Aici s-au ridicat primele trei capitale ale Moldovei: Baia, Siret şi Suceava, cetăţile Şcheia şi Cetatea de Scaun a Sucevei, o durabilă şi impresionant de bogată salbă de ctitorii şi necropole voievodale şi boiereşti: Putna, Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Humor, Dragomirna, Arbore, monumente şi centre de artă şi cultură cu inestimabile valori ale patrimoniului naţional şi universal. Formele de relief accesibile şi armonios îmbinate pe întreg teritoriul, clima favorabilă practicării turismului în tot cursul anului, potenţialul hidrografic, faunistic şi floristic bogat, patrimoniul cultural-istoric şi arhitectural apreciat pe plan naţional şi internaţional, precum şi binecunoscuta ospitalitate bucovineană, tradiţiile şi obiceiurile populare, specificul gastronomiei fac din judeţul Suceava o adevărată destinaţie turistică.
In județul Suceava se pot practica următoarele tipuri de turism:
a) Turismul Montan
Relieful munţilor Călimani cu complexul vulcanic aferent, stâncile cu aspect ruiniform “12 Apostoli”, relieful carstic şi rezidual al masivului Rarău, pădurea seculară de la Giumalău, gruparea cea mai întinsă de munţi cristalini – Munţii Bistriţei Aurii şi Munţii Bistriţei Mijlocii – precum şi Masivul Suhard şi Obcinele Bucovinei oferă condiţii pentru practicarea de drumeţii montane, escaladă, alpinism, echitaţie, vânătoare, pescuit, mountain bike, via –ferrata, river rafting, zbor cu parapanta, sporturi de iarnă.
Drumeţiile
Expunerea geografică a munţilor Bucovinei permite realizarea unor trasee turistice de o zi sau de mai multe zile, care pot fi efectuate în circuit sau cu revenire în acelaşi loc din care s-a plecat. Drumeţiile, în marea lor majoritate de dificultate medie sau redusă, sunt legate de staţiunile Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc şi sunt favorizate de înălţimile moderate ale Munţilor Călimani, Rarău, Giumalău, Suhard şi Bistriţei.
Reţeaua de trasee montane pe care turiştii o au la dispoziţie în Bazinul Dornelor este de aproximativ 280 km. Există trasee turistice omologate, marea lor majoritate fiind marcate şi întreţinute de către Serviciul de Promovare şi Dezvoltare a Turismului şi Salvamont din cadrul Primăriei Municipiului Vatra Dornei. În masivul Rarău-Giumalău există 24 de trasee turistice amenajate şi omologate, acestea conducând până la Hotelul Alpin «Rarău», Cabana Pastorală (masivul Rarău) sau la Refugiul Alpin de pe Giumalău.
Turismul ecvestru
Județul Suceava oferă posibilitatea practicării turismului ecvestru: echitaţie sau plimbări cu calul. Activitate de marcă în cadrul Parcului Naţional Călimani, turismul călare a înregistrat până acum o foarte bună evoluţie, ca urmare a solicitărilor şi prizei de care s-a bucurat acesta în rândul clienţilor participanţi. Au fost create o serie de trasee şi pachete turistice adecvate turismului ecvestru şi s-au procurat echipamente şi cai pe toate gusturile. Traseele au grade de dificultate diferite: uşoare (cu durate cuprinse între două şi până la patru ore) şi mai complexe (de una şi până la cinci zile).
Escalada, alpinism
Reprezintă o atracţie deosebită pentru sportivii amatori şi alpiniştii profesionişti. Escalada începe în luna mai şi se termină în luna octombrie. Sezonul de escaladă pe gheaţă începe în decembrie şi se termină în martie. Alpinismul se practică atât vara, cât şi iarna, mai ales în Călimani, Rarău - Giumalău, Suhard.
Schi
Principalele zone cu potenţial pentru dezvoltarea domeniului schiabil şi practicarea altor sporturi de iarnă sunt: Vatra Dornei, Crucea, Broşteni, Şaru Dornei, Gura Haitii, Dorna Cândrenilor, Ciocăneşti, Mălini, Cârlibaba, Pojorâta, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului şi Suceviţa. În prezent, Vatra Dornei concentrează cea mai mare densitate de turişti practicanţi ai sporturilor de iarnă. Staţiunea pune la dispoziţie turiştilor 2 pârtii de schi omologate, în lungime de 800 m şi 3.000 m, deservite de un telescaun, un teleschi şi un babyschi, dar şi 2 pârtii de schi fond.
Schiul fond este practicabil pe drumul ce leagă satul Gura Haitii de Fosta Incintă Minieră, dar numai în anumite condiţii, în funcţie de grosimea stratului de zăpadă, dacă drumul a fost sau nu deszăpezit. Există două pârtii în Vatra Dornei (pârtiile Parc şi Dealu Negru), două pârtii în Câmpulung Moldovenesc (Runc şi Rarău), o pârtie la Gura Humorului si trei pârtii în mediu rural (Suceviţa, Mălini şi Cârlibaba).
Zborul cu parapanta
Pentru zborul cu parapanta, Vatra Dornei este locul cel mai indicat datorită condiţiilor deosebite oferite de Munţii Suhardului, în special în Vârful Ouşorul, care este considerat unul dintre cei mai prielnici pentru practicarea spoturilor aeronautice, în special a parapantei şi deltaplanului. Aici se întâlnesc cei mai puternici curenţi de aer din România, se poate zbura ore întregi deasupra Depresiunii Dornei, folosindu-se curenţii. Se poate practica pe tot parcursul anului şi la Prisaca Dornei, Pojorâta, Udeşti, Părhăuţi.
b) Turismul Balnear
Judeţul Suceava dispune de un potenţial natural ridicat pentru tratamentul balnear al diferitelor boli, dat fiind fondul de resurse disponibile. Apele minerale carbogazoase, hipotone, atermale, bicarbonatate sodice, calcice şi feruginoase din Vatra Dornei cât şi cele din Bazinul Dornelor, mofetele naturale de sondă cu mare puritate şi concentraţie de dioxid de carbon, nămolul de turbă din Tinovul Mare, Poiana Stampei, caracterizat ca turbă oligotrofă slab mineralizată, bine descompusă, cu conţinut mare de coloizi organici şi acizi humici, apele minerale sulfuroase din zona Iacobeni, constituie materia primă pentru o serie de proceduri care se efectuează în bazele de tratament.
Climatul, posibilităţile curative ale apei, aerului, pădurilor, existenţa unor condiţii bune de cazare au făcut din Solca una din staţiunile balneoclimaterice şi de tratament dintre cele mai renumite din județul Suceava.
La nivelul judeţului Suceava, se remarcă în mod deosebit staţiunea balneoclimaterică de interes naţional Vatra Dornei, inclusă în circuitul internaţional şi recomandată în tratamentul unor afecţiuni ale aparatului cardio-vascular, afecţiuni ale aparatului locomotor, boli ale aparatului respirator, boli ginecologice, boli ale sistemului nervos, etc.
c) Turismul Cultural
Patrimoniu cultural-istoric şi etnofolcloric al judeţului Suceava are o mare valoare şi atractivitate turistică: obiective cu caracter istoric-militar (Cetatea Şcheia, Cetatea de Scaun a Sucevei şi Cetatea Zamca), construcţii civile (Curtea Domnească şi Hanul Domnesc din Suceava), precum şi peste 25 de unităţi muzeale, printre care:
Muzeul de Istorie din Suceava, cu „Sala tronului”, o realizare de excepţie, unicat în România, Muzeul Obiceiurilor Populare din Gura Humorului, Muzeul „Arta lemnului” din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul de Ştiinţe Naturale din Vatra Dornei, Muzeul „Tehnici populare bucovinene” din Rădăuţi, Muzeul de Artă „Ion Irimescu”, „Galeria Oamenilor de Seamă”, Muzeul Apelor şi Pădurilor din Fălticeni, Casa – muzeu de la Solca etc.
Zonele rurale sunt păstrătoare ale datinilor, tradiţiilor, meşteşugurilor şi obiceiurilor străvechi, unde talentul şi atracţia către frumos se materializează în adevărate opere de artă – ceramică, covoare ţesute manual, cojocărit, ţesături, instrumente populare, măşti etc. Județul Suceava este renumit pentru muzeele sale etnografice, bine conturate şi realizate tematic (Suceava, Rădăuţi, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Solca, Vatra Dornei, Vama, Marginea), precum şi pentru importantele centre de creaţie sau ateliere individuale ale meşterilor populari vestiti pentru meşteşugurile lor (Vatra Moldoviţei, Ciocăneşti, Brodina, Poiana Stampei – încondeiere ouă, Marginea, Rădăuţi – ceramică, Mănăstirea Humorului, Rădăuţi, Arbore – ţesături, Suceava, Rădăuţi, Vatra Dornei, Molid, Fundu Moldovei – icoane, Marginea, Gura Humorului – împletituri, Bilca, Vama, Fundu Moldovei – pielărie, cojocărie, Solca – ateliere pentru formarea deprinderilor de viaţă (tâmplărie-sculptură), ce funcţionează pe lângă Centrul de Plasament ”Mihail şi Gavril” Solca, coordonate de Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava şi Şcoala de Artă Populară Solca – meşteşugul prelucrării lemnului, coordonată de Şcoala de Arta Populară Suceava, maistru creator, Gheorghe Bîrgăuan).
Manifestările artistice şi sărbătorile populare tradiţionale din tot cursul anului aduc în atenţia publicului larg spiritul viu, autentic al meleagurilor bucovinene, prin portul popular, cântece şi dansuri, obiceiuri străvechi – festivaluri de artă plastică, de folclor, de datini şi obiceiuri.
d) Turismul Religios
Turismul religios este astăzi un fenomen complex care se află în continuă transformare şi diversificare, păstrându-şi însă elementul de bază care l-a consacrat: religia.
Numărul impresionant al bisericilor din județul Suceava, cu interesantele fresce interioare şi exterioare, a fost păstrat încă din timpurile medievale. Datorită unicităţii şi valorii lor artistice, acestea au fost adăugate la Lista cu Moşteniri Culturale Internaţionale a UNESCO, în 1993.
În judeţului Suceava, existenţa a numeroase biserici şi mănăstiri precum: Suceviţa, Moldoviţa, Voroneţ,Humor, Putna, Dragomirna, Probota, Arbore, Pătrăuţi, Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava (unele dintre ele fiind incluse pe lista patrimoniului UNESCO) determină manifestarea turismului religios sub două forme: vizite la lăcaşurile sfinte şi pelerinaje religioase cu ocazia unor sărbători de cult, a hramurilor mănăstirilor şi bisericilor.
e) Ecoturismul
La nivelul judeţului Suceava, practicarea ecoturismului este în faza de început. Munţii Călimani se află printre cei mai puţin populaţi munţi din România, dar şi printre cei mai ameninţaţi de intervenţia omului, datorită fostei exploatări de sulf de sub Neagoiul Românesc. În prezent, se pune problema refacerii ecosistemelor forestiere pe teritoriul distrus în urma exploatării sulfului.
Unicitatea Parcului Naţional Călimani, a Parcului Natural Bogdăneasa şi a celui dendrologic de la Rădăuţi, precum şi frumuseţea rezervaţiilor naturale (Fâneţele seculare de la Calafindeşti – Siret, Rezervaţia Cheia Lucavei – Moldovenesc, Rezervaţia „12 Apostoli” – Dorna, Rezervaţia Tinovul Mare – Dorna etc.) constituie potenţial pentru practicarea ecoturismului la nivel local.
f) Turismul Rural şi Agroturismul
Există o serie de factori favorizanţi care dau o notă de optimism dezvoltării acestei forme de turism, precum: densitatea sporită a populaţiei şi a caselor în zonele deluroase şi montane din judeţ, frumuseţea deosebită a acestor zone, calitatea aerului, existenţa unei faune şi a unei flore bogate, monumentele istorice cu valoare naţională şi internaţională, precum şi calitatea deosebită a produselor ecologice obţinute în aceste zone.
Din ce în ce mai mulţi turişti autohtoni şi străini vin să se cazeze în mediul rural, atraşi de posibilitatea descoperirii mediului, de schimbarea modului de viaţă, precum şi de activităţile sportive din natură.
Numărul pensiunilor rurale din judeţul Suceava a crescut în mod considerabil, mai ales în ultimii ani. Zonele deluroase şi montane îndeplinesc toate condiţiile necesare în sensul dezvoltării acestei forme de turism. O serie del ocalităţi precum: Suceviţa, Vama, Moldoviţa, Putna, Ciocăneşti, Mănăstirea Humorului, Sadova, Lucina, Cacica, Neagra Şarului, Poiana Şarului, Poiana Negri, Dorna Candreni, Cîrlibaba, Poiana Stampei, Şaru Dornei, Dorna Arini, Brodina, Rîşca, Marginea, Argel sunt consacrate în practicarea acestui tip de turism, acestea devenind treptat destinaţii turistice în sine
g) Turismul de afaceri
La nivel local, unităţile hoteliere sunt dotate cu facilităţi pentru organizarea de conferinţe, simpozioane şi traininguri.
Pe lângă organizarea congresului sau a conferinţei, beneficiarii au parte de un întreg pachet de servicii: cazare, transferuri de la aeroport la hotel, bilete de avion, servicii de secretariat, servicii de traducere simultană, vizite pentru participanţi, programe de divertisment şi mese festive.
O oportunitate pentru dezvoltarea turismului de afaceri din judeţul Suceava o constituie existența «Centrului Economic Bucovina». Centrul Economic şi de Afaceri Bucovina este situat lângă Aeroportul Internaţional «Ştefan cel Mare» şi cuprinde spaţii expoziţionale, un parc tehnologic, un incubator de afaceri, mai multe săli de conferinţe şi un restaurant.
Dacă în anii trecuţi turismul de afaceri se baza exclusiv pe industria hotelieră, în ultima vreme şi turismul rural a început să ofere soluţii pentru turismul de afaceri. Turismul rural este o alternative mai interesantă, în special pentru programele de teambuilding, pentru grupuri ce nu depăşesc 30 de persoane, deoarece oferă o plajă mult mai largă de distracţii, cum ar fi focul de tabără, grătarul în aer liber, aroma mâncărurilor "ca la mama acasă", practicarea diverselor sporturi, excursii şi drumeţii.
Manifestări organizate în judeţ
Târgul de Sânziene se desfăşoară în municipiul Suceava în perioada 22-24 iunie, în cadrul manifestărilor prilejuite de Zilele Sucevei;
Festivalul Naţional al Păstrăvului, organizat la Ciocăneşti;
Festivalul de Artă Medievală, organizat în luna august la Cetatea de Scaun Suceava;
Crăciun în Bucovina, organizat anual în luna decembrie în municipiul Suceava;
Paşte în Bucovina (Târgul Meşterilor Populari, Drumul Ouălor Încondeiate, Festivalul Naţional al Ouălor Încondeiate, aducerea Luminii Sfinte de la Ierusalim etc);
Pelerin în Bucovina, organizat anual, la data de 15 august la Cacica și Putna, la care, pe lângă pelerini catolici din România, sunt prezenţi și pelerini din Polonia, Germania, Franţa, Ungaria, Austria, Italia;
Serbările Zăpezii, organizate în luna februarie în apropierea Pârtiei Parc din municipiul Vatra Dornei, atrag mii de turişti din ţară şi străinătate etc. SURSA: TURISM SUCEAVA
Cultura şi meşteri populariCultura şi meşteri populari Bucovina este cunoscută pentru costumele sale populare, mobila, olăritul, tapiserie şi covoare. Fiecare detaliu al acestor meşteşuguri reflectă istoria şi moştenirea culturală a regiunii, fiind în acelaşi timp îndeletniciri unice care pot fi transmise de la o generaţie la alta. În plus, lucrările complexe de artă, cum ar fi ouăle încondeiate de Paşte, pâinea împletită, măştile populare şi costumele tradiţionale sunt realizate pentru a celebra anumite sărbători religioase. Meșter cojocar Meşteri cojocari din Bucovina Citeşte mai departe... Măștile populare Confecţionarea măştilor populare în tradiţia populară este strâns legată în special de sărbătorile de iarnă. În cadrul obiceiurilor de iarnă desfăşurate în vetrele satelor, masca are un rol extrem de important. Pentru confecţionarea măştilor se folosesc blănuri (de oaie, capră, urs), piele, lemn cioplit, coji de copac, metal, mărgele, boabe de fasole. Aceste măşti au o bogată încărcătură emoţională, reprezentând în general transpunerea unor animale precum capre, cai, ursi, lupi, cerbi sau a unor personaje din mitologia populară sau din folclor. Icoane pe sticlă/lemn Ocupând un loc de seamă în creaţia noastră populară, creatorii din zonă au impus o modalitate de pictură pe sticlă şi pe lemn locală, preluând scene din frescele mănăstirilor bucovinene si gravurile vechi, replici după icoane tradiţionale şi imagini din obiceiurile şi ocupaţiile locale. În acest ţinut al mănăstirilor, pictura icoanelor pe lemn, lucrate în stil bizantin, foloseşte formulele transmise de-a lungul multor generaţii. Pictura icoanelor pe sticlă se realizează pe spatele acesteia, astfel încât aceasta serveşte atât ca suport al picturii, cât şi ca luciu al suprafeţei pictate. O particularitate deosebită a lucrărilor realizate în această zonă este o remarcabilă fineţe a desenului, precum şi sobrietatea culorilor. Icoanele pe sticlă şi pe lemn din Bucovina sunt de o rară frumuseţe artistică remarcându-se prin cromatica folosită, care nu depăşeşte paleta altiţelor geometrice, mergând de la tensiunea albastrului de Voroneţ până la culorile aureolelor, care, în marea lor majoritate, sunt lucrate în foiţă de aur. Încondeierea ouălor O adevărată comoară a culturii populare bucovinene, meşteşugul încondeierii ouălor este strâns legată de arta broderiei şi a decorurilor care se găsesc pe costumele naţionale. Toate aceste arte transformă un lucru obişnuit într-un lucru deosebit de frumos. Oul reprezintă filosofia existenţei umane şi istoria străbună, o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale. Meşteşugul se învaţă în familie şi se transmite din generaţie în generaţie. Pentru ochiul expert există o abundenţă de creativitate exprimată prin diverse tehnici de lucru şi stiluri personale. Meşteşugul de a “încondeia” ouă se observă în armonia culorilor, delicateţea modelelor transmise din generaţie în generaţie şi măiestria execuţiei, ridicând acest meşteşug la rangul de artă. Ouăle sunt încondeiate în trei-patru culori, de obicei, ţinând cont şi de simbolul fiecărei culori în parte: roşu (soare, foc, dragoste), negru (eternitate, statornicie, absolutism), galben (lumina, bogăţia recoltelor, tinereţea, ospitalitate), verde (forţa naturii, rodnicie, speranţă, prospeţime), albastru (sănătate, seninul cerului), violet (străpânire de sine, răbdare, încredere, dreptate). Paleta cromatică a ouălor încondeiate face diferenţa între principalele zone în care se practică acest meşteşug. Astfel, culoare roşie este specifică zonei Brodina, negru zonei Ciocăneşti, verde şi albastru pentru Ulma sau portocaliu pentru Moldoviţa. Ouăle sunt încondeiate în trei-patru culori, de obicei, ţinând cont şi de simbolul fiecărei culori în parte: roşu (soare, foc, dragoste), negru (eternitate, statornicie, absolutism), galben (lumina, bogăţia recoltelor, tinereţea, ospitalitate), verde (forţa naturii, rodnicie, speranţă,prospeţime), albastru (sănătate, seninul cerului), violet ( străpânire de sine, răbdare, încredere, dreptate) Paleta cromatică a ouălor încondeiate face diferenţa între principalele zone în care se practică acest meşteşug. Din ornamentarea geometrică a ouălor deosebim simboluri şi semnificaţii precum :
Portul popular Portul popular pune în evidenţă talentul şi sensibilitatea pentru frumos a locuitorilor acestor zone, care în zilele de sărbătoare îmbracă aceste straie. Ca şi în trecut, femeile din Bucovina lucrează costumele populare manual, folosind motive folclorice: spicul, soarele, frunza şi nu în ultimul rând, crucea simbolizând credinţa în Dumnezeu. Portul femeiesceste format dintr-o cămaşă bogat împodobită cu motive florale şi geometrice, o catrinţa ţesută cu fir auriu, care este legată în talie cu brâu colorat, iar în picioare se poartă opinci. Iarna, femeile poartă bundiţe, ciorapi şi baticuri din lână. Portul bărbătesc este format dintr-o cămaşă mai lungă, care prezintă în general o broderie geometrică în culori de negru sau maro, legată la mijloc cu o curea din piele, o vestă (bundiţă) cu pielea albă în afară decorată cu motive florale sau geometrice şi adaosuri din blană de jder şi cu blană spre interior, iţari din lâna, pe cap o căciulă din piele de miel, iar în picioare opinci. Există şi anumite haine pentru anotimpurile reci, respectiv sumanul, folosit toamna - este confecţionat dintr-o haină din lână deasă - şi cojocul - o haină lungă până la genunchi, cu blana întoarsă în interior şi pielea în afară, decorat cu flori brodate. Indiferent de zona etnografică, frumuseţea portului popular din Bucovina a făcut înconjurul lumii, peste tot fiind admirat şi apreciat. Ţesutul Ţesutul ocupă un loc aparte în arta tradiţională meşteşugărească. Țesutul şi cusutul se făceau în familie şi reprezentau parte din îndeletnicirile de bază ale femeii, fiind şi astăzi o realitate în satul bucovinean. Cele mai numeroase elemente ţesute sunt destinate împodobirii şi decorării interiorului locuiţelor. Astfel, se ţes lăicere, scoarţe sau paretare din lână colorată cu motive geometrice sau florale, ştergare pentru împodobirea interiorului caselor sau pentru diferite evenimente care marchează momente din existenţa umană (căsătoria, moartea). De remarcat sunt şi ţesăturile de traistă în carouri, specifice zonei de munte. Pentru ţeserea diverselor piese se folosea acelaşi război orizontal (stative), dar se schimbau sulurile, spetele, uneori iţele şi călcătorul. Pe aceleasi stative se ţesea şi pânza şi covoarele. Prelucarea lemnului În Bucovina – ”Ţara Fagilor” binecunoscută pentru întinderile-i vaste de păduri, meşteşugul prelucrării lemnului a prins contur încă din vremuri arhaice. Factorii istorico-geografici şi-au pus accentul pe dezvoltarea culturii lemnului pe aceste meleaguri. Meşteşugul prelucrării lemnului în Bucovina diferă de la o zonă la alta, prezentând particularităţi în special datorită influenţelor aduse aduse de etnicii germani, polonezi sau slovaci colonizaţi imediat după anexarea acestei regiuni la imperiul Austro-Ungar(1774) pe linia tehnicilor de lucru specifice. În prezent se poate vorbi de o adevărată civilizaţie a lemnului în Bucovina, atât prin varietatea tehnicilor folosite la prelucrare, dar şi prin importanţa pe care o aveau obiectele confecţionate din lemn în gospodăria bucovineană. Îmbinând utilul cu frumosul, din lemn se făceau casele, şura, grajdul, poarta şi gardul, mobilierul din interiorul caselor(lada de zestre, masa, patul, laviţa, blidarul), coveţi, poloboace, lingurele, războiul de ţesut, roata, fusul şi furca pentru tors. În prelucrarea lemnului s-au specializat dulgherii în construcţia caselor, şurelor, grajdului, tâmplarii care făceau uşi, ferestre şi mobilier, dogarii care confecţionau poloboace, ciubere, cofe. De remarcat sunt decoraţiunile de pe toate aceste obiecte având diverse forme geometrice sau florale. Olăritul Unul dintre cele mai vechi meşteşuguri, olăritul a apărut ca o necesitate a oamenilor de a prepara şi păstra hrana. Acum acest meşteşug este continuat de meşteri olari din Rădăuţi şi Marginea. Specificul vaselor din Rădăuţi îl reprezintă culorile folosite pentru decorare. Astfel vasele sunt desenate cu figuri geometrice sau florale de culoare maro, verde, sau galben, pe fond roşu sau alb. Ceramica de Marginea este deja o marca binecunoscuta în întreaga lume. Ceramica de culoare neagră este o mărturie a originii dacice, ea întâlnindu-se astăzi doar la Marginea. Tehnica realizării vaselor este aceeaşi folosită acum sute de ani, adaptată însă vremurilor noastre. Dacă în trecut vasele erau arse în gropi mari de 1,5 m, de forma unui con cu vârful în sus, alături de care era o groapă mai mica, ce comunica printr-un canal cu prima şi în care se făcea focul, astăzi arderea se face în cuptoare închise şi în partea superioară şi la gurile de foc. Culoare cenuşie sau neagră este dată de arderea fără oxigen. Formele vaselor sunt şi ele fie din vremuri străvechi: oala înaltă, oala mare cu doua toarte sau străchini, fie moderne: vaze, platouri, căni. Tehnica de decorare este pentru toate cea tradiţională: vasele se lustruiesc cu o piatra specială, astfel ca urmele cenuşii rămase pe pereţii vasului încă nears să se amestece cu negrul. Ceramica de Marginea este deja o marcă bine cunoscută în întreaga lume. În Marginea, începutul olăritului este stabilit de către istorici în jurul anului 1500. Olăritul a apărut ca o necesitate a oamenilor de a stoca produsele obţinute. Vasele din lut ars au contribuit la dezvoltarea societăţii primitive prin posibilitatea stocării alimentelor şi a preparării acestora. Familia Colibaba este una cu o lungă tradiție în producerea de ceramică. Meșteșugul olăritului a fost transmis din generație în generație de aproape 200 de ani. SURSA: TURISM SUCEAVA | Mănăstiri* MĂNĂSTIREA HUMORULUI - monument UNESCO Mănăstirea Humorului (monument UNESCO) a fost ctitorită de către marele logofăt Toader Bubuiog şi soţia sa Anastasia şi terminată la 15 august 1530, iar pictura a fost realizată în 1535 de o echipă de patru zugravi, între care se pare că se afla şi zugravul domnesc Toma din Suceava. Biserica, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost construită din piatră şi are plan triconic alungit, cu pridvorul deschis, fără turlă. Este compartimentată în altar, naos, gropniţă şi pronaos. Citeşte mai departe... * MĂNĂSTIREA MOLDOVIŢA - monument UNESCO Mănăstirea Moldoviţa (monument UNESCO), unul dintre cele mai importante monumente din epoca lui Petru Rareş, a fost ctitorită în 1532 şi pictată în 1537. Şi aceasta pare o fortăreaţă. Ansamblul mănăstiresc este alcătuit din Biserica cu hramul Buna Vestire, zidul de incintă înalt de 6 m şi gros de 1,2 m prevăzut cu trei turnuri masive pe latura estică, clisiarniţă şi stăreţie, ultima ridicată mai târziu, în secolele XVII-XIX. Biserica are plan treflat şi se compune din altar, naos, gropniţă, pronaos şi pridvor deschis. Absida altarului are şapte laturi cu nişe în zid. Citeşte mai departe... * MĂNĂSTIREA SUCEVIŢA - monument UNESCO Mănăstirea Suceviţa (monument UNESCO) a fost întemeiată în secolul al XVI-lea de către familia de boieri moldoveni care a dat un mitropolit şi doi domnitori - a Movileştilor. Nu se cunoaşte anul când a fost terminat ansamblul, însă, conform documentelor, construirea aşezământului începe după 1583, dată de la care fraţii Movilă ajung sfetnici ai lui Petru Şchiopul.Biserica, având hramul Învierea Domnului, este menţionată în hrisoave de întărire a posesiunilor în 1586. Ctitor al incintei de piatră, probabil şi al casei domneşti şi chiliilor, este considerat Ieremia Movilă, care a fost domn al Moldovei între 1595-1606. Citeşte mai departe... * MĂNĂSTIREA VORONEŢ - monument UNESCO Mănăstirea Voronet (monument UNESCO), cu hramul Sfântul Gheorghe, a fost ridicată între 26 mai şi 14 septembrie 1488, iar în 1547 i-a fost adăugat pridvorul de către Mitropolitul Grigore Roşca; tot atunci faţadele au fost acoperite cu pictură exterioară. La început era mănăstire de călugări, dar viaţa monahală a fost întreruptă după 1786. Reînfiinţată din 1991, viaţa monahală a fost reluată cu obşte de maici.Biserica este construită din piatră, are plan treflat şi se compune din altar, naos, pronaos şi pridvor. Naosul are absidele puţin pronunţate şi este delimitat de pronaos printr-un zid cu grosime de peste 1m; intrarea între cele două compartimente se face printr-o uşă cu chenar dreptunghiular, format din baghete încrucişate. Citeşte mai departe... * MĂNĂSTIREA PUTNA MĂNĂSTIREA PUTNA. După tradiţie, în 1466, Ştefan cel Mare, dorind să ridice un locaş de cult în zonă, a tras cu arcul de pe un deal aflat în stânga mănăstirii - Dealul Crucii (marcat astăzi cu o cruce din piatră), hotărând ca acolo unde va cădea săgeata să fie construită biserica. În 1481 era finalizată construcţia mănăstirii, a cărei biserică a fost sfinţită în anul 1470, aceasta fiind prevăzută şi cu incintă fortificată. În 1484 un incendiu a distrus-o în parte, însă voievodul a refăcut-o până în 1498. Citeşte mai departe... * MĂNĂSTIREA SF. IOAN CEL NOU - monument UNESCO Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou cu Biserica Sf. Gheorghe, monument UNESCO, a fost construită în peste un secol. Biserica Sf. Gheorghe a fost ridicată între 1514-1522, preluându-se planul bisericii Mănăstirii Neamţului, însă cu dimensiuni mai ample. Biserica este construită în stilul moldovenesc consacrat de Ştefan cel Mare, cu plan triconc. Are pridvor, pronaos, naos şi altar. Portalul dintre pronaos şi pridvor, în stil gotic-moldovenesc, are o ramă dreptunghiulară şi patru rânduri de muluri terminate în arc frânt. Citeşte mai departe... * BISERICA PĂTRĂUŢI - monument UNESCO Biserica Pătrăuţi, monument UNESCO, cu hramul Înălţarea Sf. Cruci, situată la 15 km de Suceava, a fost ctitorită de Ştefan cel Mare în 1487. Iniţial a fost mănăstire de maici, desfiinţată în 1783. Prezintă un plan triconc simplu, cu turlă pe naos, în stil moldovenesc. Pictura interioară datează din perioada lui Ştefan cel Mare, fără reveniri; uimeşte prin scene de o deosebită frumuseţe, culoarea predominantă fiind ocrul auriu, cunoscut sub numele de „galben de Pătrăuţi”. Citeşte mai departe... * MĂNĂSTIREA PROBOTA - monument UNESCO Mănăstirea Probota, monument UNESCO, a fost ctitorită de Petru Rareş între 1530 (biserica şi clisiarniţa) şi 1550, când au fost terminate zidurile de incintă şi turnurile. Istoria acestui locaş începe în timpul lui Petru I, care a ridicat într-o poiană o mănăstire din lemn, cu hramul Sf. Nicolae. Ştefan cel Mare a ridicat în lunca pârâului Şomuz o biserică de zid, posibil în anul 1465, refăcută în ultimul deceniu al secolului al XV –lea şi care va fi distrusă de o alunecare de teren; aici a fost înmormântată mama acestuia, Oltea, călugărită sub numele de Maria. Citeşte mai departe... * BISERICA TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL - monument UNESCO Biserica Tăierea capului Sf. Ioan Botezatorul din Arbore (monument UNESCO), al cărei ctitor este Luca Arbore, portarul Sucevei, a fost ridicată între 2 aprilie şi 29 august 1502. Alături, ctitorul şi-a construit curtea boierească, astăzi dispărută. Biserica este din piatră, cărămida fiind folosită numai la bolţi. La interior are plan treflat, fiind compartimentată în altar, naos şi pronaos. Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este îngustat printr-un sistem de arce etajate, formând la partea superioară un pătrat, care, prin intermediul pandantivilor, este acoperit cu o calotă sferică. Citeşte mai departe... * MĂNĂSTIREA RÂŞCA din Bogdanesti MĂNĂSTIREA RÂŞCA a fost zidită de Petru Rareş în 1542 şi sfinţită la 9 mai, acelaşi an. Potrivit tradiţiei, în imediata apropiere, la Bogdăneşti, a fost construită de către Bogdan I, la 1359, o biserică domnească, în vecinătatea târgului de la Baia (distrusă de tătari în 1510 şi 1512). Bogdan al III-lea cel Orb a ridicat alta, arsă de Soliman Magnificul mai apoi. Petru Rareş a reconstruit-o, dincolo de pârâul Râşca, hidronim care i-a dat şi numele. Între 1611-1618, Costea Băcioc, mare vornic al Ţării de Jos, a zidit actualul pridvor. În 1821 stareţul Isaia a dărâmat un perete interior, a construit veşmântăria şi două turnuri. Citeşte mai departe... * MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA, situată la 15 km de Suceava, este una dintre cele mai reprezentative creaţii arhitecturale din Moldova. Ctitorită de mitropolitul cărturar Anastasie Crimca şi marele logofăt Lupu Stroici între 1608-1609, biserica cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” are planul dreptunghiular, mult alungit, fără abside laterale şi cu pridvorul poligonal. Exteriorul impresionează prin forma de lamă pe care o are biserica, privită pe axa longitudinală. Turla, foarte înaltă şi zveltă, dă un aspect de verticalitate foarte accentuat întregii construcţii, înălţimea totală - până la cruce - fiind de 42 m. Citeşte mai departe... *BISERICA SF. NICOLAE a MĂNĂSTIRII BOGDANA - Radauti BISERICA SF. NICOLAE A MĂNĂSTIRII BOGDANA din Rădăuţi, principala atracţie turistică din oraş, este cel mai vechi monument din piatră al Moldovei, de la sfârşitul secolului al XV-lea, fiind ctitorită de Petru I. Se compune din pridvor adosat în 1559 de Alexandru Lăpuşneanu, pronaos, naos şi altar. Pronaosul este dreptunghiular, alcătuit din trei nave despărţite între ele prin stâlpi. Naosul, de formă pătrată, are navele compartimentate şi mai joase, deoarece deasupra lor au fost zidite două mici tainiţe, la care se ajunge printr-o scară în spirală aflată în colţul de sud-est al pronaosului. Citeşte mai departe... * MĂNĂSTIREA SLATINA Pe valea pârâului Suha Mică se află MĂNĂSTIREA SLATINA, ctitorită de Alexandru Lăpuşneanu între 1553-1558. După datele furnizate de Eftimie, cronicarul oficial de la acea dată, lăcaşul s-ar fi terminat abia în 1564, sfinţirea făcându-se la 14 octombrie 1558 de către Mitropolitul Grigorie. Mănăstirea a fost reparată în mai multe rânduri: în secolul XVII de către Vasile Lupu, în 1821, după ce eteriştii au jefuit-o de odoare, de Arhiereul Filaret Apamis, apoi în 1826 şi 1828 de către Mitropolitul Veniamin. Citeşte mai departe... * BISERICA SF. NICOLAE din Balinesti BISERICA SF. NICOLAE din Bălineşti a fost construită între 1493-1499 de logofătul Tăutu. Biserica are plan dreptunghiular cu abside poligonale şi este înconjurată la exterior de un soclu de piatră, care îi conferă un aspect impunător. Decoraţia zidurilor este tipică pentru perioada ştefaniană: un şir de ocniţe mari suprapuse fiecare de două ocniţe mici şi un brâu alcătuit din trei şiruri de discuri smălţuite, în tonuri de galben şi verde. Citeşte mai departe... * BISERICA HRAM SF. APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL din Solca BISERICA CU HRAMUL SF. APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL din Solca a fost construită între 1612-1620, ctitor fiind domnitorul Ştefan Tomşa. Zidurile au o grosime de aproape 4 m şi se sprijină pe patru contraforturi. La interior are plan treflat, fiind compartimentată în altar, naos, gropniţă, pronaos şi pridvor. Deasupra gropniţei se află tainiţa, la care se ajunge printr-o uşă situată în partea de nord-vest a naosului. Biserica are turlă, înălţimea totală a monumentului atingând 36 m. Citeşte mai departe... * BISERICA HAGIGADAR BISERICA HAGIGADAR, situată la 1 km sud de Suceava, pe şoseaua spre Fălticeni, a fost ctitorită între anii 1512-1513, în timpul domniei lui Bogdan cel Orb (1504-1517), de către Asduazadur (Bogdan) Donavachian, un bogat negustor armean (după alte surse, ctitorii ar fi frații Drăgan și Bogdan Donavachian), funcţionând iniţial ca mănăstire armenească de călugăriţe. Are plan dreptunghiular, cu absidă semicirculară la est; naosul este lărgit pentru a oferi loc celor trei altare cerute în oficierea cultului armean. Citeşte mai departe... * MĂNĂSTIREA SLĂTIOARA din Rasca MĂNĂSTIREA SLĂTIOARA este situată în comuna Râşca şi a fost înfiinţată în 1947, de către ieromonahul Gligherie Tănase, iniţial ca un paraclis din lemn cu hramul "Schimbarea la Față a Domnului"; lăcaşul de cult era pe stil ortodox vechi. Clădirea iniţială era lungă, avea un hol pe mijloc, chilii pe ambele laturi și un paraclis la capăt. Considerată neîncăpătoare, biserica a fost extinsă între anii 1978-1982 când s-au efectuat lucrări de reconstrucție, demolându-se chiliile și construindu-se un bloc nou; totodată a fost lărgit şi lăcaşul de cult. Citeşte mai departe... * MĂNĂSTIREA CĂMÂRZANI MĂNĂSTIREA CĂMÂRZANI a fost ctitorită de PS Gherasim Putneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților începând cu 1992 pe locul unor construcţii mai vechi. Astfel, în 1863, boierul Emanoil Morțun a construit în incinta conacului pe moșia sa din satul Cămârzani, o biserică de familie, cu hramul Sfântului Gheorghe. În partea de nord a bisericii se află astăzi mormântul ctitorului și al altor membri ai familiei sale. Citeşte mai departe... * BISERICA ROMANO-CATOLICĂ din Cacica BISERICA ROMANO-CATOLICĂ din CACICA a fost construită între 1903-1904 de Ordinul Fraţilor Misionari Lazarişti sprijiniţi de Arhiepiscopul Joseph Weber, episcop auxiliar de Lemberg (Lvov), vicar episcopal pentru Bucovina (1895-1906) și călugăr lazarist, pe locul unei biserici mai vechi şi a casei parohiale a acesteia din urmă. Noua construcţie proiectată de arhitectul Teodor Marian Talowski din Lvov, a fost sfinţită la 16 octombrie 1904 de către arhiepiscopul de Lemberg, Józef Bilczewski și de auxiliarul său, arhiepiscopul Joseph Weber. Citeşte mai departe... * MĂNĂSTIREA ZAMCA din Suceava MĂNĂSTIREA ZAMCA (Suceava) cu biserica Sf. Auxentie reprezintă cel mai important edificiu religios armenesc din Suceava. A fost construită la începutul secolului al XVII-lea, începând din 1606, ctitorul fiind probabil Agopşa, fiul lui Amira. Are în general aspectul bisericilor moldoveneşti cu altar, naos cu turlă şi pronaos. Biserica este înconjurată de un zid de incintă cu contraforţi şi turn clopotniţă cu două niveluri, situat în partea de est. Pe vest are un paraclis, azi sediul episcopiei armeneşti. Citeşte mai departe... SURSA: TURISM SUCEAVA |