Un cumul de factori fac tot mai dificila practicarea schiului sau snowboardului in conditii decente in Romania. Asa ca am facut o analiza asupra acestei situatii care tinde sa ia amploare si are potential sa distruga locurile frumoase.
Cauzele…
Lipsa infrastructurilor de orice fel. Vorbim aici de instalatii de urcare insuficiente, spatii de cazare limitate, drumuri de acces, etc. Numarul in crestere al iubitorilor de munte face ca statiunile mici/medii sa fie supraaglomerate.
Mentalitatea oamenilor care economisesc zile de concediu cu pretul stresului si aglomeratiei. Tendinta efectului de turma se vede si pe partie. Nu exagerez sa declar faptul ca este o buna parte din populatia care merge la munte fara a practica vreun sport de iarna.
Lipsa administratorilor de viziune si atragere a turistilor in timpul saptamanii. Sunt necesare campanii de marketing si reduceri semnificative pentru ca acest lucru sa devina o optine – de la skipass rezonabil, cazare si servicii adiacente toate trebuie sa atraga oamenii dornici sa petreaca mai mult timp cu un pret mai redus.
Agentiile de voiaj care profita de naivitatea oamenilor si le ofera pachete pentru weekend, la pachet chipurile cu distractie. Adevarul este ca ai parte de aceeasi aglomeratie, libertate de miscare limitata si distractia nu se mai intampla pe partie, ci doar paleste in fata consumerismului si a socializarii la baruri si concerte.
Efectele turismului de weekend lasa un gust amar, iar pe termen lung vor alunga oamenii rodati de acest stres. Cum accesul in tarile vecine (Bulgaria, Serbia) sau cele din Vest, este din ce in ce mai facil, nu va trece mult timp pana cand vom realiza ca nu mai e vorba doar de bani in alegerea statiunilor de schi.
Ce e de facut?
Clar trebuie evitat pe cat posibil muntele in weekend. Informarea in prealabil cu privire la starea vremii, a partiilor si conditiile zonei sunt esentiale.
Mare atentie la marketingul de promovare. O statiune ce aduce in discutie doar distractii si evenimente la sfarsit de saptamana ar trebuie sa fie un indiciu suficient pentru a cauta alternative.
Daca ai nimerit totusi in weekend, nu uita ca esti acolo pentru schi sau placa si nu pentru a pierde timpul. Cauta zonele mai libere, foloseste partia in zona laterala sau off piste daca esti avansat.
Ar trebui sa stii ca iesirea din sezon aduce o data cu ea preturi mai mici si lipsa aglomeratiei. Rabdarea este o virtute, iar zapada nu dispare peste noapte. In Romania se poate schia pana in luna martie fara probleme. SURSA: NamStare
Vrem o autostradă pentru turismul de weekend sau una pentru nevoile economiei româneşti?
Am avertizat degeaba timp de trei ani că pierdem vremea (şi banii) tot forţându-ne să facem o autostradă pentru care nu avem şi nu vom primi bani, dar poate că, de data asta, nu voi mai scrie degeaba şi potenţialele soluţii la problema traversării Carpaţilor între Braşov şi Comarnic.
Acum mai bine de doi ani, când ne ameninţa că se mută cu cortul pe şantierul autostrăzii Braşov – Comarnic, premierul considera, fără îndoială, că semnarea contractelor pentru acest vis al său transformat între timp în Moby Dick este ca şi făcută. În acest scop, oprise cu câteva luni înainte toate procedurile legate de Sibiu – Piteşti, pentru ca datele financiare ale autostrăzii de pe Valea Prahovei să fie cât mai bune. Şi oprite le-a ţinut peste doi ani de zile. În plus, ni se spunea că nu va fi o problemă ca fondurile europene dedicate culoarului de pe Valea Oltului să fie mutate la o autostradă Sibiu – Braşov – Comarnic.
Avertizam, încă de pe atunci, că manevra aceasta nu va avea şanse de succes, pentru că Uniunea Europeană nu îşi schimbă destinaţia fondurilor doar pentru că vrem noi să facem autostrăzi pe unde ne duce capul sau ne dictează interesele. Şi mai avertizam că tot ce se va întâmpla va fi să pierdem luni şi ani preţioşi, ca să nu mai spun de banii europeni pe care riscăm să nu-i mai transformăm în infrastructura atât de necesară. Nu că aş fi fost singurul, dimpotrivă, mai toţi transportatorii şi producătorii din România au făcut, timp de doi ani, un front comun în faţa acestei decizii considerate a fi iresponsabile.
Doi ani mai târziu, am pierdut nu doar timpul, ci deja riscăm să pierdem şi banii dedicaţi unui şantier care va începe cel devreme abia la final de 2018 (Sibiu – Piteşti), să plătim din banii noştri bucăţile de autostradă întârziate nepermis de mult între Sibiu şi Nădlac, să pierdem investiţii la Dacia şi la zecile de furnizori de piese auto de pe ambele părţi ale Carpaţilor, dar şi tot influxul de transport dinspre Est (China şi-a dublat deja numărul de containere care vin în Portul Constanţa şi le va dubla din nou, dar noi nu avem centură la nivel de autostradă pentru Bucureşti, nici măcar nu-s începute procedurile!). Între timp, soluţia pentru blocajele de pe Valea Prahovei nu se întrevede nici acum.
Dar nu avem, oare, nevoie de autostradă care să treacă munţii pe Valea Prahovei? Nu ar fi minunat să mergem cu maşina la munte pe autostradă, aşa cum ne închipuim că se întâmplă în Vest? Da, ar fi minunat şi da, avem nevoie. Dar nu cu orice preţ, şi nici să credem că ea va rezolva toate problemele legate de vârfurile de trafic înregistrate în weekend şi de sărbători. În plus, aşa cum am arătat mai demult, altele sunt priorităţile reale de transport ale României, nu visul umed de a merge cu maşina personală la cabana de la munte de pe Valea Prahovei. Anul ăsta riscăm să pierdem 1 miliard de euro din cauză că nu finalizăm lucrările deja începute la timp, iar anii viitori riscăm să pierdem alte miliarde de euro pentru că tot acest flux de marfă care se dublează din doi în doi ani ne va gâtui şi mai mult şoselele, iar fabricile şi depozitele de logistică ce puteau fi construite de-a lungul lui se vor construi, dar nu la noi, ci prin Bulgaria şi ţările balcanice, care au ştiut să-şi termine infrastructura la timp.
Cu toate acestea, în loc să vorbească zilnic despre urgentarea Sibiu - Piteşti şi a centurii Capitalei, pentru a termina în sfârşit cap-coadă autostrada de pe principalul coridor de transport internaţional, la care să ne racordăm apoi infrastructura, premierul ne vorbeşte, trist, despre cum s-au pus toţi de-a curmezişul visului său.
I-aş reaminti domnului Ponta că autostrăzile nu se fac pentru turismul de weekend, autostrăzile se fac în primul rând pentru transportul de marfă. Iar marea problemă a acestei bucăţi de autostradă este că nu şi-ar acoperi banii din taxe nici în 30 de ani. De ce? Tocmai pentru că, în ciuda traficului intens de pe acest tronson, puterea de cumpărare a românilor nu acoperă cheltuielile. Şi nu, nu mă refer la preţul de 126 de milioane de euro pe kilometru reieşit din contractele guvernamentale, mă refer chiar la preţul de 30-35 de milioane de euro cât ar trebui să coste, de fapt, această bucată de autostradă conform normelor de cost obişnuite în zona montană.
Domnul Ponta ştia acest lucru, domnul Şova ştia acest lucru, domnul Rus ştie acest lucru, iar calea lor s-a blocat tocmai pentru că, dacă nu vor să facă autostrada din banii de la buget, trebuie să-i asigure constructorului alte contracte mai profitabile, din care să-şi scoată banii. Iar asta pute a DNA, aşa că stop joc.
Există oare soluţii chiar şi pentru blestemata asta de traversare a munţilor? Bineînţeles că există. Dar ele ţin de o strategie.
1. Unu: traficul turistic trebuie mutat pe infrastructura feroviară, nu cea rutieră, altfel nu se vor rezolva ambuteiajele nici cu două autostrăzi. Să nu ne închipuim cumva că, în plin sezon, în Vest nu se fac ambuteiaje în zonele turistice. Se fac, iar unele dintre ele durează şi de două ori mai mult decât blocajele româneşti, dar dacă ne-am scoate puţin capul din fund am şti asta şi nu ne-am mai considera ultimii proşti de pe planetă că nu putem ajunge la baza pârtiei cu autostrada. Majoritatea marilor staţiuni din Europa sunt la 10-30 de kilometri de autostradă şi nu vreţi să ştiţi cât de blocate sunt drumurile de legătură în zilele de vârf de sezon. În schimb, un tren rapid care pleacă din 30 în 30 de minute şi care ajunge de la Braşov la Sinaia într-un sfert de oră şi la Bucureşti într-o oră şi jumătate îţi rezolvă mare parte din stresul aruncat asupra şoselelor. Culmea, aici am avea bani europeni. Dar nu vrem să-i accesăm. De ce?
Şi că veni vorba de bani, cu tot deficitul de care se leagă guvernanţii, iată că au reuşit să aibă un surplus. Foarte bine, poate că dacă refac calculele şi nu aruncă toţi banii înspre ajutoare sociale şi salarii, vor avea de unde scoate 2 miliarde de euro pentru această autostradă, mai ales atunci când banii sunt întinşi pe 4 ani. Dar dacă pur şi simplu nu sunt bani, înseamnă că pur şi simplu nu ne putem permite această autostradă în acest moment. Şi nici până în 2020. Şi atunci? Ne punem mâinile-n cap şi dăm vina pe cadavre politice gen Băsescu?
2. Nicidecum . A doua soluţie, complementară, este să revizuiască costurile autostrăzii în jos de la fantasmagorica sumă avansată şi să aleagă un traseu care să fie cât mai ieftin de construit şi de întreţinut. S-a discutat oare soluţia cu construirea autostrăzii până lângă Sinaia exact pe lângă calea ferată în loc să fie cocoţată pe munţi sau prin Valea Doftanei, aşa cum se vehicula? Sau cât de dificil ar fi să faci pe acolo măcar un drum cu două benzi şi sens unic între Comarnic şi Sinaia, astfel încât să ai două benzi spre Sinaia pe drumul actual şi alte două spre Comarnic prin vale? Nu ştiu, soluţii sunt mai multe, unele merită băgate în seamă, altele nu, dar sunt dispuşi cei de la CNADNR şi de la Guvern să asculte ce spun specialiştii?
3. A treia soluţie este să identifici zonele în care se realizează principalele blocaje de pe DN1 între Predeal şi Sinaia şi să le fluidizezi prin soluţii punctuale. Să lărgeşti DN1 în zonele în care poţi face acest lucru şi să vii cu autostrada dinspre Ploieşti până în Comarnic, că nu costă mult. Să faci măcar centura Comarnicului, să lărgeşti acolo unde poţi centura din Sinaia şi să poţi veni pe două benzi dinspre Braşov până spre serpentinele din Predeal. E fezabil acest lucru, iar costurile ar fi simţitor mai mici decât ale unei autostrăzi.
Concluzia? Dacă vrei cu adevărat să traversezi munţii cu cât mai puţin stres, găseşti soluţii. Nu o singură soluţie, ci mai multe. La bani sensibil mai puţini, dar cu efecte dramatice pentru fluidizarea traficului în zonă. Că nu-s la fel de sexy ca o autostradă la botul calului, corect. Dar dacă asta e tot ce ne permitem, hai să le facem.
Totuşi, nu ştiu de ce am impresia că nu costurile cele mai mici au fost căutate timp de trei ani de zile, şi nici soluţiile cele mai eficiente din punct de vedere economic. Iar dacă afacerea băieţilor deştepţi a fost stricată, tot ce mai rămâne e să se supere pe sat: ah, n-aţi vrut să plătiţi 8 miliarde pe 60 de kilometri de autostradă, luaţi de staţi blocaţi în trafic. Un mod extrem de păgubos de a gândi, de care mă tem că nu vom scăpa prea devreme. Pot doar spera că soluţiile avansate de transportatori şi de specialiştii din afara Guvernului vor fi luate măcar în calcul. Speranţa, se ştie, moare ultima.
Răstimp, repet: prioritatea reală a transportului în România e cu totul alta. Când îi voi auzi pe domnul Ponta şi pe domnul Rus că vorbesc cel puţin săptămânal de centura Bucureştiului la nivel de autostradă şi de urgentarea Sibiu - Piteşti, voi şti că suntem pe calea cea bună. Deocamdată se aude doar o gângureală. E prea puţin, iar noi ne vom trezi peste alţi 3 ani că n-am făcut, de fapt, nimic. Iar asta ar fi de-a dreptul tragic.
PS. Apropo, poza de mai sus nu e din România, ci din Franţa, de lângă o mare staţiune montană. Să nu credem că o autostradă va remedia definitiv blocajele cauzate de turismul de weekend, mai ales iarna... SURSA: GANDUL
Hărțile tuturor pârtiilor de ski din România
Fiindcă în România s-au făcut investiții în domeniile de schi (și chiar vom avea și un eveniment frumos despre care veți putea citi aici în curând), publicăm informațiile actuale cu noile hărți ale pârtiilor de schi din România, așa cum arată ele în sezonul de schi 2012/2013. Articolul din 2011 și actualizat în 2012 poate fi folosit ca referință; îl găsiți aici.
Update major, 5 februarie 2014: am decis ca hărțile pârtiilor să fie publicate într-un singur loc, așa că le-am scos din articol. Vezi hărțile pârtiilor de ski din România (listă permanent actualizată).
Prietenii de la iTour au lansat pe internet noile hărți de schi din 2013. Vom fi alături de ei, la Brașov, unde luni se va întâmpla și evenimentul oficial de lansare. Fără să lungesc prea mult vorba, trecem la câteva date statistice pe care le putem compara cu ce am avut în urmă cu un an, iar mai jos voi posta hărțile digitale noi ale pârtiilor de schi din România. Programul de promovare pe hârtie, prin fluturași, include doar pârtiile omologate, dar digital sunt disponibile și pârtiile care nu sunt încă omologate.
Ce s-a schimbat față de anul/anii trecut/i? Citiți și studiul făcut de Andrea despre stațiunile de schi.
- A scăzut numărul de fluturași tipăriți de la 350 000 (în 2011) la 220 000, dar între timp blogul de pe wordpress.com s-a transformat într-un site modern care aduce mai ușor în vedere proiectul.
- La fel ca anul trecut, s-a păstrat gruparea stațiunilor pe șase (6) regiuni (în mare parte, potrivite cu regiunile geografice/istorice): Ardeal (poate ar trebui specificată care zonă din Ardeal, că și Hargita&Covasna sunt tot în Ardeal), Banat şi Valea Jiului (mai trebuie lucrat la nume, Valea Jiului poate fi altfel interpretată), Harghita şi Covasna, Maramureş şi Bistriţa-Năsăud, Moldova şi Valea Prahovei (și aici ar fi nevoie de un nume mai bun, stațiunile din Brașov nu sunt tocmai pe Valea Prahovei). În 2013 avem 39 de domenii schiabile (pârtiile omologate). Patru domenii schiabile sunt prezente doar digital, nefiind omologate.
- Ca și număr de domenii schiabile, de departe cele mai multe sunt în Transilvania – 17 (grupate în materiale sub titlul Ardeal – 8 și Harghita & Covasna – 9).
- Ca și număr de kilometri pe regiuni (cele din programul i-Tour) cea mai mare concentrație este de departe în două regiuni. Pe Valea Prahovei + Brașov avem ceva peste 51 de kilometri de pârtii, iar următoarea zonă este cea a Banatului + Valea Jiului (inclusiv Gorj), cu 44 de kilometri. Mai departe în listă, zonele adună abia 20 de kilometri de pârtie sau mai puțini. Atenție, este totalul din toate stațiunile respectivei zone (inclusiv cu corecția de la Poiana Brașov).
- Probabil că cele mai mari stațiuni de schi (ca lungime totală a pârtiilor) sunt:
1. Straja, Hunedoara (aproape 21 de kilometri de pârtii)
2. Poiana Brașov, Brașov (nu știm exact lungimea, pe site-ul primăriei apare cu 20 de km)
3. Sinaia, Prahova (nu știm lungimea actuală, anul trecut erau cam 15 km de pârtii) - Fie că sunt sau nu pe hărțile acestea, surprizele plăcute din punctul meu de vedere sunt reprezintate de domeniile schiabile Straja (și-a dublat pârtiile, acum adună cam 20 de km), Șureanu (10 km de pârtii noi), Semenic (când va fi gata, de pe vârf se va putea schia până la Barajul Văliug), Poiana Brașov (creșterea cu 70% a lungimii schiabile până la 20 de km) și Voineasa-Vidra (pârtii noi făcute cu fonduri europene în Vâlcea).
- Deși hărțile i-Tour nu cuprind noile pârtii de la Poiana Brașov, trebuie să știți că aici s-au făcut investiții serioase, construindu-se noi pârtii, celor existente li s-au făcut corecții, au apărut pârtii de legătură, dar și infrastructura pe cablu a fost modernizată și completată. Domeniul de schi actual adună aproximativ 20 de kilometri de pârtie. Pretextul a fost FOTE. Informațiile actualizate le găsiți pe site-ul dedicat stațiunii al primăriei Brașov.
PS: Când intrați pe site-ul stațiunii: șoferi, nu băgați în seamă meniul „Puncte anulate”! Este doar o denumire total neinspirată pusă în meniu de către oficialități :))
2012: Radiografia pârtiilor de ski din RomâniaScris la 11 ianuarie 2012 de către Andrea David
Voi unde mergeți la ski și de ce?
Deoarece sporturile de iarnă, stațiunile montane și tot ceea are de-a face cu zăpada este de mare interes pentru noi și pentru voi, cititorii noștri, ne-am decis să facem o scurtă trecere în revistă a pârtiilor de ski și a infrastructurii de ski din România, cu informații despre cele mai noi pârtii și cele mai noi proiecte realizate. Vezi și ultimele hărți cu toate pârtiile de schi din România.
În țara noastră există o tradiție veche a mersului la munte, în anotimpul rece. Iar această tradiție, precum și succesul înregistrat de țările europene ce și-au format baze turistice de iarnă, mai dezvoltate sau mai puțin dezvoltate, adresate turismului internațional sau doar celui național, a făcut ca și România să se îndrepte spre astfel de programe, care să dezvolte infrastructura montană și de schi. Proiectele și studiile făcute la nivel național, dar și internațional, cu scopul de a vedea dacă este cu adevărat necesară și benefică o infrastructură de schi în România, au fost premisele programului național „Super-schi în Carpați”, încă de pe la începutul anilor 2000.
În acest studiu, Super-schi în Carpați, se spune că nu mai puțin de 32 de județe, din totalul de 42, au condiții naturale pentru dezvoltarea domeniului schiabil, dar și faptul că de la circa 80-100 km de pârtii de schi, bazate pe amenajări simple, câte existau la începutul anilor 2000, se poate ajunge prin finalizarea programului național la cel puțin 1.500-2.000 km. Până în anul 2011 acest program a tot fost modificat și reformulat, astăzi regăsindu-se ca un sub-program al Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, sub denumirea „Schi în România”.Lucrările și proiectele incluse in programul „Schi în România“ au început a fi realizate de câțiva ani. O parte din ele au fost finalizate, însă există multe proiecte ce urmează a fi realizate în următorii ani și se așteaptă, de asemenea, idei/proiecte noi. Pe lista de finanțări din iunie 2011 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, rezervată sub-programului „Schi în România” se află câteva proiecte în derulare (dintre acestea o parte finalizate până la acest moment – 11 ianuarie 2012) dar și proiecte noi. Iată despre ce locuri este vorba:
- Județul Alba – Horea;
- Județul Argeș – Albeștii de Muscel;
- Județul Bihor – Nucet;
- Județul Brașov – Brașov/Poiana Brașov, Predeal, Râșnov;
- Județul Cluj – Stațiunea Băișoara;
- Județul Covasna – Comandău;
- Județul Harghita – Sărmaș;
- Județul Hunedoara – Petroșani, Vulcan, Stațiunea Straja, Petrila;
- Județul Maramureș – Borșa, Cavnic, Stațiunea Mogoșa și Izvoarele Boriște;
- Județul Neamț – Stațiunea Durău, Tarcău;
- Județul Prahova – Stațiunile Azuga, Bușteni, Sinaia, Cheia;
- Județul Satu Mare – Negrești-Oaș;
- Județul Sibiu – Stațiunea Păltiniș, Sadu;
- Județul Suceava – Stațiunea Câmpulung Moldovenesc, Mălini, Sucevița, Șaru Dornei/Munții Călimani.
Mai jos puteți vedea un top al primelor zece pârtii, ca lungime, din România:
- Drumul Roșu din Poina Brașov, județul Brasov, cu o lungime de 4600 m
- Dealul Negru din Vatra Dornei, județul Suceava, cu o lungime de 3000 m
- Drumul de Vară din Sinaia, județul Prahova, cu o lungime de 2972 m
- Lupului din Poina Brașov, județul Brasov, cu o lungime de 2860 m
- Sulinar din Poina Brașov, județul Brasov, cu o lungime de 2500 m
- Carp din Sinaia, județul Prahova, cu o lungime de 2500 m
- Cocoșul din Predeal, județul Brașov, cu o lungime de 2250 m
- Sub Teleferic din Poina Brașov, județul Brasov, cu o lungime de 2220 m
- Mogoșa din Mogoșa, județul Maramureș, cu o lungime de 2200 m
- Clăbucet din Predeal, județul Brasov, cu o lungime de 2100 m.
Comparând cu statisticile sezonului trecut, când lungimea celor 78 de pârtii omologate era de 90 km, progresul este unul îmbucurător. Dacă și clima, vremea își va urma cursul ei firesc, normal pentru o zonă temperat-continentală de tranziție cu patru anotimpuri, iar precipitațiile și temperaturile vor fi unele adecvate iernii, bucuria nu poate fi decât de partea amatorilor de distracții pe zăpadă.
În cele ce urmează vă prezentăm câteva din inaugurările acestei ierni, ce ne-au ajuns la urechi și ni s-au părut interesante.
Poiana Brașov
Cel mai amplu proiect de dezvoltare a domeniului schiabil a avut loc în Poiana Brașov, județul Brașov. Suprafața schiabilă a fost dublată, iar infrastructura nou creată a fost realizată într-un timp record, proiectul fiind finalizat în doar 8 luni, față de cele 24 trecute în contractul de lucrări. Instalația de transport pe cablu montată este extrem de performantă, fiind una de ultimă generație, existentă în prezent doar în câteva stațiuni europene de lux.
Proiectul, realizat și ca o necesitate urgentă pentru ca România să poată organiza ediția de iarnă a Festivalului Olimpic al Tineretului European (FOTE) din anul 2013, a inclus construcția de pârtii noi, reabilitarea pârtiilor existente, realizarea unor instalații de zăpadă artificială, amenajarea unui lac de acumulare, realizarea unor instalații noi de transport pe cablu, precum și dezvoltarea infrastructurii conexe (parcări, energie electrică, telecomunicații).
În cifre și date tehnice, toate aceste lucrări se exprimă astfel:
- suprafața schiabilă a stațiunii Poiana Brașov a crescut cu aproximativ 35 de hectare, ajungând la 85 ha;
- lungimea totală a pârtiilor de schi a crescut de la 16,40 km la 24 km, pârtiile principale fiind interconectate între ele prin numeroase pârtii de legătură;
- lățimea medie a pârtiilor, a ajuns, după amenajare, la 45 m – dublă în comparație cu cei maxim 20 m câți erau înainte de modernizare;
- gradul de dificultate al pârtiilor a fost păstrat, în mare măsură, fiind făcute doar modificări prin corecții de pantă, crearea de variante ocolitoare a zonelor dificile, astfel încât schiorii să poată trece ușor de pe o pârtie pe alta, dar și prin mărirea numărului de pârtii de legătură între pârtiile principale;
pe întregul domeniu au fost amplasate instalații de producere a zăpezii artificiale, cu care se dorește mărirea perioadei de schi, sezonul putând fi prelungit și până la 4 luni pe an, dar și pentru a crește calitatea condițiilor de practicare a sporturilor alpine; sistemul de producere a zăpezii artificiale este format dintr-un lac de acumulare situat în platoul Ruia (în nord-estul Poienii Ruia), la altitudinea de 1490 m fata de nivelul mării, care se întinde pe o suprafață de 1.40 ha, are o adâncime de 15 m și o capacitate de stocare a 140.000 mc de apă, din 120 lăncii pentru zăpadă, amplasate pe toate pârtiile, 14 tunuri fixe, 10 tunuri mobile; - mărirea capacității de transport pe cablu s-a făcut cu ajutorul a două noi instalații, una de 6 locuri și una de 4 locuri (Telescaunul Ruia, respectiv, Telescaunul Lupului), acestea fiind instalații de ultimă tehnologie, mai ales cea cu șase scaune, asigurând cel mai mare confort disponibil la ora actuală pe piață, cu ajutorul pernelor încălzite de pe banchete; asemenea instalații mai pot fi întâlnite doar în Kitzbuhel sau alte stațiuni de vârf din lume; capacitatea de transport pe cablu a întregului domeniu schiabil din Poiana Brașov s-a dublat, ajungând la peste 8500 de persoane/oră; în prezent, în Poiana Brașov există 3 telecabine, o telegondola și 5 teleschiuri, cea mai mare diferență de nivel – de 737 m, fiind asigurată de Telecabina Capra Neagră, ea fiind și instalația ce urcă, în prezent la cea mai mare altitudine – 1775 m, Teleschiul Kanzel ce urcă până la 1783 m fiind temporar închis;
- întreg domeniul schiabil are panouri de semnalizare și indicatoare în conformitate cu normele europene de siguranță, precum și 150 de saltelele de protecție și 3.000 m de plase;
- instalațiile de transport pe cablu au fost prevăzute cu sistem automat de taxare și acces; de asemnea s-a realizat centralizarea și interconectarea întregului sistem de taxare și acces al instalațiilor de transport pe cablu din tot masivul Postăvarul, circulația schiorilor putându-se desfășura, de acum, cu o singură cartelă de tip hands-free (mâini libere), citirea făcându-se doar prin simpla trecere în dreptul cititorului de acces.
Lucrările în această stațiune precum și cele din Brașov și împrejurimi (Râșnov), dar și pe Valea Prahovei sunt încă în desfășurare, Romania găzduind editia de iarnă a Festivalului Olimpic al Tineretului European (FOTE) din anul 2013. Comitetului Olimpic European a decis în ziua de 24 noiembrie 2011, în cadrul Adunării Generale de la Soci (Federația Rusă), să acorde României acceptul final pentru a organiza acest festival.\
Cu gândul la Festivalul Olimpic, la prima mea ieșire pe schiuri și la o bulgăreală rece de iarnă vă invit să mergeți să vedeți cu ochii voștri stațiunile montane din România. Alegeți zile în care aglomerația nu este prea mare, luați cu voi câțiva prieteni sau familia și bucurați-vă de puținele momente de zăpadă pe care ni le-a oferit acest sezon.
SURSA: DRUM LIBER