până în 2016, în timp ce Singapore ar putera înregistra o creştere de peste patru ori în acest interval.
"Modelul elveţian este sub presiune intensă. Reputaţia centrelor offshore a avut de suferit în ultimii patru ani, iar economiile avansate au intensificat supravegherea activităţii bancare transfrontaliere şi paradisurilor fiscale", se arată în raport.
În timp ce Europa cercetează mult mai atent Elveţia, Singapore atrage averi tot mai mari din Asia. Recentele scandaluri legate de averi păstrate în paradisuri fiscale şi acţiuni în justiţie în această privinţă în SUA şi Europa au afectat reputaţia Elveţiei.
Singapore pe de altă parte, arată raportul, aşteaptă cu braţele deschise noii bogaţi din Asia. Milionarii şi miliardarii, mai ales din China, retrag sute de miliarde de dolari din propia ţară şi ascund banii în străinătate.
3 * luni, 25 iunie 2012
Ce avantaje deriva din fondarea unui Delaware LLC?
DEFINITII, NORME INTERNE DE LUCRU SI ASPECTE COMERCIALE
LEGATE DE INFIINTAREA COMPANIILOR OFFSHORE IN JURISDICTIA DELAWARE, U.S.A
1. NOTIUNI GENERALE
A. CE SUNT FIRMELE OFFSHORE?
--o firma offshore este o firma infiintata de regula intr-o jurisdictie fiscala favorabila (denumita generic " paradis fiscal”, beneficiaza de fiscalitate scazuta sau chiar impozitare zero, are avantajul unei confidentialitati totale si activeaza intr-un climat politic si economic stabil.
-desi sunt infiintate intr-o anumita jurisdictie, ele sunt concepute pentru a functiona perfect legal in orice tara din lume.
B. DE CE DELAWARE, U.S.A?
Evedex prin serviciile de consultanta oferite pe siteurile proprii http://www.evedex.net www.evedex.info si www.infiintari-offshore.ro a ales pentru incorporarea firmelor offshore constituite prin intermediul sau, cea mai favorabila jurisdictie la acest moment, Delaware U.S.A. Delaware este situat în nord-estul statelor Unite ale Americii. Este al-II-lea cel mai mic stat din America, cu aproximativ 6450 km patrati, avand peste 870,000 de locuitori. La frontiere sale de stat se gasesc Pennsylvania, New Jersey, şi Maryland. Acesta este, de asemenea, invecinat cu Oceanul Atlantic, fiind asadar un stat cu iesire spre ocean. Populaţia din Delaware este compusa din diverse etnii, inclusiv afro-americana, germană, italiană, engleză, şi irlandeză. Limba oficiala din Delaware este limba engleza si are capitala in Dover. Datorita faptului ca Delaware face parte din Statele Unite ale Americii, acesta detine unul dintre cele mai bune servicii de transport din lume, are numeroase aeroporturi, autostrăzi internaţionale, precum şi porturi. În plus Statele Unite, are unele dintre cele mai bune servicii de telecomunicatii din lume, ceea ce inlesneste foarte mult procesul de comunicare.
O companie US Limited Liability Company (companie cu raspundere limitata) LLC, este prin definitie o afacere hibrid care permite uneia sau mai multor persoane sa-si desfasoare activitatea fara a-si risca bunurile personale prin limiterea raspunderii acestora, fara complexitatea corporatiilor folosite de obicei. Corporatia este o companie limitata de actiuni, in timp ce o companie LLC nu emite actiuni si detinatorii ei sunt denumiti membrii.
Companiile LLC au devenit cunoscute ca o forma de business care era taxata ca un parteneriat, in timp ce permitea o protectie personala similara cu cea a corporatiilor (societatilor pe actiuni). Dupa Legea Wyoming din 1977 si hotararea Fiscului din 1988, companiile LLC au devenit universal acceptate si toate statele din SUA au acum legislatie ce permite aceasta forma de organizare.
Fiecare stat american permite formarea unei companii cu raspundere limitata (LLC) existand totusi aspecte minore ce difera de la stat la stat, conceptul fundamental fiind acelasi:
• O companie LLC este o entitate legala separata precum o corporatie.
• O companie LLC nu detine actiuni. De aceea proprietarii nu sunt actionari ci membrii.
• O companie LLC poate fi formata cu un membru.
• Membrii nu sunt raspunzatori pentru datoriile companiei.
• Membrii unei companii LLC pot fi persoane fizice sau juridice, rezidente sau nonrezidente.
• O companie LLC nu plateste impozite. Membrii rezidenti sunt raspunzatori pentru plata impozitului pe venitul personal. Membrii nonrezidenti sunt raspunzatori pentru veniturile ce deriva din operatiuni comerciale efectuate pe teritoriul SUA.
• Membrii nonrezidenti nu platesc impozite si nu trebuie sa completeze declaratii de impozit daca veniturile nu provin de pe teritoriul SUA
Ceea ce deosebeste o companie llc formata in Delaware fata de celelalte state americane , este lejeritatea regulamentelor de functionare adoptate inca din 1990:
• In Delaware pot fi inregistrate companii ca IBC ( International Business Company ) cat si ca LLC ( limited liability company)
• O companie tip LLC este scutita de taxe daca actionarii sunt non-rezidenti si nu detin "Green Card".
• Confidentialitatea este asigurata prin legislatie pentru o companie tip LLC incorporata in Delaware, avand asigurată si anonimitatea identităţii Beneficiarul real.
• Companii pre incroporate sunt disponibile spre cumparare, asigurand clientilor o companie cu un istoric pre-existent.
• Serviciile de incorporare sunt rapide, necesitand doar 1-2 zile pentru a putea fi procesate.
• Atat actionarii cat si directorii unei companii offshore din Delaware pot fi de orice nationalitate.
• Modificarea jurisdictiei companiei este permisa
• Rapoartele de audit sau depunerea declaratiilor catre administratia locala nu sunt necasare pentru o companie tip LLC incorporata in Delaware.
• Existenta tratatului privind evitarea dublei impuneri intre Romania si U.S.A (a se citi Tratatul privind prevenirea dublei-impuneri anexa 2)
• Capitalul de baza nu trebuie consemnat
• Lipsa oricaror controale bancare sau fiscale
Iata cateva dintre avantajele pe care le puteti obtine prin inmatricularea unei companii in jurisdictia Delaware:
• Reducerea semnificativa ( chiar pana la 0%) a taxelor si impozitelor
• Un grad ridicat de confidentialitate
• Costuri reduse de operare
• Protectia averii personale
• Birocratie redusa
• Sisteme bancare sigure.
• Lipsa Taxei pe valoarea adaugata
Alegerea jurisdictiei potrivite pentru inmatricularea unei companii este o decizie importanta
* 4 * luni, 19 martie 2012
Taxele ridicate scot la iveala o tactica duplicitara din partea contribuabililor.
Faptul ca in Romania firmele platesc peste 250 de taxe si impozite statului, ii determina pe oamenii de afaceri autohtoni sa caute peste granita solutii de protejare a profiturilor, relateaza ziarl Gandul. Cea mai simpla si cea mai la indemana optiune este infiintarea unei companii, numita offshore, intr-un stat sau o jurisdictie unde fiscalitatea este foarte scazuta.
Infiintarea unui offshore costa uzual in jur de 2.000 - 3.000 de euro, o suma destul de mica, dar care protejeaza profiturile companiilor. Anual pentru mentenanta firmei, clientul mai achita de la cateva sute la cateva mii de euro
Pentru romani, cele mai bune variante sunt Delaware, Belize, Marea Britanie sau Elvetia. In Cipru, impozitul pe profit este de 10%, in timp ce la noi acesta este de 16%. In Malta, desi cota de impozit ajunge la 35%, companiile care au actionari nerezidenti, deci poate fi si un roman, au o rata de impunere efectiva de doar 4,17%. Totodata, in Marea Britanie nivelul impozitarii poate ajunge la 10%. O solutie interesanta o ofera Delaware cu un impozit 0 pentru nerezidenti.
In afara fiscalitatii reduse, proprietarul un offshore mai are avantajul ca poate ramane anonim, nu se supune controlului statului roman si are siguranta veniturilor.
Europa a fost zguduita in februarie de un scandal monstru privind folosirea statului Liechtenstein ca un paradis fiscal de catre multimilionarii germani. Cea mai importanta victima a fost Klaus Zumwinkel, director executiv al Deutsche Post (Posta Germana), care a fost acuzat ca a prejudiciat statul german cu peste 1,5 milioane de euro, prin neimpozitarea veniturilor.
In Romania, perceptia asupra unei companii offshore nu este una dintre cele mai favorabile. Se considera ca sub umbrela unei astfel de firme se incearca savarsirea unor fapte ilegale.
Astfel, profitul obtinut din activitati desfasurate in Romania, care se incadreaza la cota de 16% de impozit, se taxeaza in statul unde este inregistrata compania offshore si unde se aplica un impozit mai scazut.
Cu toate acestea, este nevoie de un tratat de evitare a dublei impuneri intre Romania si statul unde urmeaza sa fie inregistrata viitoarea companie, iar Delaware si Cipru ofera astfel de solutii, existand semnate astfel de tratate.
SURSA: Publicat de TaxFreeZone
SURSA: Firmeoffshore
Nu-ți place de România? Concediaz-o!
Plata impozitelor n-are nici o treaba cu patriotismul. Sa-ti aperi țara în război, aia o faci din patriotism. Dar plata impozitelor e o afacere ca oricare alta, un contract. Eu i-am dat bani României pentru anumite servicii publice. Eu mi-am îndeplinit obligațiile contractuale. România a luat banii și mi-a dat în schimb…un căcat. Sorry, dar ce oferă poliția română, școlile, facultățile, spitalele de stat etc., nu pot fi numite servicii.
Mie nu-mi plac serviciile României. De ce? Treaba mea! Nu sunt obligat să dau explicații. Dacă nu-mi place de cineva, îl concediez fără să mă justific. După cum nu sunt obligat să plătesc impozite unei țări, dacă nu-mi place de țara respectivă (și vă dau cuvântul meu, că nu-mi place de România!). Păi unde putem să plătim atunci?
Nu vă speriați! În clipa asta, e criză de bani în toată lumea și țările se bat pe investitori! Când e vorba de țări, e pe alese:
Firma offshore...
British Virgin Islands
O firma se înființează in 3 zile
Nu exista taxare (conform Actului BVI IBC din 1984, companiile off shore sunt scutite de taxe pe o perioada de 20 de ani)
Nu se cer: declarații fiscale, contabilitate, înregistrări. Dacă managerii sau acționarii doresc totuși o contabilitate, aceasta poate fi ținută oriunde in lume.
Numai 1 director sau 1 acționar sunt suficienți ca sa formeze o companie.
Directorul sau acționarul poate fi o persoana fizica sau o alta firma.
Nu sunt necesari directori sau acționari locali.
Nu e necesar sa angajați o secretara din țara respectivă.
Confidențialitate: in documentele publice nu apare numele nici unuia din directori sau acționari.
Capital: acțiunile pot fi emise in orice monedă sau chiar în mai multe monede. Capitalul minim plătit la înființare reprezintă valoarea unei singure acțiuni (stabilită de către acționari).
Prețul cerut de avocați pentru înființare este de circa 1000 euro/ 1000 USD (de aceea sunt preferabile firmele americane, celor europene). Din al doilea an, cheltuielile de menținere (licența guvernamentală, chiria biroului) mai costa circa 800 euro/an. Infim față de cât ia statul român!
Seychelles
O firma se înființează tot in 3 zile.
Doar 1 acționar si un director sunt necesari.
Nu e necesar ca acționarii si directorii sa fie din Seychelles.
Nu exista capital minim. Acțiunile pot fi emise si ținute in orice moneda.
Nu e necesară contabilitatea.
Adunarea asociaților si managerilor nu trebuie ținuta in Seychelles si poate fi ținuta prin telefon
Certificatul de Incorporare al firmei si Memorandumul de Asociere sunt singurele documente oficiale necesare.
Prețul de înființare al unei companii în Seychelles este de circa 500 euro.
Gibraltar
O firma se înființează in 5-8 zile
Restricții: nu puteți face afaceri in interiorul Gibraltarului.
E necesar un birou in Gibraltar
E necesara angajarea unei secretare
Numele acționarilor trebuie sa apară in documentele anuale.
O companie off shore nu este supusa sistemului de taxare din Gibraltar, prin urmare nu are nevoie de contabilitate si este scutita de impozit, TVA, sau taxa pe avere.
Capitalul minim este de 100 de lire sterline.
Licența de funcționare anuala este de 200 lire.
Prețul de înființare este de circa 1000 de lire, iar începând din al doilea an, costul de întreținere este de circa 800 lire/an.
Cipru
O companie se înființează in 7-10 zile
Este necesar un birou și o secretara în Cipru.
Cipru este membru al UE din 2004
Impozitul este de 10% pe profitul net.
TVA este de 15%.
Dividendele sunt scutite de taxe, cu excepția Taxei pentru Apărare, de 15%.
Managerul unei companii cipriote poate ușor obține rezidenta (cu condiția unui cazier curat)
Prețul cerut de avocați este de circa 1800 de euro (in care intra costul biroului si secretarei pentru un an). Costul de întreținere începând din anul doi este de circa 1200 de euro pe an.
Marea Britanie
De ce merită să-ți faci firmă la Londra, deja se știe. Condițiile de aici sunt cunoscute în România; există deja zeci de mii de familii de români cu rude în UK, care se pot informa direct de la sursă.
Prețul cerut de avocați pentru înființare este de circa 1200 de lire sterline, care acoperă costurile oficiale pentru primul an de activitate. Din al doilea an, costurile minime sunt de 400 lire/an.
Delaware
O firma se înființează in 24 de ore
Nu exista taxare pentru firmele infiintate de straini si care nu fac afaceri in America
Nu se cer: declarații fiscale, contabilitate, înregistrări. Dacă managerii sau acționarii doresc totuși o contabilitate, aceasta poate fi ținută oriunde in lume.
Numai 1 director sau 1 acționar sunt suficienți ca sa formeze o companie.
Directorul sau acționarul poate fi o persoana fizica sau o alta firma.
Nu sunt necesari directori sau acționari locali.
Nu e necesar sa angajați o secretara din țara respectivă.
Confidențialitate: in documentele publice nu apare numele nici unuia din directori sau acționari.
Capital: acțiunile pot fi emise in orice monedă sau chiar în mai multe monede. Capitalul minim plătit la înființare reprezintă valoarea unei singure acțiuni (stabilită de către acționari).
Prețul cerut de avocați pentru înființare este intre 500 de euro la firme precum Evedex si 1500 de dolari la Laveco care acoperă costurile oficiale pentru primul an de activitate. Din al doilea an, costurile minime sunt de 300 euro/an.
2. Singapore, viitorul centru offshore al lumii. - vineri, 17 mai 2013
Singapore va detrona Elveția în topul centrelor offshore
Singapore ar putea deveni până în 2020 cel mai mare centru financiar din lume pentru administrarea averii străinilor, depăşind Elveţia, liderul actual, potrivit unui raport al firmei britanice de cercetare WealthInsight, citat de CNBC.
Singapore înregistrează cea mai rapidă creştere din lume a activităţilor de administrare a averii. Activele aflate sub managementul sectorului financiar din Singapore totalizează 550 de miliarde de dolari, faţă de numai 50 de miliarde de dolari în 2000. Active de aproximativ 450 de miliarde de dolari provin din afara ţării.
Elveţia administrează active de 2.800 de miliarde de dolari, din care 2.100 miliarde dolari din străinătate. Astfel, sectorul financiar de administrare a averilor din Elveţia reprezintă 34% din cel la nivel gobal, care totalizează 8.150 miliarde de dolari.
Singapore ar putea depăşi până în 2020 Elveţia în privinţa administrării averilor offshore, arată studiul WealthInsight, citat de CNBC. Activele străinilor administrate de sectorul financiar elveţian ar putea coborî sub 2.000 de miliarde de dolari până în 2016, în timp ce Singapore ar putera înregistra o creştere de peste patru ori în acest interval.
"Modelul elveţian este sub presiune intensă. Reputaţia centrelor offshore a avut de suferit în ultimii patru ani, iar economiile avansate au intensificat supravegherea activităţii bancare transfrontaliere şi paradisurilor fiscale", se arată în raport.
În timp ce Europa cercetează mult mai atent Elveţia, Singapore atrage averi tot mai mari din Asia. Recentele scandaluri legate de averi păstrate în paradisuri fiscale şi acţiuni în justiţie în această privinţă în SUA şi Europa au afectat reputaţia Elveţiei.
Singapore pe de altă parte, arată raportul, aşteaptă cu braţele deschise noii bogaţi din Asia. Milionarii şi miliardarii, mai ales din China, retrag sute de miliarde de dolari din propia ţară şi ascund banii în străinătate.
3 * luni, 25 iunie 2012
Ce avantaje deriva din fondarea unui Delaware LLC?
DEFINITII, NORME INTERNE DE LUCRU SI ASPECTE COMERCIALE
LEGATE DE INFIINTAREA COMPANIILOR OFFSHORE IN JURISDICTIA DELAWARE, U.S.A
1. NOTIUNI GENERALE
A. CE SUNT FIRMELE OFFSHORE?
--o firma offshore este o firma infiintata de regula intr-o jurisdictie fiscala favorabila (denumita generic " paradis fiscal”, beneficiaza de fiscalitate scazuta sau chiar impozitare zero, are avantajul unei confidentialitati totale si activeaza intr-un climat politic si economic stabil.
-desi sunt infiintate intr-o anumita jurisdictie, ele sunt concepute pentru a functiona perfect legal in orice tara din lume.
B. DE CE DELAWARE, U.S.A?
Evedex prin serviciile de consultanta oferite pe siteurile proprii http://www.evedex.net www.evedex.info si www.infiintari-offshore.ro a ales pentru incorporarea firmelor offshore constituite prin intermediul sau, cea mai favorabila jurisdictie la acest moment, Delaware U.S.A. Delaware este situat în nord-estul statelor Unite ale Americii. Este al-II-lea cel mai mic stat din America, cu aproximativ 6450 km patrati, avand peste 870,000 de locuitori. La frontiere sale de stat se gasesc Pennsylvania, New Jersey, şi Maryland. Acesta este, de asemenea, invecinat cu Oceanul Atlantic, fiind asadar un stat cu iesire spre ocean. Populaţia din Delaware este compusa din diverse etnii, inclusiv afro-americana, germană, italiană, engleză, şi irlandeză. Limba oficiala din Delaware este limba engleza si are capitala in Dover. Datorita faptului ca Delaware face parte din Statele Unite ale Americii, acesta detine unul dintre cele mai bune servicii de transport din lume, are numeroase aeroporturi, autostrăzi internaţionale, precum şi porturi. În plus Statele Unite, are unele dintre cele mai bune servicii de telecomunicatii din lume, ceea ce inlesneste foarte mult procesul de comunicare.
O companie US Limited Liability Company (companie cu raspundere limitata) LLC, este prin definitie o afacere hibrid care permite uneia sau mai multor persoane sa-si desfasoare activitatea fara a-si risca bunurile personale prin limiterea raspunderii acestora, fara complexitatea corporatiilor folosite de obicei. Corporatia este o companie limitata de actiuni, in timp ce o companie LLC nu emite actiuni si detinatorii ei sunt denumiti membrii.
Companiile LLC au devenit cunoscute ca o forma de business care era taxata ca un parteneriat, in timp ce permitea o protectie personala similara cu cea a corporatiilor (societatilor pe actiuni). Dupa Legea Wyoming din 1977 si hotararea Fiscului din 1988, companiile LLC au devenit universal acceptate si toate statele din SUA au acum legislatie ce permite aceasta forma de organizare.
Fiecare stat american permite formarea unei companii cu raspundere limitata (LLC) existand totusi aspecte minore ce difera de la stat la stat, conceptul fundamental fiind acelasi:
• O companie LLC este o entitate legala separata precum o corporatie.
• O companie LLC nu detine actiuni. De aceea proprietarii nu sunt actionari ci membrii.
• O companie LLC poate fi formata cu un membru.
• Membrii nu sunt raspunzatori pentru datoriile companiei.
• Membrii unei companii LLC pot fi persoane fizice sau juridice, rezidente sau nonrezidente.
• O companie LLC nu plateste impozite. Membrii rezidenti sunt raspunzatori pentru plata impozitului pe venitul personal. Membrii nonrezidenti sunt raspunzatori pentru veniturile ce deriva din operatiuni comerciale efectuate pe teritoriul SUA.
• Membrii nonrezidenti nu platesc impozite si nu trebuie sa completeze declaratii de impozit daca veniturile nu provin de pe teritoriul SUA
Ceea ce deosebeste o companie llc formata in Delaware fata de celelalte state americane , este lejeritatea regulamentelor de functionare adoptate inca din 1990:
• In Delaware pot fi inregistrate companii ca IBC ( International Business Company ) cat si ca LLC ( limited liability company)
• O companie tip LLC este scutita de taxe daca actionarii sunt non-rezidenti si nu detin "Green Card".
• Confidentialitatea este asigurata prin legislatie pentru o companie tip LLC incorporata in Delaware, avand asigurată si anonimitatea identităţii Beneficiarul real.
• Companii pre incroporate sunt disponibile spre cumparare, asigurand clientilor o companie cu un istoric pre-existent.
• Serviciile de incorporare sunt rapide, necesitand doar 1-2 zile pentru a putea fi procesate.
• Atat actionarii cat si directorii unei companii offshore din Delaware pot fi de orice nationalitate.
• Modificarea jurisdictiei companiei este permisa
• Rapoartele de audit sau depunerea declaratiilor catre administratia locala nu sunt necasare pentru o companie tip LLC incorporata in Delaware.
• Existenta tratatului privind evitarea dublei impuneri intre Romania si U.S.A (a se citi Tratatul privind prevenirea dublei-impuneri anexa 2)
• Capitalul de baza nu trebuie consemnat
• Lipsa oricaror controale bancare sau fiscale
Iata cateva dintre avantajele pe care le puteti obtine prin inmatricularea unei companii in jurisdictia Delaware:
• Reducerea semnificativa ( chiar pana la 0%) a taxelor si impozitelor
• Un grad ridicat de confidentialitate
• Costuri reduse de operare
• Protectia averii personale
• Birocratie redusa
• Sisteme bancare sigure.
• Lipsa Taxei pe valoarea adaugata
Alegerea jurisdictiei potrivite pentru inmatricularea unei companii este o decizie importanta
* 4 * luni, 19 martie 2012
Taxele ridicate scot la iveala o tactica duplicitara din partea contribuabililor.
Faptul ca in Romania firmele platesc peste 250 de taxe si impozite statului, ii determina pe oamenii de afaceri autohtoni sa caute peste granita solutii de protejare a profiturilor, relateaza ziarl Gandul. Cea mai simpla si cea mai la indemana optiune este infiintarea unei companii, numita offshore, intr-un stat sau o jurisdictie unde fiscalitatea este foarte scazuta.
Infiintarea unui offshore costa uzual in jur de 2.000 - 3.000 de euro, o suma destul de mica, dar care protejeaza profiturile companiilor. Anual pentru mentenanta firmei, clientul mai achita de la cateva sute la cateva mii de euro
Pentru romani, cele mai bune variante sunt Delaware, Belize, Marea Britanie sau Elvetia. In Cipru, impozitul pe profit este de 10%, in timp ce la noi acesta este de 16%. In Malta, desi cota de impozit ajunge la 35%, companiile care au actionari nerezidenti, deci poate fi si un roman, au o rata de impunere efectiva de doar 4,17%. Totodata, in Marea Britanie nivelul impozitarii poate ajunge la 10%. O solutie interesanta o ofera Delaware cu un impozit 0 pentru nerezidenti.
In afara fiscalitatii reduse, proprietarul un offshore mai are avantajul ca poate ramane anonim, nu se supune controlului statului roman si are siguranta veniturilor.
Europa a fost zguduita in februarie de un scandal monstru privind folosirea statului Liechtenstein ca un paradis fiscal de catre multimilionarii germani. Cea mai importanta victima a fost Klaus Zumwinkel, director executiv al Deutsche Post (Posta Germana), care a fost acuzat ca a prejudiciat statul german cu peste 1,5 milioane de euro, prin neimpozitarea veniturilor.
In Romania, perceptia asupra unei companii offshore nu este una dintre cele mai favorabile. Se considera ca sub umbrela unei astfel de firme se incearca savarsirea unor fapte ilegale.
Astfel, profitul obtinut din activitati desfasurate in Romania, care se incadreaza la cota de 16% de impozit, se taxeaza in statul unde este inregistrata compania offshore si unde se aplica un impozit mai scazut.
Cu toate acestea, este nevoie de un tratat de evitare a dublei impuneri intre Romania si statul unde urmeaza sa fie inregistrata viitoarea companie, iar Delaware si Cipru ofera astfel de solutii, existand semnate astfel de tratate.
SURSA: Publicat de TaxFreeZone
SURSA: Firmeoffshore