Turismul religios are o vechime de secole. Manifestat de cele mai multe ori sub forma pelerinajului, el implica din partea turistilor un anumit nivel de instruire şi de cultură pentru a putea aprecia obiectivele din punct de vedere al arhitecturii, al valorii şi semnificaţiilor spirituale. Scopul unui Pelerinaj, dincolo de nevoia de cunoaştere şi de placere estetica, este dorinta unei experiente divine. Acesta este motivul ce sta la baza pastrarii pelerinajelor determinate de tradiţiile religioase (pelerinajul la Mecca) sau cele legate de evenimente şi manifestari specifice (moaşte, icoane facatoare de minuni).
Turismul religios este acel tip de turism ce are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicaţii de ordin spiritual. Din acest punct de vedere nu se poate opera o distincţie clară între cei ce vizitează aceste lăcaşuri cu motive religioase sau de altă natură, impactul pe care îl are vizitarea putând fi sau nu religios.
Se manifestă două tendinţe în călătoriile religioase: cele care au ca singur scop motivaţia turistică şi cele care îmbină această motivaţie cu cea culturală.
Turismul religios în Ierusalim este identificat cu următoarele forme: vizitarea unor monumente sfinte-de cult, vizitarea sanctuarelor religioase,mormintelor,vizitarea unor obiective cultural-religioase monumente etc.
Turismul religios continuă să aibă o pondere importantă în fluxul turistic total (26%), la nivel mondial, mărimea sa putând fi chiar mai mare dar înregistrarea numărului de turişti nefăcându-se foarte precis, nu se cunoaşte numărul exact de turişti.
Pelerinajul modern este un ipact pe care industria turismului l-a încheiat cu religia. Din perspectiva unora, între acestea nu există prea multe puncte comune. Având în vedere obiectivele intinse ci pe care turismul şi religia le au,atragerea turiştilor ar trebui să fie un scop comun. Marketingul religios, la fel de„real” ca şi cel turistic, chiar dacă mai puţin cunoscut ar trebui să se îmbine cuacesta din urmă pentru satisfacerea multiplelor categorii de turişti. Un management atent al destinaţiilor religioase ar putea aduce beneficii atât pentru operatorii turistici cât şi pentru instituţiile religioase.
Pelerinajul este văzut ca o călătorie la locuri sfinte, întâlniri sau manifestări cu caracter religios. După opiniile bisericii, pelerinajul nu vizează doar influenţarea pshicului prin instalarea liniştii sufleteşti, împlinirea spirituală ci consideră că o cale de atingere a acestei stări este biciuirea fizicului. Călătoria în sine,la locurile sfinte, ar trebui să fie o penitenţă, o suferinţă necesară pentru atingerea unui anumit nivel spiritual.
Ca urmare confortul, relaxarea, distracţia şi alte forme de distragere nu ar avea ce căuta în pelerinaj. Văzut în felul acesta,pelerinajul are prea puţine puncte comune cu turismul.
De multe ori măicuţele şi călugării din diverse lăcaşuri religioase se simt chiar agresaţi de cei ce nu caută împlinirea spirituală ci doar „curiozităţi” ale vieţii monahale sau a lăcaşurilor sfinte.
Din totdeauna turismul a fost considerat o formă de călătorie sacră sau spirituală.Trebuie să pleci, să ieşi din mediul tău obişnuit pentrua teregăsi.Călătoria cu orice scop înseamnă o desprindere, o experimentare care influenţeazăşi demulte ori schimbă.
Pelerinajul în stil tradiţional însemnă călătoria ca o penitenţă, însă pare că astăzi lucrurile au început să se schimbe.
Chiar dacă preotul însoţeşte grupul, se acceptă stilul de viaţă al pelerinului actual şi se optează pentru hoteluri de 5* stele, transport cu avionul, utilizarea telefoanelor mobile şi a laptopurilor. În felul acesta turismul religios aduce beneficii atât participanţilor cât şi beneficiarilor.
Locuri de Pelerinaj:
Pelerinaj – considerente actuale
Pelerinajul in timpurile noastre
Pelerinajul la Locurile Sfinte
Forme de Pelerinaj
Turist sau Pelerin
* Turist sau Pelerin - 6 februarie, 2015
PELERINAJE MANASTIREA PRISLOP
Intre turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii pe baza relaţiei dintre locul sacru şi motivaţia pelerinului. Prima parte a acestui proiect prezinta trecutul si prezentul pelerinajului religios in lume si in Romania, precum si implicatiile sale asupra calatoriilor. A doua parte descrie regiunile cu potential turistic religios din Romania si Israel, cat si activitatile care pot creste si ajuta dezvoltarea acestui tip de turism si influenta acestuia in economia tarii.
Pelerinajul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicaţii de ordin spiritual. Noţiunea de religios s-a dezvoltat de la înţelegerea motivaţiilor pelerinilor. Diferenţa dintre această formă de turism şi altele o constituie motivaţia religioasă a pelerinilor.
Dintotdeauna pelerinajul a fost considerat o formă de călătorie sacră sau spirituală. Trebuie să pleci, să ieşi din mediul tău obişnuit pentru a te regăsi. Călătoria cu orice scop înseamnă o desprindere, o experimentare care influenţează şi de multe ori schimbă astfel pelerinajul are multe puncte comune cu pelerinajul.
Oricare ar fi motivele ce stau la baza sa, fie că este vorba de interes istoric şi cultural sau doar de devotament spiritual, pelerinajul religios atrage un număr mare de adepţi.
* 3 * Pelerinajul in timpurile noastre - 6 februarie, 2015
Se consideră că pelerinajul modern este un pact pe care industria turismului l-a încheiat cu religia. Cei care susţin diferenţe fundamentale dintre turism şi pelerinajul religios punctează disensiunile majore. Pelerinajul este văzut ca o călătorie la locuri sfinte, întâlniri sau manifestari cu caracter religios. După opiniile bisericii, pelerinajul nu vizează doar influenţarea psihicului prin instalarea liniştii sufleteşti, împlinirea spirituală, ci consideră că o cale de atingere a acestei stări este biciuirea fizicului.
Călătoria în sine, la locurile sfinte, ar trebui sa fie o penitentă, o suferinţă necesară pentru atingerea unui anumit nivel spiritual. Ca urmare, confortul, relaxarea, distracţia şi alte forme de distragere nu ar avea ce cauta în pelerinaj. Văzut în felul acesta, pelerinajul are prea puţine puncte comune cu turismul. Turismul având la bază o motivaţie religioasă este mult promovat de agenţiile de turism, însă se pune întrebarea dacă se poate desfăşura acest tip de turism fără participarea reală a celor din „destinaţiile” vizate.
De cele mai multe ori, Biserica preferă să organizeze ea singură aceste pelerinaje, grupul să fie însoţit de preot, care pe parcursul deplasării să desfăşoare activităţi specifice: rugăciuni, discuţii pe teme spirituale etc. În finalul unui tur, făcut după „toate regulile Bisericii”, se acordă chiar un certificat ce atesta acest lucru. În acest caz, activităţile colaterale sunt reduse la minim ceea ce face ca acest demers să fie colateral turismului.
Turismul religios este un fenomen complex care se află în continuă transformare şi diversificare, pastrându-şi, însă, funcția de bază, care l-a consacrat: religia. Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicaţii de ordin spiritual.
Noţiunea de religios s-a dezvoltat de la întelegerea motivaţiilor turiştilor. Diferenţa între această formă de turism şi altele o constituie motivaţia religioasă a turiştilor.
Scopul acestui tip de turism, dincolo de nevoia de cunoaștere și de plăcere estetică, este dorința unei experiențe divine. Acesta este motivul ce stă la baza păstrării pelerinajelor determinate de tradițiile religioase (pelerinajul sau cele legate de evenimente și manifestări specifice (moaște, icoane făcătoare de minuni manifestat de cele mai multe ori sub forma pelerinajului, el implică din partea turiștilor un anumit nivel de instruire și de cultură pentru a putea aprecia obiectivele din punct de vedere al arhitecturii, al valorii și semnificțiilor spirituale. Iubitorilor de turism religios, locuri sfinte şi o sursă de viaţă spirituală, oferim o largă cunoştinţă cu Moldova religioasa, tururi de pelerinaj, excursii si tururi speciale.
Categories
- Banat si Crisana
- Biserici
- Biserici Banat si Crisana
- Biserici Bucovina
- Biserici de lemn
- Biserici de lemn Bucovina
- Biserici de lemn Maramures
- Biserici de lemn Moldova
- Biserici Muntenia
- Biserici Oltenia
- Biserici Transilvania
- Bucovina
- Catedrale
- Catedrale Banat si Crisana
- Catedrale Bucovina
- Catedrale Dobrogea
- Catedrale Moldova
- Catedrale Muntenia
- Catedrale Oltenia
- Catedrale Transilvania
- Dobrogea
- Manastiri
- Manastiri Banat si Crisana
- Manastiri Bucovina
- Manastiri Dobrogea
- Manastiri Maramures
- Manastiri Moldova
- Manastiri Muntenia
- Manastiri Oltenia
- Manastiri Transilvania
- Maramures
- Moldova
- Muntenia
- Oltenia
- Schituri
- Schituri Banat si Crisana
- Schituri Dobrogea
- Schituri Maramures
- Schituri Moldova
- Schituri Muntenia
- Schituri Oltenia
- Schituri Transilvania
- Transilvania
SURSA: PELERINAJ1
SURSA: PELERINAJ2
SURSA: PELERINAJ3
Ghidul specializat in turism religios, noua meserie din Romania.
In ce constau cursurile de specializare
Cum vacantele ecumenice sunt in crestere, iar romanii tot mai interesati de turismul religios, pe piata de profil a aparut o noua meserie: cea a ghizilor specializati in acest domeniu.
Zilele acestea, la Liceul Teologic de la Agapia tocmai a absolvit prima generatie si s-a inregistrat astfel o premiera in Romania.
De acum incolo la manastirile din Moldova veti fi intampinati de ghizi special pregatiti, care au invatat cum sa raspunda mai bine intrebarilor pelerinilor: de la istorie pana la teme de teologie, religie si geografie.
Profesiunea de ghid turistic religios a fost inclusa recent si in nomenclatorul de meserii, asa ca absolventele Liceului Teologic Agapia, primele in bransa, se pot angaja chiar pe specializarea lor.
Ancuta Negru, absolventa: "Ghid as vrea sa fiu chiar la manastirea pe care am pregatit-o pentru atestat. Manastirea Sfantul Ierarh Nicolae, judetul Bacau. Este o manastire foarte veche, atestata documentar din anul 1702 si am fost foarte atrasa de acel loc." Studiile dureaza 4 ani, cursurile se fac in romana si in doua limbi straine, iar la final absolventele primesc un atestat.
Reprezentantii centrului de pelerinaj al Mitropoliei Moldovei spun ca numarul turistilor de acest tip a crescut cu peste 10 la suta fata de anul trecut. Pentru un pelerinaj la manastirile din Romania preturile pornesc de la 300 de lei pentru 3 zile, dar pot ajunge si la 200 de euro de persoana, pentru un tur complex. Pentru o excursie in Israel, la Mormantul Sfant, romanii achita intre 550 de euro si 1000 de euro. SURSA: Pro TV,
Analiza turismului religios din Bucovina
În ultima vreme, turismul din Bucovina a fost promovat foarte mult, din prisma a 4 tipuri de turism, și anume: turismul religios, turismul pentru tradițiile și obiceiurile specifice zonei, turismul pentru sănătate și SPA, precum și turismul activ. Toate aceste tipuri de turism sunt importante, însă în opinia mea, turismul religios este cel mai important în această regiune, și este cel mai reprezentativ. Astfel, în această lucrare voi încerca să analizez acest tip de turism practicat în Bucovina prin prisma punctelor pozitive și a punctelor negative, pentru a se putea contura o idee despre ce se face bine, dar și pentru a se vedea undemai trebuie făcute îmbunătățiri. Această lucrare nu este una teoretică, ci una mai degrabă practică, deoarece aceste aspecte le-am observat chiar eu, în cadrul unei excursii în această regiune, și consider că această lucrare poate fi utilă persoanelor, societăților sau chiar instituțiilor care promovează sau interactionează cu turismul religios din Bucovina.
Bucovina se afla in Nordul Moldovei, una din cele trei mari provincii istorice ale Romaniei,alaturi de Muntenia si Transilvania. Regiunea si-a primit acest nume după anexarea acesteia la Imperiul Hapsburgic, în 1775.
Bucovina este împărțită în prezent pe teritoriul a două țări, și anume România, în zona adiacentăorașelor Rădăuți, Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Siret șiVicovu de Sus, și în Ucraina în zona adiacentă orașelor Cernăuți, Cozmeni, Zastavna, Văscăuți, Vijnița, Sadagura și Storojineț.
Din punct de vedere turistic, Bucovina este cel mai bine cunoscută datorită mănăstirilor construite aici de către domnitorii și boierii moldoveni, mănăstiri unice, reprezentate fiecare de către o culoare specifică: Voroneț- albastru, Sucevița – verde, Moldovița –galben, Humor - roșu.
Aceste mănăstiri au fost construite majoritatea în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457 - 1504), iar munca domnitorului a fost continuată cu devotament de către fiii acestuia, PetruRareș remarcându-se prin faptul că el a fost primul care a împodobit fațadele mănăstirilor și ale bisericilor cu fresce deosebit de frumoase care ilustrau pasaje din Biblie.
Totodată, datorităunicității mănăstirilor, până în acest moment 6 mănăstiri au intrat în patrimoniul UNESCO. Din aceste considerente, precum si din cauza frumuseții naturii și a localnicilor deosebit de primitori, Bucovina e alegerea ideală pentru turiștii care doresc să se bucure de atmosferă linistită și relaxantă.
Deși în Bucovina cel mai important tip de turism practicat e cel religios, pe lângă acesta mai sunt practicate și alte tipuri, precum turismul pentru tradiții (sau turism rural), turismul pentru sănătateși SPA, precum și turismul activ. Majoritatea turiștilor care vin în această regiune încearcă săcombine mai multe tipuri de turism, pentru că este o regiune care oferă mult prea multe atracții,ca cineva să poată experimenta un singur tip de turism. Astfel, produsele turistice oferite înaceastă regiune includ tururi de 1-2 zile ale mănăstirilor, sau tururi mai lungi pentru relaxare înnatură și în mediul rural.
Din păcate, agențiile de turism care oferă pachete turistice în această regiune oferă foarte puține pachete, iar acestea majoritatea sunt axate pe turismul religios, și mai exact oferă tururi alemănăstirilor bucovinene.
Astfel, probabil și din cauza agențiilor de turism, turismul religios este cel mai bine promovat aici, iar mănăstirile din Bucovina sunt cea mai mare atracție a zonei, însă sunt de părere că și acestea sunt slab exploatate, și că s-ar putea crea pachete mult mai complexe, care întradevăr să promoveze toate mănăstirile, nu doar cele care sunt monumente UNESCO, deoarece fiecare are oistorie unică în spate, și povestea fiecăreia este aproape la fel de interesantă.
Numărul turiștilor străini care viziteazăBucovina este mult mai mic decat cel al românilor, situație pentru care există în opinia noastrămai multe explicații logice: în primul rând, ofertele din Bucovina sunt slab promovate în afarațării, puțini tour-operatori oferind tururi exclusive în această regiune; există tour-operatori străini,care oferă tururi în România, însă aceste tururi acoperă fiecare zonă a tării în o zi, ceea ce e prea putin pentru aceasta zonă comprimată, însă plină de inedit; totodata, prezența străinilor pemeleagurile noastre este redusă și din cauza lipsei serviciilor adiacente celor de cazare si alimentație - în Bucovina se ofera facilități de cazare pentru toate buzunarele și pentru toate pretențiile, servicii de alimentație de asemenea, însă nu se poate sta intr-o asemenea zonă preamult timp, fără servicii suplimentare precum excursii, ghidaje, sau activitați recreative controlate, activități care trebuiesc inițiate în primul rând de către unitatile de cazare.
* Puncte pozitive si puncte negative ale turismuluireligios din Bucovina, aspecte pe care le voi enumera mai jos:Puncte pozitive:
- Picturi deosebit de frumoase - picturile din interiorul și din exteriorul mănăstirilor suntfoarte frumoase, înfățisând scene din Biblie;
- Decorațiuni frumoase - obiectele de decor din mănăstiri și din complexele monahale au un farmec aparte, dând originalitate locului. Unele din aceste decorațiuni sunt foarte vechi, unele datând de la finalul secolului XVI;
- Arhitectură interesantă - arhitectura clădirilor religioase din Bucovina este unică în țară,iar în lume, mai sunt clădiri cu o asemenea arhitectură doar în partea de Bucovina din Ucraina;
- Atmosferă primitoare și aducătoare de speranță - în interiorul mănăstirilor atmosfera esteunică, și cumva îndeamnă spre umilință. Măicuțele ce se îngrijesc de aceste lăcașe de cultîncearcă să mentină atmosfera de pioșenie chiar și cu multimea de vizitatori prezenți. Cutoate acestea, o parte din ele nu vor să interacționeze prea mult cu vizitatorii din cauză căele cred că mănăstirea este un loc unde oamenii trebuie să se roage, și nu doar să meargăsa facă poze, iar o altă parte sunt foarte deschise către publicul larg oferind informațiidespre orice sunt întrebate (orice ține de viața publică a lor, și puțin și din cea monahală).Totodată, atmosfera din complexele monahale te duce cu gândul la timpurile vechi, neatinse cumva de modificările apărute de-a lungul timpului.
- Restaurarea mănăstirilor - majoritatea mănăstirilor din Bucovina datează din secolulXVI, și degradarea acestora este cât se poate de evidentă. Cu toate acestea, majoritatea mănăstirilor au trecut prin procese de restaurare, sau sunt în prezent în asemenea procese, pentru a împiedica degradarea mai mare, sau pentru a îmbunătăți sau proteja picturile mănăstirilor. Cu toate acestea, există anumite legi nescrise ale mănăstirilor care nu permit repictarea acestora, așa că singurul lucru ce se poate face e să se protejeze picturile existente.
- Promovarea UNESCO - o parte din mănăstirile din Bucovina sunt incluse în patrimoniul UNESCO, și astfel beneficiază de promovare la nivel internațional, fapt care este beneficdin punctul de vedere al exploatării lăcașelor de cult, dar negativ din puctul de vedere al faptului ca astfel degradarea mănăstirilor este accentuată.
- Comerțul - la fiecare mănăstire măicuțele vând diverse obiecte pentru a susține activitatea mănăstirii. De la cărti de rugăciuni până la magneți de frigider, poți găsi fel de fel delucruri care să-ti aducă aminte peste ani că ai vizitat locul respectiv.
Din păcate, aici se vând fel de fel de suveniruri care nu sunt neaparat specifice zonei sau domeniului religios.
* Puncte negative:
- Lipsa prezentării vieții monohale a măicuțelor - tot ceea ce se poate vedea la o mănăstiree partea frumoasă și vizibilă, adică mănăstirea în sine si pe alocuri câteva măicuțe.Lipseste cu desăvârșire prezentarea vieții mai intime să-i spunem așa a măicuțelor, adicăar fi frumos să aflăm ce fac acestea și în momentele în care nu fac pe ghizii în jurulmănăstirilor.
- Prea multe informații - la toate mănăstirile la care am fost ni s-au dat mult prea multe informații, pe care indiferent de cât de interesați am fi, nu avem cum să le reținem în urma unei povestiri.
- Pereți zgâriați - la toate mănăstirile la care am fost, pereții erau scrijeliți, cu scris pe ei, sifoarte distruși din acest punct de vedere.
- Deschiderea mănăstirilor după restaurare - când vizitam mănăstirea Moldovița, aceastaera în plin proces de restaurare. Era plin de schele și unelte peste tot, nu se vedea mainimic din picturile de la interiorul mănăstirii și exista și riscul de a ne accidenta.
- Lipsa informațiilor în legătură cu locurile importante din cadrul complexelor monahale - la toate mănăstirile la care am fost, nu prea am găsit informații despre diverse obiecte, sau clădiri din complex. În cel mai bun caz am găsit o tăbliță pe care era descrisă istoria mănăstirii; totodată, acolo mai erau menționate în cel mai bun caz diversele “puncte de atracție”.
- Lipsa cunoștiințelor de limbi străine - la majoritatea mănăstirilor măicuțelor nu vorbesclimbi străine. Din toate mănăstirile vizitate, doar la mănăstirea Sucevița am dat peste omăicuță ghid care știa vorbi engleză si franceză.
- Lipsa personalului specializat pentru activitatea de turism - în cadrul complexelor monahale nu există personal specializat care să se ocupe de turiști, iar sarcina de a face pe ghidul pică pe umerii măicuțelor care sunt de servici.
- Lipsa protecției mănăstirilor împotriva fenomenelor meteorologice - la toate mănăstirile peretele de Nord este spălat de ploi aproape în întregime din cauza lipsei unei protecții împotriva acestora.
4. Concluzii
În urma excursiei la care am participat, mi s-au confirmat anumite presupuneri legate de Bucovina. Mai exact, această regiune este deosebit de frumoasă, potrivită activităților de recreereși refacere a sănătății și a energiei, cu peisaje superbe, cu tradiții transmise din generație îngenerație și cu mănăstiri unice în lume.Cu toate acestea, este o zonă slab exploatată din punct de vedere turistic, fiind vizitată de destulde putini turiști, din care doar o mică parte sunt turiști străini.
Analizând datele legate de numărulturiștilor din această regiune, se poate trage concluzia că promovarea acestei destinații este multmai slabă decât ar trebui.Un punct important de menționat este inficiența instituțiilor menite să promoveze regiunea.
De exemplu, responsabilii acestora nu dețin cunoștințe de limbi străine necesare pentru a- și desfășura activitatea într-un mod productiv. De asemenea, materialele promoționale disponibile nu sunt actualizate și majoritatea sunt doar în limba română.
Totodată, starea avansată de degradare a mănăstirilor va facilita distrugerea acestora, urmând caîn câțiva ani, să nu mai existe un motiv pentru vizitarea acestora. Picturile sunt șterse deja pe o parte din pereți, în unele zone acoperișurile sunt distruse ploaia trecând prin ele, iar la alte mănăstiri geamurile sunt sparte facilitând intrarea păsărilor în acestea.
Obiceiurile din această regiune sunt din ce în ce mai comercializate, lăsând obiceiurile moșteniteși înlocuindu-le cu altele mai superficiale, mai ușor de vândut. De exemplu, la poarta mănăstirilor se vând fel de fel de obiecte kitch, unele făcute chiar în China.
In concluzie, cred că această zonă are un potențial de exploatare foarte mare, și un plan generalde gestiune și de promovare al acestei regiuni este necesar pentru a se determina ce se încearcă ase promova precum și pe ce metode. Totodată, acest plan ar trebui să se îngrijească și de tradițiilemoștenite și să încerce să le conserve cât mai bine. Tradițiile și obiceiurile trebuie păstrate la forma la care au fost odată, mănăstirile ar trebui recondiționate și protejate împotriva factorilor naturali și umani, calitățile curative ale apelor din subsolul acestei regiuni ar trebui gestionate maicu folos, și natura trebuie prezervată la starea ei originală. SURSA: Academia
Manastirea Voronet
1. Biserica Mănăstirii Voroneţ a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni şi 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.
2. Pictura interioară a bisericii datează, în cea mai mare parte, încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, fiind realizată în 1496, iar pictura exterioară a fost realizată în perioada lui Petru Rareş.
3. Biserica Mănăstirii Voroneţ este supranumită „Capela Sixtină a Estului” datorită frescei de pe faţada de vest care ilustrează „Judecata de Apoi”.
4. La Mănăstirea Voroneţ şi-a petrecut Daniil Sihastrul ultimii de 26 de ani din viaţă. Pustnicul a murit în 1496 şi a fost îngropat în biserica Mănăstirii Voroneţ. A fost canonizat în 1992 şi a devenit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul.
5. Caracteristic Voroneţului nu este doar natura pigmentului albastru, aşa-numitul „Albastru de Voroneţ”, ci mai ales rezistenţa acestuia în condiţii climatice foarte aspre, fapt care se datorează originalităţii tehnicii de lucru aplicate de către pictorii moldoveni.
6. Cu excepţia pigmentului negru, obţinut din cărbune de lemn, toţi ceilalţi pigmenţi folosiţi în pictură (interioară şi exterioară) sunt substanţe minerale, naturale sau de sinteză: argile colorate cu oxid de fier hidratat (ocru), sau oxid de fier anhidru (ocru roşu), hidrosilicat de Fe, Al, Mg şi K (verde de pământ), oxid roşu de plumb (miniu), minerale de cupru (azurit şi malachit), sulfură de mercur (roşu cinabru), silicaţi (albastru smalţ), carbonat de calciu (alb de var).
7. Suprinzător, pictura include şi cele 12 semne zodiacale, în imediata apropiere a Mântuitorului.
8. Desfiinţată în 1785, de ocupanţii austrieci, Mănăstirea Voroneţ îşi reaia activitatea abia în 1991.
9. Biserica Mănăstirii Voroneţ a fost declarată monument istoric în urmă cu 97 de ani, în 1918.
10. A fost inclusă în 1993 în patrimoniul cultural mondial UNESCO.