Societatea românească, așa cum e conformată astăzi, datorează totul Revoluției Române! Revoluția i-a redat libertatea și demnitatea, a desființat autoritarismul statului comunist, i-a scos pe deținuții politici din închisori, i-a restituit poemul lui Andrei Mureșanu: „
Deșteaptă-te, române!” ca imn Național al României moderne, a deschis frontierele, le-a dat înapoi românilor pământurile și casele și i-a îndemnat să-și ia destinul în propriile mâini!
Revoluția a angajat România spre statul de drept; au avut loc alegeri libere, a fost instituit Parlamentul, și a fost adoptată a șaptea Constituție a României! Dar Revoluția Română a însemnat, totodată, și peste o mie și o sută de jertfe umane, și sute de mutilați ori răniți, mii de arestați și schingiuiți de către cei care au apărat Regimul Ceaușescu până în ultima lui clipă
Au trecut 25 de ani de atunci. Și ce ușor am uitat! România s-a confruntat, apoi, cu tranziția chinuitoare de la o gândire totalitară la a uneia a drepturilor și libertății. Odată cu celelalte popoare ale Estului, România a reușit să ajungă în concertul națiunilor europene. Comunismul s-a prăbușit. Și, totodată, hegemonia totalitarismului sovietic!
Pe undeva, România trăia momentul de la 1 decembrie 1918. În sfârșit reîntregită în sufletul său național, România începuse să aspire, din nou, la un nou început, la un nou viitor! Dar au trecut anii. Timpul românesc al redeșteptării a fost încetinit. Trecutul a confiscat prezentul și drumul spre viitorul promis a devenit tot mai nesigur. Trăim astăzi consecințele unei Revoluții care n-a putut fi dusă până la capăt! Generația Revoluției a coborât încet-încet sub pământ. Iar memoria publică este îndemnată să o uite. La un sfert de secol de la Cele 7 Zile Glorioase ale Revoluției,voci întunecate, dar tot mai numeroase și tot mai insistente, au impus în spațiul public ideea „loviturii de stat”! După ele, nici măcar atât n-a putut să facă poporul român, nici măcar o revoluție a lui!
„Evenimentele din decembrie” nu sunt opera sa, sunt ale Securității, ale „ înțelegerilor de la Malta ” și ale serviciilor marilor puteri! Iar românii, care au ieșit cu miile în stradă, au fost cu toți manipulați „Au murit ca proștii!” graseia cineva..
Nici o știință nu se hrănește din luxul unei ignoranțe premeditate! A nu cerceta istoria pe motiv că nu-ți convin urmările ei, înseamnă a face dintr-o nobilă profesie o banală manufactură... Dar poți preda urmașilor istoria pe care tu însuți nu vrei să o cunoști? Revoluția din Decembrie aniversează un sfert de secol! Cu un sfert de secol în urmă, zeci de mii de români au ieșit în stradă pentru a alunga Dictatorul. De atunci, s-a lăsat tăcerea! Mai ales, tăcerea istoricului român. Ca și cum Revoluția n-ar fi existat, mia de morți n-ar fi existat, miile de arestați n-ar fi fost schingiuiți, zecile de cadavre n-ar fi fost incinerate și cenușa lor aruncată la gura de canal!
Doamne, ce ar fi gândit acum, în anul de grație 2014, cronicarul Nicolae Iorga?
Claudiu IORDACHECaietele Revoluţiei pdf
Deșteaptă-te, române!” ca imn Național al României moderne, a deschis frontierele, le-a dat înapoi românilor pământurile și casele și i-a îndemnat să-și ia destinul în propriile mâini!
Revoluția a angajat România spre statul de drept; au avut loc alegeri libere, a fost instituit Parlamentul, și a fost adoptată a șaptea Constituție a României! Dar Revoluția Română a însemnat, totodată, și peste o mie și o sută de jertfe umane, și sute de mutilați ori răniți, mii de arestați și schingiuiți de către cei care au apărat Regimul Ceaușescu până în ultima lui clipă
Au trecut 25 de ani de atunci. Și ce ușor am uitat! România s-a confruntat, apoi, cu tranziția chinuitoare de la o gândire totalitară la a uneia a drepturilor și libertății. Odată cu celelalte popoare ale Estului, România a reușit să ajungă în concertul națiunilor europene. Comunismul s-a prăbușit. Și, totodată, hegemonia totalitarismului sovietic!
Pe undeva, România trăia momentul de la 1 decembrie 1918. În sfârșit reîntregită în sufletul său național, România începuse să aspire, din nou, la un nou început, la un nou viitor! Dar au trecut anii. Timpul românesc al redeșteptării a fost încetinit. Trecutul a confiscat prezentul și drumul spre viitorul promis a devenit tot mai nesigur. Trăim astăzi consecințele unei Revoluții care n-a putut fi dusă până la capăt! Generația Revoluției a coborât încet-încet sub pământ. Iar memoria publică este îndemnată să o uite. La un sfert de secol de la Cele 7 Zile Glorioase ale Revoluției,voci întunecate, dar tot mai numeroase și tot mai insistente, au impus în spațiul public ideea „loviturii de stat”! După ele, nici măcar atât n-a putut să facă poporul român, nici măcar o revoluție a lui!
„Evenimentele din decembrie” nu sunt opera sa, sunt ale Securității, ale „ înțelegerilor de la Malta ” și ale serviciilor marilor puteri! Iar românii, care au ieșit cu miile în stradă, au fost cu toți manipulați „Au murit ca proștii!” graseia cineva..
Nici o știință nu se hrănește din luxul unei ignoranțe premeditate! A nu cerceta istoria pe motiv că nu-ți convin urmările ei, înseamnă a face dintr-o nobilă profesie o banală manufactură... Dar poți preda urmașilor istoria pe care tu însuți nu vrei să o cunoști? Revoluția din Decembrie aniversează un sfert de secol! Cu un sfert de secol în urmă, zeci de mii de români au ieșit în stradă pentru a alunga Dictatorul. De atunci, s-a lăsat tăcerea! Mai ales, tăcerea istoricului român. Ca și cum Revoluția n-ar fi existat, mia de morți n-ar fi existat, miile de arestați n-ar fi fost schingiuiți, zecile de cadavre n-ar fi fost incinerate și cenușa lor aruncată la gura de canal!
Doamne, ce ar fi gândit acum, în anul de grație 2014, cronicarul Nicolae Iorga?
Claudiu IORDACHECaietele Revoluţiei pdf