Cine si cat castiga dupa cuplarea pietelor de energie electrica?
Cine si cat castiga dupa cuplarea pietelor de energie electrica? - 21 iulie 2015
Daca toata lumea se pricepe zilele acestea la Codul fiscal, noi incercam sa deslusim mecanismele pietei de energie dupa cuplarea pietelor (market coupling) si sa intelegem mai bine ce a castigat consumatorul roman din asta, respectiv producatorii de energie. Memorandumul de cuplare a pietei din Romania cu cele din Ungaria, Cehis si Slovacia (Polonia face opinie separata inca) a fost semnat in 2013, dar procesul efectiv s-a realizat anul trecut. Ar fi timpul ca ANRE sa nu incerce sa ne explice cat de bine s-au dezvoltat schimburile transfrontaliere din asta si mai ales cu ce ne-am ales.
In procesul de explicare a mecanismului de market coupling s-au facut niste declaratii de la care trebuie sa plecam acum, cand incercam sa facem o evaluare, asa cum de altfel pretinde ca a facut-o Autoritatea de reglementare. Ar fi interesanta si pozitia celor de la OPCOM si Transelectrica, institutii implicate direct in mecanism. Cu sprijinul cititorilor nostri redam cateva declaratii ale oficialitatilor, pentru ca mai apoi sa vedem si cat au fost ele de adevarate.
„Aderarea la pietele cuplate din Cehia, Slovacia si Ungaria presupune un proces de aliniere a pietei de energie electrica pentru ziua urmatoare din Romania la cerintele deja implementate in mecanismul de cuplare adoptat de cele trei tari si, pe cale de consecinta, preluarea corespunzatoare a modificarilor la nivelul legislatiei primare si secundare”, spunea un reprezentant al ANRE. La intrebarile referitoare la impactul cuplarii pietelor asupra pretului, adresate de participantii la instruire, reprezentantul ANRE a raspuns: „ANRE analizeaza impactul asupra pretului final platit de consumatori, urmand sa finalizeze procesul de analiza si consultare publica pe parcursul anului in curs, corelat cu termenele de implementare a cuplarii pietelor”. Cum s-a analizat de atunci incoace?
Pe de alta parte, inainte de cuplarea pietelor ANRE, Transelectrica si OPCOM, la intrebarea care ar fi avantajele market coupling, un reprezentant de la OPCOM a raspuns: „cresterea utilizarii capacitatii de interconexiune, stabilirea unei referinte pentru un pret regional si cresterea lichidatii PZU”.
Care dintre acestea reprezinta avantaje reale pentru consumatorii si producatorii de enegie electrica?
Cresterea capacitatii de interconexiune este un avantaj pentru Operatorul de Transport si de Sistem (OTS – adica Transelectrica). Cresterea lichiditatii PZU avantajeaza OPCOM, respectiv institutia poate incasa mai multi bani.
Si referinta regionala de pret, nu credem ca este un avantaj nici pentru consumatorii si nici pentru producatorii din Romania. Daca este ceva ce am invatat de la criza financiara care a inceput la sfarsitul anului 2007, este ca excesele dauneaza si provoaca mai multe probleme decat rezolvari. Un pret corect nu este un pret care se alineaza la nivelul cotatiilor europene.
Un pret corect este un pret care aduce un profit multumitor producatorilor si asigura un prag de suportabilitatea solid pentru consumatori. Referinta acestuia trebuie sa se evidentieze la nivel local (de exemplu), nu regional, si trebuie sa reflecte realitatea economica de la noi. Desigur, aceasta galusca cu market coupling trebuia prezentat ca pe un lucru pozitiv. La fel ca multe alte lucruri, am inghitit-o fara sa clipim. Ca de obicei nu am contestat, si nu am negociat absolut nimic.
Am luat-o de buna pentru ca era obligatia noastra deoarece Romania, asa cum au si scris cei de la ANRE, a semnat si s-a angajat ca va implementa aceasta cerinta. Cu toate acestea, Polonia, care trebuia si ea la randul ei sa faca parte din acest market coupling, a solicitat amanare. Cand ai peste 90% din productia de energie electrica din carbune (un carbune de altfel mult superior celui de la noi), e si normal sa nu vrei sa iti distrugi piata si sa iti protejeti participantii. ANRE, OPCOM si TRANSELECTRICA, sau oricare dintre cele trei entitati competente (in mod normal ar trebui sa fie ANRE, dar fiind toate de stat, poti sa le consideri unul si acelasi lucru) nu au facut nici un studiu de impact.
La intrebarea care ar fi impactul asupra pietei, asupra pretului la integrarea market coupling, OPCOM a raspuns printr-un reprezentat ca nu pot sa cuantifice acest impact pentru ca nu pot cuantifica comportamentul de piata al participantilor (modalitatea in care acestia vor reactiona). Si totusi, cei de la ANRE pot sa faca o analiza mai mult decat simplista ca sa ajunga la concluzia ca exportul a crescut dupa cuplarea pietelor. Sunt obligatii sa spuna ca e bine, altfel li se urca lumea in cap.
Referitor la afirmatia ANRE cu privire la 8% utilizarea capacitate de export si 48% capacitate de import exista posibilitatea ca ea sa fie corecta. ANRE a facut referire la capacitatea de interconexiune disponibila, rezultata din calcul.
Cea mai mare parte a capacitatii de interconexiune se aloca lunar si anual. Asadar, ramane capacitate putina pentru export la nivel zilnic. Avand in vedere faptul, ca in majoritatea timpului, pretul in Ungaria este mare, se exploateaza direct sau indirect (tranzit prin Serbia, sau Bulgaria-Serbia) aceasta ruta pentru a creste profitul. Sigur aceste oportunitati, sau speculatii pot sa creeze si o serie de variatii care sa nu duca la un rezultat pozitiv. In general, exista sentimentul ca volatilitatea preturilor pe toate pietele scade (avand in vedere ca pietele pentru ziua urmatoare reprezinta o referinta de pret pentru toata energia tranzactionata intr-o anumita piata).
Desi OPCOM a sustinut ca variatiile preturilor vor scadea, pentru ca asa s-a intamplat pe alte piete dupa market coupling, aceasta afirmatie nu a fost, dealtfel, niciodata sustinuta de un studiu serios. Acest lucru este foarte greu de demonstrat si necesita un studiu foarte amplu care sa integreze foarte multe variabile.
Conform legii 123/2012 (energie electrice si gazelor naturale), OPCOM are dreptul la licenta unica pentru operarea pietei centralizate de energie electrica. Din start acest lucru constituie o discriminare. Modalitatea in care sunt obigati producatorii sa vanda energia nu se adapteaza necesarului pietei de energie. Nu credem ca este constructiv in calitate de unic operator de piata de energie electrica din Romania sa promovezi niste produse standard care sa poate fi comparate cu cele de dincolo, pentru a arata cat de mic e pretul pe piata in raport cu ceilalti, in detrimentul producatorilor de energie regenerabila. E normal ca ulterior, toata lumea sa fie obligata sa tranzactioneze energie prin intermediul unor „inginerii financiare”, de unde este evident ca doar producatorii pierd, pentru ca altfel nu se poate tranzactiona acea energie.
Si atunci e normal sa se ajunga la mecanisme de piata care au, mai mult sau mai putin, legatura cu importul sau cu exportul de energie. Nevoia de a tranzactiona energie in felul acesta survine natural pentru ca asa e cadrul de reglementare, si numeni nu e de vina pentru aceasta. Pe de alta parte credem ca nici un producator nu ar trebui sa fie restrictionat de la posibilitatea de a exporta energie electrica. Legea liberei circulatii a marfurilor, pe care Romania si-a asumat-o, trebuie si respectata. Prin aceste restrictii se creaza doar confuzie si o serie de consecinte nefaste asupra comertului acestui produs exclusivist.
SURSA: Energy Center
Daca toata lumea se pricepe zilele acestea la Codul fiscal, noi incercam sa deslusim mecanismele pietei de energie dupa cuplarea pietelor (market coupling) si sa intelegem mai bine ce a castigat consumatorul roman din asta, respectiv producatorii de energie. Memorandumul de cuplare a pietei din Romania cu cele din Ungaria, Cehis si Slovacia (Polonia face opinie separata inca) a fost semnat in 2013, dar procesul efectiv s-a realizat anul trecut. Ar fi timpul ca ANRE sa nu incerce sa ne explice cat de bine s-au dezvoltat schimburile transfrontaliere din asta si mai ales cu ce ne-am ales.
In procesul de explicare a mecanismului de market coupling s-au facut niste declaratii de la care trebuie sa plecam acum, cand incercam sa facem o evaluare, asa cum de altfel pretinde ca a facut-o Autoritatea de reglementare. Ar fi interesanta si pozitia celor de la OPCOM si Transelectrica, institutii implicate direct in mecanism. Cu sprijinul cititorilor nostri redam cateva declaratii ale oficialitatilor, pentru ca mai apoi sa vedem si cat au fost ele de adevarate.
„Aderarea la pietele cuplate din Cehia, Slovacia si Ungaria presupune un proces de aliniere a pietei de energie electrica pentru ziua urmatoare din Romania la cerintele deja implementate in mecanismul de cuplare adoptat de cele trei tari si, pe cale de consecinta, preluarea corespunzatoare a modificarilor la nivelul legislatiei primare si secundare”, spunea un reprezentant al ANRE. La intrebarile referitoare la impactul cuplarii pietelor asupra pretului, adresate de participantii la instruire, reprezentantul ANRE a raspuns: „ANRE analizeaza impactul asupra pretului final platit de consumatori, urmand sa finalizeze procesul de analiza si consultare publica pe parcursul anului in curs, corelat cu termenele de implementare a cuplarii pietelor”. Cum s-a analizat de atunci incoace?
Pe de alta parte, inainte de cuplarea pietelor ANRE, Transelectrica si OPCOM, la intrebarea care ar fi avantajele market coupling, un reprezentant de la OPCOM a raspuns: „cresterea utilizarii capacitatii de interconexiune, stabilirea unei referinte pentru un pret regional si cresterea lichidatii PZU”.
Care dintre acestea reprezinta avantaje reale pentru consumatorii si producatorii de enegie electrica?
Cresterea capacitatii de interconexiune este un avantaj pentru Operatorul de Transport si de Sistem (OTS – adica Transelectrica). Cresterea lichiditatii PZU avantajeaza OPCOM, respectiv institutia poate incasa mai multi bani.
Si referinta regionala de pret, nu credem ca este un avantaj nici pentru consumatorii si nici pentru producatorii din Romania. Daca este ceva ce am invatat de la criza financiara care a inceput la sfarsitul anului 2007, este ca excesele dauneaza si provoaca mai multe probleme decat rezolvari. Un pret corect nu este un pret care se alineaza la nivelul cotatiilor europene.
Un pret corect este un pret care aduce un profit multumitor producatorilor si asigura un prag de suportabilitatea solid pentru consumatori. Referinta acestuia trebuie sa se evidentieze la nivel local (de exemplu), nu regional, si trebuie sa reflecte realitatea economica de la noi. Desigur, aceasta galusca cu market coupling trebuia prezentat ca pe un lucru pozitiv. La fel ca multe alte lucruri, am inghitit-o fara sa clipim. Ca de obicei nu am contestat, si nu am negociat absolut nimic.
Am luat-o de buna pentru ca era obligatia noastra deoarece Romania, asa cum au si scris cei de la ANRE, a semnat si s-a angajat ca va implementa aceasta cerinta. Cu toate acestea, Polonia, care trebuia si ea la randul ei sa faca parte din acest market coupling, a solicitat amanare. Cand ai peste 90% din productia de energie electrica din carbune (un carbune de altfel mult superior celui de la noi), e si normal sa nu vrei sa iti distrugi piata si sa iti protejeti participantii. ANRE, OPCOM si TRANSELECTRICA, sau oricare dintre cele trei entitati competente (in mod normal ar trebui sa fie ANRE, dar fiind toate de stat, poti sa le consideri unul si acelasi lucru) nu au facut nici un studiu de impact.
La intrebarea care ar fi impactul asupra pietei, asupra pretului la integrarea market coupling, OPCOM a raspuns printr-un reprezentat ca nu pot sa cuantifice acest impact pentru ca nu pot cuantifica comportamentul de piata al participantilor (modalitatea in care acestia vor reactiona). Si totusi, cei de la ANRE pot sa faca o analiza mai mult decat simplista ca sa ajunga la concluzia ca exportul a crescut dupa cuplarea pietelor. Sunt obligatii sa spuna ca e bine, altfel li se urca lumea in cap.
Referitor la afirmatia ANRE cu privire la 8% utilizarea capacitate de export si 48% capacitate de import exista posibilitatea ca ea sa fie corecta. ANRE a facut referire la capacitatea de interconexiune disponibila, rezultata din calcul.
Cea mai mare parte a capacitatii de interconexiune se aloca lunar si anual. Asadar, ramane capacitate putina pentru export la nivel zilnic. Avand in vedere faptul, ca in majoritatea timpului, pretul in Ungaria este mare, se exploateaza direct sau indirect (tranzit prin Serbia, sau Bulgaria-Serbia) aceasta ruta pentru a creste profitul. Sigur aceste oportunitati, sau speculatii pot sa creeze si o serie de variatii care sa nu duca la un rezultat pozitiv. In general, exista sentimentul ca volatilitatea preturilor pe toate pietele scade (avand in vedere ca pietele pentru ziua urmatoare reprezinta o referinta de pret pentru toata energia tranzactionata intr-o anumita piata).
Desi OPCOM a sustinut ca variatiile preturilor vor scadea, pentru ca asa s-a intamplat pe alte piete dupa market coupling, aceasta afirmatie nu a fost, dealtfel, niciodata sustinuta de un studiu serios. Acest lucru este foarte greu de demonstrat si necesita un studiu foarte amplu care sa integreze foarte multe variabile.
Conform legii 123/2012 (energie electrice si gazelor naturale), OPCOM are dreptul la licenta unica pentru operarea pietei centralizate de energie electrica. Din start acest lucru constituie o discriminare. Modalitatea in care sunt obigati producatorii sa vanda energia nu se adapteaza necesarului pietei de energie. Nu credem ca este constructiv in calitate de unic operator de piata de energie electrica din Romania sa promovezi niste produse standard care sa poate fi comparate cu cele de dincolo, pentru a arata cat de mic e pretul pe piata in raport cu ceilalti, in detrimentul producatorilor de energie regenerabila. E normal ca ulterior, toata lumea sa fie obligata sa tranzactioneze energie prin intermediul unor „inginerii financiare”, de unde este evident ca doar producatorii pierd, pentru ca altfel nu se poate tranzactiona acea energie.
Si atunci e normal sa se ajunga la mecanisme de piata care au, mai mult sau mai putin, legatura cu importul sau cu exportul de energie. Nevoia de a tranzactiona energie in felul acesta survine natural pentru ca asa e cadrul de reglementare, si numeni nu e de vina pentru aceasta. Pe de alta parte credem ca nici un producator nu ar trebui sa fie restrictionat de la posibilitatea de a exporta energie electrica. Legea liberei circulatii a marfurilor, pe care Romania si-a asumat-o, trebuie si respectata. Prin aceste restrictii se creaza doar confuzie si o serie de consecinte nefaste asupra comertului acestui produs exclusivist.
SURSA: Energy Center
Reguli fiscale noi privind piaţa energiei electrice
Reguli fiscale noi privind piaţa energiei electrice - 02 Februarie 2015. Autor: Ion TIŢA-CĂLIN
Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.80/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României nr.906 din 12 decembrie 2014, au fost modificate dispoziţiile art.160 alin.(2) lit. e) din Codul fiscal privind aplicarea taxării inverse asupra livrării de energie electrică către un comerciant persoană impozabilă.
Prin noile dispoziţii s-a reglementat şi situaţia comercianţilor persoane impozabile cumpărători de energie electrică obţin licenţa de furnizare a energiei electrice în perioada 1 - 31 decembrie a unui an calendaristic şi care trebuie să depună la organul fiscal competent o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că au avut un consum propriu de maximum 1% din energia electrică cumpărată în perioada din luna decembrie în care a deţinut licenţa de furnizare, care este valabilă pentru toate achiziţiile de energie electrică efectuate în anul calendaristic în care se depune această declaraţie.
Având în vedere că formularul de declaraţie utilizat de comercianţii persoane impozabile cumpărători de energie electrică este aprobat prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.3713/2013 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului (089) “Declaraţie pe propria răspundere pentru îndeplinirea condiţiei prevăzute la art.160 alin.(2) lit.e) pct.2 din Codul fiscal”, s-a considerat că este necesară modificarea acestui formular, a instrucţiunilor de completare şi a procedurii de gestionare a declaraţiei şi completarea lor cu informaţii referitoare la persoanele impozabile care obţin licenţa de furnizare a energiei electrice în luna decembrie.
SURSA: CUGET LIBER
Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.80/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României nr.906 din 12 decembrie 2014, au fost modificate dispoziţiile art.160 alin.(2) lit. e) din Codul fiscal privind aplicarea taxării inverse asupra livrării de energie electrică către un comerciant persoană impozabilă.
Prin noile dispoziţii s-a reglementat şi situaţia comercianţilor persoane impozabile cumpărători de energie electrică obţin licenţa de furnizare a energiei electrice în perioada 1 - 31 decembrie a unui an calendaristic şi care trebuie să depună la organul fiscal competent o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că au avut un consum propriu de maximum 1% din energia electrică cumpărată în perioada din luna decembrie în care a deţinut licenţa de furnizare, care este valabilă pentru toate achiziţiile de energie electrică efectuate în anul calendaristic în care se depune această declaraţie.
Având în vedere că formularul de declaraţie utilizat de comercianţii persoane impozabile cumpărători de energie electrică este aprobat prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.3713/2013 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului (089) “Declaraţie pe propria răspundere pentru îndeplinirea condiţiei prevăzute la art.160 alin.(2) lit.e) pct.2 din Codul fiscal”, s-a considerat că este necesară modificarea acestui formular, a instrucţiunilor de completare şi a procedurii de gestionare a declaraţiei şi completarea lor cu informaţii referitoare la persoanele impozabile care obţin licenţa de furnizare a energiei electrice în luna decembrie.
SURSA: CUGET LIBER
Plata TVA în ţara de origine de către firmele nerezidente din România ar lăsa fără lichiditate Piaţa Spot a platformei OPCOM
Plata TVA în ţara de origine de către firmele nerezidente din România ar lăsa fără lichiditate Piaţa Spot a platformei OPCOM - 27 Martie 2011 | Alexandru Moldovan pentru Saptamana Financiara
Concret, modificarea adusă Codului Fiscal şi valabilă de la 1 ianuarie 2010, prevede că în cazul livrării de gaze naturale prin intermediul sistemelor de distribuţie, precum şi în cazul livrărilor de energie către consumatori persoane impozabile, locul livrării se consideră acolo unde comerciantul îşi are sediul activităţii economice sau unde este sediul firmei, locul unde are domiciliul sau unde este stabilită reşedinţa.
Ministerul Finanţelor se află în faţa unei dileme pe care şi-a creat-o singur prin modificarea Codului Fiscal, în urmă cu un an, modificare ce dă dreptul teoretic firmelor care activează în domeniul distribuţiei de produse petroliere, gaze şi electricitate să plătească TVA în ţara lor de origine, în situaţia în care sediul social al acestora nu se află în România. Deşi această prevedere nu a fost pusă încă în practică, tot mai multe societăţi solicită exceptarea de la plata TVA în România.
Modificarea Codului Fiscal nu a fost o invenţie a finanţiştilor români, ci o transpunere a unei Directive Europene, fără a se lua în considerare însă şi efectele ei. La un an de la apariţia respectivei facilităţi, Ministerul Finanţelor nu mai poate ignora propriile reglementări, care ar putea avea consecinţe extrem de nefaste asupra viitoarei burse de energie, în primul rând, dar şi asupra încasărilor din TVA la bugetul de stat. Firmele străine prezente pe piaţa românească, din domeniul gazelor şi al energiei în speţă, cu sediul social în ţările lor de origine, sunt îndreptăţite să solicite respectarea Directivei Europene, precum şi a Codului Fiscal, mai ales că acestea îşi recuperează TVA plătită în România la intervale foarte lungi de timp, în cel mai fericit caz la nouă-zece luni, faţă de 45 de zile, cât prevede legea. Or, în cazul tranzacţiilor cu energie electrică sau gaze naturale, valoarea TVA ce însoţeşte fiecare factură emisă este foarte mare. Se apreciază, spre exemplu, că numai în 2010, în domeniul energiei electrice, plata TVA pentru facturile emise a depăşit nivelul de 70 de milioane de euro, din care cel puţin 30 de milioane de euro revin plăţilor făcute de nerezidenţi. Dacă în domeniul gazelor naturale nu avem încă o piaţă concurenţială reală şi nici tranzacţii pe o bursă de specialitate, în schimb în domeniul energiei electrice tranzacţiile de pe Piaţa pentru Ziua Următoare (PZU) a platformei de tranzacţionare OPCOM riscă să rămână fără lichiditate, tocmai din cauza aplicării măsurii amintite.
Cine îşi sapă groapa singur
În momentul de faţă, în România, orice factură este însoţită de TVA. Concret, modificarea adusă Codului Fiscal şi valabilă de la 1 ianuarie 2010, prevede că în cazul livrării de gaze naturale prin intermediul sistemelor de distribuţie, precum şi în cazul livrărilor de energie către consumatori persoane impozabile, locul livrării se consideră acolo unde comerciantul îşi are sediul activităţii economice sau unde este sediul firmei, locul unde are domiciliul sau unde este stabilită reşedinţa. Evident, pe piaţa energiei electrice din România activează firme cu sediul social în Cehia, Germania sau Italia şi nu numai, motiv pentru care acestea au tot dreptul să solicite plata TVA acolo. Lucrurile devin însă extrem de complicate pentru piaţă, care în această situaţie s-ar vedea lipsită de lichiditate, dar şi pentru statul român, care nu ar mai încasa TVA aşa cum o face acum. „Dezechilibrul nu poate fi suportat din punct de vedere valoric”, afirmă Victor Ionescu, directorul general al OPCOM, platforma de tranzacţionare a energiei electrice din România. „La simulările pe care le-am făcut s-a demonstrat că TVA aferentă tranzacţiilor cu energie electrică de către nerezidenţi pe Piaţa pentru Ziua Următoare este mult mai mare decât cifra de afaceri a operatorului OPCOM”, mai spune Victor Ionescu. Să vedem ce înseamnă acest lucru.
Cåt de voluntară este piaţa?
În piaţa de energie electrică, operatorul OPCOM joacă rolul de contraparte, poziţie care permite ca decontările să fie făcute foarte repede între traderi, iar piaţa să se bucure de o lichiditate foarte ridicată. Cifra de afaceri a OPCOM este însă de aproximativ 4 milioane de euro anual. Dacă luăm în considerare faptul că nivelul TVA se ridică la circa 70 de milioane de euro anual, iar nerezidenţilor le revin aproximativ 30 de milioane de euro din TVA, ajungem la concluzia că pe lună ar „dispărea” din piaţă o sumă aproape egală cu întreaga cifră de afaceri a OPCOM pe un an. În mod evident, există riscul de blocare a tranzacţiilor, în ciuda faptului că acestea au în spate garanţii obligatorii. Mai mult decât atât, în cazul aplicării corecte a Codului Fiscal, inclusiv firme româneşti ar putea să-şi stabilească sediul social în alte ţări, astfel încât să evite plata TVA în România. În mod teoretic, există şi o portiţă de scăpare. Pentru a se evita o blocare a Pieţei pentru Ziua Următoare, se poate lua în considerare faptul că aceasta este o piaţă voluntară, iar participarea la tranzacţii trebuie să ţină seama de acest lucru, precum şi de conven-ţiile pieţei, acceptate de către toţi participanţii. Într-o asemenea conjunctură există însă riscul, teoretic, ca o parte din participanţii la piaţă să renunţe la tranzacţii, ceea ce ar echivala însă tot cu reducerea lichidităţii, precum şi a volumului de tranzacţii. Dilema în care s-a intrat poate avea însă şi alte soluţii, dar acestea presupun costuri suplimentare, care în final se vor regăsi în preţul energiei electrice.
Trei soluţii şi o rezolvare: preţ mai mare
Preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Energie (AFER) din România, Ion Lungu, consideră că „OPCOM are posibilitatea de a se apăra” în faţa acestei situaţii şi confirmă faptul că în momentul de faţă există o comisie de specialişti care discută atât cu reprezentanţii OPCOM, cât şi cu cei ai Ministerului Finanţelor, astfel încât legea să fie respectată. Preşedintele AFER este, în acelaşi timp, de acord cu faptul că lichiditatea pieţei de energie este una foarte bună şi că aceasta trebuie păstrată în avantajul tuturor participanţilor. S-au identificat trei so-luţii, fiecare cu avantajele şi deza-vantajele ei, pe baza cărora se poartă discuţiile. Pentru optimizarea fluxului de numerar, OPCOM ar trebui să primească contravaloarea TVA de la stat (din urma tranzac-ţiilor) în 45 de zile, cât prevede legea, urmând ca acţiunea de control să se facă ulterior (în momentul de faţă nu se acceptă plata TVA decât după efectuarea controlului de la Finanţe, care depăşeşte însă mult termenul de 45 de zile). Este o soluţie oarecum utopică însă, având în vedere „foamea” de bani a statului şi lipsa lui de reacţie. Tot în această variantă, energia ar putea fi decuplată de TVA. În cea de-a doua variantă, s-ar impune nevoia unei prefinanţări a OPCOM (posibil un împrumut), din care să fie plătit TVA, iar ulterior costurile acestui credit să fie acoperite de către toţi participanţii la piaţă sau numai de către nerezidenţi. Evident, asta ar duce inevitabil la creşterea preţului energiei. În fine, o a treia variantă ar presupune introducerea unui sistem de taxare inversă (TVA să se aplice la vânzătorul final), propunere pe care o regăsim şi în sectorul de panificaţie sau al comer-ţului cu cereale, ca o măsură de eradicare a corupţiei. Numai că pentru aplicarea taxării inverse trebuie să avem aprobarea Comisiei Europene. În sectorul panificaţiei s-a solicitat Comisiei aplicarea taxării inverse încă de anul trecut, dar nici acum nu avem un răspuns. Cert este că, dintre toate soluţiile identificate până acum, pentru a evita un colaps al pieţei de energie, toate duc, în final, la creşterea preţurilor. Or acest lucru nu-l doreşte nimeni în România.
Piaţa pentru Ziua Următoare, în plină expansiune
Volumul tranzacţiilor cu energie electrică cu livrare în ziua următoare a crescut cu 43% faţă de luna februarie 2010, tranzacţiile totale evoluând de la 543.423,018 MWh anul trecut, la 777.959,697 MWh în februarie 2011, respectiv în valori medii orare de la 808,665 MWh/h la 1.157,678 MWh/h. Aceste cifre absolute, echivalate în ponderi din cererea de consum, aflată conform statisticilor provizorii în creştere cu aproximativ 8% faţă de februarie anul trecut, indică un salt cu 4 procente al cotei spot corespunzătoare lunii februarie 2011, stabilită la 16,35%, faţă de 12,28%, valoare stabilită cu exact un an în urmă. Preţul mediu corespunzător tranzacţiilor spot din luna februarie a fost de 194,09 lei/MWh (45,67 EUR/MWh), poziţia în cadrul domeniului de variaţie al preţurilor medii lunare în pieţele spot din Europa, stabilit între 45 eu-ro/MWh şi 67 euro/MWh, fiind la 13 procente sub media europeană de 53 euro/MWh, valoare aproximativ constantă comparativ cu luna de debut a anului 2011. Raportat la rezultatele lunii anterioare, analiza comparativă de preţ la nivelul burselor europene considerate indică variaţii absolute care pornesc de la mai puţin de 1 euro/MWh şi ating aproximativ 7 euro/MWh, piaţa spot administrată de OPCOM consemnând pentru luna februarie o creştere cu 1,58 euro/MWh faţă de ianuarie 2011. Interesul pentru tranzacţiile cu livrare în ziua următoare, stabilizat în ultimele cinci luni la un coeficient de participare de circa 67% (în medie 71 de participanţi dintr-un total de 106 înregistraţi), s-a materializat în tranzacţii orare care, agregat la nivelul întregii pieţe, au variat într-o marjă între 778 MWh/h şi 1.607 MWh/h. Transpuse în ponderi din consumul mediu orar, volumele tranzacţionate agregate la nivelul fiecărei ore au depăşit nivelul de 10%, în timp ce în circa 87% din cele 672 de intervale orare ale lunii volumele au excedat pragul de 1.000 MWh/h.
SURSA: Bizlawyer
Concret, modificarea adusă Codului Fiscal şi valabilă de la 1 ianuarie 2010, prevede că în cazul livrării de gaze naturale prin intermediul sistemelor de distribuţie, precum şi în cazul livrărilor de energie către consumatori persoane impozabile, locul livrării se consideră acolo unde comerciantul îşi are sediul activităţii economice sau unde este sediul firmei, locul unde are domiciliul sau unde este stabilită reşedinţa.
Ministerul Finanţelor se află în faţa unei dileme pe care şi-a creat-o singur prin modificarea Codului Fiscal, în urmă cu un an, modificare ce dă dreptul teoretic firmelor care activează în domeniul distribuţiei de produse petroliere, gaze şi electricitate să plătească TVA în ţara lor de origine, în situaţia în care sediul social al acestora nu se află în România. Deşi această prevedere nu a fost pusă încă în practică, tot mai multe societăţi solicită exceptarea de la plata TVA în România.
Modificarea Codului Fiscal nu a fost o invenţie a finanţiştilor români, ci o transpunere a unei Directive Europene, fără a se lua în considerare însă şi efectele ei. La un an de la apariţia respectivei facilităţi, Ministerul Finanţelor nu mai poate ignora propriile reglementări, care ar putea avea consecinţe extrem de nefaste asupra viitoarei burse de energie, în primul rând, dar şi asupra încasărilor din TVA la bugetul de stat. Firmele străine prezente pe piaţa românească, din domeniul gazelor şi al energiei în speţă, cu sediul social în ţările lor de origine, sunt îndreptăţite să solicite respectarea Directivei Europene, precum şi a Codului Fiscal, mai ales că acestea îşi recuperează TVA plătită în România la intervale foarte lungi de timp, în cel mai fericit caz la nouă-zece luni, faţă de 45 de zile, cât prevede legea. Or, în cazul tranzacţiilor cu energie electrică sau gaze naturale, valoarea TVA ce însoţeşte fiecare factură emisă este foarte mare. Se apreciază, spre exemplu, că numai în 2010, în domeniul energiei electrice, plata TVA pentru facturile emise a depăşit nivelul de 70 de milioane de euro, din care cel puţin 30 de milioane de euro revin plăţilor făcute de nerezidenţi. Dacă în domeniul gazelor naturale nu avem încă o piaţă concurenţială reală şi nici tranzacţii pe o bursă de specialitate, în schimb în domeniul energiei electrice tranzacţiile de pe Piaţa pentru Ziua Următoare (PZU) a platformei de tranzacţionare OPCOM riscă să rămână fără lichiditate, tocmai din cauza aplicării măsurii amintite.
Cine îşi sapă groapa singur
În momentul de faţă, în România, orice factură este însoţită de TVA. Concret, modificarea adusă Codului Fiscal şi valabilă de la 1 ianuarie 2010, prevede că în cazul livrării de gaze naturale prin intermediul sistemelor de distribuţie, precum şi în cazul livrărilor de energie către consumatori persoane impozabile, locul livrării se consideră acolo unde comerciantul îşi are sediul activităţii economice sau unde este sediul firmei, locul unde are domiciliul sau unde este stabilită reşedinţa. Evident, pe piaţa energiei electrice din România activează firme cu sediul social în Cehia, Germania sau Italia şi nu numai, motiv pentru care acestea au tot dreptul să solicite plata TVA acolo. Lucrurile devin însă extrem de complicate pentru piaţă, care în această situaţie s-ar vedea lipsită de lichiditate, dar şi pentru statul român, care nu ar mai încasa TVA aşa cum o face acum. „Dezechilibrul nu poate fi suportat din punct de vedere valoric”, afirmă Victor Ionescu, directorul general al OPCOM, platforma de tranzacţionare a energiei electrice din România. „La simulările pe care le-am făcut s-a demonstrat că TVA aferentă tranzacţiilor cu energie electrică de către nerezidenţi pe Piaţa pentru Ziua Următoare este mult mai mare decât cifra de afaceri a operatorului OPCOM”, mai spune Victor Ionescu. Să vedem ce înseamnă acest lucru.
Cåt de voluntară este piaţa?
În piaţa de energie electrică, operatorul OPCOM joacă rolul de contraparte, poziţie care permite ca decontările să fie făcute foarte repede între traderi, iar piaţa să se bucure de o lichiditate foarte ridicată. Cifra de afaceri a OPCOM este însă de aproximativ 4 milioane de euro anual. Dacă luăm în considerare faptul că nivelul TVA se ridică la circa 70 de milioane de euro anual, iar nerezidenţilor le revin aproximativ 30 de milioane de euro din TVA, ajungem la concluzia că pe lună ar „dispărea” din piaţă o sumă aproape egală cu întreaga cifră de afaceri a OPCOM pe un an. În mod evident, există riscul de blocare a tranzacţiilor, în ciuda faptului că acestea au în spate garanţii obligatorii. Mai mult decât atât, în cazul aplicării corecte a Codului Fiscal, inclusiv firme româneşti ar putea să-şi stabilească sediul social în alte ţări, astfel încât să evite plata TVA în România. În mod teoretic, există şi o portiţă de scăpare. Pentru a se evita o blocare a Pieţei pentru Ziua Următoare, se poate lua în considerare faptul că aceasta este o piaţă voluntară, iar participarea la tranzacţii trebuie să ţină seama de acest lucru, precum şi de conven-ţiile pieţei, acceptate de către toţi participanţii. Într-o asemenea conjunctură există însă riscul, teoretic, ca o parte din participanţii la piaţă să renunţe la tranzacţii, ceea ce ar echivala însă tot cu reducerea lichidităţii, precum şi a volumului de tranzacţii. Dilema în care s-a intrat poate avea însă şi alte soluţii, dar acestea presupun costuri suplimentare, care în final se vor regăsi în preţul energiei electrice.
Trei soluţii şi o rezolvare: preţ mai mare
Preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Energie (AFER) din România, Ion Lungu, consideră că „OPCOM are posibilitatea de a se apăra” în faţa acestei situaţii şi confirmă faptul că în momentul de faţă există o comisie de specialişti care discută atât cu reprezentanţii OPCOM, cât şi cu cei ai Ministerului Finanţelor, astfel încât legea să fie respectată. Preşedintele AFER este, în acelaşi timp, de acord cu faptul că lichiditatea pieţei de energie este una foarte bună şi că aceasta trebuie păstrată în avantajul tuturor participanţilor. S-au identificat trei so-luţii, fiecare cu avantajele şi deza-vantajele ei, pe baza cărora se poartă discuţiile. Pentru optimizarea fluxului de numerar, OPCOM ar trebui să primească contravaloarea TVA de la stat (din urma tranzac-ţiilor) în 45 de zile, cât prevede legea, urmând ca acţiunea de control să se facă ulterior (în momentul de faţă nu se acceptă plata TVA decât după efectuarea controlului de la Finanţe, care depăşeşte însă mult termenul de 45 de zile). Este o soluţie oarecum utopică însă, având în vedere „foamea” de bani a statului şi lipsa lui de reacţie. Tot în această variantă, energia ar putea fi decuplată de TVA. În cea de-a doua variantă, s-ar impune nevoia unei prefinanţări a OPCOM (posibil un împrumut), din care să fie plătit TVA, iar ulterior costurile acestui credit să fie acoperite de către toţi participanţii la piaţă sau numai de către nerezidenţi. Evident, asta ar duce inevitabil la creşterea preţului energiei. În fine, o a treia variantă ar presupune introducerea unui sistem de taxare inversă (TVA să se aplice la vânzătorul final), propunere pe care o regăsim şi în sectorul de panificaţie sau al comer-ţului cu cereale, ca o măsură de eradicare a corupţiei. Numai că pentru aplicarea taxării inverse trebuie să avem aprobarea Comisiei Europene. În sectorul panificaţiei s-a solicitat Comisiei aplicarea taxării inverse încă de anul trecut, dar nici acum nu avem un răspuns. Cert este că, dintre toate soluţiile identificate până acum, pentru a evita un colaps al pieţei de energie, toate duc, în final, la creşterea preţurilor. Or acest lucru nu-l doreşte nimeni în România.
Piaţa pentru Ziua Următoare, în plină expansiune
Volumul tranzacţiilor cu energie electrică cu livrare în ziua următoare a crescut cu 43% faţă de luna februarie 2010, tranzacţiile totale evoluând de la 543.423,018 MWh anul trecut, la 777.959,697 MWh în februarie 2011, respectiv în valori medii orare de la 808,665 MWh/h la 1.157,678 MWh/h. Aceste cifre absolute, echivalate în ponderi din cererea de consum, aflată conform statisticilor provizorii în creştere cu aproximativ 8% faţă de februarie anul trecut, indică un salt cu 4 procente al cotei spot corespunzătoare lunii februarie 2011, stabilită la 16,35%, faţă de 12,28%, valoare stabilită cu exact un an în urmă. Preţul mediu corespunzător tranzacţiilor spot din luna februarie a fost de 194,09 lei/MWh (45,67 EUR/MWh), poziţia în cadrul domeniului de variaţie al preţurilor medii lunare în pieţele spot din Europa, stabilit între 45 eu-ro/MWh şi 67 euro/MWh, fiind la 13 procente sub media europeană de 53 euro/MWh, valoare aproximativ constantă comparativ cu luna de debut a anului 2011. Raportat la rezultatele lunii anterioare, analiza comparativă de preţ la nivelul burselor europene considerate indică variaţii absolute care pornesc de la mai puţin de 1 euro/MWh şi ating aproximativ 7 euro/MWh, piaţa spot administrată de OPCOM consemnând pentru luna februarie o creştere cu 1,58 euro/MWh faţă de ianuarie 2011. Interesul pentru tranzacţiile cu livrare în ziua următoare, stabilizat în ultimele cinci luni la un coeficient de participare de circa 67% (în medie 71 de participanţi dintr-un total de 106 înregistraţi), s-a materializat în tranzacţii orare care, agregat la nivelul întregii pieţe, au variat într-o marjă între 778 MWh/h şi 1.607 MWh/h. Transpuse în ponderi din consumul mediu orar, volumele tranzacţionate agregate la nivelul fiecărei ore au depăşit nivelul de 10%, în timp ce în circa 87% din cele 672 de intervale orare ale lunii volumele au excedat pragul de 1.000 MWh/h.
SURSA: Bizlawyer