Parcurile nationale si naturale din masivele muntoase din Romania reprezinta obiective de prim interes in domeniul geoturismului.
In aceasta sectiune sint prezente articole, fotografii si schite.
Invitam Administratiile parcurilor sa ne trimita materiale pentru promovarea gratuita a lor in aceasta sectiune.
1.Rezervatia Biosfesferei Delta Dunarii
2.Parcul National Domogled-Valea Cernei
3.Parcul National Ceahlau
4.Parcul National Cozia
5.Parcul National Defileul Jiului
6.Parcul National Buila Vanturarita
7.Parcul National Semenic - Cheile Carasului
8.Parcul National Retezat
9.Parcul National Cheile Bicazului - Hasmas
10.Parcul National Cheile Nerei-Beusnita
11.Parcul National Muntii Macinului
12.Parcul National Piatra Craiului
13.Parcul National Calimani
14.Parcul National Muntii Rodnei
15.Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului
16.Parcul Natural Gradistea Muncelului
17.Parcul Natural Portile de Fier
18.Parcul Natural Vinatori - Neamt
19.Parcul Natural Apuseni
20.Geoparcul Platoul Mehedinti
22.Parcul Natural Bucegi
22.Parcul Natural Comana
23.Parcul Natural Muntii Maramuresului
24.Parcul Natural Putna-Vrancea
25.Parcul Natural Balta Mica a Brailei
26.Parcul Natural Lunca Muresului
27.Lunca joasa a Prutului inferior
28.Defileul Muresului superior
29.Parcul Natural Cefa
Albume foto din parcuri nationale si naturale
sursa: GEOTURISM
1.Rezervatia Biosfesferei Delta Dunarii
„Rolul rezervaţiilor biosferei este nu numai de a fi zone umede unde se realizează un echilibru între factorul uman şi natură, dar trebuie să contribuie la nevoile societăţii în general, arătând calea de urmat pentru un viitor durabil." (Strategia de la Sevilla privind rezervaţiile biosferei)
Adminsitraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) a fost înfiinţată în 1990 ca fiind organizaţia administrativă responsabilă pentru conservarea şi managementul biodiversităţii, ecosistemelor şi resurselor naturale din Delta Dunării. Acest rol a fost legalizat prin legislaţia intrată în vigoare în anul 1993 (Legea nr. 83/1993).
Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) este instituţie publică, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor a cărei activitate se desfăşoară în baza prevederilor Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (RBDD), cu modificările şi completările ulterioare, a legislaţiei privind protecţia mediului, a legislaţiei privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor, a florei şi faunei sălbatice, a legislaţiei privind pescuitul şi acvacultura, a legislaţiei privind vânătoarea şi fondul cinegetic, etc.
Obiect de activitate – Crearea şi aplicarea unui regim special de administrare pentru:
- conservarea şi protecţia diversităţii biologice din ecosistemele naturale ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
- dezvoltarea aşezărilor umane şi organizarea activităţilor economice în corelaţie cu capacitatea de suport a ecosistemelelor naturale din Delta Dunării
- asigurarea respectării prevederilor legislaţiei în vigoare pentru protecţia mediului înconjurător şi a ariilor protejate.
Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării este instituţie publică, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor şi a cărei activitate se desfăşoară în baza prevederilor Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, modificată şi completată prin Legea nr. 136/2011.
Principalele activităţi desfăşurate de Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării au ca scop realizarea obiectivelor din Programul de guvernare privind protecţia mediului înconjurător care prin magementul durabil al resurselor naturale şi conservarea biodiversităţii are în atenţie:
- biodiversitatea şi ariile protejate;
- conservarea patrimoniului natural;
- păstrarea tradiţiilor locale şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării;
- măsuri de reconstrucţie ecologică în zona Deltei Dunării, pe baza promovării unor principii moderne de management durabil;
- promovarea unor campanii naţionale de educare şi sensibilizare pentru ecologie şi dezvoltare durabilă;
- participarea şi colaborarea la nivel european şi internaţional la elaborarea politicilor de mediu.
TURISM
“Delta Dunării reprezintă o destinaţie specială, prin caracteristicile sale (patrimoniu natural universal), una dintre cele mai importante regiuni turistice din România, prin originalitatea peisajului (relief, apă, vegetaţie, faună, populaţie şi aşezări umane). A găsi echilibrul adecvat între dezvoltarea autonomă a destinaţiei Delta Dunării şi protejarea mediului, pe de o parte, şi dezvoltarea unei activităţi economice competitive, cu beneficii pentru comunităţile locale, pe de altă parte, poate constitui o provocare pentru administraţia locală.
Pentru a stabili un echilibru adecvat între bunastarea turiştilor, nevoile mediului natural şi ale mediului socio-cultural, precum şi pentru dezvoltarea şi competitivitatea destinaţiilor şi a întreprinderilor, este necesară o abordare politică integrată şi globala, în cadrul căreia toate părţile interesate să împărtăşească aceleaşi obiective.
Iniţiat în aprilie 2007, în cadrul unui proiect cu finanţare flamandă, şi finalizat în 2009, Planul strategic pentru dezvoltarea turismului durabil în Delta Dunării reprezintă un demers ce vizează planificarea pe termen mediu. Este un prim pas ce necesită abilitatea părţilor implicate de a susţine acţiuni de-a lungul timpului, cu reducerea şi gestionarea coerentă a riscurilor prin măsuri de prevenire a producerii de efecte dăunătoare asupra mediului sau societăţii…” - Planul Strategic pentru Dezvoltarea Turismului Durabil în Delta Dunării (mai2009)
“Planul de management al vizitatorilor este un concept de vizitare ce stabileşte obiectivele şi acţiunile necesare pentru asigurarea condiţiilor optime de vizitare, specifice ariei naturale protejate, în concordanţă cu planul de management al acesteia.
Planul de management al vizitatorilor este instrumentul care odată transpus în acţiuni practice va putea îndruma tipul potrivit de vizitatori în zonele potrivite, oferind cele mai bune oportunităţi pentru satisfacerea experienţei în natură a fiecărui tip de vizitator, producând un impact minim negativ asupra naturii şi comunităţilor locale şi totodată creând cele mai bune şanse pentru dezvoltarea durabilă de afaceri la scară mică, de către membrii comunităţilor locale…”Strategia de vizitare pentru Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (2009)Forme de turism pe teritoriul RBDD
Principalele forme de turism care se pot desfăşura pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
Valorile naturale şi culturale ale Deltei Dunării constituie resursele turistice naturale şi antropice ale RBDD, resurse valorificabile prin practicarea turismului.
- Turism pentru odihnă si recreere (practicat prin intermediul companiilor de turism, în unul din hotelurile de pe teritoriul rezervaţiei sau folosind hotelurile plutitoare, combinând excursiile pe canale si lacuri pitoreşti cu băile de soare şi apa marină pe plajele situate de-a lungul coastei Mării Negre.
- Turism de cunoaştere (itinerant), practicat fie individual, fie prin intermediul excursiilor organizate) potrivit pentru grupurile mici de vizitatori care au ocazia sa exploreze varietatea peisajului salbatic, combinând plimbările cu bărci propulsate manual pe canale pitoreşti cu drumeţii de-a lungul canalelor sau pe grindurile fluviale şi marine, etc.
- Turism specializat – ştiintific (pentru ornitologi, specialişti, cercetători, studenţi)
- Programe speciale de tineret (pentru cunoaşterea, întelegerea şi preţuirea naturii)
- Turism rural (în cadrul căruia turiştii sunt găzduiti şi ghidaţi de localnici), are traditie în RBDD, multe familii de localnici găzduind şi însotind vizitatorii în Delta Dunării. Acest tip de turism reprezintă un important potenţial pentru îmbunatăţirea veniturilor populatiei locale.
- Turism pentru practicarea sporturilor nautice, foto-safari
- Turism pentru practicarea pescuitului sportiv foarte apreciat de vizitatorii de toate vârstele, în orice sezon, pentru orice specie de peşte, şi vânatoare sportivă
Activitatea turistică din Delta Dunării se desfăşoară în conformitate cu reglementările legale în vigoare. Odată cu declararea rezervaţiei biosferei, Administraţia Rezervaţiei a stabilit propriile reguli de practicare a turismului, în scopul protejării patrimoniului natural. În acest scop, au fost stabilite 24 trasee turistice în rezervaţie, din care 15 trasee care se pot efectua numai cu mijloace de transport naval (navale) şi 9 trasee care se pot efectua prin drumeţii sau cu mijloace de transport rutier (terestre).
Harta traseelor de vizitare din RBDD
Trasee de vizitare pe căi navigabile
Traseul 1: Tulcea – Gârla Şontea – Mila 23 – Crişan – Tulcea; acest traseu poate fi făcut şi pe varianta: Tulcea – Gorgova – Mila 23 – Crişan – Tulcea
Traseul 2: Tulcea – Canalul Litcov – Crişan – Tulcea
Traseul 3: Tulcea – Canalul Stipoc – Chilia Veche – Tulcea
Traseul 4: Tulcea (Lacul Câşla) – Gârla Somova – Mănăstirea Saon (lacul Telincea) – Tulcea
Traseul 5: Murighiol – Canalul Dranov – Gura Portiţei – Canalul Dunavăţ – Murighiol
Traseul 6: Murighiol – Canalul Dunăvăţ – Canalul Cocoş – Canalul Mustaca – Canalul de Centură – Canalul Dranov – Murighiol (prelungire pe Canalul de Centură spre Canalul Lipoveni şi pe Canalul Mustaca până în Lacul Razim, de unde se poate continua pe traseul 5 spre Gura Portiţei)
Traseul 7: Murighiol – Uzlina – Lacul Uzlina – Lacul Isac – Gârla Perivolovca – Murighiol
Traseul 8: Murighiol – Uzlina – Canalul Litcov – Canalul Crişan – Lacul Puiu – Lacul Erenciuc – Murighiol
Traseul 9: Crişan – Lacul Roşu – Sulina – Crişan
Traseul 10: Crişan – Mila 23 – Lacul Trei Iezere – Crişan
Traseul 11: Crişan – Canalul Magearu – Sulina – Crişan
Traseul 12: Chilia Veche – Canalul Sulimanca – Lacul Matiţa – Canalul Rădăcinoasele – Chilia Veche
Traseul 13: Sulina – Canalul Cardon – Periprava – Golful Musura – Sulina
Traseul 14: Sulina – Canalul Busurca – Lacul Roşu – Lacul Erenciuc – Sf. Gheorghe – Canalul Cordon Litoral – Sulina
Traseul 15: Sf. Gheorghe - Gârla Turcească, până la intrarea în Meleaua Sf. Gheorghe – Sf. Gheorghe
Trasee terestre (drumeţii)
Traseul D1: Letea (Sfiştofca) – Lacul Nebunu - Letea
Traseul D2: Caraorman – Pădurea Caraorman
Traseul D3: Murighiol – Lacul Sărături – Murighiol
Traseul D4: Tulcea (Tudor Vladimirescu) – Canalul Sireasa – Canalul Mila 35 – Tulcea Traseul D5: Nuntaşi – Cetatea Histria – Nuntaşi
Traseul D6: Sulina – Plaja Sulina
Traseul D7: Plaja Sulina
Traseul D8: Natura Trail (Sf. Gheorghe)
Traseul D9: Sfântu Gheorghe- Câşla Vădanei
(Pădurea Letea şi Pădurea Caraorman sunt zone de protecţie integrală, care pot fi vizitate numai în scopuri ştiinţifice, accesul fiind permis doar cercetătorilor şi grupurilor specializate, însoţite de reprezentanţi ai Administraţiei Rezervaţiei. Pot fi vizitate de turişti numai zonele aflate în afara zonei de protecţie integrală)
Camparea în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării
ANUNŢ IMPORTANT- 29 august 2011
Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) anunţă vizitatorii că în perimetrul Rezervaţiei este interzisă camparea, cu excepţia locurilor de campare autorizate, amenajate şi dotate corespunzător cerinţelor igienico-sanitare.
Menţionăm că în conformitate cu prevederilor Art. 12, pct.9 din Legea nr. 136 din 5 iulie 2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" constituie contravenţie camparea în afara zonelor aprobate sau în altfel de condiţii decât cele autorizate, precum şi nerespectarea regulilor stabilite pentru utilizarea zonelor de campare şi se sancţionează cu amendă de la 70 lei la 200 lei pentru persoane fizice şi de la 100 lei la 250 lei pentru persoane juridice.
Amplasamentele propuse pentru amenajarea zonelor de campare din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
Hotărârea Consiliului Ştiintific (februarie 2010)
Practicarea agriculturii pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
Agricultura, cu cele două activităţi specifice: cultivarea pământului şi creşterea animalelor, este una din cele mai vechi îndeletniciri a populaţiei din Rezervaţie. Localnicii acestor ţinuturi înconjurate de ape îşi asigurau o parte din cele necesare traiului cultivând terenurile ieşite temporar de sub ape (platforme). Agricultura se desfăşoară în sistem privat şi cuprinde două activităţi majore: cultivarea cerealelor şi a altor plante şi creşterea animalelor. Activitatea agricolă se desfăşoară în baza autorizaţiilor de mediu pentru terenurile din categoria “terenuri agricole” şi în baza permiselor de practicare a agriculturii pe terenurile ieşite temporar de sub ape.
Ca localizare, majoritatea terenurilor arabile sunt localizate în zona economică a deltei fluviatile, mai evoluată sub aspect morfologic şi pedologic. În condiţiile unui management bun, ecosistemele agricole din delta fluviatilă pot avea o mare capacitate de producţie pentru cereale păioase, porumb, legume, cartofi, soia şi plante furajere.
În delta fluvio-maritimă terenul arabil reprezintă doar 0,12 ha/locuitor, dominante în structura terenurilor agricole în aceasta zonă fiind pajiştile. Agroecosistemele din delta maritimă sunt reduse ca suprafaţă dar şi ca potenţial agro-productiv.
Ca formă de proprietate, care determină şi modul de folosinţă, terenurile agricole din Rezervaţie sunt: domeniu public de interes judeţean (polderele agricole), domeniu public de interes local (amenajări piscicole şi pajişti), restul fiind proprietate privată a persoanelor fizice.
Agricultura tradiţională, desfăşurată pe suprafeţe de câteva hectare, se rezumă în general la monocultură. Nu se fac tratamente fito-sanitare şi nu se practică rotaţia culturilor, iar rezultatele obţinute sunt în general slabe, acoperind doar necesităţile familiale. În Delta Dunării, populaţia locală mai practică agricultura pe terenurile ieşite temporar de sub ape (platforme), cu rezultate bune, având în vedere accesul facil la apă.
Creşterea animalelor – cealaltă ramură a agriculturii – este o îndeletnicire veche a populaţiei locale de pe teritoriul Rezervaţiei. Creşterea animalelor, alături de pescuit, reprezintă principalele surse de venituri în localităţile izolate din Delta Dunării - Caraorman, Periprava, C.A. Rosetti, Letea, Mila 23 etc.
Situaţia crescătorilor de animale (ovine şi bovine) pe anul 2011
Alte tipuri de activități permise în rezervație
- Silvicultura şi exploatarea lemnului
Pădurile din delta fluvială se găsesc în cea mai mare parte de-a lungul celor trei braţe ale Dunării, dar şi pe gârlele şi canalele de legătură dintre acestea şi sunt reprezentate prin zăvoaie de salcie, care ocupă părţile mai joase şi plopişuri sau amestecuri de plopi şi sălcii pe părţile mai înalte.
Pădurile din delta fluvio-marină sunt deosebite faţă de cele din luncă şi din delta fluviatiă. Aici se găsesc arborete naturale, pe grindurile Letea, Caraorman şi în luncile braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe, precum şi plantaţii (plantaţii cu plopi negri hibrizi şi sălcii), dar şi unele plantaţii realizate pe nisipurile fluvio-marine de pe grindurile Sărăturile. Pe suprafeţe restrânse, datorită diferenţierilor morfologice (dune şi depresiuni interdune) şi ecologice, pe grindurile Letea şi Caraorman, în repartiţia vegetaţiei sunt caracteristice trecerile bruşte de la pădure la vegetaţia ierboasă psamofilă şi chiar halofilă.
Fondul forestier este constituit din totalitatea suprafeţelor pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi şi a suprafeţelor care servesc nevoilor de cultură, producţie şi administraţie silvică.
Din punct de vedere ecologic şi economic, pădurile din Rezervaţie au, preponderent, funcţie de protecţie (73% din suprafaţă) funcţia de producţie fiind reprezentată mai puţin (27% din suprafaţă). În ceea ce priveşte funcţia de producţie pe primul plan este producerea de masă lemnoasă, iar pe plan secundar ciupercile, plantele medicinale, vânatul şi altele. Pădurile de interes economic sunt concentrate în delta fluvială.
Economia forestieră absoarbe o mică parte din forţa de muncă disponibilă în Rezervaţie. Creşterea gradului de ocupare a populaţiei în acest domeniu se mai poate face prin promovarea unor activităţi tradiţionale (împletituri din nuiele de răchită, etc.).
Pornind de la conceptul că pădurea ca fenomen natural şi ca producătoare de resurse economice este o parte a mediului, silvicultura este o activitate de ecologie aplicată.
Principalul produs al pădurilor îl constituie lemnul. Acesta se concretizează prin tăierea creşterilor anuale ale pădurilor sub formă de posibilitate. Această posibilitate este reprezentată, pentru pădurile din Rezervaţie de specii diverse de esenţă tare (5%) şi specii de esenţă moale (95%).
- Recoltarea stufului
Stuful a fost folosit intens în economia casnică rurală în cele mai diverse scopuri: ca material de construcţii, combustibil şi furaj pentru animale (în prima perioadă de vegetaţie).
Folosirea stufului în lucrări de construcţii nu s-a redus numai la perimetrul deltei şi al zonelor adiacente; el a fost folosit în întreaga ţară şi chiar în străinătate, mai ales ca suport pentru lucrări de finisare a clădirilor.
Stuful este recoltat pentru biomasă deoarece este o specie spontană ce produce o biomasă anuală fără nevoia de a se fertiliza artificial. Creşterea stufului este stimulată de recoltarea acestuia în timpul iernii când stuful este uscat, timp în care stuful poate fi şi ars pentru igienizare în eventualitatea recoltării în anul următor.
Stuful se foloseşte în mod tradiţional ca sursă de energie de către localnici dar există un potenţial mare de a folosi această resursă în producerea de energie.
Alternative de folosire a stufului sunt reprezentate de:
- producerea de împletituri
- confecţionarea de fascine pentru protecţia digurilor.
- construcţia de garduri
- ca material izolator în construcţia tavanelor şi pereţilor clădirilor, fiind un material ieftin şi asigură o izolaţie termică bună.
Stufărişurile îndeosebi cele situate pe soluri cu portanţă bună sunt păşunate de animalele domestice (bovine) îndeosebi primăvara când stuful este în primele faze de creştere.
Păşunatul stufului pe suprafeţele care nu sunt destinate recoltării trebuie să fie o practică admisă, prin păşunat diversitatea floristică crescând. Localnicii recoltează de asemeni stuful tânăr pentru furajarea animalelor pe parcursul iernii.
- Activitatea de vânătoare
Situaţiile deosebite înregistrate în ultimii ani, din punct de vedere climatic şi hidrologic (nivele ridicate ale Dunării pe perioade prelungite, alternanţe între perioadele cu nivele foarte ridicate şi cele nivele foarte scăzute, temperaturi estivale foarte ridicate, etc.) au făcut ca dezvoltarea speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic să fie afectată prin perturbarea cuibăritului şi să impună măsuri specifice. SURSA: RBDD
2.Parcul National Domogled-Valea Cernei
Descoperiţi valorile naturale unice din Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei!
Diversitatea tipurilor de peisaje (abrupturi calcaroase cu Pin Negru de Banat, canioane cu pâraie cu debit puternic fluctuant, vârfuri calcaroase cu vegetaţie submediteraneană, păduri întinse de fag de vârste mari, goluri alpine cu jnepeniş, lacuri de acumulare montane, chei şi prapăstii calcaroase, cătune izolate în munte, pajişti subalpine cu lapiezuri), peşteri termale unice în România, izvoare termominerale, endemisme şi rarităţi de floră şi faună oferă tuturor iubitorilor de natură experienţe inedite.
Înfiinţat în anul 1990, având administraţie proprie începând cu anul 2003, Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei este situat în sud-vestul României şi se întinde pe suprafaţa a 3 judeţe, şi anume: Caraş-Severin, Mehedinţi şi Gorj. Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei se află situat în estul judeţului Caraş-Severin, ocupând suprafaţa de 23 185 ha şi în vestul judeţului Mehedinţi ocupând suprafaţa de 8 220 ha şi respectiv în vestul judeţului Gorj cu o suprafaţăa de 29 806 ha.
Din punct de vedere geografic, Parcul se întinde peste bazinul râului Cerna, de la obârşie până la confluenţa cu râul Belareca, peste masivul Munţilor Godeanu şi al Munţilor Cernei pe versantul drept şi respectiv Munţilor Vâlcanului şi Munţilor Mehedinţi pe versantul stâng.
Suprafaţa Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei este de 61 211 ha şi este cuprinsă între latitudinile nordice de 44º 50' 10" şi respectiv 45º 16' 50" şi longitudinale estice de 22º 23' 50" şi respectiv 22º 51' 35".
Obiectivele principale ale parcului sunt:
• Menţinerea biodiversitatii prin conservarea speciilor si ecosistemelor importante si de asemenea a peisajului din interiorul parcului;
• Atragerea turistilor prin dezvoltarea ecoturismului si promovarea valorilor naturale;
• Implicarea comunitatilor locale si a scolilor in activitatile de educatie ecologica si constientizare publica;
• De asemenea implicarea ONG-urilor si a factorilor interesati in activitati de promovare a imaginii parcului si mentinerea unor relatii de lunga durata cu aceste organizatii, pentru continuarea activitatilor specifice.Traseele turisticeMai jos sunt prezentate informatii legate despre traseele turistice:
În Parcul National Domogled-Valea Cernei exista 34 de trasee turistice, dintre care 20 de trasee sunt omologate si 14 trasee sunt în curs de omologare.
De aici puteti descarca:
1.Click AICI pentru a vizualiza traseele turistice omologate.
2.Click AICI pentru a vizualiza traseele turistice neomologate.
Reguli de vizitare in parc:
1. Vizitarea ariei naturale protejate se face contracost, achitând tariful de vizitare;
2. Nu lasati gunoaiele sa stirbeasca frumusetea valorilor naturale, fiti prietenii naturii;
3. Nu rupeti florile si nu va inscriptionati numele pe arborii care ne dau viata;
4. Pastrati linistea si armonia padurii;
5. Respectati traseele marcate pentru drumetiile pe care vi le propuneti;
6. Nu distrugeti indicatoarele si panourile informative, acestea sunt o cale de constientizare si de calauzire;
7. Campati doar in locuri special amenajate si desemnate;
8. Aprindeti focul doar in vetrele special amenajate acestui scop.
9. Se interzice abaterea de pe traseele turistice marcate;
10. Accesul câinilor însotitori este permisa doar pe traseele marcate, având lesa;
11. Copii sub 14 ani au acces în raza parcului doar însotiti de o persoana majora responsabila sau în grupuri organizate conduse de o persoana majora responsabila;
12. Turistii au obligatia sa respecte indicatiile agentilor de teren, a padurarilor si a personalului din administratia parcului, sa se legitimize la cererea personalului din cadrul administratiei parcului la constatarea unor actiuni sau fapte ce contravin legilor în vigoare;
13. Este interzisa distrugerea sau degradarea panourilor informative si indicatoare, precum si a placilor, stâlpilor sau a semnelor de marcaj de pe traseele turistice si din interiotul parcului.
Rezervaţii naturale
Suprafata Parcului National Domogled-Valea Cernei este de 61.211 ha, în proiectie stereografica 70 datum Dealu Piscului 1970. Desi categoria generala a Parcului National Domogled-Valea Cernei este II, în conformitate cu UICN, în interior se delimiteaza un numar de 11 rezervatii naturale - tabelul de mai jos - , desemnate astfel prin "Legea 5/06.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a Zone Protejate".
Aceste rezervatii corespund categoriei IV UICN - arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate si specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic.
Administratia Parcului National Domogled-Valea Cernei va initia împreuna cu sprijinul Consiliului Stiintific al Parcului procedura de desemnare a unei anumite suprafete din Rezervatia Naturala Domogled ca Rezervatie Stiintifica - u.a. 109, 112, 113B - 122V din U.P. VI Domogled, Ocolul Silvic Baile Herculane, mai exact 498 ha, corespunzatoare categoriei I UICN - arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate naturale terestre si/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de interes stiintific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de alta natura. Restul suprafetelor incluse în parc fac parte din categoria II UICN. În cele ce urmeaza vom prezenta tabloul suprafetelor din parc pe categorii în concordanta cu UICN.
Rezervatii incluse in Parcul National Domogled-Valea Cernei:
Nr.Crt.DenumireLocalizareSuprafata (ha)Judet
1.Rezervatia DomogledOrasul Baile Herculane2382,8Caras-Severin
2.Coronini-BedinaOrasul Baile Herculane, Comuna Mehadia3864,8Caras-Severin
3.Iauna-CraiovaComunele Cornereva si Mehadia1545,1Caras-Severin
4.BelarecaComunele Cornereva si Mehadia1665,7Caras-Severin
5.Pestera lui Ion BârzoniComuna Cornereva0,1Caras-Severin
6.Vârful lui StanComuna Isverna120,0Mehedinti
7.Valea TesnaComuna Balta160,0Mehedinti
8.Piatra ClosanilorComuna Pades, satul Closani1730,0Gorj
9.Ciucevele CerneiComuna Pades, satul Cerna-Sat1166,0Gorj
19.Pestera MartelComuna Pades2,0Gorj
11.Cheile CorcoaieiComuna Pades, satul Cerna-Sat34,0Gorj
Legende
Cheile Corcoaiei : -tumult de trairi, într-un vis feeric -
Rezervatia Cheile Corcoaiei este situata în partea nordica a Parcului National Domogled-Valea Cernei, în judetul Gorj, pe o suprafata de 34 ha. Formatiunile geomorfologice existente aici sunt de o frumusete rara, dând posibilitate oamenilor sa explice aparitia acestor peisaje magnifice prin legende. Legenda relateaza despre un tânar foarte puternic si curajos pe nume Iovan Iorgovan în care si-au pus încrederea oamenii din asezarile care înconjurau muntii din aceasta zona. Iovan Iorgovan a dus o lupta crâncena cu un balaur înfiorator cu sapte capete pentru a-si recapata iubita si pentru a-i salva pe oameni de grozaviile acestuia. În rezervatia Cheile Corcoaiei a avut loc ultima batalie dintre eroul mitic Iovan Iorgovan si balaur, aici fiind retezat ultimul cap al acestuia. Cheile, conform legendei, s-au format prin spintecarea acestora cu sabia lui Iovan Iorgovan pentru a ucide balaurul care s-a ascuns între ele. Prezentul si trecutul, realul si irealul se împletesc, creând un spatiu demn de admiratia si protectia noastra pentru generatiile viitoare.
Crucea Alba
Crucea Alba se afla în rezervatia Domogled - pe traseul turistic Baile Herculane - Crucea Alba - Izvorul Jelerau - , pe abrupturile stâncoase care înconjoara statiunea Baile Herculane în partea vestica a acestuia. Este un obiectiv turistic major datorita atractiei si spectaculozitatii peisajelor care pot fi surprinse de la altitudinea de aproximativ 530 m. Aparitia Crucii Albe este învaluita în mister iar existenta ei a fost explicata prin legendele care au cucerit inima oamenilor din zona. Una dintre acestea spune ca un tânar pentru a-si arata dragostea fata de iubita lui a hotârat sa cucereasca muntele Domogled, ce se înalta impunator asupra statiunii Baile-Herculane, vrajit de grandoarea si spectaculozitatea peisajelor, a pasit în gol si a îmbratisat astfel pentru totdeauna viata eterna. În unele scrieri putem afla ca aceasta cruce a fost înaltata în memoria unui ofiter care a luptat sub comanda generalului Ion Dragalina, în primul razboi mondial. Moartea nefericita a acestui ofiter a survenit în urma miseliei dusmanilor, care au retezat picioarele podului pe care îl traversa în drumul lui de la Podeni spre Herculane. SURSA: Domogled-Cerna
3.Parcul National Ceahlau
Parcul National Ceahlau are o suprafata de 17200 ha, iar cu un regim special de protectie, 5830 ha, intre Complexul Lespezi, Piciorul Schiop (Cabana Dochia) si Scaunele Zeilor (Ocolasul Mare)
Cai de acces: orasul Bicaz, cabana Izvorul Muntelui; Poiana-Teiului - Durau
Geologic, Masivul Ceahlau este format din roci deosebit de variate ce apartin flisului intern, unitatea de Ceahlau. Aceasta este sariata peste Unitatea de Teleajen, dupa o linie tectonica numita 'Lutul Rosu'.
Rocile componente sint marne, marnocalcare, argile, sisturi argiloase si conglomerate.. Zonele inalte sint reprezentate prin conglomeratele de Ceahlau, cu grosimi de circa 500 m, datorita duritatii lor ridicate. Galetii conglomeratelor sint formati din sisturi crsitaline mezometamorfice (gnaise), epimetamorfice (sisturi), roci sedimentare (gresii, calcare) si roci eruptive (diabaze). Au dimensiuni variabile de la citiva mm la 25 cm si sint prinsi intr-un ciment grezos-micaceu.
Virfurile cele mai importante: Toaca (1904 m), Panaghia, Lespezi, ,Ocolasu Mare.
Platoul inalt se termina brusc intr-o zona cu abrupturi ruiniforme (polite), care au 400-500 m diferente de nivel. Au fost sculptate forme bizare ca: Turnul lui Budu, Turnurile Ocolasului Mare, Claia lui Miron, Caciula Dorobantului, Detunata, etc..
Sub conglomerate sint acumulari de calcare albe (klippe tectonice sariate dinspre vest). Apar ca un sir de turnuri albe (Piatra cu Apa, cu o mica pestera, Stinca Dochia).
Zona inalta a conglomeratelor se continua spre periferie cu un sistem de interfluvii radiare, rotunjite, domoale, formate pe marnocalcare, gresii, argile, marne, , sisturi argiloase. Unele vai au aspect de defileu, cele mai spectaculoase si salbatice fiind cheile Bistrei Mici, sapate in conglomeratele Pietrei Sure.
SURSA: Parcul National Ceahlau
4.Parcul National Cozia
Atracţii turistice
Zona Parcului Naţional Cozia şi a vecinătăţilor acestuia este cunoscută ca o destinaţie turistică importantă în România, care prin potenţialul ei natural (peisaje, izvoare termale, relief, hidrologie, faună, floră, etc) şi antropic (mănăstiri, monumente istorice, ), reprezintă o destinaţie interesantă atât pentru turiştii din ţară, cât şi pentru turiştii din străinătate.
Monitorizarile fluxului turistic in perioada 2003-2005 au scos in evidenţă că un numar de aproximativ 50.000 turişti pe an au vizitat această zonă, dar numarul lor a crescut foarte mult, chiar s-a dublat in anii 2006-2007.
Principalele motivaţii fiind:
- drumeţii, plimbări in natură;
- practicarea unor sporturi, organizarea de expediţii, tabere si concursuri in aer liber;
- vizitarea unor lăcaşe de cult, locuri şi monumente istorice;
- vizitarea unor locuri cu peisaje deosebite, (Defileul Oltului, Cheile Lotrişorului, Cascada Gardului, Bulzul);
- insuşirea unor cunostinţe despre natură (in general elevi si studenţi);
O parte din vizitatorii care frecventează in general locurile mai accesibile de la intrările in parc sunt sosiţi in zonă pentru tratament balnear în Staţiunea Călimaneşti –Căciulata-Cozia.
Formele de turism practicabile sunt:
1. Turism montan
Călătoriile în natura din zona montană a PNC, pe traseele turistice si potecile marcate, cu vizitarea unor locuri de belvedere, este cel mai specific aspect al turismului în acest parc naţional. Programele turistice sunt in general de 1-3 zile.
2.Monahal-istoric. Mănăstirile sunt obiectivele cu un important aflux de turişti. Acestea oferă în anumite limite cazare, masă si ghid de prezentare pentru pelerinii şi turistii interesaţi de obiectivele pe care le vizitează.
Unele mănăstiri găzduiesc ateliere de pictură pe lemn sau sticlă, sculptură în lemn şi puncte de vânzare a unor obiecte cu specific religios. Mănăstirile din zonă au o vechime foarte mare, acestea fiind in general ctitoriile unor domnitori români, deci la vremea respectiva au avut şi un important rol politic si administrativ. Arhitectura mănăstirilor de aici este una specifică, a ortodoxiei vechi romanesti.
Manastirea Stanisoara3. Cultural (etnofolcloric).
Zona culturală a localităţilor din apropierea PNC păstrează incă o mulţime de elemente specifice comunităţilor din mărginimea munţilor. O bună parte dintre vizitatorii acestei zone sunt interesaţi şi în realizarea unor filme, fotografii, achizitionarea unor obiecte, realizarea unor monografii, etc.
4. Sportiv
Practicarea unor sporturi ( căţărări, săniuş, ciclism, sărituri cu paraşuta, lansări cu parapanta, sporturi nautice, etc,.), câştigă tot mai mulţi amatori in zona PNC.
5. Agroturismul şi turismul rural.
Zonele agroturistice ale localitaţilor Perişani, Sălătrucel, Berislaveşti, Racoviţa au un mare potenţial turistic, beneficiind de ambianţa montană pitorească şi nepoluată, cu factori naturali de mediu care le recomandă ca pe nişte interesante destinaţii de cunoaştere a spaţiului rural montan românesc, a tradiţiilor şi obiceiurilor culturale, a datinilor străbune, care dau savoare vieţii rurale din aceste locuri.
6. Balnear
Factorii de cură din staţiunea Călimăneşti- Căciulata- Cozia, atrag o mulţime de vizitatori care işi completează timpul petrecut în zonă şi cu vizite în PNC.
7. Turismul ştiinţific.
Este reprezentat de o categorie aparte de vizitatori, proveniţi în general din mediile universitare si academice. Aceştia sunt interesaţi în completarea cunoştinţelor despre natură pentru realizarea unor lucrari ştinţifice.
8. Turismul pentru reuniuni şi congrese.
În staţiunea Călimăneşti-Căciulata-Cozia se organizează o mulţime de simpozioane, cursuri de perfecţionare şi pregătire, workshop-uri, olimpiade, etc, cu participanţi din ţară şi străinătate. O parte dintre aceste programe au în completare şi ieşiri în natura din zona PNC pentru vizitarea unor obiective (ex. vizitarea cascadei de pe Valea Lotrişor) sau a mânăstirilor (ex. Vizitarea Mânăstirii Stanişoara).
Principalele atracţii turistice antropice
Castrul Arutela- cu vestigii romane construite pe o veche aşezare dacică, situat pe malul stâng al Oltului în Poiana Bivolari (odinioară o mare bivolărie domnească). În prezent se menţin urme ale castrului şi termelor romane construite de arcaşii sirieni din armata romană, precum şi o porţiune a vechiului drum roman, pavat cu piatră cioplită. În urma săpăturilor arheologice au fost găsite inscripţii de pe vremea împăraţilor romani Hadrian (117-118 d.h.) şi Antoninu Pius (138-161 d.h.); întreaga fortificaţie care era mai amplă a fost distrusă de o mare inundaţie a Oltului fiind conservată şi reconstituită în prezent; lângă ruinele romane se află izvoarele şi puţul cu ape termale de la Bivolari.
Masa lui Traian: un promontoriu stâncos ce prelungeşte Muchia lui Teofil până în albia Oltului; în prezent apare doar că o mică insulă ieşită din apele lacului de acumulare Turnu. Legenda spune că aici ar fi luat masa împăratul Traian în timpul campaniei de cucerire a Daciei. Tradiţia populară locală mai păstrează şi numele de “Masa lui Mihai”, care şi el s-ar fi oprit aici în drumul său spre Transilvania. Dimitrie Bolintineanu a fost inspirat de acesta stâncă cand a scris în 1846 poezia – „Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare”, alături de poezia „Umbra lui Mircea la Cozia”.
Castrul Pretorium: situat pe partea stângă a Oltului lângă satul Copaceni- Racoviţa cu două construcţii monumentale- una pe malul Oltului cu caracter de apărare şi altă construcţie pe terasa superioară a Oltului, o adevarată aşezare romană fortificată.
Reţeaua de castre romane din apropierea Masivului Cozia se integra în vechiul sistem de apărare roman- „Limex Alutanus”.
Monumente Istorice Medievale:
Mănăstirea Cozia – situată în oraşul Călimăneşti, pe malul drept al Oltului, locaş de călugări cu hramul- „Sf. Treime”. În secolul al XIV-lea (20 mai 1388) apare consemnată hotărârea lui Mircea cel Mare de a ridica o mânăstire, „la locul numit Călimăneşti-Cozia pe Olt” aşa cum reiese din Codicele Mânăstirii Cozia. Ctitorie a marelui voievod cu o arhitectură deosebită, mânăstirea este locul de veci al marelui voievod, alături de mama lui Mihai Viteazu.
Bolniţa (spitalul) Mănăstirii Cozia- construită în sec. Al XVI-lea, unde incă de la înfiinţare şi-au vindecat suferinţele o mulţime de bolnavi, atât români cât şi străini.
Mănăstirea Turnu- lăcaş de călugări cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, pentru Biserica veche şi „Schimbarea la Faţă” pentru biserica nouă, ctitorite în secolul al XVIII-lea;
Schitul Ostrov- oraş Călimăneşti, ctitorit în secolul al XVI-lea cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”;
Mănăstirea Stânişoara- locaş de călugări, ctitorită în secolul al-XVII-lea;
Mănăstirea Frasinei- comuna Muereasca, ctitorită în secolul al XVIII-lea, lăcaş de călugări cu hramul „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” pentru biserica Veche şi „Adormirea Maicii Domnului” pentru biserica nouă. Este un mare complex monahal;
Mănăstirea Cornet- localitatea Călineşti, locaş de călugări cu hramul „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” – sec . XVI-lea
Biserici –monumente istorice medievale: Păuşa (sec. Al XVII-lea), Biserica Veche Călimăneşti (sec al XVI-lea); Biserica Scăueni- replica în miniatură a Mănăstirii Cozia (sec. Al –XV-lea); Biserica Proieni, Biserica Călineşti.
Locuri istorice: satul Pripoare, comuna Perişani. Unii istorici consideră că aici se găseşte trecătoarea Posada, loc unde oştile conduse de domnitorul muntean Basarab I au învins armata lui Carol Robert de Anjou (9-12 ianuarie 1330), consfinţind întemeierea statului de sine stătător Ţara Românească.
Cetatea lui Vlad Tepeş- situată pe Valea Băiaşului- punct fortificat.
Valea Băiaşului, este o denumire ce provine de la ocupaţia vechilor locuitori care locuiau odinioară aici–„băiaşi”. Aceştia se ocupau cu căutarea aurului.
Dealul viilor – Jiblea Veche, cumetoh al mănăstirii Cozia şi vii în terase; cultură de viţă de vie din vremea voievozilor situată la cea mai înaltă altitudine din ţară.
TRASEE TURISTICE
SITUAŢIA TRASEELOR TURISTICE DIN PARCUL NAŢIONAL COZIA
1. Gara Turnu (310m)-Curmatura la Troita (673 m.)-Muntele Scortaru-Muchia Turneanu-Cabana Cozia (1573). Diferenţă de nivel 1263 m. Timp de mers 5-5 1\2 ore. Marcaj : bandă roşie. Traseu dificil iarna pe zapada.
2. Gara Lotru (317m)-Vărateca-Muchia Urzicii- Stâna din Rotunda-Vf. Cozia(1668m). Diferenţă de nivel 1351 m. Timp de mers 4-5 ore. Marcaj : bandă albastră. Traseu dificil iarna pe zapada.
3. Gara Turnu (310m)-Pietrele Roşiei ( 750 m.)- Muchia Turneanu-Vf. Cozia(1668). Diferenţă de nivel : 1358 m. Timp de mers 5-5 ½ ore.Marcaj : triunghi roşu, apoi bandă roşie. Traseu dificil iarna pe zapada.
4. Mănăstirea Stânişoara (720m) - Muchia Vladesei-Durduc (1568m)- Vf. Cozia (1668m).Diferenţă de nivel 948 m. Timp de mers 4-5 ore.Marcaj : bandă albastră. Traseu dificil iarna pe zapada.
5. Vf. Cozia (1668m)- Curmătura Mocirle ( 1427m.)- Vf. Omul (1558 m.) –Muchia Şirul de Pietre- Satu Pripoare (520m). Diferenţă de nivel 1148 m. Marcaj : cruce roşie. Timp de mers 3-4 ore. Traseu dificil iarna pe zapada.
6. Brezoi (640m)- Valea Dăneasa – Poiana Tarsa (1280m). Diferenţă de nivel 940 m. Marcaj : punct roşu. Timp de mers 3-4 ore. Traseu dificil iarna pe zapada.
7. Gura Lotrisorului (300m)- Valea Lotrisorului- Poiana Tarsa (1280m). Diferenţă de nivel 980 m. Marcaj : bandă albastră. Timp de mers 2-3 ore. Traseu relativ usor.
8. Castrul Roman Arutela (300m)- La Troita- Mamastirea Stanisoara (720m). Diferenţă de nivel 420 m. Timp de mers 2-3 ore. Traseu relativ usor în orice sezon.
9. Brezoi (640 m.)– Vârful Ţurţudan – Vârful Poiana Suliţa –Valea Călineşti- sat Călineşti (340 m.). Diferenţă de nivel 300 m.Timp de mers 4-5 ore. Traseu relativ uşor în orice sezon.
Cazare pentru activitati in PN Cozia !
Administratia Parcului National Cozia organizeaza pentru grupuri de 6-10 persoane: tabere Ranger junior, excursii si calatorii in zonele parcului, activitati educative privind cunoasterea naturii, etc,. In acest sens se ofera cazare in Varful Cozia, la Punctul de Informare Turistica Vf. Cozia. Pretul de inchiriere a cabanei este de 150 de lei pe noapte. Pentru informatii suplimentare va puteti adresa Administratiei PN Cozia.... SURSA: Parcul National Cozia
5.Parcul National Defileul Jiului
Dragi iubitori ai Naturii
Primăvara a venit şi în Parcul Naţional Defileul Jiului. Muguri treziţi la viaţă, ape tumultoase, cărări de străbătut, zări de admirat, răsărituri şi apusuri, popasuri spirituale, oameni primitori. Toate vă aşteaptă să veniti cu drag în PNDJ.
Respectul pentru Natură conduce la multumirea de sine !
Administraţia vă urează să aveţi o Primăvară frumoasă şi BUN VENIT în Parcul Naţional Defileul Jiului !
Echipa APNDJ.
Zona de protecție integrală - 9838 ha cuprinde cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul ariilor naturale protejate
Oameni si locuri
Plecand din Tg-Jiu spre nord pe drumul national 66 (Tg-Jiu - Petrosani) soseaua lasa in dreapta localitatea Curtisoara, atestata documentar din secolul al XV-lea in timpul domnitorului Vlad Voda Calugarul. Numele de Curtisoara poate sa vina de la prezenta vreunei curti cnezesti sau din pricina castrului roman din apropriere. Aici se afla Muzeul Etnografic Curtisoara, amenajat intre anii 1968 -1975, ce ofera vizitatorilor piese de mobilier taranesc, obiecte etnografice si costume gorjenesti.
Zona de conservare durabilă - 1033,5 ha nu se includ în zonele cu protecție integrală, strictă sau de dezvoltare durabilă a activităților umane și fac trecerea între zonele cu protecție integrală și cele de dezvoltare durabilă.
Principalele căi de acces
a) Linia ferată Bumbeşti-Jiu – Livezeni, cu patru stații CFR în interiorul ariei protejate.
b) Drumul naţional 66 care străbat suprafaţa parcului de la sud la nord înlesnesc accesul în Defileul Jiului.
Plecand din Tg-Jiu spre nord pe drumul national 66 (Tg-Jiu - Petrosani) soseaua lasa in dreapta localitatea Curtisoara, atestata documentar din secolul al XV-lea in timpul domnitorului Vlad Voda Calugarul.
ISTORIC
Numele de Curtisoara poate sa vina de la prezenta vreunei curti cnezesti sau din pricina castrului roman din apropriere. Aici se afla Muzeul Etnografic Curtisoara, amenajat intre anii 1968 -1975, ce ofera vizitatorilor piese de mobilier taranesc, obiecte etnografice si costume gorjenesti.
In anul 2002 in incinta muzeului a fost stramutat intreg complexul familiei Tatarescu de la Poiana Rovinari, tot aici se afla cea mai frumoasa cula din judetul Gorj, construita intre secolele XVII - XVIII.
In apropierea orasului Bumbesti Jiu se afla castrul roman, construit se pare in timpul imparatilor Septimus Sever si Antonun Caracala, de catre Cohorta I a Britaniilor, Aurelia Antoniniana Militaria.
La intrarea in defileul Jiului se vad ruinele Manastirii Visina, ctitorie a domnitorului Mircea cel Batran (1386- 1418) care are ca hram Sfanta Treime.
La aproximativ 35 de km de Tg-Jiu pe malul stang al Jiului se afla Manastirea Lainici, care are ca hram Intrarea in biserica a Maicii Domnului.
Manastirea Lainici a fost construita intre anii 1812 si 1847 de catre boierii din regiune pe un deal care domina defileul Jiului. Ea adaposteste frumoase fresce interioare datand din 1860 si un iconostas compus din icoane in stil bizantin.
Pandurul Tudor Vladimirescu, care a vrut sa ridice tara impotriva turcilor, s-a ascuns o vreme la manastirea Lainici. in 1817 turcii au devastat asezamantul, si negasindu-l pe Tudor, l-au decapitat pe calugarul Maxim, risipind obstea.
Urmarile Primului Razboi Mondial s-au facut si ele simtite. Defileul Jiului a fost locul unor batalii crunte intre armata romana si cea germana, care incerca sa intre in tara Romaneasca. Armata germana nu se lupta insa numai cu soldatii inamici, acestia cauzand greutati si monahilor si locuitorilor. Nemtii care au campat pentru un timp la manastire au distrus si pangarit biserica, intrand cu caii in sfantul lacas, arzand lemne inauntru, scrijelind peretii si incendiind arhiva.
Ion Dragalina (n. 16 decembrie 1860, orasul Caransebes - d. 9 noiembrie, 1916) a fost un general roman care a murit pe front in luptele de pe Jiu din primul razboi mondial, la doar cativa km de manastire.
Trasee tematice
Trasee tematice
1) Traseul Defileul Jiului și comorile sale
Descrierea traseului: Durata : 5 ore; Grad de dificultate al traseului : mediu; Sezonalitate : vară-iarnă; Nivel de echipare : mediu, bocanci obligatoriu, pelerină de ploaie, haine mai groase, apă și hrană; Lungimea traseului dus- întors este 15 km din care cu mijloace auto se pot face 9 km;
2) Traseul tematic-educativ ”Povestile padurii”
Localizare: Parcul National Defileul Jiului, la 5 km nord de Bumbesti Jiu.
Aceast traseu este conceput pentru copii claselor IV-VI, insa frumusetea zonei satisface vizitatorul la orice varsta.
De-a lungul acestuia, veverita Alunita va va destainui mici secrete despre: viata animalelor in padurea de fag, pajistea si locuitorii ei, viata dintr-un parau de munte, formarea ”lemnului mort” si arborii cu forme ciudate, livada si polenizarea pomilor, gospodaria traditionala a localnicilor, formarea unui defileu sau cum deosebim arborii.
Traseul are o lungime de 5,8 km cu un grad mediu de dificultate si poate fi parcurs in 4-5 ore. Recomandam incaltaminte adecvata, apa si ceva de rontait.
Pentru excursii in grupuri mai mari va rugam sa contactati administratia parcului.Tarifele pe anul 2016 sunt stadiul de analiză.Tarife_2015.PDF
SURSA: Parcul National Defileul Jiului
6.Parcul National Buila Vanturarita
Localizarea geografică
Masivul Buila-Vânturariţa este situat în partea central-nordică a Judeţului Vâlcea şi face parte din Munţii Căpăţânii. Masivul iese în evidenţă faţă de lanţul principal al acestora, atât prin dispunere cât şi prin constituţie şi relief. Creasta principală a Munţilor Căpăţânii, constituită preponderent din şisturi cristaline are o dispunere est-vest, cu creste secundare înspre nord şi sud. Excepţie fac două masive calcaroase, ale căror creste principale sunt dispuse pe direcţia SV-NE: Masivul Târnovu în nord-vest şi Masivul Buila-Vânturariţa în sud-est.
Masivul Buila-Vânturariţa se întinde de la vest de Cheile Bistriţei şi până la est de Cheile Olăneştilor (Folea). Legătura cu Munţii Căpăţânii este făcută prin Plaiul Netedu (interfluviul dintre râurile Bistriţa şi Costeşti), Plaiul Lespezi (interfluviul dintre râurile Costeşti şi Cheia) şi Plaiul Hădărău (interfluviul dintre râurile Cheia şi Olăneşti).
Creasta Buila-Vânturariţa are o extindere spaţială de tip liniar, cu o lungime de circa 14 km şi o lăţime cuprinsă între 0,5 şi 2,5 m km (extinderea calcarelor jurasice). Altitudinea absolută este în Vârful Vânturariţa Mare (1885 m), iar cea minimă la ieşirea Bistriţei din chei (550 m).
Principalele vârfuri ale masivului sunt, de la sud-vest spre nord-est, următoarele: Arnota (1183,7 m), Muntele Cacova (1525,1 m), Muntele Piatra (1643 m), Muntele Albu (1658,9 m), Buila (1848,6 m), Ştevioara (1847 m), Vânturariţa Mare (1885,2 m), Vioreanu (1866 m), Vânturariţa Mică (1655 m), Stogu (981 m).
Puncte de intrare/Acces
Parcul Naţional Buila-Vânturariţa are 6 puncte de intrare:
3 în Comuna Costeşti, unul pe Valea Bistriţa şi două pe Valea Costeşti: Bistriţa, Pietreni-Prislop şi Pietreni-Valea Morii;
1 în Comuna Bărbăteşti pe Valea Otăsăului;
1 în Satul Cheia pe Valea Cheia;
1 în Oraşul Băile Olăneşti pe Valea Olăneşti.
Accesul se poate face fie pe drumul naţional 67 Rm. Vâlcea-Târgu Jiu, fie pe drumul judeţean Rm. Vâlcea-Băile Olăneşti.
Alegând prima variantă se poate ajunge în Masiv astfel:
30 Km până în Bărbăteşti (sat Bârzeşti), apoi înspre nord pe Valea Otăsăului, 5 km pe drum asfaltat, încă 3 km pe drum forestier, până la capătul drumului, de unde pe potecă, într-o oră, se ajunge la Schitul Pătrunsa;
38 km până la Costeşti, apoi înspre nord, se poate ajunge fie în Satul Bistriţa (7 km pe drum asfaltat), fie în Satul Pietreni (5 km drum asfaltat şi 2 km drum pietruit).
Alegând şoseaua spre Băile Olăneşti, după 15 km se pot alege două variante:
pe Valea Olăneşti, 6 km până în staţiune şi 14 km pe drum forestier până în Cheile Olăneşti, trecând pe la cantonul silvic Mânzu (7 km);
pe Valea Cheia, 7 km până în Valea Cheii pe şosea asfaltată, apoi pe drum forestier. După ce se trece de Schitul Iezer (3 km), se poate ajunge fie la Schitul Pahomie (8 km), fie la cantonul silvic Cheia (9 km).
Harta parcului
Harta Parcului Naţional Buila Vânturariţa publicată în monitorul oficial numarul 38 din 12.01.2005. detalii...
Geologie
Din punct de vedere tectonic, zona face parte din orogenul carpatic. Masivul Buila-Vânturariţa este parte a Pânzei Getice, unitate a Dacidelor Mediane din Carpaţii Meridionali, puse în loc în Senonian, în cadrul tectogenezei laramice. Pânza Getică este alcătuită din formaţiuni cristalofiliene prealpine şi dintr-o cuvertură sedimentară în cadrul căreia cele mai vechi depozite sunt de vârstă Carbonifer superior. Datorită eroziunii, depozite sedimentare ale Pânzei Getice se întâlnesc doar în câteva arii, dintre care cele mai importante sunt Braşov-Dâmbovicioara, Buila-Vânturariţa, Haţeg şi Reşiţa-Moldova Nouă. Aceste depozite sedimentare au fost supuse proceselor tectonogenetice în două faze. Prima discordanţă însemnată este prealbiană, când a început şariajul getic şi corespunde primei faze getice, vârsta primei încălecări fiind plasată după Apţianul inferior şi înaintea sfârşitului Apţianului superior. Cea de-a doua fază getică, reprezentând şariajul principal laramic, a avut loc în Senonian, când Pânza Getică, având în bază Pânza de Severin, a acoperit domeniul danubian.
Stratigrafia
În zona Masivului Buila-Vânturariţa se găseşte o succesiune de depozite metamorfice şi sedimentare care poate fi urmărită în întregime pe deschiderile oferite de văile celor patru râuri care traversează bara calcaroasă, săpând în aceasta câte un sector de chei.
Formaţiunile cristaline
În Masivul Buila-Vânturariţa, rocile metamorfice aflorează pe versanţii nord-vestici, pe văile râurior Bistriţa, Costeşti, Cheia şi Olăneşti, cât şi în zona de creastă, unde ies la zi de sub depozitele sedimentare erodate (Curmătura Builei). Evoluţia metamorfică a unităţilor gnaisice din Pânza Getică se înscrie în intervalul de timp al ciclului Varisc (300 - 350 M.a). Evoluţia metamorfitelor din Carpaţii Meridionali are în prezent repere mai clare, subliniind caracterul polistadial şi o evoluţie distinctă a unităţilor Getic-Supragetic vs. Danubian, într-o succesiune de evenimente de la subducţie la obducţie şi o inversiune tectonică în Cretacicul mediu şi superior. Rocile metamorfice din domeniul Getic-Supragetic pot fi divizate în două tipuri principale de litologii: un tip dominat de calcare cristaline, amfibolite, micaşisturi, paragneisse, cuarţite, din care lipsesc migmatitele, reprezentând metalitofaciesul de Negoi, iar cel de-al doilea este relativ sărac în roci carbonatice şi amfibolitice, fiind dominat de gneisse şi migmatite, reprezentând metalitofaciesul de Sebeş-Lotru, în cadrul acestuia din urmă încadrându-se şi formaţiunile cristaline din Masivul Buila-Vânturariţa.
Formaţiunile sedimentare
După desăvârşirea ciclului baikalian, care a generat şisturi cristaline epimetamorfice, domeniul getic a evoluat ca arie exondată supusă denudării. A devenit arie de acumulare în neo-Carbonifer, când s-au acumulat depozite predominant continentale. În ciclul alpin, procesul de sedimentare începe după faza de exondare care a durat şi în timpul Triasicului. În Jurasic, se conturează o serie de zone depresionare printre care şi Buila-Vânturariţa. Domeniul getic este din nou exondat după tectogeneza mezocretacică. După acest moment, are loc o transgresiune la nivelul Cenomanianului, dar formaţiunile sedimentare sunt, în cea mai mare parte, îndepărtate prin eroziune.
În zona Masivului Buila-Vânturariţa, succesiunea sedimentară cuprinde depozite Jurasic superioare şi Cretacic inferioare:
Bajocian-Barhonian inferior: gresii grosiere şi calcare masive, spatice, coraligene.
Bathonian superior-Callovian inferior: gresii calcaroase şi calcare limonitice cu pete verzui şi roşii, cu elemente de micaşisturi.
Callovian mediu-superior: gresii şistoase, calcaroase, gălbui-roşcate, microconglomerate şi calcare gălbui micacee.
Oxfordian: şisturi marnoase, marnocalcare, calcare roşii cu jaspuri.
Kimmeridgian inferior: calcare fine roşii, stratificate.
Kimmeridgian superior-Tithonian: 250-300 m calcare recifale masive.
Tithonian superior-Berriasian: lipseşte.
Valanginian: oosparite, pelsparite, intrapelsparite, care trec lateral şi succesiv la biomicrite.
Hauterivian: lipseşte.
Baremian-Aptian: facies urgonian ce se dispune transgresiv şi discordant peste formaţiunile neoconiene. Formaţiunile cretacice reprezintă o serie detritică foarte bine dezvoltată (maxim 10000 m, cu grosimi ce cresc dinspre sud-vest spre nord-est):
Albian-Vraconian inferior: orizontul inferior de gresii şi conglomerate.
Vraconian-Turonian-Coniacian: orizontul inferior marno-argilos cu alternanţe de argile şi marne, uneori gresii subţiri.
Santonian-Campanian inferior: orizontul superior de gresii şi conglomerate.
Campanian superior-Maastrichtian: orizontul superior marno-argilos.
Harta geologică a Parcului Naţional Buila-Vânturariţa
Hartă realizată în cadrul proiectului Asociaţiei Kogayon "Implementarea Reţelei Ecologice Europene NATURA 2000 pe teritoriul Parcului Naţional Buila-Vânturariţa detalii... http://www.buila.ro/harta_geologica_ro
Geomorfologie
Spre deosebire de Munţii Capăţânii din care face parte, Masivul Buila-Vânturariţa prezintă caractere aparte, specifice crestelor calcaroase liniare şi insulare. Culmea principală are o lungime de circa 14 km, având însă caracter unitar doar între Cheile Costeşti şi Cheile Cheia, cu o mică întrerupere în zona Curmătura Builei (aici cuvertura sedimentară a fost erodată până la depozitele metamorfice), în rest fiind fragmentată de către râurile care au săpat chei (de la vest la est: Bistriţa, Costeşti, Cheia şi Olăneşti), care separă două masive: Arnota (sud-vest, între râurile Bistriţa şi Costeşti) şi Stogu (nord-est, între râurile Cheia şi Olăneşti), care au o înfăţişare diferită de aceea a culmii principale. Creasta are aspect accidentat, doar pe zone restrânse având platouri netezite (Muntele Cacova şi Muntele Albu), trăsătura dominantă fiind cea de culme în trepte, dominată de vârfuri rotunjite (Piatra, Buila) sau ascuţite (Vânturariţa). Sectorul nordic al culmii principale are aspectul unei creste ascuţite şi zimţate, chiar dacă înălţimea descreşte treptat. Eroziunea şi dezagregarea au detaşat martori de eroziune reziduali cu formă de turnuri sau ace, unii de dimensiuni mari (35m), în special pe versantul vestic al masivului. Culmile secundare sunt în general scurte (sub 1km) şi cad în trepte accentuate spre est. Doar în Muntele Cacova apar culmi netede, iar sectoarele de culmi rotunjite din Munţii Cacova şi Piatra. Din punct de vedere altimetric, cota maximă este situată la 1885 m (Vârful Vânturariţa Mare) iar cea minimă la 550 m (ieşirea Bistriţei din chei). Rezultă o medie altitudinală de 1218 m.
Mersul curbelor şi repartiţia hipsometriei în cadrul Masivului se prezintă alungit-concentric. Astfel, altitudinile de peste 1800 m ocupă două areale mici în partea centrală a Masivului, în jurul vârfurilor Buila şi Vânturariţa, însumând doar 1,4% din suprafaţă. Între 1400 şi 1800 m se situează întreaga parte centrală a masivului şi insular, Muntele Stogu, totalizând 14,5% din suprafaţă. Cea mai mare extindere o ocupă intervalul 1000 - 1400 m, fiind prezent atât în Muntele Arnota şi Muntele Cacova, cât şi în lungul întregii borduri estice din partea centrală şi nordică a masivului. Acest interval altitudinal însumează 56,6% din suprafaţă. Partea aflată sub 1000 m ocupă 27,3% şi este extinsă mai ales în sudul Muntelui Arnota şi în lungul văilor Bistriţa, Costeşti şi Cheia.
Calculele densităţii fragmentării arată că 38,7% din suprafaţa masivului are valori de peste 4 km/kmp . Valoarea cea mai mare ajunge la 5,2 km/kmp şi se găseşte la est de vârful Vânturariţa. Suprafeţe cu valori de 3-4 km/kmp reprezintă 27% din suprafaţă. Valoarea medie a densităţii fragmentării este de 3,5 km/kmp. Valorile mai mici de 2 km/kmp reprezintă 20,8% din suprafaţa întregului masiv. Valoarea minimă calculată este 0,9 km/kmp, în perimetrul carierei de la Bistriţa. Cu excepţia văilor alohtone ale Bistriţei, Costeştiului, Cheii şi Olăneştiului, văile cu regim de scurgere permanentă aproape lipsesc. Din acest motiv, ponderea cea mai ridicată în calcule o au organismele torenţiale şi culoarele de avalanşe care brăzdează versanţii abrupţi. Adâncimea fragmentării reliefului atinge valoarea maximă de 820 m. Energia medie este de 518 m iar cea minimă în jur de 350 m, în general valori normale pentru munţii cu altitudine mijlocie. Pe mai mult de jumătate din suprafaţa masivului energia reliefului este sub 500 m, respectiv 24% din suprafaţă sub 400 m şi 33% între 400 şi 500 m. Arealele cu valori de 500 - 600 m reprezintă 15% din suprafaţa masivului. Energia de 600 - 700 m reprezinta13,5%. Cele mai ridicate valori - de peste 700 m - însumează 14,5% din suprafaţa masivului. În multe situaţii, valorile obişnuite sunt ridicate datorită raportării văilor la abrupturile ce delimitează culmea principală a masivului.
Declivitatea reliefului influenţează direct tipul şi intensitatea proceselor geomorfologice şi işi pune puternic amprenta asupra peisajului. Valoarea declivităţii este foarte variată şi ajunge până la 80 - 900 în cazul abrupturilor, pe alocuri apărând chiar şi pereţi cu surplombe. Cea mai mare extindere o au suprafeţele cu înclinări de 40 - 600 (33%), pantele cuprinse între 20 - 400 ocupă 16% din suprafaţă, suprafeţele cu pante de 10 – 200, 10% şi sub 100, 9%. Aceeaşi mare varietate se constată şi în cazul expunerii versanţilor. Suprafeţele orizontale şi suborizontale, reprezintă doar 6% din întinderea masivului. Suprafeţele cu expoziţie estică şi sudică, ocupă 25% şi respectiv 32% din suprafaţă, comparativ cu cele expuse spre vest (18%) şi nord (19%).
Harţi realizate în cadrul proiectului Asociaţiei Kogayon "Implementarea Reţelei Ecologice Europene NATURA 2000 pe teritoriul Parcului Naţional Buila-Vânturariţa şi realizarea Planului de Management al parcului" finanţat de Administraţia Fondului pentru Mediu si cofinanţat de RNP Romsilva
Hidrologie
Întreaga reţea hidrografică a Masivului Buila-Vânturariţa este tributară Râului Olt, prin afluenţi direcţi sau indirecţi de dreapta ai acestuia, cu o direcţie de curs, în linii mari de la nord la sud. Principalele râuri care curg în masiv sunt, de la sud-vest la nord-est:
Bistriţa, afluent al Oltului, care izvorăşte din Munţii Căpăţânii şi este formată prin unirea a două pâraie principale: Gurgui (vest), cu izvoarele în Curmătura Rodeanu şi Cuca (est), cu izvoarele în Curmătura Zănoaga.
Străbate bara calcaroasă a Masivului săpând chei în extremitatea sud-vestică a acesteia, adunând apele din Munţii Bulzu şi La Clae (versanţii estici), prin numeroase pâraie (Pârâul Fântânii, Pârâul Bulzului) şi din Muntele Arnota (versantul vestic);
Costeşti, afluent de stânga al Bistriţei, în care se varsă la sud de Comuna Costeşti, cu izvoare tot în Munţii Căpăţânii (Curmătura Lespezi), care adună apele de pe versanţii nord-vestici ai masivului (sectorul până la Plaiul Lespezi) (Pâraiele Şasa Voiceşti, Ghelălău, Curmăturii), versantul estic al Muntelui Arnota şi versantul sudic al Muntelui Cacova (Pârâul Sec sau Valea Morii).
Râul şi-a găsit loc pe traiectul unei falii importante şi a străbătut Masivul de la nord la sud săpâng chei spectaculoase.
Otăsău, afluent de stânga al Bistriţei, care işi are obârşia în Curmătura Builei şi adună apele de pe versanţii sudici ai Munţilor Piatra şi Albu (Valea Bulzului, Valea Pătrunsa).
Cheia, afluent de dreapta al Olăneştiului, are izvoarele în Munţii Căpăţânii (zona Zmeuret – Preota). Adună ape atât din zona înaltă Munţilor Căpăţânii cât şi din Buila-Vânturariţa, atât de pe versanţii nord-vestici cât şi de pe cei sud-estici. Cheia sapă în calcarele dintre Stogu şi Vânturariţa un sector de chei foarte spectaculos, unul dintre cele mai sălbatice din ţară.
Olăneşti, afluent de dreapta al Oltului, cu izvoare în Munţii Căpăţânii (Vârful Gera), care adună şi apele de pe versantul estic al Muntelui Stogu. Olăneştiul sapă şi un sector de chei, mai scurte dar foarte spectaculoase, bara de calcare prelungindu-se până în versantul estic al acestora.
La capitolul lacuri şi acumulări de apă masivul este sărac, fiind prezente doar câteva mici lacuri: cele antropice din Pietreni, generate de alunecarea stratelor pe care s-a depus halda de steril de la cariera Bistriţa, două mici iazuri (topliţe) pe Cheile Bistriţei şi câteva mici tăuri în dolinele din zona Muntelui Piatra, care în verile secetoase seacă aproape complet.
Apele subterane au fost foarte active, generând numeroase fenomene endocarstice, reprezentate prin peste 100 peşteri, la care se adaugă numeroase fenomene exocarstice. Sunt prezente numeroase surse de apă de tipul izbucurilor, dintre care cel al Izvorului Frumos de lânga Schitul Pahomie este cel mai important. Altele mai mici se găsesc la nord de Curmătura Builei (La Troiţă), Poiana Scărişoara, Poiana Pătrunsa, Bistriţa.
Pedologie
Solurile din Masivul Buila-Vânturariţa, fiind în mare parte formate pe substrat calcaros, nu prezintă o mare diversificare, fiind diferite doar din cauza tipului de asociaţii vegetale care s-au format pe acestea.
În ansamblu, între solurile Parcul Naţional Buila-Vânturariţa predominante sunt redzinele datorită configuraţiei calcaroase a masivului.
În etajul fagului se întâlnesc soluri podzolice humico-feriiluviale, brune acide de pajisti alpine şi de pădure, cu reacţie acidă şi grade diferite de podzolizare.
În etajul coniferelor se întâlnesc soluri podzolice, brune acide şi podzolice humico feriiluviale.
În crăpăturile stâncilor se întâlneste sol turbos pe care s-au instalat specii cu adaptări speciale - hasmofite.
În lungul văilor se întâlnesc soluri aluviale.
Speologie
Creasta calcaroasă a Masivului Buila-Vânturariţa, prin dispunerea ei pe direcţie SV-NE, a constituit şi constituie o barieră pentru râurile care adună apele de pe versanţii sudici ai Munţilor Căpăţânii. Râurile, nevoite să ocolească zona centrală, au reuşit să străpungă această barieră numai la cele două extremităţi: în partea de sud-vest râurile Bistriţa şi Costeşti şi-au săpat spectaculoase chei între care este cuprins Muntele Arnota, iar în partea de nord-est râurile Cheia şi Olăneşti au tăiat Cheile Comarnicelor (Cheile Recea sau Cheile Cheii), printre cele mai adânci şi mai sălbatice din ţară, prezentând pe o lungime de peste 1 km cascade, marmite, săritori, pereţi apropiaţi până la 2 m dar înalţi de peste 300 m şi respectiv Cheile Mânzului (Cheile Olăneştilor, Cheile Folea, Valea Rea sau Cheile Râului Sec).
În afara cheilor, formele exocarstice sunt reduse ca număr, varietate şi dimensiuni, datorită morfologiei barei de calcare. Dintre acestea ar fi de amintit câmpul de lapiezuri din Muntele Albu, cele câteva arcade naturale, dintre care Casa de Piatra de la Pătrunsa este cea mai cunoscută, hornurile de la Curmătura Builei, abruptul nord-vestic. Formele endocarstice sunt mult mai bine reprezentate, prin peste 100 de pesteri şi câteva avene. Masivul Buila-Vânturariţa reprezintă cel mai estic areal din Carpaţii Meridionali care adăposteşte faună troglobiontă. Pentru aceasta şi pentru faptul ca numărul speciilor troglobionte este destul de mare, importanţa biospeologică este foarte mare.
Dintre peșterile din masiv, 10 sunt declarate arii protejate prin Legea 5/2000:
Peştera Liliecilor(Sfântul Grigore Decapolitul)
Peştera se află pe versantul drept al Cheilor Bistriţei, la 630 m altitudine absolută şi la 80 m altitudine relativă, accesul fiind facilitat de o potecă amenajată cu balustrade, ce urcă din spatele mănăstirii Bistriţa...
detalii... http://www.buila.ro/pestera_liliecilor_ro
Peștera Arnăuților
Se află în versantul drept al Cheilor Mânzului (Olăneşti), la circa 1000 m altitudine absolută şi 60 m diferenţă faţă de talvegul văii. Dezvoltarea peşterii este de 150 m şi are o deschidere mare (24/15 m), orientată nord-vest, observabilă de jos, amplasată pe un perete destul de abrupt...
detalii... http://www.buila.ro/pestera_arnautilor_ro
Peştera Lacul Verde
Este situată în peretele vestic al Muntelui Stogşoare, la o altitudine absolută de circa 990 m şi relativă de 140 m faţă de talvegul văii râului Cheia, în versantul stâng al Ogaşului Ursului, un adevărat râu de grohotiş...
detalii... http://www.buila.ro/pestera_lacul_verde_ro
Peştera Pagodelor
Peştera este situată în peretele vestic al Muntelui Stogşoare, în peretele din dreapta al Ogaşului Ursului, la o altitudine relativă de 150 m faţă de talvegul văii Cheia... detalii... http://www.buila.ro/pestera_pagodelor_ro
Peştera din Cheile Comarnicelor (Munteanu Murgoci)
Se găseşte în Masivul Stogşoare, la circa 930 m altitudine absolută şi 30 m diferenţă faţă de talvegul Văii Cheia, în versantul stâng al cheilor.A fost cercetată şi descrisă încă din 1898 de către Gh. Munteanu-Murgoci....
detalii... http://www.buila.ro/pestera_cheile_comarnicelor_ro
Peștera Caprelor detalii... http://www.buila.ro/pestera_caprelor_ro
Peștera Rac detalii... http://www.buila.ro/pestera_rac_ro
Peștera Valea Bistrița detalii... http://www.buila.ro/pestera_valea_bistrita_ro
Peștera cu Perle detalii... http://www.buila.ro/pestera_cu_perle_ro
Peștera Clopot detalii... http://www.buila.ro/pestera_clopot_ro
Clima Clima este etajată pe verticală, urmând treptele de relief, cu diferenţe şi chiar inversiuni de climat de la un versant la altul... detalii...
Habitate Pe teritoriul parcului există o mare varietate a tipurilor de habitate. Astfel, în Parcul Naţional Buila-Vânturariţa au fost identificate 17 tipuri de habitate care au corespondent la nivel european... detalii...
Floră Primele cercetări s-au realizat in 1956 de către Alexandru Buia, M. Păun, urmaţi de câtiva botanişti care au si publicat liste parţiale ale plantelor din acest masiv. detalii...
Faună Ca şi în cazul florei, fauna se bucură de o mare diversitate. Multe dintre speciile întâlnite aici sunt protejate prin convenţii internaţionale ratificate şi de România (Convenţia de la Berna, Convenţia de la Bonn, Convenţia CITES, Directivele Habitate şi Păsări)... detalii...
TURISM
Reguli de vizitare În PNBV sunt permise activităţi de turism şi de educaţie, cu respectarea regulilor de vizitare a parcului, potrivit prezentului Regulament... detalii...
Harta turistică detalii...
Descriere trasee turistice Traseele turistice din zona Buila Vanturariţa detalii...
Programe turistice Programe turistice in cadrul Parcului Naţional Buila Vânturariţa detalii...
Cazare, cabane, refugii turistice, spaţii de campare Reţeaua unităţilor de cazare cuprinde unităţi hoteliere în Rm. Vâlcea, Băile Olăneşti şi Horezu, pensiuni turistice în localităţile de la poalele Masivului Buila-Vânturariţa: Horezu, Costeşti, Bărbăteşti, Cheia şi Olăneşti, precum şi de unităţi de cazare în Mănăstirile Bistriţa, Arnota şi Horezu detalii...
Obiective turistice naturale Dintre obiectivele turistice naturale de interes, în parc pot fi vizitate: detalii...
Obiective turistice antropice Dintre obiectivele turistice antropice de interes, în parc pot fi vizitate: detalii...
Zone de căţărare Prin caracterul său alpin, prin relieful carstic cu forme specifice, Masivul Buila-Vânturariţa prezintă condiţii deosebite practicării escaladei, atât în zonele în care la momentul de faţă sunt amenajate trasee, dar şi în alte zone. detalii...
Opiniile turiştilor În această secţiune vor fi prezentate mesajele primite de la cei care au vizitat Parcul Naţional Buila Vânturariţa şi au avut bunăvoinţa de a ne transmite un scurt gând detalii...
Localităţile din zonă – scurt istoric La poalele Masivului Buila-Vânturariţa sunt câteva localităţi străvechi: Oraşul Horezu, Comuna Costeşti (satele Costeşti, Bistriţa, Pietreni şi Văratici), Comuna Bărbăteşti (satele Bărbăteşti, Bodeşti, Negruleşti şi Bârzeşti), Comuna Stoeneşti,... detalii...
Specificul zonei, arhitectură, tradiţii, obiceiuri, meşteşuguri sunt strâns legate de principalele ocupaţii ale localnicilor: păstoritul, prelucrarea lemnui şi a pietrei, pomicultura, apicultura. detalii...
Legende Legenda numelor localităţilor din zonă Se spune că în zonă a existat un cioban bogat care stăpânea ţinuturile deluroase de la poalele Builei. Acesta avea 4 fii pe numele lor Costea, Bărbat, Dobre si Bodea, cărora le-a împărţit moşia. Aceştia au întemeiat satele... detalii...
Manifestări periodice În zonă au loc anual mai multe manifestări de tradiţie detalii...
SURSA: Parcul National Buila Vanturarita
7.Parcul National Semenic - Cheile Carasului
Parcul National Semenic - Cheile Carasului se afla in judetul Caras - Severin si are o suprafata de 36364,7 ha.
Limite: la nord Valea Birzavei, la est Virful Nemanul Mare, lacul Trei Ape, la sud, virfurile Flaminda, Poiana Rusului, la vest, la sud de Resita.
Rezervatii naturale in cuprins: Cheile Carasului, Buhui Marghitas, Izvoarele Carasului, Cheile Girlistei, Izvoarele Nerei, Birzavita, Groposu, Pestera Comarnic.
Muntii Aninei cu fenomene carstice (Cheile Carasului, Cheile Girlistei, Valea Sodol, Piatra Alba, dornele de la Piriul Tolosu, dolina de prabusire de la Piriul de dupa Cirsa, cascade, izbucuri, ponoare, pesteri, avene).
Muntii Semenic, cu platoul Semenic, format din roci metamorfice, magmatice si sedimentare. Muntii Semenic sint formati din roci metamorfice prehercinice (Grupul de Sebes Lotru, din cadrul pinzei Getice (paragnaise, micasisturi, ,gnaise cuarto-feldspatice, ortoamfibolite, serpentinite), roci magmetice sub forma unor masive de granitoide prehercinice (Poneasca si Buchin). Pinza Getica, formata in timpul miscarilor laramice, ,in timpul deplasarii peste autohtonul Danubian, a fost fracturata si compartimentata ca multe blocuri, care adesea se incaleca sub forma de digitatii.
Programul de vizitare al pesteri COMARNIC
Sambata si duminica, grup minim 5 persoane - 10³º - 12³º; - 13ºº - 15ºº; - 15³º - 17³º;
Luni - vineri asiguram ghid doar la solicitare pentru grup mai mare de 5 persoane.
Vizitarea pesterii Comarnic necesita incaltaminte adecvata pentru munte.
Acces auto:
- Din Resita, se parcurge drumul judetean spre Anina, la kilometrul 9 este intersectia spre satul Iabalcea, se face la stanga si se continua drumul pana in satul Iabalcea.
Se traverseaza satul si drumul continua pana la cantonul Padina Seaca.
In continuare drumul spre pestera se poate parcurge pe jos (aprox 45 min).
Ghid Pestera Comarnic
Taxa de ghid : 10 lei/persoana
Administratia Parcului National Semenic - Cheile Carasului strada Petru Maior, nr. 69A, , Reşiţa, Caras - Severin aici poti descarca traseele turistice ce strabat Parcul National Semenic - Cheile Carasului clic pe marcajul turistic care contine un fisier .gdb ce poate fi incarcat pe GPS - urile turistice.
STRATEGIA DE TURISM A PARCULUI NATIONAL SEMENIC - CHEILE CARASULUI
(pentru a vizualiza si descarca Strategia de turism, clic pe link)
ACTIVITATI TURISTICE ŞI SPECIFICE REGIUNI
Pentru ca parcul national are ca principal obiectiv de management mentinerea ecosistemelor în stare naturala si conservarea diversitatii biologice, activitatile permise aici sunt foarte restrânse.
Sunt acceptate:
activitati traditionale practicate de comu-nitatile din zona parcului, în conditiile în care nu contravin obiectivelor principale de management:
- pomicultura
- agricultura
- cresterea animalelor
- folosirea ariei protejate ca sala de clasa în aer liber
- stagii de carstologie
- biologie
- tehnici alpine
Activitati turistice cu tendinta spre ecoturism
- drumetie
- speologie
- alpinism
- sporturi de iarna
- dezvoltarea agroturismului în zona limitrofa parcului.
Trasee turistice
Pentru a descarca traseele turistice ce strabat Parcul National Semenic - Cheile Carasului
clic pe arhiva care contine un fisier .gdb ce poate fi incarcat pe GPS - urile turistice. descarcă trasee GPS
SURSA: Parcul National Semenic - Cheile Carasului
8.Parcul National Retezat
Parcul National Retezat are o suprafata de 20000 ha, dar este aflat intr-o continua extindere. Poate fi accesat prin Gura Zlata (E79-DN68), Gura Apei (DN68), Riusor (DJ), Cirnic (E79 - DJ), Stina din Riu si Baleia (E79 - DJ - DF), Buta (DN66A), Cimpusel (DF). Cu trenul pina la statiile Subcetate, Ohaba de sub Piatra, Pui, Lupeni.
Masivul Retezat are un peisaj specific, salbatic, datorat constitutiei geologice dar si reliefului glaciar format in cuaternar. Aspectele originale, numarul mare de virfuri peste 2000 m, circurile glaciare numeroase, lacurile glaciare, au creat o reputatie peisagistica deosebita. La acestea se adauga etajele de vegetatie diverse.
Cel mai inalt virf, Virful Peleaga (2509 m), este insotit de alte peste 20 de virfuri cu mai mult de 2000 m inaltime.Peste cota 2000 m, din timpul glaciatiunii din Wurm, se gasesc mari circuri glaciare si morene care tradeaza urmele unor mari ghetari. Din cele 82 de lacuri Lacul Bucura este cel mai mare din Carpati, pe linga alte lacuri deosebite, Zanoaga, Taul Negru, Gemenele, etc.
O suprafata de 1800 ha (zona lacului Gemenele - Taul Negru - Valea Dobrun) este declarata rezervatie stiintifica, unde accesul turistilor este permis numai cu autorizatie eliberata de Academia Romana. Accesul turistilor este permis in zona tampon, doar pe anumite trasee.
Constitutia geologica este determinata de grupe de roci ce apartin Autohtonului Danubian (roci metamorfice, roci magmatice si roci sedimentare).
Sisturile cristaline prehercinice sint reprezentate de Seria de Lainici - Paius in facies amfibolitic (seria amfibolitelor de Maru) - ortoamfibolite cu almandin, gnaise amfibolitice, paragnaise cu biotit, calcare cristaline si seria de Vilcan, terigena- sisturi cuartitice cu biotit sau clorit, muscovite, albit, roci vulcanogene.
Sisturile cristaline hercinice sint reprezentate prin Seria de Tulisa, o serie terigena, slab metamorfozata, cu schimbari laterale de facies (seria de Valea Izvoru, seria de Tusu si seria de Girbova)
Rocile magmatice (granodiorite) sint roci concordante cu rocile metamorfice, constituite in principal de 2 corpuri:Retezat si Buta.
In zona sudica apar si roci sedimentare, calcare recifale jurasic superioare - cretacic inferioare, care au generat fenomene carstice (pesteri, doline, avene, lapiezuri).
Parcul Naţional Retezat
Tărâmul fermecat, cu ochi albaştri
O LUME a lacurilor presărate printre piscuri semeţe...
a genţianelor, smirdarului şi a altor mii de plante...
a sprintenelor capre negre căţărate pe stânci...
a ursului mormăitor, ascuns prin zmeuriş...
a lupului sfios şi grijuliu cu puii lui...
a marmotelor gălăgioase şi jucăuşe...
O LUME FREMĂTÂND DE VIAŢĂ
Parcul Naţional Retezat
un colţ de rai care merită să fie protejat
De ce merită să fie protejat?
pentru că este un loc unde natura a avut mai puţin de suferit din cauza intervenţiei oamenilor;
pentru că aici pot fi găsite 1190 de specii de plante- peste o treime de speciile de plante din România;
pentru că aici există 90 de specii de plante endemice, care nu mai pot fi văzute nicăieri;
pentru că multe plante rare sau aflate în pericol, încă mai pot fi admirate în Retezat;
pentru că animalele îşi găsesc casă bună în pădurile şi jnepenişurile muntelui;
pentru că există un echilibru între carnivore şi ierbivore, astfel încât în Retezat pot fi văzuţi urşi, lupi şi râşi dar şi capre negre, cerbi, căprioare, mistreţi, iepuri şi multe alte vieţuitoare ;
pentru că 185 de specii de păsări trăiesc în Retezat;
Pentru că...
trebuie ca şi urmaşii noştri să poată vedea toate acestea.
De ce este Retezatul un loc special?
fiindcă... are 80 de ochi albaştri- cele 80 de lacuri şi tăuri în care se oglindeşte albastrul cerului;
fiindcă... cel mai întins lac glaciar din România- lacul Bucura- se găseşte în mijlocul Retezatului;
fiindcă... şi cel mai adânc lac glaciar din România- lacul Zănoaga- se găseşte tot în Retezat;
fiindcă... sunt peste 20 de vârfuri mai înalte de 2000 de metri;
fiindcă... este locul care te provoacă să descifrezi misterul care învăluie vârful Gugu sau să desluşeşti de unde vine “aerul” straniu al Tăului dintre Brazi;
fiindcă... e ciudat ca în acelaşi masiv să găseşti un relief tipic glaciar, cu văi, lacuri şi circuri glaciare, dar şi calcare împânzite de chei, peşteri şi avene;
fiindcă... locul este izvorul multor legende şi poveşti fascinante despre flăcăi viteji, domniţe suave, haiduci cu milă faţă de cei oropsiţi, zmei înaripaţi şi ... dinozauri pitici
10 lei pentru vizitarea Retezatului
Vizitarea Parcului National Retezat (PNR) se face dupa plata unui tarif de vizitare de 10 lei, valabil pentru 7 zile, indiferent de numarul de intrari in Parc, in acest interval.
Se elibereaza bilete de vizitare sau bonuri fiscale in valoare de 10 lei, care pot fi obtinute la: Centrul de vizitare Nucsoara, Gura Apei, Cabana Codrin (Cârnic), Cabana Pietrele, celelalte intrari in parc si pe teritoriul parcului de la personalul APNR imputernicit in acest sens .
Important!
1. Ca să nu se creeze confuzii, pentru cei veniți cu autoturismul, precizăm că la bariera de la Gura Apei (drumul spre Poiana Pelegii) se plătesc următoarele: biletul de vizitare al parcului (10 lei) către APNR și o taxă de trecere pe drum forestier în valoare de 7 lei/autoturism, către Direcția Silvică Hunedoara.
2. Ca sa nu platiti de doua ori, pastrati biletul de vizitare/bonul fiscal în valoare de 10 lei, pe o perioada de 7 zile de la data emiterii lui
3. Pentru a ajuta natura și pe cei care vor veni în Retezat, turistii sunt rugati sa scoata deseurile din parc si sa le depuna in containerele de gunoi din afara parcului.
Exceptii de la plata tarifului de vizitare:
a) persoane cu varste sub 14 ani;
b) voluntarii care dovedesc, cu adresă oficială sau cu contract de voluntariat emis de APNR, că prestează o activitate utilă Parcului şi APNR menţionează explicit scutirea de la plata tarifului de vizitare.
c) personalul de supraveghere a animalelor pentru care s-au contractat păşuni în Parcul Naţional Retezat,
d) personalul APNR şi membrii Consiliului Ştiinţific,
e) personalul silvic de la ocoalele silvice de pe raza Parcului sau din Direcţia Silvică Deva,
f) personalul Academiei Române, pe baza de Ordin de deplasare;
g) membrii serviciilor Salvamont care activează în Masivul Retezat,
h) personalul de serviciu al construcţiilor aflate pe teritoriul Parcului, membrii Clubului Montan Floarea Reginei, pe perioada desfăşurării unor acţiuni de transport combustibil şi alte materiale necesare funcţionării cabanei Genţiana.
i) împuterniciţii pentru implementarea Regulamentului Parcului, pe bază de legitimaţie,
j) personal de la alte unităţi/instituţii, cu delegaţie pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu,
k) localnicii care deţin terenuri în Parcul Naţional Retezat şi dovedesc cu acte de identitate faptul că au domiciliul stabil într-una din localităţile care deţin terenuri în Parc
l) ghizii de turism agreaţi de APNR
m) persoanele cu handicap, pentru care legislaţia în vigoare prevede scutirea de plata unor taxe
n) jandarmi montani care activează în masivul Retezat, precum şi alţi lucrători din cadrul IJJ Hunedoara, pe timpul cât desfăşoară activităţi şi misiuni în sprijinul celor dintâi.
Schita de acces la Centrul de vizitare Nucsoara:
PREȚURI ȘI TARIFE 2014
Tarif de vizitare 10 lei/pers./7 zile
Tarif fotografiere în scop comercial 450 lei/zi
Tarif filmare în scop comercial 900 lei/zi
Tarif analiză a documentației pentru întocmirea amenajamentelor silvice, la nivel de ocol silvic/proprietar, referitor la zonarea funcțională a pădurilor și a lucrărilor propuse, în vederea armonizării amenajamentului silvic cu prevederile planului de management al parcului 1488 lei/documentație
Tarif de analiză a documentațiilor pentru derogare de la prevederile amenajamentului silvic 496 lei/documentație
Tarif avizare exploatație agricolă 124 lei/documentație
Tarif analiză documentație lucrări de investiții cu impact semnificativ 1488 lei/documentație
Tarif analiză documentație planuri și proiecte în alte domenii decât silvicultură și cinegetică 1488 lei/documentație
Tarif analiză lucrări de investiții cu impact minor 992 lei/documentație (persoane juridice) 248 lei/documentație (persoane fizice)
Tarif analiză documentație lucrări și activități de piscicultură și acvacultură 248 lei/documentație
Tarif serviciu însoțire turiști 150 lei/însoțitor/grup/zi (grup=7-10 persoane)
SURSA: Parcul National Retezat
9.Parcul National Cheile Bicazului - Hasmas
Rezervatie geologica, botanica si peisagistica, parcul natural Cheile Bicazului - Hasmas este un paradis al alpinistilor, cuprinzind cele mai spectaculoase chei din Romania, Cheile Bicazului. Acestea sint formate din 4 sectoare de chei:
Intre chei (km 26,5 - 28,7);
Piatra Altarului (km 28,7 - 31)
Gitul Iadului (km 31 - 32,2)
Sfirsitul cheilor (km 32,2 - 34)
Tot in aceasta zona este present lacul de baraj natural, Lacul Rosu.
Accesul se face pe DN12C dinspre Gheorgheni sau dinspre Bicaz.
Creasta calcaroasa a masivului Hasmas a permis dezvoltarea spectaculoasa a fenomenelor carstice de suprafata (Cheile Bicazului, Cheile Bicajelului, Cheile Sugaului)
Geologic, reprezinta sinclinalul Haghimas din cadrul sinclinalului marginal extern, in care sint roci sedimentare mezozoice peste un fundament cristalin din zona cristalino-mezozoica (triasice, jurasice si cretacice): calcare (albe sau rosii), dolomite, jaspuri, conglomerate, gresii. Cheile Bicazului sint alcatuite din calcare jurasice. Cutate in faza austrica, rocile sedimentare au suferit deranjamente tectonice majore impreuna cu rocile cristaline (pinzele bucovinice), unele dintre ele fiind desprinse si alunecate spre est, dind nastere la pinzele transilvane.
Descrierea generala a Parcului National Cheile Bicazului-Hasmas :
Parcul National Cheile Bicazului-Hasmas (PNCB-H) prezinta un deosebit interes stiintific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic,peisagistic dar si din punctul de vedere al diversitatii biologice generate de marea varietate a conditiilor geoclimatice. Cheile Bicazului sunt renumite in Romania, datorita marimii lor impresionante. De asemenea, Lacul Rosu, format prin bararea naturala a apelor paraului Bicaz (anul 1837), ofera privirii un peisaj deosebit de pitoresc.
1. Localizare
Parcul National Cheile Bicazului - Hasmas este situat in zona central nord - estica a Romaniei, pe raza administrativa a judetelor Harghita si Neamt.
Din punct de vedere geografic parcul se situeaza in Masivul Hasmas (Haghimas) care ocupa o pozitie centrala in Carpatii Moldo - Transilvani, insemnata subdiviziune a Carpatilor Orientali. In partea de nord suprafata Parcului National se intinde in principal pe zona Lacului Rosu si a Cheilor Bicazului cuprinzand partea inferioara a bazinetelor afluentilor de nord ai paraului Bicaz ( Suhard, Cupas, Lapos si Sugau ) la vest avand ca limita paraul Licas iar la est paraul Sugau. In continuare spre sud pornind din albia paraului Bicaz, Parcul National se intinde pe una din principalele culmi ale Masivului Hasmas si anume, Culmea Curmatura, cuprinzand la est peretele din dreapta Cheilor Bicazului ( cu culminatiile Surducul, Surducelul, Piatra Poienii si Fagul Ciucului ), spre sud Culmea Ghilcos ( Ucigasu ) - Hasmasul Negru, varful Telecul Mare, culminand cu varful Hasmasul Mare ( 1792 m ), punct dominant al masivului, Piatra Singuratica, varful Fratele ( Ocsem - 1707 m ) si varful Tarcau toate acestea fiind incadrate la vest de paraul Oii ,Poiana Alba ( limita fondului forestier cu pasunile ), valea de obarsie a raului Olt ( orasul Balan - sub creasta Hasmasului prin fond forestier ), la est de paraul Bicajel ( satul Trei Fantani - limita fondului forestier cu pasunile ), la sud de seaua de trecere intre bazinul Oltului si cel al Bicajelului ( paraul Tibec).
2. Acces:
Accesul catre Parcul National Cheile Bicazului- Hasmas se poate face in principal dinspre Bicaz ( jud. Neamt ) si Gheorgheni ( jud. Harghita ) orase legate de D.N. 12C ce traverseaza Parcul National prin zona Statiunii Lacu Rosu si Cheile Bicazului si dinspre comuna Sandominic pe D.J.125 prin orasul Balan .
Accesul catre Parcul National Cheile Bicazului- Hasmas se poate face astfel:
-dinspre Vatra Dornei pe D.N. 17B pana in Poiana Largului si apoi pana in Bicaz, pe D.N. 15;
-dinspre Borsec pe D.N. 12 pana in Poiana Largului si apoi pana in Bicaz, pe D.N. 15;
-dinspre Piatra Neamt pe D.N. 12 pana in Bicaz;
-dinspre Brasov, Miercurea Ciuc pe D.N.12 pana in Gheorgheni;
-dinspre Bucuresti pe E60 pana in Brasov, pe E577 - D.N.11 pana la Sfantu Gheorghe si apoi pe D.N.12 pana in Gheorgheni;
-dinspre Tg.-Mures pe D.N.15 pana la Toplita si apoi pe D.N. 12 pana in Gheorgheni;
-dinspre Oradea , Cluj , Tg.-Mures pe E60 pana la Balauseri si apoi pe D.N. 13B la Sovata, Praid ( Pasul Bucin ) pana in Gheorgheni.
3. Rezervatii naturale incluse in parc
- Cheile Bicazului (jud. Neamt, 1.600 ha si jud. Harghita, 2.128 ha) si Lacul Rosu,
- Cheile Sugaului % (10 ha),
- Avenul Licas (5 ha),
- Masivul Hasmasul Mare-Piatra Singuratica si Hasmasul Negru (800 ha).
4. Suprafata PNCB-H : 6.575 ha.
5. Marcaje si insemne turistice
Panouri cu informatii despre P.N.C.B.-H.
Starea traseelor turistice este revizuita permanent de catre Administratia Parcului;
Administratia Parcului procedeaza la adoptarea normelor de semnalizare turistica folosite la nivel European;
6. Traseele turistice montane
Pentru dezvoltarea ecoturismului si de asemenea pentru cresterea atractivitatii zonei, fiecare traseu turistic va avea un pachet suplimentar de informatii legate de comunitatile locale, relief, flora, fauna. Ghizii locali specializati vor fi capabili sa ofere turistilor aceste informatii auxiliare.
Se vor crea trasee specializate pe observatii asupra florei si faunei.
Atractii turistice
Atractii : puncte de belvedere, peisaje deosebite, chei impresionante format de Pr. Bicaz si afluentii sai:
- Statiunea Lacu Rosu: renumita statiune climaterica de munte din judetul Harghita accesibila din Municipiul Gheorgheni ( 25 km ) prin Pasul Pangarati sau din orasul Bicaz din jud. Neamt prin Cheile Bicazului;
- Suhardul Mic( punct de observare ): se pot face observatii asupra zonei Lacului Rosu ( Statiunea Lacu Rosu, Paraul Oii, Masivul Hasmas, Masivul Suhardul Mare, Masivul Ghilcos, Cichi Biuc );
- Masivul Ghilcos ( punct de observare ): se pot face observatii asupra zonei Lacului Rosu ( Statiunea Lacu Rosu, Masivul Licas, Masivul Suhardul Mare si Mic,Stancile Cupasului, Laposului, Sugaului ), se poate observa Masivul Ceahlau;
- Cheile Bicazului: pe DN 12 C, lungime cca 5 km, cele mai impresionante Chei din Romania;
- Avenul Licas: la extremitatea nordica a Parcului National;
- Cheile Sugaului: la extremitatea estica a Parcului National(intrarea in localitatea Bicaz - Chei );
- Cheile Duruitoare: formate de pr. Trei Fantani;
- Cheile Bicajelului: varsarea Pr. Trei Fantani in Pr. Bicaz ( in Cheile Bicazului );
- Varful Hasmasul Mare ( 1792 m alt. );
- Piatra Singuratica - Hasmasul Mare: se poate observa de pe DN 12 inca de la Miercurea Ciuc si este accesibila din Localitatea Balan ( acces din Sandominic );
- Poiana Alba - Hasmasul Mare de aici poate fi urmat orice traseu se doreste:spre Hasmasul Mare - Piatra Singuratica- Hasmasul Mic ( Őcsem ) - Masivul Tarcau ( la extremitatea sudica a Parcului National ), spre Pr. Oii - Statiunea Lacu Rosu, spre Masivul Ghilcos - Statiunea Lacu Rosu, spre Hasmasul Negru, spre satul Trei Fantani, spre orasul Balan,spre Pasul Pangarati.
Biodiversitate: Cadrul natural al masivului Hasmas cu elemente geologice, geomorfologice, pedologice si climatice foarte variate, conditiile microclimatice determinate de expozitia si inclinatia pantelor, marea diferenta de nivel ( de la 575 m in valea paraului Bicaz in Bicaz - Chei la 1792 m varful Hasmasul Mare) determina existenta unei flore si faune bogate si variate.
In urma investigatiilor realizate in teren si dupa datele existente in bibliografie s-au inventariat 1147 specii de plante superioare (din care 29 hibrizi si 99 subspecii ).
Parcul National Cheille Bicazului-Hasmas cuprinde paduri de molid ( molidisuri pure - 95 %), paduri de rasinoase cu fag, care imbraca versantii masivului, pajisti montane intinse, varfuri cu vegetatie subalpina, stancarii cu vegetatie specifica, multe raritati floristice si endemite.
Specific acestei zone este endemitul local Astragalus pseudopurpureus (cosacii bicajeni).
Sunt intalnite si numeroase specii rare, dintre care mentionam: Juniperus sabina ( cetina de negi ), Ajuga pyramidalis, Silene zawadzkii, Waldsteinia geoides si Daphne cneorum ( tamaita). O mare importanta stiintifica prezinta si speciile de plante ocrotite declarate monumente ale naturii: papucul-doamnei (Cypripedium calceolus), floarea de colt (Leontopodium alpinum), sangele-voinicului (Nigritella rubra), tisa (Taxus baccata) etc.
Fauna parcului este deosebit de bogata in specii rare si periclitate, cat si in alte specii caracteristice zonei montane.
Enumeram cateva specii rare si ocrotite, care sunt verigi importante intr-o retea trofica bogata, ce denota existenta unui ecosistem inca echilibrat: lepidopterele Parnassius apollo, Polygonia alba, amfibieni si reptile ca broasca cu burta galbena (Bombina variegata), broasca mare de lac (Rana ridibunda), tritonul de munte (Triturus alpestris), tritonul carpatic (Triturus montandoni), tritonul cu creasta (Triturus cristatus), salamandra (Salamandra salamandra), broasca raioasa (Bufo bufo), broasca rosie de munte (Rana temporaria), soparla de munte (Lacerta vivipara), vipera comuna (Vipera berus), sarpele de alun (Coronella austriaca), pasari ca fluturasul de stanca (Tichodroma muraria), ciocanitoarea de munte (Picoides tridactylus), presura de munte (Emberiza cia), corbul (Corvus corax), cocosul de munte (Tetrao urogallus), huhurezul mare (Strix uralensis), acvila de munte (Aquila chrysaetos) si mamifere, cerbul carpatin (Cervus elaphus), capra neagra (Rupicapra rupicapra), ursul (Ursus arctos), rasul (Lynx lynx), lupul (Canis lupus)
Regulament PNCBH
Date completate de Administratia Parcului National Cheile Bicazului - Hasmas
SURSA: Parcul National Cheile Bicazului - Hasmas
10.Parcul National Cheile Nerei-Beusnita
Parcul National Cheile Nerei - Beusnita ocupa zona sudica a Muntilor Aninei si bordica a a Muntilor Locvei, cu o suprafata de 36364,8 ha.
Limite: la nord, dealul Tilva Mare, Valea Minisului pina la iesirea riului din chei, la sud, Sopotul Nou, Tilva Balanului, la est, Valea Minisului, linga Bozovici, Valea Nerei, Sopotul Nou, la vest, Sasca Montana, Sasca Romana, Ciclova Montana, Valea Oravitei
Rezervatii componente: Cheile Nerei - Beusnita, Valea Ciclovei - Ilidia, Cheile Susarei, Bigar, Lisovacea, Dugin.
Muntii Aninei, cu platouri calcaroase ridicate de unde pornesc vai ce taie rocile carbonatice: Cheile Minisului, Valea Nerei, Valea Beului, Valea Ciclovei, Valea Oravitei, Valea Cremenita.
Forme endo si exocarstice, izvoare, ponoare, pesteri, avene, pereti, chei, platouri cu lapiezuri si doline, depuneri de travertine in care s-au format cascade.
Muntii Locvei, zona carstica cu platouri si doline, lapiezuri si avene.
Zona este constituita din roci de virsta paleozoica (Carbonifer si Permian) si mezozoica (Triasic, Jurasic, Cretacic) care apartin sinclinoriului resita - Moldova Noua din cadrul pinzei Getice. Fenomenele carstice sint datorate calcarelor jurasice si cretacice. Tectonica in pinze de sariaj a zonei Carpatilor Meridionali s-a desavirsit in timpul miscarilor laramice cind blocul getic cu flisul din fosa de Severin in baza a inaintat peste blocul danubian. Complicatii tectonice prezinta si zonele din invelisul sedimentary din zona Resita - Moldova Noua. Acesta reprezinta un sinclinoriu cu cute orientate nord-sud deversate spre est si cu un flanc faliat.
Valoarea peisagistică a Parcului National Cheile Nerei-Beuşniţa se remarcă prin trei elemente majore:
1. Roca de natura calcaroasă, cu toate originalitatile ei morfostructurale
- chei săpate de râul Nera şi afluenţi sai Miniş şi Şuşara
- lacuri carstice : Ochiul Bei şi Lacul Dracului
- cascade : Beuşniţa, Bigăr şi Şuşara
- peşteri şi avene : Plopa, Ponor, Dubova, Peştera Boilor etc.
2. Vegetaţia bogată, cu numeroase specii rare
3. Apa curată
- râul Nera cu ichtiofaună bogată şi variată datorita legăturii permanente cu Dunărea
- pârâul Bei şi afluentul său Beuşniţa cu numeroase praguri şi cascade formate prin depuneri de travertin
Activitati posibile
Turism, ecoturism şi drumeţii pe traseele marcate, în special în perioada mai-noiembrie.
Rafting pe râul Nera, primivara şi la începutul verii.
Alpinism pe traseele special amenajate.
Cicloturism pe drumurile forestiere
Speologie în peşterile din parc (activitatea necesită echipament special şi pregitire).
Fotografierea şi filmarea florei şi faunei se face cu acordul şi sub supravegherea personalului administratiei parcului.
Reguli de vizitareCreat: 26 Septembrie 2013
- Accesul autovehiculelor si al turistilor este permis numai pe traseele stabilite si marcate.
- Parcarea autoturismelor se face numai in locuri special destinate acestui scop.
- Camparea este interzisa in rezervatii exceptând locurile special amenajate.
- Abandonarea deseurilor de orice fel pe teritoriul parcului este interzisa. Turistii au obligatia de a evacua deseurile pe care le genereaza pe timpul vizitarii parcului.
- Nu se spala masinile in apele curgatoare sau pe malurile lacurilor si nu se deverseaza substante nocive sau detergenti.
- Este interzisa poluarea fonica de orice fel : strigate, muzica data peste limita normalului, tipete, urlete, e.t.c.
- Nu se organizeaza sarbatori câmpenesti în rezervatiile naturale.
- Se interzice distrugerea florei sub orice pretext.
- Aprinderea focului în padure sau de-a lungul traseelor turistice este permisa numai în locurile special amenajate în acest scop.
- Scrierea pe arbori, pe stânci sau pe peretii pesterilor este interzisa.
- Este interzisa distrugerea barierelor de pe drumurile auto forestiere, indicatoarelor precum si a panourilor ce ofera informatii despre parc.
- Trebuie respectate indicatiile agentilor de paza, padurarilor si a altor persoane din administratia parcului.
- Copii sub 14 ani au acces numai cu parintii sau in grupuri organizate conduse de o persoana majora responsabila.
- Accesul cu caini este permis doar daca acestia sunt tinuti în lesa.
- Pe teritoriul parcului national este interzisa practicarea sporturilor cu motor.
- Pescuitul în apele de pe cuprinsul parcului este interzis.
- Practicarea turismului pe arealul Parcului National Cheile NereiBeusnita se face contra cost la preturile în vigoare la data respectiva.
11.Parcul National Muntii Macinului
Practicarea turismului în Munții MăcinuluiMunţii Măcinului au o deosebită importanţă între munţii ţării, fiind cei mai vechi munţi din România, interesul deosebit al cercetătorilor fiind orientat, datorita numeroaselor vestigii istorice, către săpăturile arheologice, dar în egală măsură şi către cercetarea stiinţifică a vastului tezaur natural existent aici – geologic, botanic, zoologic.
Parcul Naţional Munţii Măcinului este mai puţin cunoscut din punct de vedere turistic, deşi în vecinătatea acestuia o zonă turistică deosebită atrage anual zeci de mii de vizitatori – Delta Dunării.
În lucrarea „Munţii Măcin" realizată de Mihail Gabriel Albotă (aparută în anul 1987) se precizează încă de la început : „Până în prezent turismul este putin practicat în Munţii Măcin, aceştia fiind situaţi departe de lanţul carpatic, izolaţi în umbra faimoasei Delte a Dunării. Iată de ce (...) încercăm să dovedim că a nega valoarea turistică a munţilor Dobrogei (...) înseamnă o atitudine de ignorare a frumuseţilor pe care le oferă tuturor iubitorilor naturii".
Ion Conea, geograf român, facea o prezentare memorabilă a Culmii Pricopanului scoţând în evidenţă importanţa din punct de vedere peisagistic şi geologic a Munţilor Măcin: „Pricopanul e unul din munţii cei mai sălbatici şi mai vrednici de văzut din toată România. (...) E unic în felul lui între toţi munţii ţării: o avalanşă de uriaşe blocuri granitice căzute din cer şi îngrămădite unele peste altele. Pentru că – de fapt – Pricopanul (...) este rădăcina unui munte care trăia, întreg, cu sute de milioane de ani în urma noastră."
Potenţialul natural de care dispune în prezent, face Parcul Naţional Munţii Măcinului accesibil unei game largi de turişti interesaţi de drumeţii în natură, peisaje, flora, faună caracteristice parcului, studii şi documentare.
Caracteristici generale ale turismului promovat de Administraţia Parcului Naţional Munţii Măcinului:
- Pune accentul pe importanța din punct de vedere ştiinţific al PNMM
- Promovează obiective de interes din punct de vedere natural, istoric, cultural, rural, recreativ, astfel ca vizitatorul, să îşi poată forma o privire de ansamblu asupra acestui tărâm încărcat de frumuseţe, spiritualitate şi istorie, să poată descoperi motive suficiente şi durabile pentru a reveni în această regiune.
- Propune facilităţi şi servicii turistice inspirate de resursele locale
- Susţine şi sprijină dezvoltarea economică a zonelor învecinate parcului
- Îndeamnă la respect pentru mediul natural şi moştenirea istorică
- Participă la proiectarea unei imagini de responsabilitate ecologică în rândul vizitatorilor parcului
Cazare
Locuri de cazare în jurul Parcului Național Munții Măcinului. JUD. Tulcea, com Luncavița, sat Cetățuia
Str. Codrului, nr. 1, 6 camere, Meniu la cerere
Atracțiile cultural-istorice ale zonei
Dobrogea este cunoscută ca fiind zona în care locuiesc cele mai multe etnii din Romania. Ca rezultat al diversităţii etnice, în vecinătatea Parcului Naţional Munţii Măcinului se întâlnesc diverse obiective cultural-istorice de un real potenţial turistic, dintre care menționăm:
- Bazilica cu criptă (martirium), Comuna Niculiţel, satul Niculiţel
- Biserica Sfântul Atanasie, Comuna Niculiţel, satul Niculiţel
- Basilica paleo-creştină cu criptă, Comuna Niculiţel, satul Niculiţel
- Fântâna de Leac - Culmea Pricopanului
- Cetatea romano-bizantină Dinogeţia, asezarea civilă de pe insulă, cetate medievală (în punctul Bisericuţa)
- Cetatea Romană Noviodunum, Oraşul Isaccea, aşezare getică, aşezare medievală (în punctul La Pontonul Vechi)
- Cetatea romană Arrubium oraşul Măcin
- Cetatea romană Aegyssus Municipiul Tulcea
- Cetate traco getică; oraş roman; Comuna Turcoaia, satul Turcoaia; două cetăţi romano-bizantine (în punctul Igliţa)
- Sapaturile arheologice de la Luncavita
- Locașurile de cult ale etniilor din zonă
- Podgoriile Dobrogei
- Casa memorială „Panait Cerna" din localitatea Cerna
- Mănăstirea Celic Dere – numele mănăstirii este luat de la pâraul Celic-Dere (nume turcesc, în română însemnând "pârâiaşul de oţel", aici fiind găsite arme din trecutul îndepărtat). Piatră de pietate a ortodoxismului, îşi are începuturile tradiţiilor monahale în secolele IV-VIII. Aşezământul a fost construit de cîţiva călugări ardeleni veniţi de la Muntele Athos, încîntaţi de această poiană mirifică a satului Teliţa.
- Mănăstirea Cocoş - vechi monument istorico-monahal aşezat lângă comuna Niculiţel. Începuturile mănăstirii se situează în jurul anului 1833 cînd aceiaşi întemeietori al Manăstirii Celic Dere, au pus prima piatră de temelie a acestui aşezământ monahal. Refăcută prin 1870 în stil oriental, cu pridvor şi cerdac, este declarată monument istoric în anul 1959. O vechea aşezare romană dependentă de cetatea Noviodnum – Isacea a fost descoperită recent în Niculiţel – cu cupola unei cripte martirion din piatră şi cărămidă, în care au fost găsite moaştele a patru martiri datând din anii 303-304 (marea persecuţie a lui Domniţian), depuse la loc de cinste în Manastirea Cocoş.
- Mănăstirea Saon. La circa 30 minute distanţă de Tulcea pe partea dreaptă a drumului DJ 222A spre Luncaviţa este poziţionată Mănăstirea Saon, colţul estic al triunghiului vestitelor mănăstiri Dobrogene : Saon, Celic Dere şi Cocoş, construite încă de pe timpul stăpânirii otomane (după 1833). Mănăstirea Saon are o privelişte relaxantă şi deosebită conferită de poziţionarea pe malul Lacului Saon - tărâm încărcat de frumuseţe şi linişte
Peisajul istoric cultural în PNMM este reprezentat de numeroase situri arheologice, scoase din anonimat ca urmare a nenumăratelor săpături arheologice şi cercetări efectuate în decursul timpului de diferite Societăţi sau Instituții de cercetări arheologice, Institutul de Cercetări Ecomuzeale Tulcea, şi altele asemenea ce au dovedit existența de așezări omenești începând cu epoca de piatră.
Cercetările arheologice au evidenţiat existenţa obiectelor din eneolitic din cultura Gumelniţa şi dezvoltarea în neolitic a culturii Hamangia (cunoscută în special datorită statuii numită Gânditorul de la Hamangia), vestigii ale acestei culturi au fost descoperite la Luncaviţa în punctul numit „La cetăţuie" şi în apropierea localităţii Văcăreni. Urme ale culturii Gumelniţa- resturi de vase- sunt prezente şi la Garvăn.
Tot la Garvăn a existat o aşezare geto-dacă şi se găsesc ruinele cetăţii romano-bizantice Dinogeţia (portiuni de zid, turnuri de apărare, poarta principală – sec IV), şi ale unei aşezări feudale timpurii (ceramică cu traditii daco – romane, unelte agricole şi arme, tezaure monetare, podoabe, depozite de alimente). Cetatea a fost construită în timpul împăratului Diocleţian (284-305), avand ca scop întărirea granitei de la Dunăre a Imperiului Roman, ca aparare impotriva populatiilor migratoare.
Alte vestigii ale culturii neolitice Gumelniţa au fost descoperite şi la Jijila, Văcăreni, Garvăn. Pe malul lacului Jijila sapaturile au descoperit de asemenea semne de vietuire datand din epoca fierului.
La Vacareni a fost descoperit un tezaur monetar ce conţine ducaţi emişi în timpul lui Mircea cel Bătrân, se presupune ca ar fi îngropat aici din anul 1436 după lupta de la Nicopole, la care alături de cruciaţi au participat şi Mircea cel Bătrân, Domnul Tării Româneşti.
La Nifon au fost descoperite două monumente romane inchinate zeiţei Diana, cel mai vechi datand din anul 170 e n.
La Măcin se gaseste Castrul roman Arrubium atestat documentar în jurul anului 100 e.n., ale carui ruine se pot vedea şi azi în apropierea orasului inspre partea de nord vest. La 5 km de Măcin s-au descoperit olane de la un apeduct roman. Cetatea romana Troesmis, era una din cetatile principale ale getilor, mentionate de izvoarele istorice, referitoare la conflictele militare dintre Lysimach şi Dromichete (inceputul secolului al III-lea i.e.n.), iar poetul Ovidiu are grijă să specifice ca Troesmis este o cetatuie straveche (Vetus arx), pe care Pomponius Flaccus a cucerit-o de la geti şi a dat-o regelui Rhescuporis al tracilor (anul 12 e.n.). Alte mărturii ale istoriei şi culturii în Măcin sunt Hanul vechi edificat acum 300-400 de ani şi geamia, monument arhitectonic construit în secolul XVIII.
Alte lăcaşuri de cult şi martori de spiritualitate şi permanenţă etnică: Geamia de la Măcin, Geamia de la Isaccea , Bazilica cu criptă (martirium) Comuna Niculiţel, Biserica Sfântul Atanasie Comuna Niculiţel, Basilica paleo- creştină cu criptă Comuna Niculiţel.
Traseul pentru turism ecvestru
Pentru iubitorii turismului ecvestru Administraţia Parcului Naţional Munţii Măcinului dispune de 8 cai și de echipamentul necesar practicării unui astfel de sport. Punctul de plecare al... Citeste mai mult »
Traseul Culmea Pricopanului
Marcaj: Bandă albastră Lungime: 6 km Ruta : Măcin - Regia Tutunului - Vf. Sulucu Mare - Piatra Râioasă - Șaua Șerparu - Vf. Caramalău -... Citeste mai mult »
Traseul Vârful CrapceaMarcaj: Bandă roşie Lungime: 12 km Ruta : Cerna - Valea lui Puiu - Vf. Echiștea - Vf. Crapcea - Dealul Crapcea - Balabancea Loc de campare: ... Citeste mai mult »
Traseul tematic Poveștile MăcinuluiTraseul se adresează tuturor categoriilor de turişti sau vizitatori fiind un traseu de dificultate medie. Traseul are punctul de plecare din localitatea Greci, intrându-se în parc pe... Citeste mai mult »
Traseul ŢuţuiatuMarcaj: Triunghi albastru Lungime: 7 km Ruta : Centru Greci - Valea Morsu - Vf Țuțuiatu - Valea Piscului Înalt - Valea Seaca - Valea... Citeste mai mult »
Traseul Dealul cu Drum
Marcaj: Triunghi roşu Lungime: 14 km Ruta : Greci - Valea Racova - Valea Piatra Roşie - Valea Curături - Valea Taiţa - Nifon ... Citeste mai mult »
Traseul Cozluk
Marcaj: Punct roşu Lungime: 16 km Ruta: Greci – Păşunea Crucele – Valea Cozluk – Valea Radului – Teiul Strâmb – Baia de... Citeste mai mult »
Traseul Valea VinuluiMarcaj: Bandă galbenă Lungime: 12 km Ruta: Cerna - Valea Cernei - Valea Poteca Ţigăncii - Vf Vergu - Vf Vinului - Creasta ... Citeste mai mult »
Trasee pentru cicloturism
Peisajul şi patrimoniul natural din Munţii Măcin pot fi admirate prin practicarea cicloturismului. În Parcul Național Munții Măcinului sunt marcate trasee de cicloturism de dificultate medie... Citeste mai mult »
1 Tarif de intrare în parc pe traseele marcate 6 Lei/pers
2 Tarif campare în locurile special amenajate din perimetrul parcului 6 Lei/pers/noapte
3 Tarif turism ecvestru 20 Lei/oră/pers
4 Traseu ecvestru complet 70 Lei/pers
5 Servicii ghid turistic (ptr. grup de maxim 15 pers.) 55 Lei/grup max. 15 Materiale informative
6 Hartă turistică color format A2 11 Lei/buc
7 Hartă turistică color format A3 7 Lei/buc
8 Pliant color format A4 3 Lei/buc
9 Ghid turistic 5.5 Lei/buc
10 Plottare postere/hărţi 78 Lei/mp Cercetare
11 Observații floră/faună 65 Lei/zi/pers
12 Tarif fotografiere în scop comercial 300 Lei/zi/pers
13 Tarif filmare în scop comercial 500 Lei/zi/pers
14 Închiriere spațiu de lucru - Punct Centru de Informare - Cetățuia 25 Lei/zi/persTarife avizare activităţi utilizare terenuri în 15 Tarif avizare activități utilizare terenuri, servicii şi resurse de mediu - fără impact sau cu impact nesemnificativ asupra mediului, pentru care nu este necesară consultarea CS – teren mai mic de 100 ha 65 Lei/buc
16 Tarif avizare activități utilizare terenuri, servicii şi resurse de mediu - fără impact sau cu impact nesemnificativ asupra mediului, pentru care nu este necesară consultarea CS – teren mai mare de 100 ha 130 Lei/buc
17 Tarif avizare, cu consultarea CS, construcţii pensiuni turistice, anexe gospodărești, activități valorificare resurse şi servicii de mediu pentru care evaluarea impactului nu este obligatorie 200 Lei/buc
18 Tarif avizare, cu consultarea CS, investiţii cu impact de mediu semnificativ (exemple: planuri de dezvoltare, infrastructura pentru comunicaţii, transport şi servicii publice, regularizare torenţi, exploatare de resurse minerale, centrale eoliene, captări de apă, etc) 600 Lei/buc Tarife avizare pășunat, apicultura
19 Tarif avizare pășunat din interiorul parcului, pentru care nu este necesară consultarea CS 300 Lei/buc
20 Tarif avizare stupină 0,5 Lei/mp* Hărţile, afişele şi pliantele se tipăresc pe loc, la cumpărare.
* Solicitările pentru excursii cu ghid şi turism ecvestru se fac cu 24 ore înainte.
SURSA: .Parcul National Muntii Macinului
12.Parcul National Piatra Craiului
Scopul desemnarii Masivului Piatra Craiului ca si parc national este acela de a asigura conservarea biodiversitatii si a peisajului, a speciilor valoroase, promovarea si incurajarea turismului, constientizarea si educarea publicului in spiritul protejarii naturii si a valorilor sale. Conservarea biodiversitatii, peisajului si speciilor valoroase presupune inventarierea, cartarea si monitorizarea acestora si totodata masuri de management adecvate pentru protejarea acestora. Promovarea si incurajarea turismului are la baza asigurarea unei infrastructuri care sa permita vizitarea parcului intr-un mod care sa nu aduca prejudicii principiilor de conservare a biodiversitatii, dar totodata sa conduca la generarea de servicii si activitati specifice in sanul comunitatilor locale, care sa contribuie la dezvoltarea pe baze durabile a acestora. Constientizarea si educarea publicului au ca scop o cat mai buna cunoastere a valorilor parcului national si a importantei eforturilor de conservare pe care administratia parcului le intreprinde, toate avand drept tinta o cat mai buna protejare a mediului natural..
ISTORIC
Masivul Piatra Craiului a devenit rezervatie naturala in 28 martie 1938 (Jurnalul Consiliului de Ministri nr. 645). Consiliul de Ministri a luat aceasta decizie "datorita caracterului unic al masivului unde se gasesc specii rare ca Dianthus callizonus, Hesperis nivea, Minuatia transilvanica, Leontopodium alpinum,ca si datorita frumusetii peisajului". In 1938, cand rezervatia naturala a fost infiintata, au fost luate in considerare numai 440 ha. In 1972, aceasta suprafata a crescut la 900 ha, iar astazi, zona de conservare speciala acopera o suprafata de 4879ha, zona de parc national ocupând cca. 9894 ha. În 1952 (anul in care a fost înregistrat primul amenajament silvic pentru zona Pietrei Craiului), in jur de 17.2% din suprafata totala a masivului a fost luata in considerare pentru conservare.
In anul 1990 Piatra Craiului este declarat parc national prin Ordinul 7 al Ministerului Agriculturii de la acea vreme, alaturi de alte 12 parcuri din Romania.
Incepand din anul anul 1999, odata cu demararea Proiectului Managementul Conservarii Biodiversitatii se constituie si administratia parcului.
Traditii
Orasul Zarnesti face pare din zona etnografica a Tarii Barsei, apropiata si foarte asemanatoare cu cea a Branului. Dintre ocupatiile traditionale aminitim pastoritul care a fost practicat neintrerupt de catre inaintasi. Agricultura a devenit o ocupatie predominanta a locuitorilor din zona, asigurandu-le acestora un trai decent.
Zona Rucar - Arhitectura populara carcteristica zonei Muscel este relevanta pentru caracterizarea arhitecturii din Rucarul secolului al XVII-lea. Casele erau construite "dupa obiceiul valahilor" din trunchiuri suprapuse, cu acoperis tuguiat de sindrila "in scoc" prin care iesea fumul. Barnele erau "imbucate" si prinse intre ele cu cuie de lemn de catina. Acoperisul cu patru fete era tuguiat sau turtit. Casele se tencuiau cu lut alb. Planul generalizat al locuintelor cuprindea: tinda, celarul, odaia de locuit. La sfarsitul secolului XIX apare tipul de casa cu doua nivele: pivnita (la parter) si camerele de locuit (la etaj). Organizarea interioarelor releva existenta unei industrii textile casnice in care erau antrenate majoritatea femeilor din localitate. Instalatii tehnice populare functionau in perioada interbelica pe raul Dambovita la Valea Cheii si pe Rausor.
La sfarsitul sec. al XIX- lea se confectionau in scoala de meserii lazi de zestre care concurau cu cele executate la Brasov. In targul saptamanal (duminica) se desfaceau produse ale industriei casnice textile: costume populare, covoare etc.
Portul popular din Rucar a impresionat prin autenticitatea si frumusetea inegalabila mari artisti ai penelului precum Nicolae Grigorescu. Nicolae Iorga in "Privelisti din tara" consemna o imagine caracteristica Rucarului de la inceputul secolului XX: "tarani cu sumane negre si cojocele cusute, taranci ale caror bogatie de fluturi si podoabe e acoperita in parte de mantali cafenii, unele dintre ele poarta strengareste pe albul fin ce li se infasura fata oachesa, o palariuta barbateasca". Alexandru Vlahuta releva de asemenea in "Romania pitoreasca": "portul rucarencelor adevarat romanesc, tesut, lucrat si inflorit de mana lor c-o maiestrie pe care nu stiu singure de unde au invatat-o".
Satele Branene - Referitor la tipurile de case pe care le intalnim in aceste localitati avem case cu doua incaperi (cu o singura intrare, cu tinda si casa), case cu trei incaperi (tinda mediana casa si casa mare), case cu patru si mai multe incaperi, percum si case pe doua niveluri. Ca materiale de constructie este folosit preponderent lemnul, casele fiind construite din barne orizontale, iar ca temelie avand zidarie de piatra. Barnele sunt cioplite cu barda pe doua sau patru fete. Mai tarziu se va folosi pentru pereti ti caramida. Pentru acoperis s-a folosit pe scara larga sindrila, iar mai nou se foloseste tigla. Dintre indeletnicirile principale ale locuitorilor amintim: cresterea animalelor, prelucrarea principalelor produse pastorale, exploatarea lemnului si mai nou agro-turismul.
Localitati
Localitatile din jurul Parcului sunt reprezentate de orasul Zarnesti si comunele: Bran, Moieciu, Fundata pe raza judetului Brasov si de comunele Dambovicioara si Rucar pe raza judetului Arges. In cadrul localitatilor mentionate, impactul cel mai mare asupra Parcului il au: orasul Zarnesti, comunele Rucar si Dambovicioara si satele: Pestera si Magura (comuna Moieciu), Sirnea (comuna Fundata).
Orasul Zarnesti este situat in judetul Brasov la o distanta de 28 km S-V de Municipiul Brasov. Titulatura de oras dateaza de la finele anului 1950. Altitudine: 722m, Suprafata: 204,75 kmp, Populatia: 26616 (2000)
Componenta administrativa: cartierele Zarnesti, Tohanu Vechi, Celuloza, Blocuri, Zarnesti-Sud, satul Tohanu Nou, catunele Tohanita si Pleasa
Comuna Rucar este situata in partea de nord-est a judetului Arges, in bazinul superior al Dambovitei. Are o suprafata de 283.62 kmp si se afla la o distanta de 80 km fata de municipiul Pitesti si 25 km de Campulung, fiind siuat pe DN 73.
Populatia: 6513, Componenta administrativa: Satele Rucar si Satic
Comuna Dambovicioara este situata in apropierea comunei Rucar fiind compusa din satele: Dambovicioara, Podu Dambovitei si Ciocanu. Populatia: 1286
Satele Magura si Pestera apartin comunei Moieciu, situata in sudul judetul Brasov pe DN 73 la o distanta de 30 km de orasul Brasov. Populatia celor doua sate este de 1300 de locuitori.
Satul Sirnea apartine administrativ de comuna Fundata fiind situat la granita cu judetul Arges
Istoricul localitatilor
Tarif vizitare Parc
Accesul în Parcul Național Piatra Craiului se face pe baza biletului de vizitare! VEZI HARTA
Puncte de achiziționare bilet:
Centrul de Vizitare al Parcului National Piatra Craiului (Str. Toplita nr. 150);
Posta Zarnesti (Str. Tiberiu Spirchez nr. 12A);
Cabana Plaiul Foi
Perioada de aplicare a tarifului: 1 Mai - 31 Octombrie
Tarife aplicate: Bilet valabil 7 zile = 5 lei
Abonament valabil 1 mai–31 oct = 20 lei
*Exceptii de la plata tarifului de vizitare:
- persoanele cu virsta sub 14 ani
- persoanele din comunitatile limitrofe parcului
Modalitati de achizitionare a biletului/abonamentului de vizitare al Parcului National Piatra Craiului:
1. Foloseste autonomatele albastre aflate la posta Zarnești (Str. Tiberiu Spirchez, nr. 12A), Centrul de Vizitare al Parcului National Piatra Craiului (Str. Toplita, nr. 150, Zarnesti) si cabana Plaiul Foii.
2. Cumpara prin SMS
Observatie: Pentru numerele 1XXX, in cazul nostru 1352 si 1353, la toti operatorii procedura este aceeasi - se trimite sms cu textul CRAI, esti taxat si primesti inapoi sms de raspuns ce contine codul, nefiind necesare alte confirmari ca in cazul celorlalte numere)
PROCEDURA DE PLATA A TAXEI PRIN SMS (pentru numerele de micropayment (7xxx), in functie de operator (cu exemplificare pentru numarul de 5 euro 7465):
ORANGE, VODAFONE- trimite sms cu textul “CRAI” la 7465. Se va primi un raspuns prin sms prin care se va cere confirmarea trimitand un sms cu textul “CRAI DA” la 7465. Abia cand se trimite corect aceasta confirmare veti primi sms cu codul si se face taxarea.
COSMOTE - trimite sms cu textul “CRAI” la 7465. Se va primi un raspuns prin sms prin care se va cere confirmarea trimitand un sms cu textul “CRAI DA” la 74650. Abia cand se trimite corect aceasta confirmare veti primi sms cu codul si se face taxarea.
Servicii SMS:
- 1352 - 2 euro + TVA/1 persoana
- 1353 - 3 euro + TVA/2 persoane
- 7465 - 5 euro + TVA/4 persoane
- 7466 - 6 euro + TVA/5 persoane
- 7467 - 7 euro + TVA/6 persoane
- 7468 - 8 euro + TVA/7 persoane
- 7469 - 9 euro + TVA/8 persoane
3. sau de pe site-ul Administratiei Parcului National Piatra Craiului www.pcrai.ro
Reguli de vizitare
INFORMATI-VA! Consultati harta turistica a Parcului National Piatra Craiului!
Alegeti traseul care vi se potriveste cel mai bine, nu va aventurati, nu va supraapreciati puterile!
Daca aveti dubii privind traseul ales solicitati informatii de la Administratia Parcului si Serviciile Salvamont!
Asigurati-va ca aveti suficienta apa la d-voastra pentru întreg traseul ales, sursele de apa fiind rare sau chiar inexistente in partea superioara a masivului!
Nu treceti cu masinile dincolo de semnele care interzic accesul acestora!
Luati cu dvs. in rucsac ambalajele diverse si alte resturi, nu le aruncati pe munte!
Pe parcursul excursiei folositi traseele oficiale, marcate cu semne conventionale!
Admirati florile dar nu le rupeti!
Respectati animalele, fiecare are rolul sau in natura!
Respectati linistea naturii si pe ceilalti vizitatori!
Nu campati in afara zonelor de campare semnalizate ca atare!
Nu aprindeti focul decat in locurile de campare si in vecinatatea cabanelor turistice, unde acest lucru este permis, in vetre special amenajate in acest scop!
Nu distrugeti panourile, sagetile indicatoare, refugiile montane, puntile sau alte amenajari!
Folositi refugiile montane doar ca refugiu in caz de necesitate, permiteti astfel si altor vizitatori sa se salveze dintr-o situatie dificila!
Va rugam folositi traseele marcate!!
Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 3000 lei la 6000 lei pentru persoane fizice si de la 25000 lei la 50000 lei pentru persoane juridice:
- accesul si circulatia turistilor in extravilan, in habitate naturale, in afara traseelor turistice avizate si semnalizate ca atare, pe suprafata ariilor naturale protejate. (CONFORM OUG 57/2007, art. 53 alin (1) lit. L).
Atractii turistice
Principala atractie o constituie creasta calcaroasa, cu o lungime de 25km, orientata pe directia NE-SV, care atinge altitudinea maxima la Vf. La Om (Piscul Baciului) 2238m. Ea reprezinta cea mai lunga si mai inalta creasta calcaroasa din tara.
Dintre formele de relief carstic, cele mai cunoscute sunt: Acul Crapaturii si Orga Mare in partea nordica, Turnurile Dianei si arcadele de la Zaplaz in partea centrala si Marele Grohotis si Ceardacul Stanciului in partea sudica.
O alta atractie, in special pentru alpinisti, sunt Prapastiile Zarnestilor, in partea nordica a masivului, si Cheile Dambovitei, Dambovicioarei si ale Brusturetului, in partea sudica, cu trasee de catarare cu diferite grade de dificultate.
Pestera de la Coltii Chiliilor, care adapostea localnicii in sec XV in timpul invaziilor turcesti, alaturi de Pestera Dambovicioarei sunt cele mai vizitate pesteri din cadrul Parcului National Piatra Craiului.
Parcul National Piatra Craiului adaposteste mai multe tipuri de habitate si specii de interes european. Dintre acestea mentionam: tufarisuri de Pinus mugo si Rhododendron myrtifolium, pajisti alpine si subalpine pe substrat calcaros, grohotisuri calcaroase si de sisturi calcaroase din etajul montan pana in cel alpin, fanete montane, paduri de fag de tipul Luzulo-Fagetum, paduri acidofile montane de molid etc. Dintre speciile de interes european intalnite aici amintim: Canis lupus (lupul), Lynx lynx (rasul), Ursus arctos (ursul brun), Tetrao urogallus (cocosul de munte), Bubo bubo (bufnita), Dryocopus martius (ciocanitoarea neagra). Pe teritoriul parcului au fost identificate 1183 de specii si subspecii de plante superioare. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt: Dianthus callizonus (garofita Pietrei Craiului), endemit strict local care reprezinta in acelasi timp si simbolul floristic al masivului, Leontopodium alpinum (floarea de colt), Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stefani (macul galben), Nigritella nigra, N. rubra (sangele voinicului), Cypripedium calceolus (papucul doamnei), Trollius europaeus (bulbuci), Gentiana lutea (ghintura galbena) etc.
Si nu in ultimul rand, satele de munte cu gospodariile risipite pe dealuri, unde localnicii au pastrat inca traditiile seculare, in armonie cu natura, se alatura obiectivelor turistice care nu trebuie ratate la vizitarea Parcului National Piatra Craiului.
SURSA: Parcul National Piatra Craiului\
13.Parcul National Calimani
Propunerea de constituire a Parcul National Calimani s-a facut in anul 1975 de catre Centrul de Cercetari Biologice Cluj. Studiul de constituire s-a elaborat in 1976 de Inspectoratul Silvic Judetean Suceava, in colaborare cu initiatorul si la comanda Comisiei de Ocrotire a Monumentelor Naturii.
Parcul s-a declarat prin Ordinul nr. 7/1990 al M.A.P.P.M. (15.300 ha) si s-a oficializat prin legea nr. 5/2000 (24.041 ha) si prin H.G. nr. 230/2003, fiind arie protejata administrata in special pentru protejarea ecosistemelor si recreere, incadrata in categoria IIa, conform IUCN.
Scopul principal pentru care a fost infiintat Parcul National Calimani este cel de conservare a biodiversitatii florei si faunei, mentinerea cadrului geografic natural, a habitatelor naturale. De asemenea se urmareste dezvoltarea durabila a zonei, astfel incat utilizarea resurselor naturale sa nu contravina obiectivului de conservare stabilit prin planul de management al parcului. Se vor crea conditii pentru desfasurarea de activitati educationale, de cercetare stiintifica si recreere. Pentru proprietarii terenurilor din parc, localnici, sunt permise activitati traditionale cu acordul APNC.
Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului in calitate de autoritate responsabila cu buna administrare a retelei nationale de arii naturale protejate, a incredintat administrarea Parcului National Calimani, Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva, respectiv Directiei Silvice Suceava, incepand cu 22.05.2004 - pentru o perioada de 10 ani.
Administratia este constituita din:
- Director parc;
- Responsabil cu constientizarea publica si relatii cu comunitatile;
- Economist;
- Informatician;
- Biolog;
- Responsabil cu activitatea de paza a parcului;
- 9 agenti de teren.
Parcul National Calimani are o suprafata totala de 24.041 ha si cuprinde urmatoarele zone:
- Rezervatia Stiintifica de Jnepenis cu Pinus cembra, categoria Ia I.U.C.N. in suprafata de 384,2 ha;
- Rezervatia Lacul Iezer din Calimani, categoria IV I.U.C.N. in suprafata de 322 ha;
- Rezervatia geologica 12 Apostoli categoria IV I.U.C.N. in suprafata de 200 ha.
Intrucat masivul Calimani se caracterizeaza prin modificari climatice frecvente, sugeram turistilor ce vor vizita zona sa consulte cu atentie website-ul www.inmh.ro pentru evitarea oricaror neplaceri cauzate de starea imprevizibila a vremii, pe durata deplasarii.
Nu uitati ca pentru orice plecare in Calimani este obligatoriu ca echipamentul detinut sa fie adecvat turismului montan, din inventarul caruia nu trebuie sa lipseasca pelerina de ploaie, bocanci tip "waterproof", haine groase, harta, lanterna, alte accesorii. Pentru alegerea traseului dorit, rugam luarea in considerare a faptului ca toate drumurile forestiere sunt inchise circulatiei publice, intrarea cu mijloace auto se poate realiza numai in mod exceptional pana la zona de limita a parcului (doar pe jud Sucevea unde exista acces pe drumul asfaltat pana la fosta cariera de sulf). In rest, distantele ce leaga drumurile principale de intrarile in parc sunt cuprinse intre 17 si 28 de km, trasee care vor trebui efectuate pe jos.
In functie de varianta de intrare aleasa, sugeram o cat mai buna informare asupra legaturilor auto sau pe cale ferata, astfel incat plecarea catre munte sa se realizeze la ore cat mai matinale pentru asigurarea timpului fizic necesar ajungerii la locul de popas (care este numai de tip camping, pe teritoriul parcului neexistand cabane sau refugii).
Pentru obtinerea de relatii suplimentare referitoare la starea vremii, alegerea traseelor optime, distante si accesibilitate, sugeram ca in planificarea vizitei Dvs in Calimani sa nu omiteti a contacta si pe reprezentantii Administratiei Parcului care sunt cei mai in masura in a va acorda aceste date.
Trasee turistice
Traseu 1: Gura Haitii- Pietrele Roșii- Dornișoara Marcaj: Cruce albastră
Grad de dificultate: moderat
Durata: 7-8 ore.
Mijloace de acces: Plecare: drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Vatra Dornei apoi DN17B până la Gura Negrii, după care, urmând drumul judeţean spre Neagra Şarului se ajunge la una dintre porţile de intrare de la Gura Haitii; Sosire: Dornişoara, pe drumul drumul comunal şi forestier, după care, la Poiana Stampei, se intră pe drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud. Detalii aici.
Traseu 2: Sat Gura Haitii – Poiana Izvoarelor – Vf Pietrosu Călimani – Vf Reţitiş – Vf Iezerul Călimanilor – Pasul Păltiniş Marcaj: Cruce roşie
Grad de dificultate: dificil
Durata: 16 ore.
Mijloace de acces: Plecare: drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Vatra Dornei apoi DN17B până la Gura Negrii, după care, urmând drumul judeţean spre Neagra Şarului se ajunge la Gura Haitii, de aici, se urmărește drumul forestier Izvoarele Haitii; Sosire: sat Păltiniș, se urmărește drumul județean Panaci, apoi se intră în DN17B până la Gura Negrii și mai apoi, drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud. Detalii aici.
Traseu 3: Sat Neagra Şarului – Vf. 12 Apostoli – Poiana Izvoarele – Vf. Reţitiş – Vf. Iezerul Călimanilor – sat Neagra Şarului Marcaj: Punct roşu
Grad de dificultate: dificil
Durata: 18 – 21 ore
Mijloace de acces: drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Vatra Dornei apoi DN17B până la Gura Negrii, după care, se urmează drumul judeţean până la Neagra Şarului. Din centrul localităţii, se urmăreşte drumul spre Sărişor DC82, aproximativ 2 km. Detalii aici.
Pachete turistice » cu ghid » cu cai » junior ranger » foto safari Tarife si taxe
SURSA: Parcul National Calimani
14.Parcul National Muntii Rodnei
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor -actualmente Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, în calitate de autoritate publică centrală care răspunde de mediu, a încredinţat pe bază de contract de administrare Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva, pentru o perioadă de 10 ani, respectiv 2004-2014.
Ca urmare a acestui fapt, Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei a fost stabilită în localitatea Rodna, judeţul Bistriţa - Năsăud, iar la Borşa-judeţul Maramureş, s-a înfiinţat un Punct de lucru, în scopul monitorizării eficiente a acestei arii protejate atât din partea nordică, cât şi din partea sudică.
Începând cu data de 01 iulie 2009 a fost finalizată procedura de înregistrare a RNP-Romsilva Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei R.A. ca unitate cu personalitate juridică, conform prevederilor HG nr. 229/2009, privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva. Astfel, în prezent, Administraţia parcului este o filială a RNP-ROMSILVA, fiind totodată eligibilă pentru accesarea fondurilor europene.
În perioada 23 mai 2014-18 noiembrie 2014 RNP-Romsilva Administrația Parcului Național Munții Rodnei R.A. (APNMR) a funcționat în baza Contractului de Administrare Provizorie încheiat între RNP-Romsilva nr. 49/23.05.2014 și APNMR (valabil pentru 6 luni).
Din data de 19 noiembrie 2014 APNMR funcționează în baza Contractului de administrare încheiat între RNP-Romsilva nr. 142/19.11.2014 și APNMR (valabil pentru perioada 2014-2024). Acest contract de administrare este guvernat de prevederile Contractului de administrare nr. 5211/AK/08.10.2014//nr. 112/AC/08.10.2014, încheiat între MMSC și RNP-Romsilva.
Dată fiind importanţa deosebită a acestui contract de administrare, guvernat de prevederile legislaţiei în vigoare, pentru a contribui la susţinerea implementării politicii europene de mediu în România, APNMR a acordat maximă atenţie în respectarea tuturor obligaţiilor ce le revin, printre cele mai importante fiind:
- Angajarea personalului din structura administraţiei, format din 18 persoane (conform prevederilor HG 230/2003), după cum urmează: director, economist, şef pază, biolog, informatician, responsabil relaţii cu comunităţile şi educaţie ecologică, 12 agenţi de teren (rangeri).
- Constituirea Consiliului Ştiinţific al Parcului Naţional Munţii Rodnei (CŞ), care este forul stiintific decizional al administraţiei, compus din 22 persoane-specialişti de marca în diverse domenii, reprezentanţi ai instituţiilor implicate în managementul ariilor protejate din România. Membrii CŞ se întalnesc anual, în scopul cunoaşterii, analizării punctuale a situaţiei existente şi emiterii avizelor care reglementează, alături de legislaţia în vigoare, toate activităţile de pe raza parcului.
- Constituirea Consiliului Consultativ de Administrare a Parcului Naţional Munţii Rodnei (CCA), care are în componenţa sa 85 instituţii, înfiinţat în scopul consultării tuturor actorilor implicaţi în activităţile de pe raza parcului (proprietari, administratori, instituţii cu rol de control, pază, supraveghere, cercetare, monitorizare, organizatii neguvernamentale).
- A fost realizată sigla parcului, prin care s-a urmărit sintetizarea elementelor reprezentative de pe raza parcului: creste înalte, păduri, lacuri glaciare, faună, floră, semnul MAB. Această siglă este omologată şi este folosită de APNMR alături de cea a RNP-Romsilva.
- S-au achiziţionat dotări corespunzătoare bunei funcţionări a administraţiei: 4 autoturisme de teren, calculatoare, videoproiector, telefoane mobile, aparate foto digitale, GPS-uri, stații de radio-recepție, s-a achiziţionat domeniu pentru pagina web,programe necesare activitatii, echipament de teren.
- S-au editat şi difuzat materiale publicitare: broşuri pentru comunităţi locale, pliante pentru turişti, harta turistică a parcului în limbile română şi engleză în colaborare cu Institutul de Geografie Bucureşti, afişe, calendare, brelocuri, şepci, tricouri inscripţionate, ghiduri de specii, monografii, albume foto.
- S-au colectat date biologice şi speologice din câteva zone de conservare specială şi rezervaţii din interiorul parcului, în colaborare cu specialişti, în vederea elaborării Planului de Management. S-au desfăşurat mai multe campanii de invetariere şi monitorizare a unor grupe de faună (coleoptere, ortoptere, herpetofaună, avifaună, micromamifere, colembole, aranee) cu sprijinul cercetătorilor din instituţii precum: Institutul de cercetări Biologice Cluj Napoca, Institutul de Speologie Emil Racovită Bucureşti şi filiala Cluj, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj, Societatea Lepidopterologică Română, Centrul Focal pentru Monitorizarea şi Conservarea Biodiversităţii, Asociaţia Eco Rodna, Asociaţia Scatiii Anieş etc.
- A fost elaborat Planul de management al PNMR, care include şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al parcului. Planul de management a fost ulterior armonizat cu prevederile OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.
- Au fost materializate în teren limitele parcului, s-au refăcut marcajele pe traseele turistice, s-au amplasat panouri publicitare la fiecare intrare în parc, panouri informative pe traseele turistice, bariere pentru restricţionarea accesului auto.
- Au fost realizate 5 trasee tematice interactive, pe Valea Vinului, Pietrosu, Cascada Cailor, Izbucul Albastru al Izei si Fantana lui Ratafoi.
- S-au organizat bianual acţiunile de evaluare a efectivelor de capre negre pe raza parcului iar în anul 2006 au fost introduse 8 exemplare capre negre din Parcul Naţional Retezat şi din Parcul Natural Bucegi.
- Au fost organizate acţiuni de patrulare pe raza parcului, în colaborare cu reprezentanţi ai Jandarmeriei Montane, Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic si Vânatoare Cluj, reprezentanti Salvamont.
- Pentru asigurarea unui management adecvat, administraţia parcului a solicitat transferul unor construcţii în inventarul APNMR: Casa Laborator din Pietrosu (de la Muzeul Sighet), Cabana Iezer din căldarea Iezer (de la Ocolul Silvic Borşa), Cabana Iza de la Izbucul Albastru al Izei (de la Ocolul Silvic Dragomireşti), cabana Fântâna (de la Direcția Silvică Maramureș).
- Au fost organizate şi desfăşurate numeroase acţiuni de conştientizare publică în localităţile limitrofe parcului, concursuri tematice cu elevii din comunităţi, tabere ecologice, acţiuni de ecologizare, expoziţii de fotografie.
- A fost implementat proiectul „Participarea tinerilor la managementul Parcului Naţional Munţii Rodnei" finanţat de către Departamentul de Mediu, Alimentaţie şi Dezvoltare Rurală (DEFRA) al Marii Britanii, prin Iniţiativa Darwin, în parteneriat cu Universitatea Oxford, în perioada 2005-2008; RNP-Romsilva prin Direcţia Silvică Bistriţa a contribuit la cofinanţarea acestuia. Proiectul a reprezentat un model de relevanţă regională şi naţională, în cadrul acestuia desfaşurându-se o serie de activitaţi deosebit de importante atât pentru administraţia parcului, cât şi pentru comunitaţi şi elevi. Dintre activităţile cele mai importante enumerăm: elaborarea în mod participativ a primei versiuni a Planului de Management al PNMR, organizarea unor seminarii regionale, naţionale şi a unui simpozion internaţional, tabere ecologice, înfiinţarea cluburilor Darwin în 8 şcoli limitrofe parcului, activitaţi de cercetare şi monitorizare floră-faună din parc, conferinţe de presă, înfiinţarea Asociaţiei ECO RODNA (in scopul continuării activităților cu cluburile înființate în școli, accesarea de fonduri nerambursabile și după finalizarea proiectului Darwin), vizite în parcuri naţionale şi naturale din Slovacia, Ungaria şi Bulgaria, participarea la seminarii internaţionale, realizarea și editarea Ghidului speciilor comune din PNMR, autori Claudiu Iuşan şi Alina Szabo, in limbile română şi engleză, de asemenea au fost achiziţionate o serie de echipamente şi materiale care au contribuit în mod substanţial la completarea inventarului administraţiei.
- Un deosebit aport la cunoaşterea biodiversităţii Munţilor Rodnei şi monitorizarea participativă a biodiversităţii locale cu ajutorul tinerilor, îl joacă Asociaţia ECO RODNA prin proiectele implementate:
2. Micii custozi - model de participare interactivă, 2009-2010, finanţat prin Programul Tineret în Acţiune, Iniţiative ale Tinerilor.
3. Cluburi ECO fără frontiere, 2009-2010, Programul Tineret în Acţiune, Schimburi de Tineri.
4. Prietenii Parcului Naţional Munţii Rodnei, Rompetrol, 2010.
5. Participarea tinerilor la inventarierea biodiversităţii forestiere din Parcul Naţional Munţii Rodnei, GEF SGP - Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare - Fondul Global de Mediu, Programul de Granturi Mici, 2010-2011.
6. Implicarea factorilor de interes local în managementul durabil al Rezervaţiei Biosferei Pietrosu Mare, Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European (SEE) - Fondul pentru Organizaţii Neguvernamentale, 2009-2010.
7. Reţea interactivă între şcoli, ONG-uri, muzee şi Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei, Academia ALfred Toepfer for Nature Conservation, 2008-2009.
- Se colaborează cu universităţi din ţară şi străinătate, institute de cercetare, specialişti din diverse domenii de cercetare, care sprijină activitatea de monitorizare a biodiversiţatii parcului.
- Angajaţii administraţiei au beneficiat în repetate rânduri de participări la simpozioane, seminarii, întruniri, cursuri, concursuri, instructaje, forumuri de discuţii, care au contribuit la perfecţionarea în diverse domenii de activitate: comunicare, management, cercetare, managementul turismului, operare GIS, IT.
- Activităţile cele mai relevante ale administraţiei parcului au fost sistematic mediatizate în presa regională şi centrală, contribuind astfel atât la conştientizarea publicului larg, cât şi la diseminarea rezultatelor acţiunilor intreprinse.
- Cheltuielile medii anuale asigurate de Regia Naţională a Pădurilor -Romsilva sunt de aproximativ 650 000 lei.
Relieful Parcului se remarcă prin bogăția formelor glaciare și crionivale: lacuri (67), văi, circuri glaciare. O formă carstică deosebită este peștera Izvorul Albastru al Izei (2,5 km) cu galerii și cascade spectaculoase.
În Parcul Național Munții Rodnei se practică mai multe tipuri de turism, datorită evantaiului de comori peisagistice existente în perimetrul său.
Turism de recreere
Turismul de recreere valorifică însușirile cadrului natural, astfel cei interesați pot să parcurgă trasee montane de o frumusețe inedită, să observe flora bogată cu multe specii rare sau endemice (de exemplu opaițul Munților Rodnei - Lychnis nivalis), să se bucure de priveliștea lacurilor și caldărilor glaciare, să remarce elemente de faună deosebite, cum ar fi: capra neagră (Rupicapra rupicapra), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cocoșul de mesteacăn (Tetrao tetrix), marmota (Marmota marmota), cerbul carpatin (Cervus elaphus), căprioara (Capreolus capreolus) etc. Aici diversitatea florei, faunei și reliefului oferă turiștilor informații inedite despre ceea ce înseamnă frumos, totul părând a fi clădit anume spre a cuceri ochiul. Pe traseele turistice din Munții Rodnei, întâlnești o străveche ocupație românească păstoritul, care conferă peisajului un specific aparte. De asemenea, în Munții Rodnei există numeroase posibilități de practicare a sporturilor de iarn - pe pârtiile amenajate din stațiunile Borșa și Valea Blaznei.
Acest tip de turism antrenează în zonă cel mai mare număr de persoane, fiind practicat de toate categoriile de vârste, stabilind puntea între om și natură, oferindu-i acestuia posibilitatea de înlăturare a stresului cotidian, de regăsire a simțurilor umane.
Turism curativ (balnear)
Turismul curativ sau de îngrijire a sănătății este o modalitate de fortificare a organismului uman, fiind practicat din cele mai vechi timpuri. Este un tip de turism născut din necesitățile oamenilor de a-și reface și trata sănătatea, căutând să valorifice efectele tămăduitoare ale apelor minerale. Astfel, pentru persoanele cu diverse afecțiuni, există posibilitatea unor cure cu ape minerale, cu veritabile calități terapeutice în stațiunea balneară Sângeorz-Băi, precum și alte izvoare minerale cu efecte curative miraculoase, din localitățile limitrofe: Rodna, Romuli, Parva, Cormaia, Maieru, Anies, Valea Vinului, Şant etc.
Turism cultural
Poate fi practicat în zonă datorită existenței a numeroase obiective care poartă pecetea spiritului creator al oamenilor acestor locuri, din cele mai vechi timpuri. Este tipul de turism care asigură accesul celor interesați la impresionanta ladă de zestre, specifică locuitorilor zonelor Maramureșului și Năsăudului. Astfel, zona Maramureșului situată în partea de nord a Parcului este recunoscută prin arta lemnului (biserici și mănăstiri din lemn, porți tradiționale maramureșene, unelte din lemn etc.), obiceiuri și tradiții populare cu caracter arhaic, credințe populare ancestrale. Zona Năsăudului, situată în partea de sud a Parcului este recunoscută prin unicitatea portului popular, vestigii istorice (ruinele bazilicii dominicane din sec.al XIII-lea - Rodna), monumente și muzee, case memoriale (Liviu Rebreanu și George Coșbuc).
Turism ecvestru
Pe raza Parcului Național Munții Rodnei se poate practica acest tip de turism, în urma înființării Centrului de Ecoturism Ecvestru în cadrul Hergheliei Beclean, administrat de RNP - Romsilva, Direcția Silvică Bistrița.
Programele se desfășoară prin parcurgerea călare pe drumuri forestiere și pășune, pe parcursul mai multor zile, a unor zone de interes turistic deosebit. Astfel, turiștii pot admira frumusețea Poienii Narciselor, Lacului Lala, Vârfurile Ineu, Ineuș și Roșu, de asemenea se oferă și alte servicii cum ar fi: prânz organizat la stâni, observații asupra faunei și florei specifice Munților Rodnei. Grupurile de turiști sunt însoțite de ghizi autorizați de Ministerul Turismului. Perioada optimă de desfășurare sunt lunile iulie-august.
Turism rural si agroturismul
Spațiul rural din localitățile limitrofe Parcului dispune de un potențial turistic deosebit. Parfumul vechilor tradiții din satele de munte transilvanene, conferă întregii zone un aer și o poezie aparte. În pensiunile turistice existente se pot petrece vacante de neuitat, în mijlocul naturii. Aici meniurile tradiționale și ospitalitatea gazdelor încântă totdeauna sufletul călătorului de pretutindeni.
Ecoturismul
Ecoturismul este singura formă de turism responsabil în natură care respectă valorile acesteia și contribuie la menținerea ei neschimbată în timp. O componentă importantă ar trebui să o constituie ridicarea nivelului de trai al comunitaților locale implicate în activitățile turistice și să reprezinte în același timp o modalitate de reducere a presiunilor de tot felul pe care comunitățile locale le exercită asupra ariilor protejate.
Scopul principal al parcului este conservarea biodiversității, dezvoltarea activităților turistice făcându-se de așa manieră încât să nu cotravină obiectivelor de conservare.
Interesul crescut la nivel mondial pentru acest gen de activitate îl recomandă ca fiind o activitate de viitor pentru că un număr tot mai mare de turiști se orientează spre practicarea ecoturismului și doresc să se implice în acțiuni de conservare a naturii, de apreciere și promovare a modului de viață tradițional, a obiceiurilor și tradițiilor locale valoroase.
AccesLinia ferată transcarpatică Salva-Vișeu (situată în vestul masivului), respectiv linia ferată Salva-Rodna (situată în sudul masivului) înlesnesc accesul în Munții Rodnei prin intermediul localităților pe care le străbat: Telciu, Romuli (DN 17C), respectiv Năsăud, Rebrișoara, Ilva Mică (DN 17D).
Căile ferate sunt dublate de drumuri care leagă Transilvania de Maramureș (prin Pasul Setref), respectiv de Moldova (prin Pasul Rotunda). Accesul în masiv dinspre nord se face prin localitatea Borșa (DN 18).
Trasee turistice
1. Creasta principală: Pasul Setref (817 m) - Vârful Muncelui Râios - Poiana Bătrânei - Tarnița la Cruce - Vârful Galatului - Șaua Gărgălău - Tarnița lui Putredu - Șaua cu Lac - Pasul Rotunda.
Pasul Setref - Șaua Gărgălău, în județul Maramureș.
Șaua Gărgălău - Pasul Rotunda, în județul Bistrița-Năsăud.
• Acces la traseu : DN 17D, com. Șanț, sat Valea Mare, Pasul Rotunda.
• Timp de mers: vara: 24 - 26 ore; iarna: nu se recomandă.
Pentru mai multe informații vizualizați pliantul
2. Romuli - Valea Strâmba - sub Vf. Bătrâna (racord la traseul 1), în județul Bistrița-Năsăud.
• Acces la traseu: DN 17C, com. Romuli, sat Dealul Ștefăniței; stația CFR Romuli, ruta Salva - Vișeu.
• Timp de mers: vara: 8 - 9 ore; iarna: nu se recomandă. 3. Telciu - Valea Telcișor - Vf. Tomnatec (1384 m) - Poiana Bătrâna (racord la traseul 1), în județul Bistrița-Năsăud.
• Acces la traseu: DN 17C, com. Telciu; stația CFR Telciu, ruta Salva - Vițeu.
• Timp de mers: vara: 8 - 9 ore; iarna: nu se recomandă. 4. Rebrișoara - Rebra - Parva - Valea Guset - Tarnița la Cruce - sub Vf. Rebra (2221 m) - sub Vf. Pietrosu (2303 m) - Stația Meteo - Iezerul - Borșa (centru).
Rebrișoara - Tarnița la Cruce, în județul Bistrița-Năsăud.Tarnița la Cruce - Borșa, în județul Maramureș.
• Acces la traseu: DJ 17D, com. Rebrișoara; stația CFR Rebrișoara, ruta Salva - Ilva Mică.
• Timp de mers: vara: 18 - 20 ore; iarna: nu se recomandă.
5. Stațiunea Sângeorz-Băi - Vf. Craia - Vf. Țapului - Tarnița "Obârșia Rebrei".
• Acces la traseu: DJ 17D, Stațiunea Sângeorz-Băi, sat Cormaia; stația CFR Sângeorz-Băi, ruta Ilva-Mică - Rodna Veche.
• Timp de mers: vara: 12 ore; iarna: nu se recomandă.
6. Sângeorz-Băi - Cormaia - Farmecul Pădurii (confluența văilor Cormaia - Vinului) - Valea Cormaia - sub Vf. Cormaia (racord la traseul 1), în județul Bistrița-Năsăud.
• Acces la traseu: DJ 17 D, Stațiunea Sângeorz-Băi, sat Cormaia; stația CFR Sângeorz-Băi, ruta Ilva-Mică - Rodna Veche.
• Timp de mers: vara: 12 - 13 ore; iarna: nu se recomandă. 7. Farmecul Pădurii - Nedeia Bîrladelor - Nedeia Țăranului (1875 m) - Vf.Laptelui - Vf.Nedeia Straja (1851 m) - Vf.Repede (legătura între traseul 1 și traseul 5), în județul Bistrița-Năsăud.
• Acces la traseu: DJ 17 D, Stațiunea Sângeorz-Băi, sat Cormaia; stația CFR Sângeorz-Băi, ruta Ilva-Mică - Rodna Veche.
• Timp de mers: vara: 7 - 8 ore; iarna: nu se recomandă. 8. Între Aniese - Valea Anieșului Mic - Șaua "Între Izvoare".
• Acces la traseu: DJ 17D, com. Maieru, sat Anieș; stația CFR Anieș ruta Ilva Mică - Rodna Veche.
• Timp de mers: vara: 3 ore; iarna: nu se recomandă.
Pentru mai multe informații vizualizați pliantul.
9. Între Aniese - Izvorul Mare - Tarnița Bârsanului.
• Acces la traseu: DJ 17D, com. Maieru, sat Anieș; stația CFR Anieș ruta Ilva Mica - Rodna Veche.
• Timp de mers: vara: 3 ore; iarna: nu se recomandă.
10. Anieș - Valea Anieșului - Șaua Gărgălău - sub Vf.Știol (1611 m) - complexul turistic Borșa.
Anieș - Șaua Gărgălău, în județul Bistrița - Năsăud.
Șaua Gărgălaău - complexul turistic Borșa, în județul Maramureș.
• Acces la traseu: DJ 17D, com. Maieru, sat Anieș; stația CFR Anieș ruta Ilva Mică - Rodna Veche.
• Timp de mers: vara: 11 - 13 ore; iarna: nu se recomandă.
Pentru mai multe informații vizualizați pliantul. 11. Valea Vinului - Izvorul Roșu - sub Vf.Cisia - Tarnița lui Putredu (racord la traseul 1), în județul Bistrița-Năsăud.
• Acces la traseu: DJ 17D, com. Rodna Veche, sat Valea Vinului; stația CFR Rodna, ruta Ilva Mică - Rodna Veche.
• Timp de mers: vara: 5 - 6 ore; iarna: nu se recomandă. 12. Rodna - Valea Baia - Valea Vinului - Șaua Curățel - Șaua cu Lac - sub Vf.Ineu (racord la traseul 1), în Lala, în județul Bistrița - Năsăud.
• Acces la traseu:0 DJ 17D, com. Rodna; stația CFR Rodna, ruta Ilva Mică - Rodna Veche.
• Timp de mers: vara: 5 - 6 ore; iarna: nu se recomandă. 13. Rodna - Vf.Benesului (1587 m) - Șaua Curățel - Șaua cu Lac - Lacul Lala Mare - Valea Lalei - Gura Lalei.
• Acces la traseu: DJ 17D, com. Rodna; stația CFR Rodna, ruta Ilva Mică - Rodna Veche.
• Timp de mers: vara: 11 - 12 ore; iarna: nu se recomandă. 14. Comuna Șant - Tabăra Valea Blaznei - Vf.Cobășel (1835 m) - Vf.Roșu (2113 m) - Vf.Ineuț (racord la traseul 1), în județul Bistrița-Năsăud.
• Acces la traseu: DJ 17D, com. Șant .
• Timp de mers: vara: 6 - 7 ore; iarna: nu se recomandă.
Pentru mai multe informații vizualizați pliantul. 15. Șaua cu Lac - Lacul Lala Mare - Prelucile Gajei (variantă la traseul 1), în județul Maramureș.
• Acces la traseu: Din traseul de creastă sau din traseul Rodna - Lala Mare.
• Timp de mers: vara: 1 - 11/2 ore; iarna: nu se recomandă. 16. Complexul turistic Borșa - Valea Fântânii - Șaua Știol - Pasul Prislop (1416 m), în județul Maramureș.
• Acces la traseu: DN 18, oraș Borșa.
• Timp de mers: vara: 31/2 - 41/2 ore; iarna: 41/2 - 51/2. 17. Complexul turistic Borșa - Șaua Buza Muntelui - Puzdrele - Șaua Paltinului (racord la traseul 1), în județul Maramureș.
• Acces la traseu: DN 18, oraș Borșa.
• Timp de mers: vara: 4 - 5 ore; iarna: nu se recomandă. 18. Poiana Borșa - Valea Negoiescu - Puzdrele - Șaua Galațului (racord la traseul 1), în județul Maramureș.
• Acces la traseu: DN 18, oraș Borșa.
• Timp de mers: vara: 41/2 - 51/2 ore; iarna: 31/2 - 41/2. 19. Valea Rebrei-Izvorul Gușătu-Șaua Zânelor
Timp de mers: vara: 2 ore; iarna nu se reconadă
Particularități ale parcului În urma aplicării legilor funciare începând cu anul 2000 şi pâna în prezent, tipul de proprietate a cunoscut modificări majore. Astfel, la ora actuală, în urma retrocedărilor către proprietari, pe raza parcului situaţia se prezintă dupa cum urmează:
- 22 comune proprietare deţin 53,25 % ;
- Statul Român deţine 5,54 %;
- Persoane fizice 26,29 ha;
- Parohia Ortodoxă Moisei 2,0 ha;
- Intravilan 21,6 ha.
Modalitatea de administrare a fondului forestier pe proprietăţi şi nu pe unităţi de producţie, prin structuri proprii şi de stat, a făcut ca în prezent pe raza parcului să se suprapună parţial 15 ocoale silvice (3 din cadrul RNP-Romsilva şi 12 structuri private ale primăriilor). Modul de administrare dispersat (ex. pe Valea Anieşului există 5 proprietari şi 5 administratori de fond forestier), face ca atât paza cât şi activitaţile specifice ale administraţiei parcului să fie mult îngreunate.
Există deficienţe de comunicare cu primăriile proprietare de fond forestier, care deţin suprafeţe incluse în zona de protecţie strictă şi protecţie integrală, pentru care nu au fost asigurate compensaţii până în prezent, deşi sunt prevăzute în Legea 46/2008 - Codul Silvic. Neacordarea acestor compensaţii este motivul care generează tensiuni, nemulţumiri şi dispute pe această temă în cadrul tuturor întrunirilor organizate cu proprietarii, cu atât mai mult cu cât aceştia sunt obligaţi să plătească din bugetul propriu cheltuielile de administrare şi pază a acestor suprafeţe incluse în parcul naţional. Cuantumul despăgubirilor pe care Statul Roman trebuie sa îl asigure anual proprietarilor de fond forestier, se ridică la valoarea de 7 787 950 lei.
Presiunea antropică este ridicată, atât asupra fondului forestier (în scopul extragerii masei lemnoase), cât şi asupra pajiştilor alpine (practicarea turismului cu mijloace nepermise: offroad, enduro, atv; paşunatul în zonele nepermise), la care se adaugă braconajul, extragerea resurselor neregenerabile din zone restricţionate, poluarea cu deşeuri menajere, instalarea culegătorilor de produse accesorii ale pădurii în „tabere" în interiorul parcului, amenajările ilegale de drumuri şi construcţii.
SURSA: Parcul National Muntii Rodnei
15.Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului
Geoparcul este o arie protejată de tip parc natural, declarată prin HG 2151/11/2004. Administarea geoparcului este asigurată de către Universitatea din Bucuresti, în baza Contractului nr. 102711/ 22.11.2005 încheiat cu Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, pentru 10 ani (2005 – 2015). În interiorul geoparcului au fost desemnate două situri Natura 2000 de tip SCI. Contractul prevede aplicarea prevederilor legale privind administrarea ariilor protejate şi siturile Natura 2000.
Începând cu anul 2005, Geoparcul este membru în Reţeaua Europeană a Geoparcurilor (EGN) şi în Reţeaua Globală a Geoparcurilor (UNESCO)(GGN). Fiecare geoparc membru trebuie să respecte Charta EGN şi reglementările GGN (UNESCO), fiind evaluat la fiecare patru ani. Ultima evaluare a fost în anul 2014.
GDTH este o entitate a Universităţii din Bucureşti şi îşi desfăşoară activitatea sub tutela Asociaţiei Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului.
Descoperă Ţara Haţegului
Biserica Sf. Nicolae Densuș
Biserica Sf. Nicolae Densuș. Biserica din Densuş este o construcţie a cărei poveste nu a fost pe deplin descifrată. Atât originea, cât şi data construcţiei bisericii sunt controversate. Unii cred că a fost la început un templu roman al Zeului Marte, transformat în biserică în sec. 12-13. Alţii susţin că era în Antichitate mausoleul…
Biserica din Ostrovul Mare
Biserica din Ostrovul Mare. Biserica de la Ostrov păstrează cel mai reprezentativ şi mai bine conservat turn-clopotniţă medieval din Ţara Haţegului: cu ferestre în stil gotic şi colţuri din piatră masivă, cioplită manual. Este foarte frumoasă şi pictura murală din clopotniţă. Pentru calităţile sale plastice, această icoană este considerată a fi una dintre cele…
Mânăstirea Colț
Mânăstirea Colț. Au fost vremuri, în Evul Mediu, când Mănăstirea Colț nu era un simplu lăcaș de cult. Pe atunci jafurile și atacurile erau foarte frecvente. Și de aceea mănăstirea avea un turn fortificat, unde călugării păstrau obiecte de valoare și se adăposteau în caz de pericol. Turnul avea ziduri groase de…
Biserica din Sânpetru
Biserica din Sânpetru. Biserica din Sânpetru este o construcţie medievală cu o formă simplă şi foarte puţine detalii decorative. Impresionant este faptul că în zidurile bisericii au fost prinse, bucăţi din ruinele romane din apropiere. Cea mai deosebită dintre aceste pietre romane este altarul din marmură de la intrarea în biserică. Se spune…
Mânăstirea Prislop
Mânăstirea Prislop. Deşi este în Transilvania, Mănăstirea Prislop a fost construită în stilul mănăstirilor din Ţara Românească. Cum de s-a întâmplat acest lucru? Se spune că Domniţa Zamfira, fiica unui Domnitor al Ţării Româneşti, fiind foarte bolnavă, a venit la mănăstire. Aici a băut din apa unui izvor şi s-a însănătoşit. Drept…
Muzeul Satului Hațegan
Muzeul Satului Hațegan. La Peșteana, într-o casă tradițională din lemn, unul dintre localnici, Nenea Antonică, a strâns obiecte din lumea veche a satului. Puteți vedea în colecția sa lucruri inedite și mai ales puteți descoperi din ingeniozitatea sătenilor de a confecționa și de a da întrebuințări practice obiectelor din jurul lor. Câteva dintre…
Muzeul Țării Hațegului
Muzeul Țării Hațegului. Sunteţi interesaţi de arta populară? Vreţi să cunoaşteţi din tradiţiile locului? Vă propunem să faceţi o vizită la Muzeul Ţării Haţegului aflat în centrul orașului Hațeg, lângă podul peste râul Galbena. Puteţi vedea aici de la oale tradiţionale din lut, costume populare, linguri şi vase sculptate din lemn, până la…
Vulcanii din Țara Hațegului
Vulcanii din Țara Hațegului. Deși pare greu de crezut, în Țara Hațegului au existat vulcani…. și asta cu foarte mult timp in urmă, înainte de nașterea munțiilor Carpați, pe vremea când aceste locuri erau insule scăldate de o mare tropicală. Despre vulcani Vulcanii se formaseră când, sub influența unor forțe din adâncurile pământului, magma…
Dinozaurii pitici din insula Haţeg
Da! Acum 70 de milioane de ani Ţara Haţegului era parte dintr-o insulă tropicală cu palmieri şi ferigi uriaşe, unde trăiau crocodili, reptile zburătoare uriaşe şi dinozauri pitici. De ce pitici?
SURSA: Geoparcul Dinozaurilor Tara Hategului
16.Parcul Natural Gradistea Muncelului
Constituire Parc
Parcul a fost înfiinţat la nivel judeţean în anul 1979 şi reconfirmat în 1997. În anul 2000, odată cu apariţia Legii nr. 5/2000, PNGM–C a fost declarat arie naturală protejată de interes naţional, fiind încadrat, conform OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, în categoria parcurilor naturale, corespunzătoare categoriei V IUCN.
Localizare şi acces
• între 45˚ 42ʹ 29.3ʺ şi 45˚ 26ʹ 29.8ʺ latitudine N
• între 23˚ 05ʹ 06.4ʺ şi 23˚ 22ʹ 33.2ʺ longitudine E
Zona inclusă în limitele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 230 din 04.03.2003 pentru Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina este situată în masivul Munţii Şureanu (cu subdiviziunile Munţii Orăştiei şi ai Sebeşului), fiind mărginită de depresiunile Haţegului la vest şi Orăştiei la nord. Ea cuprinde întinse suprafeţe de păduri, precum şi alte folosinţe ale terenurilor (păşuni, fâneţe, arabil, zone carstice, cursuri de ape, monumente istorice, situri arheologice) şi aşezări umane (intravilan).
O serie de vârfuri muntoase şi drumuri constituie puncte de reper în delimitarea perimetrului parcului, după cum urmează:
- la nord: Prisaca (1219 m), Brusturelu (1229 m), Groape (1283,5 m), Godeanu (1656,2 m), Poarta Scârnei (1554,0 m);
- la est: Steaua Mică (1674,0 m), Steaua Mare (1730,2 m), Jigorul Mare (1498,7 m), La Zapoje (1223,5 m);
- la sud: D.N. 66 Simeria-Petroşani între Peştera Bolii şi Baru, prin pasul Merişor (752 m);
- la vest: Muncelu Mare (944,2 m), Şipoteni, Măgura (803,6 m), Lăuţu (910 m), Rotundei, Secuiului (948,0 m), Vărgău (781,2 ) şi Chicera (775,1 m).
1. de pe DN 7 din Orăştie spre Costeşti (principalul punct de acces spre majoritatea cetăţilor dacice din M-ţii Orăştiei);
2. de pe DN 66 / E79 din Călan spre comuna Boşorod (punct de acces îndeosebi pentru Complexul carstic Ponorici-Cioclovina și cetatea dacică Piatra Roșie prin Luncani) sau spre Costeşti prin Ocolişu Mic, din Pui (spre canionul Șura Mare, locul fosilifer Ohaba Ponor și ponorul Fundătura prin Ponor), Baru spre Valea Streiului, din Băniţa (îndeosebi pentru Peştera Bolii);
3. de pe A1
- dinspre Deva: cu ieşirea pentru Simeria spre varianta 1 sau 2, cu ieşire pentru Orăştie spre varianta 1;
- dinspre Sebeș: cu ieșirea pentru Orăștie spre varianta 1, cu ieșirea pentru Simeria spre varianta 2.
Accesul în parc se poate face prin staţiile C.F.R.: Orăştie, Călan, Pui, Baru Mare, Băniţa şi Peştera Bolii.
Amatorii de drumeţii lungi pot ajunge în Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina pe traseele turistice din Munţii Şureanu din direcţiile: Cugir, Lacul Oaşa prin Vf. Şureanu.
Între diferitele puncte de interes turistic există drumuri comunale, forestiere, precum şi numeroase trasee (poteci) turistice descrise sau nedescrise (marcate sau nemarcate).
Reguli de vizitare
- În Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina sunt permise activităţi de turism şi educaţie, cu respectarea regulilor de vizitare a Parcului.
- Punctele de acces în Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina sunt: localităţile Costeşti, Măgureni, Boşorod, Pui, Ponor, Baru, Crivadia şi văile Streiului şi Băniţei.
- Vizitarea Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina se face numai pe drumurile deschise accesului public şi pe traseele turistice marcate cu semne convenţionale specifice, cu respectarea eventualelor restricţii.
- Camparea pe teritoriul Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina este permisă numai în locurile special amenajate şi semnalizate corespunzător.
- Camparea în alte locuri decât cele special amenajate se face numai în situaţii deosebite (cercetare, explorare, salvare etc.), cu aprobarea administraţiei parcului.
- În locurile de campare sunt interzise:
- Săparea de şanţuri în jurul corturilor sau utilizarea oricăror materiale de origine vegetală (cetină, ferigi, muşchi) sub corturi;
- Amenajarea unor vetre de foc în afara celor stabilite de către administratorul locului de campare;
- Procurarea lemnului de foc în afara celui asigurat de administratorul locului de campare.
- Distrugerea sau degradarea panourilor informative şi indicatoare, precum şi a plăcilor, stâlpilor sau a semnelor de marcaj de pe traseele turistice.
- Degradarea refugiilor, adăposturilor, podeţelor, sau a oricărei alte construcţii sau amenajări turistice de pe teritoriul Parcului.
- Urmăriţi strict treaseele turistice şi nu vă abateţi de la potecile amenajate
- Campaţi numai în locuri special amenajate şi folosiţi vetrele de foc din incinta locului de campare sau un aragaz portabil
- Observaţi animalele sălbatice de la distanţă şi nu le deranjaţi
- Admiraţi plantele şi florile acolo unde le găsiţi; dacă le rupeţi pentru a le lua acasă, nu vor rezista nici până la maşină
- Arborii sunt fiinţe vii, nu-i răniţi pentru amintiri; pentru acestea există aparatul de fotografiat
- Observaţi vestigiile istorice cu respect, fără a le mâzgăli sau scrijeli; ele sunt mărturia rădăcinilor noastre
- Adunaţi gunoiul şi resturile de mâncare şi aruncaţi-le în locurile special amenajate.
Felul traseului Denumire traseu Administrator Amplasare Marcaj
Traseu turistic magistral Baru - Valea Streiului - Vf. Lola - Vf. Bulzului - Vf. Porumbelu Mare Consiliul Judeţean Hunedoara Munţii Şureanu Bandă roşie
Traseu turistic magistral Costeşti - Cetatea Blidaru - Leurdana - Tîrsa - Poiana Omului - Vf. Rudii - Culmea Meleia - Vf. Tîmpu - Şaua Steaua Mare - Vf. Godeanu Consiliul Judeţean Hunedoara Munţii Şureanu Bandă albastră
Traseu turistic magistral Luncani - Peştera Cioclovina - Peştera Ponorici - Cheile Şura Mare - Ohaba Ponor Consiliul Judeţean Hunedoara Munţii Şureanu Bandă roşie
Traseu turistic secundar Podul Gerosu - Dealul Muncelului - Cetatea Feţele Albe - Valea Albă - Sarmizegetusa Regia Consiliul Judeţean Hunedoara Munţii Şureanu Triunghi albastru
Traseu de legătură Costeşti - Valea Grădiştei - Dealul Grădiştei - Cetatea Sarmizegetusa Regia - Muncel - Vf. Godeanu Consiliul Judeţean Hunedoara Munţii Şureanu Cruce roşie
Obiective turistice
Pentru cine cutreieră pentru prima oară zona Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina, peisajul devine deosebit de încântător prin varietatea reliefului, prin îmbinarea trecutului istoric indepărtat dacic, probat aici prin atâtea mărturii interesante, cu prezentul înnoitor, dinamic, prin coloritul etnografic atât de specific satelor de aici. Zona ne apare de un vădit interes turistic si prin accea ca ea inglobează o zona montană de mare atracţie pentru iubitorii de drumeţie unde, alături de vestigiile trecutului, întâlnim un peisaj natural de neîntrecută frumuseţe.
Puncte de interes turistic în apropierea parcului
Naturale:
Arboretumul Simeria
Geoparcul Dinzaurilor Țara Hațegului
Rezervatia de Zimbri Slivuț-Hațeg
Parcul Natural Retezat
Plaiurile cu fluturi și Fânețele cu narcise din Sălașu de Sus
Peștera de calcar din satul Peștera
Vf. Șureanu (Rezervaţia Iezerul Şureanu)
Parcul Național Defileul Jiului
Istorice:
Județul Hunedoara
Muzeul memorial Aurel Vlaicu
Muzeu de Etnografie și Artă Populară din Orăștie
Moara de apă din Ludeşti, comuna Orăştioara de Sus
Complexul termal Roman Germisara - Geoagiu-Băi
Castrul Roman din Cigmău
Cetate Deva
Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva
Muzeul aurului Brad
Castel Hunedoara
Muzeul Țării Hațegului din Hațeg
Cetatea Subcetate
Castel Berthelot – comuna General Berthelot
Ulpia Traiana Sarmizegetusa – ruinele și muzeul din Sarmizegetusa
Cetatea Colt
Castel Păclișa
Castel Nălațvad
Castel Sântămărie Orlea
Castel Săcel
Ruinele podului roman de la Ohaba de Sub Piatră
Curtea nobiliară fortificată din Sălașu de Sus
Cetatea Cnezială din Mălăiești cu turn donjon
Muzeul Mineritului din Petroșani
Județul Alba
Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia
Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia
Sala Unirii din Alba Iulia
Religioase:
Mănăstirile Prislop și Lainici
Bisericile fortificate din Orăștie
Biserici monument istoric în localitățile: Strei (sec.XIII), Streisângeorgiu (sec.XII), Densuș(sec.XIII), Colț (sec.XIV), Ostrov (sec.XIV), Sântămărie Orlea (sec.XIII), Nucșoara (sec.XVIII)
SURSA: Parcul Natural Gradistea Muncelului
17.Parcul Natural Portile de Fier
Parcul Natural Portile de Fier se intinde pe aproximativ 115665.8 ha pe teritoriile judetelor Caras - Severin si Mehedinti. Situat in zona muntilor Locvei si Almajului are ca limite: la nord, de la confluenta Nerei cu Dunarea, Virfurile Tilva Blidarului, Svinecea Mica si Mare, la sud, Dunarea, la est, limita judetului Mehedinti, la vest, riul Nera si granita cu Serbia.
Rezervatii: Valea Mare (Moldova Noua), Bazias, Balta Nera - Dunare, Ripa cu Lastuni.
Muntii Locvei sint alcatuiti din roci metamorfice la vest (seria de Locva) si calcare sedimentare din bazinul Resita - Moldova Noua.
Procesele de carstificare din est sint reprezentate de versanti, pereti abrupti, chei (Valea Mare, ,Berzasca, Liborajdea, Camenita, Dunare), doline, dorne, cascade, izbucuri, ponoare, pesteri si avene,
Muntii Almajului au in zona rocilor sedimentare carbonatice, peisaje carstice (chei, pereti - Valea Berzasca, Sirinea, Rudarica Mica, Virful Svinecea), doline, lapiezuri, pesteri (Pestera cu Apa Lalca, Pestera la Pisatoare, Zamonita, Avenul Rudarica).
O zona foarte cunoscuta este Defileul Dunarii, intre Nera si localitatea Pescari, cu pereti abrupti si zone ingustate.
Parcul Natural Porţile de Fier este o arie protejată înfiinţată prin Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional - Secţiunea a III a - Zone Protejate, ca un teritoriu în care remarcabila frumuseţe a peisajelor şi diversitatea biologică pot fi valorificate în condiţiile păstrări nealterate a tradiţiilor, iar calitatea vieţii comunităţilor să fie rezultatul unor activităţi economice ale locuitorilor, deşfăşurate in armonie cu natura.
Parcul Natural Porţile de Fier corespunde categoriei V IUCN: "Peisaj protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului şi recreere".
În conformitate cu prevederile O.U.G. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice, "parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală deseori cu o mare diversitate biologică".
În parcurile naturale este permisă desfăsurarea activităţilor tradiţionale practicate de comunităţile din interiorul parcului şi din imediata vecinătate a acetuia.
Acestea urmăresc:
- Protecţia şi conservarea diversităţii biologice, etnofolclorice, culturale şi a elementelor de peisaj;
- Dezvoltarea unor relaţii armonioase între natură si societate, prin promovarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor şi resurselor teritoriale fară impact asupra mediului;
- Promovarea activităţilor turistice si de recreere;
- Încurajarea activităţilor educaţionale şi de conştientizare;
- Promovarea cercetării ştiinţifice şi a monitorizării stării mediului
- Cooperarea internaţională şi colaborarea cu Parcul Naţional Djerdap din Republica Serbia şi alte parcuri similare din ţări ale Uniunii Europene.
Ariile protejate incluse în Parcul Natural Porţile de Fier
În conformitate cu prevederile Legii nr. 5/2000, Ordinului nr. 552/2003 al M.A.P.A.M., H.G. nr. 2151/2004 si OUG 57/2007, în Parcul Natural Porţile de Fier sunt incluse următoarele arii protejate ( rezervaţii ):
Nr. Crt. Denumirea ariei protejate Tipul rezervaţiei Incadrare IUCN Suprafaţa (ha)
1 Balta Nera -Dunăre [detalii ] mixtă IV 10,0 ha
2 Baziaş [ detalii ] mixtă IV 170,9
3 Insula Calinovăţ [ detalii] avifaunistică IV 24,0
4 Râpa cu lăstuni [ detalii ] mixtă IV 5,0
5 Divici - Pojejena [ detalii ] avifaunistică IV 498,0
6 Valea Mare [ detalii ] botanică IV 1179,0
7 Peştera cu Apă din Valea Polevii mixtă IV 3,2
8 Ostrovul Moldova Veche [ detalii] avifaunistică IV 1627,0
9 Locul fosilifer Sviniţa paleontologică III 95,0
10 Cazanele Mari si Cazanele Mici mixtă IV 215,0
11 Locul fosilifer Bahna paleontologică III 10,0
12 Dealul Duhovna forestieră IV 50,0
13 Gura Văii - Vârciorova mixtă IV 305,0
14 Faţa Virului botanică IV 6,0
15 Cracul Crucii botanică IV 2,0
16 Dealul Vărănic mixtă IV 350,0
17 Valea Oglănicului botanică IV 150,0
18 Cracul Găioara botanică IV 5,0
În conformitate cu H.G. 1284/2007, s-au declarat pe teritoriul Parcului Natural Porţile de Fier două arii de protecţie specială avifaunistică, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene NATURA 2000 în România, respectiv:
-ROSPA0026 Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier, în suprafaţă de 10124.4 ha;
-ROSPA0080 Munţii Almăjului-Locvei, în suprafaţă de 118141.6 ha.
De asemenea, potrivit Ordinului Ministrului Mediului si Dezvoltarii Durabile 1964/2007 s-a declarat ca sit de importanţă comunitară, ROSCI0206 Porţile de Fier, parte integrantă a reţelei ecologice europene NATURA 2000, în suprafaţă de 124293.0 ha.
Prezenţa acestor situri NATURA 2000 implică obligativitatea aplicării prevederilor în vigoare referitoare la procedura de realizare a evaluarii stării de mediu pentru planuri şi programe, precum şi la procedura cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru toate planurile/programele si proiectele care urmează sa se desfaşoare în siturile de importanţă comunitară.
Zona defileului Dunarii, pe ambele maluri ale acesteia, a fost locuită incă din paleolotic şi a reprezentat o cale de transport şi de comerţ utilizată in ciuda pericolelor pe care le reprezentau Cazanele Dunarii şi Porţile de Fier.
Iată cum descrie Alexandru Boariu această porţiune a Dunării:Porta Ferea in limba latină, Danje Djerdap in sârbă, Vaskapu in maghiară, Demir-kapi in turcă, Porţile de Fier in română: o barieră de stânci şi ape involburate care, timp de secole făcea aproape imposibilă navigaţia pe Dunăre la intrarea in România. Mulţi navigatori curajoşi sau nesăbuiţi şi-au pierdut viaţa incercând să străbată acest coridor periculos.
Astăzi "ucigatoarele porţi" sunt paşnice. Sute de stânci care ieseau semeţe din Dunăre creindu-i coşmaruri oricărui marinar, zac acum cuminţi sub lacul de acumulare creat de barajul Hidrocentralei
Porţile de Fier I. Vapoarele plutesc in linişte deasupra lor.
După secole de confruntare acerbă, bătrâna Dunăre şi milenarii munţi - Carpaţii pe malul românesc Balcanii pe cel sârbesc - au incetat crâncena lor luptă. Au încheiat un armistiţiu. Fluviul şi muntele, apa şi piatra au făcut pace.
Doar legendele, impresiile şi mărturiile celor care au călătorit de-a lungul secolelor prin acest mirific defileu mai amintesc despre teribila încleştare.
Prin patrimoniul natural şi cel etno-cultural pe care îl deţine, acest spaţiu oferă posibilitatea dezvoltării tuturor formelor principale de turism, forme ce vor fi trecute în revistă în cele ce urmează:
Turismul ştiinţific a apărut ca rezultat al descoperirii pe teritoriul mai multor localităţi din regiune, pe ambele maluri ale Defileului Dunării a numeroase situri cu structuri geologice sau cu fauna fosilă care au trezit interesul geologilor şi paleontologilor, elemente vii de floră şi faună endemică sau rară care au intrat în sfera de atenţie a botaniştilor, entomologilor, zoologilor, urme de locuire preistorică, antică sau feudală ceea ce a atras în zonă istorici şi arheologi.
Turismul cultural este o formă de turism care se adresează unei sfere mai largi de turişti şi se realizează prin vizitatrea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice, monumente, edificii religioase, muzee etnografice şi de obiective de tehnică populară), vizitarea muzeelor, participarea la evenimente culturale (spectacole folclorice de muzică, dans, sărbători tradiţionale, expoziţii).
Şi această forma de turism se adresează unui public avizat şi reprezintă o formă modernă de a petrece vacanţa. Această formă de turism poate fi practicată în PNPF de alungul malului Dunării. Astfel pot fi vizitate obiectivele arheologice din perioada antică (cetăţile dacice de la Divici şi Stânca Liubcova, Castrul roman şi piciorul Podului lui Apolodor), evul mediu (ruinele cetăţilor Sf. Ladislau, Drencova, Tricule), şi istoria modernă (Peştera Veterani, Complexul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I).
Teritoriul la care facem referire deţine şi monumente importante pentru identitatea naţională a românilor (tabula Traiana, bustul regelui Decebal).
Turismul ecumenic sau monastic a apărut încă din evul mediu şi sa dezvoltat foarte puternic în timpurile moderne. Pelerinajul a condus la construirea de drumuri şi aşezări, a făcut să înflorească comerţul şi industriile, a popularizat aspectele culturale ale acestora. După 1989, odată cu redobândirea libertăţii de credinţă, şi în zona noastră s-a manifestat o creştere a interesului pentru spiritualitatea religioasă materializată prin vizitarea unor aşezăminte ca Mănăstirea Sf. Ana, Mănăstirea Vodiţa, Catedrala Catolică din Orsova, etc.
Turismul de odihnă şi recrere. Cadrul natural al zonei oferă condiţii propice pentru dezvoltarea acstei forme de turism, cu atât mai mult cu cât aceasta fomă de turism este şi cea mai puţin costisitoare, adresânduse, practic tuturor categoriilor de turişti, indiferent de preocupări, pregătire, vârstă, religie sau mărime a portofelului. In funcţie de modalitatea de practicare, caracteristice acestei forme de turism, sunt drumeţia şi turismul balnear.
Cel mai spectaculos peisaj de pe intreg cursul Dunării este acela al Cazanelor Mari şi Cazanelor Mici.
Turismul rural se defineşte prin petrecerea vacanţei in spatiul rural. Acestă formă de turism este motivată de dorinţa de intoarcere la natură, la viaţa şi obiceiurile tradiţionale şi presupune şederea in gospodăria ţărănească (fermă sau pensiune agroturistică) sau intr-o pensiune. Pentru a fi favorabile agroturismului, localităţile rurale trebuie să fie situate intr-un mediu fără factori poluanţi, deţinătoare a unor valori etnofolclorice, culturale şi tradiţii săteşti, cu un bogat trecut istoric sau a altor resurse turistice care permit realizarea unor oferte diversificate şi personalizate.
Ecoturismul reprezintă vizitarea unei zone relativ neafectate de activităţile umane, cu un impact redus asupra mediului, care are o importantă componentă educaţională şi care oferă un beneficiu economic direct economiei şi populatiei locale.
Birdwatching-ul este o formă de turism care se adresează celor pasionaţi de fotografierea şi urmărirea comportamentului hrănirii, cuibăriri şi zborului speciilor de păsări. Birdwatching-ul poate fi practicat fie din amenajări speciale cum ar fi turnurile sau observatoarele de păsări, fie direct, in habitatele caracteristice, fără amenajări speciale. Aceasă formă de turism poate fi practicată in zonele umede din parcurile de pe cele două maluri ale Dunării, unde există şi două observatoare de păsări amenajate in acest sens.
Silvoturismul este forma de turism care pune in valoare frumuseţea peisajelor pădurilor, cu binecunoscta varietate a structurilor, formelor şi coloritului.
Silvoturismul este practicat având ca bază cabanele şi cantoanele sivice special amenajate in acest sens şi se poate deşfăşura în siguranţă sub îndrumarea personalului de teren al ocoalelor silvicesau a agenţilor de teren de la parcurile naturale şi naşionale coordonate de Regia Naşională a Pădurilor - Romsilva. Silvoturismul are ca forme înrudite turismul cinegetic şi pescuitul sportiv.
Speoturismul este una dintre formele de turism care poate valorifica potenţialul geologic, speofaunistic, speopeisagistic al acetei zone. Cele mai cunoscute şi vizitate peşteri sunt:Punicova, Gaura cu Muscă, Peştera cu Apă din Valea Polevii, Zamoniţa, Veterani, fiecare dintre acestea având propriile legende despre animale fantastice, haiduci sau bătălii între cei care au stăpânit aceste meleaguri.
Ciloturismul este o formă tot mai răspândită de turism activ şi care poate aduce mari beneficii cu minime eforturi de investiţii, fiind totodată o activitate cu impact redus asupra mediului înconjurător.
Mountaine-bike este o formă de turism sportiv înrudit cu cicloturismul dar care este aplicată pe trasee speciale, de munte, cu biciclete echipate corespunzător. În parcurile de pe malurile Dunării această formă de turism sportiv poate fi practicată deja pe mai multe trasee.
Turismul nautic este una dintre formele de turism cu cel mai mare impact, datorită existenţei lacului de acumulare Porţile de Fier I, lac care permite desfăşurarea tuturor formrlor de turism sportive şi de agreement.
Toate cele prezentate mai sus se constitue într-o invitaţie de practicare a acelei forme de turism care se potriveşte cel mai mult personalităţii forcăruia, turismul reprezentînd cea mai eficace metodă de menţinere a unui tonus fizic şi mental capabil să asigure derularea în bune condiţii a activităţilor omului.
Obiective turistice în arealul PNPF
SURSA: Parcul Natural Portile de Fier
18.Parcul Natural Vinatori - Neamt
Localizare geografica
Parcul Natural Vânători Neamţ se află situat în nordul judeţului Neamţ, la graniţa cu Suceava, cu precădere în raza comunelor Agapia, Bălţăteşti, Brusturi,Crăcăoani, Vânători Neamţ, Raucesti, Pipirig si a oraşului Tg. Neamţ.
Din punct de vedere geografic, parcul se întinde pe versantul estic al Munţilor Stânişoarei, subdiviziunea Munţii Neamţului (în partea estică a Carpaţilor Orientali), şi peste Subcarpaţii Neamţului (aflaţi în cadrul Subcarpaţilor Orientali), acoperind o parte a bazinului Ozanei şi Cracăului,
- între 47°03’10’’ şi 47°18’20’’ latitudine nordică
- şi 26°4’20’’ şi 26°22’32’’ longitudine estică.
Suprafaţa parcului este de 30.818 ha, din care 26.190 ha pădure.
Puncte de intrare / Acces
Accesul către Parcul Natural Vânători Neamţ este în principal posibil dinspre Tg. Neamţ, Piatra Neamţ, Vatra Dornei-Poiana Largului, Paşcani, Fălticeni, pe drumuri naţionale.
Accesul către Parcul Natural Vânători Neamţ se poate face astfel:
Dinspre Vatra Dornei pe DN 17 B până la Poiana Largului;
Dinspre Borsec pe DN 15 până la Poiana Largului;
Dinspre Durău pe DJ 155 F până la Poiana Largului;
Dinspre Bicaz pe DN 15 până la Poiana Largului;
Dinspre Poiana Largului pe DN 15 B Poiana Largului – Vânători – Târgu Neamţ;
Dinspre Piatra Neamţ pe DN 15 C Piatra Neamţ – Târgu Neamţ;
Dinspre Suceava pe DN 2 până la Cristeşti şi apoi pe DN 15 B până la Târgu Neamţ;
Dinspre Bucureşti pe E 85 Bucureşti – Roman – Cristeşti şi apoi pe DN 15 B până la Târgu Neamţ.
* Geomorfologie
Teritoriul Parcului Natural Vânători Neamţ se găseşte în cea mai mare parte în cuprinsul Carpaţilor Orientali (Munţii Stânişoarei) precum şi în aria Subcarpaţilor Moldovei (porţiuni reduse din Depresiunea Ozana-Topoliţa şi Culmea Pleşului). Ca urmare, relieful acestui teritoriu precum şi procesele geomorfologice actuale, vor avea caracteristici foarte asemănătoare cu cele ale unităţilor naturale amintite.
Din punct de vedere altitudinal, teritoriul parcului se încadrează între 365 m (pe flancul nord-estic al Culmii Pleşu, în raza localităţii Brusturi), 410 m (în lungul Ozanei, la intrarea în localitatea Vânători) şi 520 m (în lungul Cracăului la Crăcăoani) şi 1231 m (Vf. Buhalniţa). Altitudinea medie se cifrează la cca. 800 m.
Energia de relief are valori mai mari în partea de vest, datorită situării pe linia altitudinilor maxime ale Munţilor Stânişoarei şi nivelului de bază coborât al reţelei hidrografice, valorile fiind mai moderate în partea de est, îndeosebi în bazinul Nemţişorului.
Densitatea fragmentării reliefului prezintă valori moderate, specifice ariei flişului est-carpatic, cu unele diferenţieri dictate de suportul litologic şi poziţia în cadrul ariei montane.
La nivelul formelor medii ale reliefului, domină versanţii, care în general se caracterizează prin valori ridicate ale pantelor la nivelul ariei montane şi prin valori mai coborâte, de 3-7o în aria subcarpatică (cu excepţia Culmii Pleşului, unde panta medie a versanţilor depăşeşte 15o). Aceste valori ale declivităţii duc la instalarea unor procese de modelare destul de intense, mai ales unde apar şi alţi factori favorizanţi cu caracter local (despăduriri, păşunat excesiv, alternanţe litologice, perturbări ale regimului hidrogeologic ş.a.).Tot la nivelul formelor de relief cu pante reduse sau plane se înscrie întreaga suită a formelor de acumulare fluvială: luncile şi terasele fluviale ale principalelor râuri (Ozana, Nemţişor, Agapia, Cracău). Pe ansamblu, domină morfosculptura, având în vedere ponderea deosebită a suprafeţelor înclinate (îndeosebi a versanţilor), morfostructura implicându-se doar în situaţia prezenţei unor linii structurale importante (anticlinalul Doamna-Horaiţa, fruntea pânzei flişului extern şi a celei pericarpatice) şi în cazul litofaciesurilor rezistente la acţiunea factorilor externi.
Pe teritoriul parcului întâlnim o formaţiune geomorfologică naturală, pe care localnicii au denumit-o „Peştera Sfînta Teodora”, şi care conform legii se poate încadra în clasa C – peşteri de importanţă locală, protejate pentru semnificaţia lor geologică, peisagistică, hidrologică, istorică, potenţial turistic sau pentru dimensiunile lor.
Această peşteră este situată într-un spaţiu îngust dintre doua stânci înalte, lângă Schitul Sihla în partea de nord şi are o importanţă deosebită pentru creştinii ortodocşi, deoarece se spune că în ea a trăit Sfânta Teodora de la Sihla ( în interior a fost creat un altar de rugăciune, luminat mereu de lumânări şi candele aprinse de vizitatori).
Geomorfologie
Teritoriul Parcului Natural Vânători Neamţ se găseşte în cea mai mare parte în cuprinsul Carpaţilor Orientali (Munţii Stânişoarei) precum şi în aria Subcarpaţilor Moldovei (porţiuni reduse din Depresiunea Ozana-Topoliţa şi Culmea Pleşului). Ca urmare, relieful acestui teritoriu precum şi procesele geomorfologice actuale, vor avea caracteristici foarte asemănătoare cu cele ale unităţilor naturale amintite.
Din punct de vedere altitudinal, teritoriul parcului se încadrează între 365 m (pe flancul nord-estic al Culmii Pleşu, în raza localităţii Brusturi), 410 m (în lungul Ozanei, la intrarea în localitatea Vânători) şi 520 m (în lungul Cracăului la Crăcăoani) şi 1231 m (Vf. Buhalniţa). Altitudinea medie se cifrează la cca. 800 m.
Energia de relief are valori mai mari în partea de vest, datorită situării pe linia altitudinilor maxime ale Munţilor Stânişoarei şi nivelului de bază coborât al reţelei hidrografice, valorile fiind mai moderate în partea de est, îndeosebi în bazinul Nemţişorului.
Densitatea fragmentării reliefului prezintă valori moderate, specifice ariei flişului est-carpatic, cu unele diferenţieri dictate de suportul litologic şi poziţia în cadrul ariei montane.
La nivelul formelor medii ale reliefului, domină versanţii, care în general se caracterizează prin valori ridicate ale pantelor la nivelul ariei montane şi prin valori mai coborâte, de 3-7o în aria subcarpatică (cu excepţia Culmii Pleşului, unde panta medie a versanţilor depăşeşte 15o). Aceste valori ale declivităţii duc la instalarea unor procese de modelare destul de intense, mai ales unde apar şi alţi factori favorizanţi cu caracter local (despăduriri, păşunat excesiv, alternanţe litologice, perturbări ale regimului hidrogeologic ş.a.).Tot la nivelul formelor de relief cu pante reduse sau plane se înscrie întreaga suită a formelor de acumulare fluvială: luncile şi terasele fluviale ale principalelor râuri (Ozana, Nemţişor, Agapia, Cracău). Pe ansamblu, domină morfosculptura, având în vedere ponderea deosebită a suprafeţelor înclinate (îndeosebi a versanţilor), morfostructura implicându-se doar în situaţia prezenţei unor linii structurale importante (anticlinalul Doamna-Horaiţa, fruntea pânzei flişului extern şi a celei pericarpatice) şi în cazul litofaciesurilor rezistente la acţiunea factorilor externi.
Pe teritoriul parcului întâlnim o formaţiune geomorfologică naturală, pe care localnicii au denumit-o „Peştera Sfînta Teodora”, şi care conform legii se poate încadra în clasa C – peşteri de importanţă locală, protejate pentru semnificaţia lor geologică, peisagistică, hidrologică, istorică, potenţial turistic sau pentru dimensiunile lor.
Această peşteră este situată într-un spaţiu îngust dintre doua stânci înalte, lângă Schitul Sihla în partea de nord şi are o importanţă deosebită pentru creştinii ortodocşi, deoarece se spune că în ea a trăit Sfânta Teodora de la Sihla ( în interior a fost creat un altar de rugăciune, luminat mereu de lumânări şi candele aprinse de vizitatori).
* Descrierea traseelor turistice
* Schitul Sihla – Poiana Ciungi – M-rea Varatec
Durata: aprox 4 ore
Dificultate: medie
Marcaj: punct albastru în cerc alb.
Altitudinea maxima: 940 m
Altitudinea minima: 550 m
Lungime: 8.8 km.
Traseul este o relaxare pentru iubitorii de drumetii, fiind presarat cu pante medii si line, cu numeroase puncte de belvedere si o flora foarte variata. Din poiana Ciungi, in zilele cu vizibilitate buna, se poate admira masivul Ceahlau, toata valea Cracaului si vatra satului Varatec.
* M-rea Secu – M-rea Agapia Veche
Durată: 1 – 1 ½ ore
Marcaj: punct roşu cu bordură albă.
Altitudinea maxima: 855 m
Altitudinea minima: 540 m
Lungime: 3.9 km.
Descrierea generală a traseului:
traseul face legătura între M-rea Secu şi M-rea Agapia Veche;
cu excepţia poienilor din apropierea Mănăstirii Agapia Veche, traseul se desfăşoară numai prin pădure. Parcurgând acest traseu poţi observa diverse tipuri de arborete din punct de vedere al compoziţiei, vârstei, etc.;
de asemenea, pe traseu se află izvoare, un observator vechi, arbori scorburoşi, iar în locurile deschise poţi admira panorame.
Plecarea se face de la poarta mănăstirii Agapia şi se porneşte pe lângă livada mănăstirii. De aici se porneşte în urcare spre grădină, un luminiş cu o varietate mare de specii florale şi arbustiere. Acest drum merge pe aceleaşi coordonate cu traseul M-rea Agapia Veche – Schitul Sihla, asta întâmplându-se până în coama dealului unde există o separare de sensuri. Din acest punct traseul nostru începe o coborâre destul de accentuată care are ca punct final Mănăstirea Secu.
* Schitul Sihla – M-rea Agapia
Durata: aprox 2 ore pedestru sau 30 minute cu masina
Dificultate: redusa
Marcaj: triunghi albastru cu bordura alba.
Altitudinea maxima: 940 m
Altitudinea minima: 530 m
Lungime: 7.0 km.
Acest traseu poate fi parcurs atat cu masina cat si pedestru, si face legatura dintre schitul Sihla si M-rea Agapia.
* M-rea Agapia Veche – Schitul Sihla
Durată: 2 – 2 1/2 ore
Dificultate: medie
Marcaj: cruce rosie in patrat alb
Altitudinea maxima: 940 m
Altitudinea minima: 715 m
Lungime: 6.3 km.
Traseul porneşte de la Mănăstirea Agapia Veche, în amonte. În zonă se găsesc doua tipuri de marcaje turistice:
Punct roşu în cerc alb, pentru traseul Agapia Veche – Secu.
Cruce roşie în pătrat alb, pentru Agapia Veche – Sihla.
Dupa 20 de minute de mers intram intr-o poiană cu un punct de odihnă cu băncuţă. Ultimii 300 metri înainte de a ajunge aici sunt în pantă destul de mare. Imediat apare o potecă spre dreapta, care merge spre Secu (punct roşu în cerc alb), cu indicator pe care se specifică distanţa de 3 km până la Secu. În continuare se merge pe limita dintre OS Văratec şi OS Tg. Neamţ. Se trece pe lângă borna 164 din UP III Agapia. Imediat după bornă urmează 250 – 300 m cu pantă destul de mare. Punct de belvedere, situat într-o poiană mare. Poteca merge în continuare pe limita dintre ocoale, având pădurea de răşinoase imediat în dreapta.
* Schitul Sihla – M-rea Sihastria
Durata: 1 – 1 ½ ore
Dificultate: redusă
Marcaj: cruce albastră în pătrat alb
Altitudinea maxima: 940 m
Altitudinea minima: 610 m
Lungime: 4.1 km.
Descrierea generală a traseului:
traseul face legătura între Schitul Sihla şi M-rea Sihăstria, din acest motiv fiind un traseu frecventat de turiştii pelerini şi călugări;
este un traseu ce se desfăşoară numai prin pădure, un traseu de coborâre sau de urcare în sens invers;
la aproximativ jumătatea sa, traseul intersectează drumul forestier Alb Negru, drum ce face legătura între M-rea Sihăstria, Schitul Sihla şi M-rea Agapia.
Plecarea se face de la poarta schitului Sihla şi se porneşte de-a lungul scărilor, după care se traversează un arboret de molid pe o cărare pavată cu piatră. De aici se porneşte în urcare printr-un peisaj plin de stânci şi locuri întunecoase. Se urcă practic prin aceleşi peisaj aproximativ 30 minute, moment în care se întâlneşte un podeţ peste care, dacă se traversează se ajunge la un loc mirific atât din punct de vedere peisajistic cât şi monarhal, denumit schitul Sfânta Teodora.
* M-rea Neamt – Schitul Pocrov – Sat Leghin
Durata: 2 – 2 ½ ore
Dificultate: medie
Marcaj: Cruce galbenă în pătrat alb
Altitudinea maxima: 670 m
Altitudinea minima: 486 m
Lungime: 3.7 km.
Acest traseu face legătura între edificiul culturalo-monarhal Mănăstirea Neamţului şi satul Leghin, comuna Pipirig. Este un traseu cu un grad de dificultate peste medie, destul de lung şi de greu deoarece sunt porţiuni cu pante peste 10°. Lungimea estimativă a acestui traseu este de 5,9 km, timpul estimativ de parcurgere a lui fiind de 3 – 4 ore.
Pornirea se face din parcarea situată în faţa Centrului Social Cultural Paisie de la Neamţ, clădire ce face parte din întregul complex de clădiri a Mănăstirii Neamţului. Din acest punct călătorul o porneşte pe lângă sediul Ocolului Silvic Mănăstirea Neamţului şi apoi pe lângă Oficiul Poştal Mănăstirea Neamţului. Se porneşte într-un urcuş la început cu o pantă uşoară, urcuş care trece pe lângă o stână tradiţională. Din acest punct se trece de barieră şi se intră în pădure. De aici începe greul deoarece panta creşte şi se urcă destul de anevoios. Se trece prin câteva luminişuri dar şi printr-un codru des şi destul de întunecos, preţ de două ore după care se ajunge la Schitul Pocrov, ctitorie din 1714 a Sfântului Ierarh Pahomie, monah din Mănăstirea Neamţ şi episcop al Romanului între 1707 şi 1714. Biserica este construită din bârne pe temelie de piatră. La acest lăcaş de cult se poate admira şi închina la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului. De aici se porneşte pe lângă gardul schitului tot la deal şi într-o urcare destul de lină. Se observă pe acest versant că sunt numeroase intersecţii de drumuri forestiere, fiecare trecere fiind marcată corespunzător astfel încât călătorul să nu se rătăcească. Din momentul ajungerii în coama dealului se coboară spre ajugându-se, ca punct final al acestui traseu, lângă cimitirul din satul Leghin, comuna Pipirig, unde traseul se opreşte la intersecţia cu DN 15B, drum ce pleacă de la Târgu Neamţ şi ajunge la Poiana Largului.Portiunea de traseu dintre M-rea Neamt si schitul Pocrov se poate parcurge si cu masina urmarind drumul forestier, asta cand drumul este uscat.
* Cetatea Neamtului – Monumentul Eroilor
Durată: 1 ora
Dificultate: medie
Marcaj: patrat alb cu dunga o dunga rosie, verticala, in mijloc
Altitudinea maxima: 565 m
Altitudinea minima: 468 m
Lungime: 3.4 km.
Descrierea generală a traseului:
traseul face legătura între Monumentul Eroilor şi Cetatea Neamţului;
parcurgând acest traseu poţi admira o panoramă a oraşului Târgu Neamţ, dar şi frumuseţile naturii;
O parte a traseului se suprapune cu traseul „Cetatea Neamţului – Staţiunea Oglinzi”, respectiv partea din apropierea cetăţii. Este un traseu în care alternează porţiunile de urcuş şi porţiunile de coborâş, proporţia dintre acestea fiind aproximativ egală.
Acest traseu face legătura între centrul oraşului Târgu Neamţ şi punctele de atracţie turistică Cetatea Neamţului şi Monumentul Eroilor.
Pornirea acestui traseu turistic se face din spatele motelului Casa Arcaşului, un vechi şi renumit aşezământ închinat bucătăriei tradiţionale moldoveneşti. Pornind din acest punct se urcă aproximativ 30 de minute pe un drum ascensional cu o pantă relativ ridicată până se ajunge la podul care asigură intrarea în Cetatea Neamţului.
În acest punct, călătorul îşi odihneşte sufletul contemplând celebra cetate care a rămas în istorie drept una din puţinele construcţii de acest fel ce nu a putut fi cucerită vreodată, indiferent de ce epocă istorică vorbim.
După ce se iese din cetate, traseul se continuă de-a lungul coamei dealului ce adăposteşte cetatea, suprapunându-se pe această porţiune cu drumul forestier Cetate. Această porţiune este foarte uşor de străbătut, traseul fiind practic plan, fără dificultate.
De aici încolo, traseul iar începe să urce, la început pe o pantă ridicată ( aproximativ 500 de metri ) după care se continuă cu o pantă lină până în vârful pantei. În acest loc există o poiană în care călătorul se poate delecta cu o apă rece de izvor şi cu fructe de pădure culese de pe numeroşii rugi aflaşi in poiană.
Din acest punct se începe coborârea spre Monumentul Eroilor, coborâre lină şi uşoară prin numeroase luminişuri, poieni dar şi un punct de belvedere din care se poate vedea toată zona formată de oraşul Târgu Neamţ şi satele limitrofe.
Sosirea este la Monumentul Eroilor, monument dedicat corpului de Vânători de Munte ai Armatei Române şi eroilor Primului Război Mondial. Aflată la o altitudine de 491 de metri, cu aproape 100 de metri deasupra oraşului, construcţia poate fi remarcată cu uşurinţă de la depărtare.Monumentul-mausoleu a fost inaugurat la 29 iunie 1939, în cadrul unei ceremonii solemne la care a participat regele Carol al II-lea.
* Cetatea Neamtului – Statiunea Oglinzi
Durată: 1 ora
Dificultate: medie
Marcaj: triunghi roşu cu bordură alb
Altitudinea maxima: 535 m
Altitudinea minima: 408 m
Lungime: 3.1 km.
Traseul urmareste o vreme traseul „Cetatea Neamtului – Monumentul Eroilor”, la un moment dat despartindu-se, loc in care traseul „Cetatea Neamtului – Oglinzi ” merge inainte, iar traseul Cetatea Neamtului – Monument merge in dreapta.
Acest traseu face legătura între staţiunea balneo-climaterică Oglinzi şi punctul de atracţie turistică Cetatea Neamţului. Este un traseu relativ scurt şi uşor de străbătut, fiind presărat cu numeroase locuri de popas şi luminişuri. Timpul de parcurgere al acestiu traseu este de 2h – 2h30min. Pornirea acestui traseu turistic se face din faţa hotelului Oglinzi şi îşi incepe ascensiunea pe un drum forestier cu panta lină. Traseul se continuă prin pădure, având posibilitatea de a stinge setea de la un izvor situat aproximativ la mijlocul traseului. Traseul oferă şi posibilitatea unor privelişti superbe a zonei Neamţului în punctul de belvedere situat în vârful pantei. Din acest punct se coboară, ajungându-se la punctul de intersecţie cu traseul Cetatea Neamţului – Monumentul Eroilor. Traseul se continuă de-a lungul coamei dealului ce adăposteşte cetatea, suprapunându-se pe această porţiune cu drumul forestier Cetate. Această porţiune este foarte uşor de străbătut, traseul fiind practic plan, fără dificultate. Punctul final îl reprezintă celebra cetate care a rămas în istorie drept una din puţinele construcţii de acest fel ce nu a putut fi cucerită vreodată, indiferent de ce epocă istorică vorbim.
* Peştera Sfânta Teodora (Sihla) – Schitul Daniil Sihastru – Capăt sat Mitocu Bălan
Durată: 1 ora
Dificultate: medie
Marcaj: triunghi roşu cu bordură alb
Altitudinea maxima: 535 m
Altitudinea minima: 408 m
Lungime: 3.1 km.
Descrierea generală a traseului:
traseul face legătura între Peştera Sfânta Teodora (Schitul Sihla) şi Schitul Daniil Sihastru, pe de o parte, şi între Schitul Daniil Sihastru şi satul Mitocu Bălan, pe de altă parte;
pe acest traseu se găsesc locuri cu stâncării (Râpa lui Coroi), ochiuri, poieni, locuri propice observării cerbului, căpriorului, râsului, ursului, etc. Traseul se intersectează cu traseul 5, în apropierea bordeiului de vânătoare, şi a parchetului cu observator;
partea de la Peştera Sfânta Teodora la Schitul Daniil Sihastru, este frecventată de turişti pelerini, în timp ce partea de la Schitul Daniil Sihastru la Mitocu Bălan este mai liniştită, şansele de a surprinde speciile sălbatice fiind mai mari.
* Programe turistice
* PE URMELE ZIMBRILOR
Preluarea turistilor ;
Cazare( la Administraţiei Parcului Natural Vânători Neamţ pentru grupuri de până la15 persoane, la pensiunile din zonă pentru grupuri mai mari)
Transportul grupului :
cu mijloace proprii de transport
cu mijloc de transport închiriat de APNVNT
La finele fiecarui program se organizeaza foc tabără.
DESCRIERE PROGRAM
Ziua 1: traseu pedestru (dificultate scăzuta)
08.30 Micul dejun ;
09.30 Prezentări despre Parcul Natural Vânători Neamţ şi zimbru în sala de conferinţă proprie(aprox. 1h)
10.00 Vizitarea ţarcului de preeliberare zimbri şi observarea acestora în semilibertate (2.5h – 3 h)
13.00 Vizitarea grădinii zoologice “Dragoş-Vodă”;( aprox.1 h).
14.00 Pranz la pensiune ;
15.30 Vizitare la Mănăstirea Neamţului şi Schitul Pocrov( 2.5h – 3 h).
19.00 Cina la pensiune ;Foc de tabara
Parcurgerea traseului necesită echipament adecvat (bocanci, umbrele, pelerine).
* NATURA ŞI SACRALITATE
Preluarea turiştilor ;
Cazare( la Administratia Parcului Natural Vânători Neamţ pentru grupuri de până la15 persoane, la pensiunile din zona pentru grupuri mai mari)
Transportul grupului :
cu mijloce proprii de transport
cu mijloc de transport închiriat de APNVNT
La finele fiecarui program se organizeaza foc de tabără.
DESCRIERE PROGRAM
Ziua 1 : (dificultate scăzută)
08.30 Micul dejun;
09.30 Vizitare Mănăstirea Neamţ( incluzând schitul Vovidenia, seminarul teologic) (2h – 2.5 h);
12.00 Vizitare Schit Pocrov(pe jos) (2h )
14.00 Prânz la o pensiune
15.30 Vizitare Mănăstirea Secu (1h)
17.00 Vizitare Mănăstirea Sihăstria (1 h )
18.00 Vizitare schitul Poiana lui Ion (pe jos) (1.5 h – 2 h)
20.00 Cina la o pensiune ; Foc de tabără
Parcurgerea traseului necesită echipament adecvat (bocanci, umbrele, pelerine).
Ziua 2:
08.30 Micul dejun ;
09.30 Vizitare Mănăstirea Secu- în cazul în care este o zi separată (1 h)
12.00 Vizitare Mănăstirea Agapia Veche( pe jos) (1.5 h – 2 h)
13.30 Pranz monahal
15.00 Vizitare Mănăstirea Agapia Noua( pe jos) (1 h)
17.00 Vizitare Mănăstirea Varatic (pe jos) ;(2 h).
18.30 Vizitare Cetatea Neamţului, (auto) (1 h).
20.00 Cina ; Foc de tabără.
Parcurgerea traseului necesită echipament adecvat (bocanci, umbrele, pelerine).
Ziua 3:
08.30 Micul dejun ;
09.30 Vizitare Mănăstirea Sihăstria ( se vizitează daca este zi separată – auto)
13.00 Vizitare Schit Sihla – pe jos( 2 h )
14.00 Prânz monahal
17.00 Vizitare M-rea Agapia (pe jos)(1.5h – 2 h)
18.30 Vizitare Casa – muzeu a artistului popular Vasile Găman – Sat Lunca (com. Vânători Neamţ) – auto
20.00 Cina ; Foc de tabără.
Parcurgerea traseului necesită echipament adecvat (bocanci, umbrele, pelerine)
Ziua 4 :
08.30 Micul dejun
09.30 Deplasare în localitatea Mitoc(auto) (1 h)
12.00 Vizitare Schitul Daniil Sihastru(pe jos); (3 h )
13.00 Vizitare Sihla( pe jos)( 0.5h – 1 h)
14.00 Prânz monahal
17.00 Vizitare Mănăstirea Agapia – pe alt traseu (2 h)
19.30 Cina festivă traditional moldoveneasca ;Foc de tabără
Parcurgerea traseului necesita echipament adecvat (bocanci, umbrele, pelerine)
* TURUL MANASTIRILOR DIN RAZA PARCULUI NATURAL VÂNĂTORI NEAMŢ(traseu numai auto)
Preluarea turiştilor ;
Cazare( Administraţia Parcului Natural Vânători Neamţ pentru grupuri de până la15 persoane, la pensiunile din zonă pentru grupuri mai mari)
Transportul grupului : a. cu mijloace proprii de transport
b. cu mijloc de transport închiriat de APNVNT
La finele fiecarui program se organizează foc tabără.
DESCRIERE PROGRAM
08.30 Micul dejun ;
09.30 Vizitare Mănăstirea Neamş (1h)
10.30 Vizitare Mănăstirea Secu (1h)
12.00. Vizitare M-rea Sihăstria (1h– 1.5 h);
13.00 Vizitare Schitul Sihla (1 h )
14.00 Prânz monahal
15.30 Deplasare la M-rea Agapia;
16.00 Vizitare M-rea Agapia;(1h – 1.5 h)
17.30 Vizitare M-rea Varatec ( 1 h )
19.00 Cina festiva traditional moldovenească ; Foc de tabără
Turiştii pot să aleagă pachetul complet de programe turistice în functie de posibilitati.
* Obiective turistice naturale
* Rezervatia Codrii de Arama
Rezervaţia forestieră „Codrii de aramă” este situată în comuna Agapia, pe dealul Filiorul, la o altitudine cuprinsă între 550 şi 650 metri şi are o suprafaţă de cca. 10 ha.
În rezervaţie există peste 300 specii de plante. Cei mai în vârstă arbori, din specia gorun, au vârsta de peste 135 ani.
* Rezervatia Padurea de Argint
Situată pe teritoriul comunei Agapia, la altitudinea de 540 m. Pădurea de argint este un arboret de mesteacăn, cu arbori în vârsta de 20 – 100 ani, în suprafaţă de 2,4 ha.
Este rezervaţie forestieră şi peisagistică.
În trecut, Pădurea de Argint, avea o suprafaţă mai mare, de aproximativ 20ha.
Din anul 1972 este considerată rezervaţie naturală de interes naţional.
* Obiective turistice antropice
* Manastirea Neamt
Mănăstirea Neamţ a fost ctitorită în secolul al XIV de Petru I Muşat, apoi de Alexandru cel Bun. La 1497 domnitorul Ştefan cel Mare înalţă în curtea interioară Biserica cea mare, cu hramul „Înălţarea Domnului”, la 40 de zile după Paşte. Arhitectura bisericească este specific moldovenească, cu faţade bogat împodobite cu motive ornamentale, fiind cel mai reprezentativ monument al arhitecturii din timpul lui Ştefan cel Mare. Pictura în frescă originală s-a mai păstrat în pridvor, pronaos, naos şi altar, precum şi în încăperea mormintelor.
Adevăratul organizator al acestei mănăstiri a fost stareţul Paisie (1779-1794), un pios călugăr şi un mare organizator. Epoca lui poartă şi azi numele de epoca paisiană. Lui i se datoreşte întemeierea bolniţei bătrânilor şi bolnavilor precum şi organizarea tipografiilor şi atelierelor. Pe la 1837 erau 1500 de calugari, ulterior numarul acestora scăzând constant.
Prin restaurările din ultima perioadă mănăstirea a căpătat înfăţişarea iniţială ce se poate admira şi azi. Centru mănăstiresc de mare tradiţie pentru întreaga ortodoxie, mănăstirea posedă una din cele mai vechi biblioteci din ţară, cu peste 18.000 volume, manuscrise în limba slavonă, greacă şi română din sec. XIV-XIX. Mănăstirea Neamţ şi-a adus o contribuţie deosebită la dezvoltarea culturii şi artei medievale româneşti. În faţa mănăstirii se află construcţia monumentală a aghiazmatarului, specifică aşezământului.
Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, cat si alti domnitori care au urmat la scaunul Moldovei si care voiau sa-si asigure sprijinul bisericii, au inzestrat manastirea cu sate, mosii intinse, paduri, vii, prisaci, mori, iazuri si altele. Pe mosiile manastirii, intocmai ca si pe cele ale marilor boieri, faceau munca obligatorie nenumarati tarani. In felul acesta, manastirea a devenit unul din cei mai mari proprietari feudali, ceea ce i-a permis sa participe la viata politica a Moldovei. In primii ani de guvernare ai lui Alexandru cel Bun, raporturile domnului cu biserica se caracterizeaza printr-o oarecare lipsa de autoritate, pe care treptat voievodul o va lichida. In titulatura unui doccument din 1407, mitropolitul Iosif mentioneaza pe domn dupa el, pe locul al doilea. In 1428, cand Alexandru subordoneaza unei manastiri 50 de biserici din diferite sate, dispunea „ca nici un mitropolit, nici slugile lui, nici dregatorii lui, sa nu se amestece „. In interval de 21 de ani raporturile intre domn si biserica se inversasera.
Stefan cel Mare va avea o deosebita grija pentru manastire, intarindu-i privilegiile acordate de domnitorii de dinaintea lui, inzestrand-ocu un clopot in 1485, cu un panaghiar in 1502 s.a. Ce infatisare avea manastirea in veacurile XV-XVI, epoca ei de stralucire, este greu de presupus. Din constructiile de atunci n-au ajuns pana la noi decat biserica lui Stefan cel Mare si partea inferioara a turnului clopotnita, zidit de Alexandru cel Bun. Plecand de la acestea si cele cateva stiri culese din arhiva manastirii, se poate insa crede ca in vremea aceea curtea centrala era imprejmuita cu un zid inzestrat cu obisnuitele mijloaace de aparare si intarit cu turnuri la cele patru colturi. Se intra ca si astazi, pe sub turnul de mijloc, care avea insa o inaltime mai mica. Putine sunt stirile despre starea manastirii in secolele XVI, XVII si XVIII, insa cert este ca indeosebi in ultimele doua veacuri, ea a cunoscut o perioada de stagnare si chiar de regres.” (Constantin Prisnea – Manastirea Neamt, Ed. Meridiane, Bucuresti 1964).
Potrivit documentelor, Manastirea Neamt fiinta in veacul al XIV-lea ca organizatie calugareasca ortodoxa; inceputurile ei sunt mult mai vechi, dar cercetatorul nu poate stabili, pe baza izvoarelor iszorice cunoscute pana acum, cine a intemeiat aceasta manastire,in ce imprejurari si cand anume. Cel dintai domnitor moldovean care, cum atesta documentele, a daruit Manastirii Neamt sate si mosii este Petru Musat. Acesta a zidit Cetatea Neamt, a integrat-o definitiv in sistemul de aparare al tarii si, potrivit unei traditii puternice, tot el ar fi cladit la Manastirea Neamt, pe locul vechiului schit de lemn, o biserica de piatra, care a fost inconjurata de urmasii sai in scaunul Moldovei cu chilii calugaresti, diferite cladiri, turnuri si ziduri de aparare. Pe latura dinspre vest a patrulaterului – incinta, la mijloc, strajuieste turnul clopotnita, strabatut la baza de gangul boltit al intrarii. Partea inferioara a turnului clopotnita este zidita, probabil, pe vremea Domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), iar cele doua parti superioare, mai tarziu. O parte din bolta semicilindrica a gangului – aceea dinspre rasarit – este acoperita cu picturi reprezentand scene inspirate din vechiul roman popular „Varlaam si Ioasaf”. Unele scene in care apar: o cladire asemanatoare cu biserica zidita la Manastirea Neamt de Stefan cel Mare, un tanar principe, care, seamana cu domnitorul ctitor si unele costume caracteristice veacului al XV-lea au condus pe unii la concluzia ca aceasta pictura ar fi din veacurile XV-XVII.
Cladirile incintei, asa cum se prezinta ele astazi, dateaza din veacurile XVIII-XIX. Diferite insemnari, din care unele pe piatra, arata ca inainte de veacul al XVIII-lea au existat alte cladiri: o trapeza si cuhnie (bucatarie) zidite de Alexandru Cornea (1540), o clisiarnita zidita de Ilias (1546-1551), chilii si turnuri, inaltate de diferiti domnitori si ierarhi moldoveni, care din cauza unor incendii, unor pradaciuni si unor intamplari dureroase s-au ruinat. O data cu veacul al XVIII-lea, a inceput, prin osardia vietuitorilor manastirii, actiunea de reconstructie si reinnoire.
In anii 1958-1961, a fost reconstruita, intre chiliile de pe latura de est, biserica Sfantul Gheorghe. Acest lacas fusese zidit, la inceputul veacului al XIX-lea, pe locul unde altadata Petru Musat inaltase cea dintai biserica din piatra. Deoarece biserica din veacul al XIX-lea stirbea maretia si frumusetea ctitoriei lui Stefan cel Mare, s-a hotarat reconstruirea ei in mijlocul laturei de est a incintei manastiresti. Vechile temelii ale bisericii Sfantul Gheorghe, ca si cele ale altor vechi cladiri din incinta,sunt marcate prin linii de piatra. In jumatatea dinspre nord a curtii interioare, domina maiestuos monumentala biserica Inaltarea Domnului. Imprejurari si fapte necunoscute – un cutremur, poate cel din 1471, un incendiu sau un atac vrajmas – subrezisera grav cel dintai locas de piatra din Manastirea Neamt, zidit de Petru Musat. Slavitul Voievod Stefan, de numele caruia sunt legate atat de multe biserici si manastiri, atat de mari infaptuiri, nu putea trece cu vederea cea mai importanta manastire din Moldova. De aceea in ultimul deceniu al veacului al XV-lea, el a zidit locasul care prin planul si liniile sale maiestrit proportionate, ca si prin bogata si variata decoratie a fatadelor, uimeste pe cel ce se gaseste in fata lui.
* Manastirea Varatec
La 12 km de Târgu Neamţ şi la 40 km de Piatra-Neamţ, amplasată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Văratec este, fără îndoială, unul dintre cele mai cunoscute şi mai vizitate monumente ale judeţului Neamţ.
Printre ctitorii acestui aşezământ nu aflăm nici nume voievodale şi nici pe cele ale unor mari dregători ai ţării. Tradiţia pomeneşte numele Maicii Olimpiada, călugărită în fostul Schit Topoliţa din apropierea Văratecului şi venită apoi de la Schitul de maici de la Durău, care, între anii 1781-1785, întemeiază o mică isihie în poiana Văratec, cumpărată de la pădurarul Ion Bălănoiu. De altfel, Maica Olimpiada (Bălaşa Herescu înainte de călugărie) va juca un rol important în aşezarea şi dezvoltarea obştii monahale de la Văratec, sacrificând întreaga avere, stăreţind de trei ori şi stingându-se aici în 1842, la venerabila vârstă de 85 de ani.
După constituirea nucleului monahal de la Văratec în perioada 1781-1788, prima stareţă rânduită aici de Paisie Velicicovschi e Maica Nazaria de la Durău şi în 1794 se ridică o a doua biserică de lemn, mai ales că între timp Schitul Văratec se unise cu Schitul Topoliţa, beneficiind şi de veniturile pe care le aduceau moşiile acestuia. În 1803, prin hotărârea Mitropolitului Veniamin Costache, Văratecul se uneşte cu Agapia, dar pentru scurtă vreme. Ceva mai târziu, în 1808, când numărul monahiilor crescuse spectaculos, a început construcţia actuală, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, eveniment consemnat şi în inscripţia din pridvor, scrisă în limba română cu alfabetul latin:
La anul 1808 s-au zidit această biserică ce să prăznuieşte hramul Adormirea Maicii Domnului prin osteneala Sfin. sale a pre. cuvi. Părintelui Iosif Duhovnicul şi a stariţei Olimpiadii, iar cei întâi ctitori au fost maicile din acest locaş. Al doilea mari ctitori au fost Doamna Elenco Paladi, care au dăruit 3 moşii şi maica Elisabeta Balş au dăruit moşia Vultureşti, maica Safta Brâncoveanu au hărăzit moşiile Osica şi Vlădulenii cu mai multe îndatoriri în testamentul său, iar celelalte moşii, vii şi acarete ce au dăruit şi alţi ctitori sunt scrisă în cartea vieţii spre vecinica lor pomenire. 1841, octomvrii 20.
Abia încheiată zidirea noii biserici (în 1812) şi mănăstirea trece prin grelele încercări ale anului 1821: odoarele sunt jefuite, călugăriţele izgonite sau ucise şi însăşi Maica Olimpiada a scăpat cu mare greutate „de sabie” fiind adăpostită la Mănăstirea Secu, unde a participat direct la terifiantele momente petrecute acolo.
În anul 1900 un puternic incendiu mistuie cea mai mare parte a chiliilor, arzând şi acoperişul bisericii mari împreună cu cele două turle de lemn care se adăugaseră ulterior, şi care nu au mai fost refăcute. Actualul complex de clădiri din incinta mănăstirii Văratec s-a construit după incendiul din 1900, doar zidul înconjurător – ridicat între 1808-1812 – păstrându-se în forma sa iniţială.
* Manastirea Agapia
Actuala aşezare a Mănăstirii Agapia a fost aleasă în secolul al 17-lea.Un număr de călugări care au trăit la vechiul schit Agapia ,situat la 2 kilometri mai sus , au construit o mică biserică din lemn („Sfântul Ioan Teologul” Biserica din zilele noastre).O inscripţie Slavonă deasupra intrării certifică că această biserică a fost construită între 1642 şi 1644 de faimosul architect Ionasc Ctisi Constantinopolitanul. De-a lungul istoriei va fi jefuita de invazia turcilor şi tătarilor şi chiar transformată în grajd de către polonezi (1680), sub conducerea faimosului Ioan Sobieski. La mijlocul secolului al 19 –lea se face prima renovare integrală a principalei biserici, cu care ocazie Nicolae Grigorescu face pictura interioară, dupa aceasta biserica aratănd ca o clădire tipică neo clasicismului. Mănăstirea are o biblioteca cu cărţi foarte vechi şi un muzeu cu artă religioasă medieval. Pot fi găsite, de exemplu, icoane vechi ca Icoana Maicii Domnului din Hodigitria din secolul al 14-lea.Este una din cele mai mari mănăstiri din lumea ortodoxa .Pe langă satul mănăstiresc, se poate vizita casa memorială a binecunoscutului scriitor roman, Alexandru Vlahuţă.
* Manastirea Agapia Veche
Schitul Agapia („Vechea Agapia” sau”Agapia din deal”), fost succesiv fondată între secolul al 14-lea şi secolul al 17-lea de stareţul Agapie ,voievodul Petru Rareş şi prinţesa Anastasia .A fost reconstruit în întregime între 1990-1994 folosindu-se grindă groasă de pin ,dar clopotniţa este originală.De aici se poate ajunge la Mănăstirea Secu şi Mănăstirea Sihăstria prin potecile munţilor.
* Manastirea Secu
Manastirea Secu este o vatra monahala de intensa traire duhovniceasca a carei vechime se ridica la aproape 500 de ani. In jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetatii Neamtului, pe valea Paraului Secu, se aseaza un grup de sihastri care vor intemeia mai apoi, in anul 1530, sub conducerea Ieroschimonahului Zosima, calugar de la Manastirea Neamt, schitul cu acelasi nume: Schitul lui Zosima.
Domnitorul Petru Rares (1527-1546) a cladit biserica Schitului Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului manastirii. Schitul a fost ingradit cu zid de piatra in anul 1550 de catre Doamna Elena, sotia voievodului, si de fiii sai. Din acest zid se mai pastreaza astazi o mica parte: la intrarea in manastire, in dreptul actualei biserici a cimitirului, unde, in urma cu cinci secole, fusese poarta de intrare in schit si clopotnita acestuia.
Acelasi domnitor, Petru Rares, in prima lui domnie, a intarit stapanirea asupra pamanturilor ce apartineau mosiei Cetatii Neamtului, daruindule calugarilor de pe valea Paraului Secu. Episcopul Melchisedec Stefanescu, vorbind despre inceputurile Manastirii Secu, aminteste ca pana in anul 1910, pe zidul clopotnitei din manastire, in nisa unde se afla acum o fresca cu Sf. Ioan Botezatorul, se gasea pisania originala de la biserica construita de Voievodul Petru Rares, pisanie care sa deteriorat din cauza asprimii vremurilor.
In vremea voievozilor Alexandru Lapusneanu (1552-1561 si 1564-1568), Petru Schiopu (1574-1579 si 1581-1591) si Aron Tiranul (1591-1595), Schitul lui Zosima mai primeste cateva danii spre folosinta si intretinerea calugarilor sihastri din aceste locuri.
Spre sfarsitul veacului al XVIlea, Schitul lui Zosima cunoaste o dezvoltare deosebita, mai ales din punct de vedere economic: daniilor particulare li se adauga acum danii si confirmari domnesti, iar numele egumenului Dosoftei, unul dintre ucenicii lui Zosima, este des pomenit in pricinile de vecinatate cu mai vechii si puternicii calugari de la Manastirea Neamt.
In secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Tarii de Jos, tatal cunoscutului cronicar Grigore Ureche, impreuna cu sotia sa Mitrofana, ctitoresc manastirea de piatra, in forma de cetate dreptunghiulara, cu biserica mare in mijlocul zidurilor, careia iau fixat hramul „Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul”, sarbatorit in fiecare an la data de 29 august.
Nestor Ureche ajunsese in randurile celor dintai boieri ai Moldovei sub domnia lui Ieremia Movila, prin bogatia casei sale, catre care se indreptau veniturile a peste 70 de sate, dar si prin istetimea mintii. El avea demnitatea de Mare Vornic, fiind judecator principal al tarii si „mai marele curtii domnesti”.
Marele boier a inzestrat aceasta ctitorie cu odoare, carti si mosii, asa cum erau inzestrate toate manastirile domnesti in vremea voievodului Ieremia Movila. Pe atunci in scaunul Mitropoliei Moldovei era Gheorghe Movila, fratele voievodului, egumen la Manastirea Secu fiind Ieroschimonahul Dosoftei.
Dupa obicei, si la Secu numele ctitorului este mentionat in pisania asezata pe peretele de sud al bisericii mari, pisanie originala scrisa frumos in limba slavona, a carei traducere o redam mai jos:
„Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, cu rugaciunile Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si cu ale Sfantului Ioan Inaintemergatorul si cu ale tuturor sfintilor, cu bunavointa si ingaduinta dreptcredinciosului domnului nostru Io Ieremia Movila Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn Tarii Moldovei si a de Dumnezeu daruitilor sai fii Io Constantin si Alexandru Voievod si cu a celuilalt frate al sau Simeon Movila Voievod si a copiilor sai; si cu binecuvantarea fratelui domniei lor Preasfintitului Gheorghe Moghila, Mitropolitul Sucevei, cu buna ravna dumnezeiasca si cu adevarata avere de la Dumnezeu daruita a adevaratilor ctitori, sau facut acest locas dumnezeiesc si sau zidit spre lauda lui Dumnezeu celui Inalt, in numele Sfantului Slavitului Prooroc Inaintemergatorul si Botezatorul lui Hristos Ioan si a cinstitei lui taieri, de smeritul si mult gresitul si nevrednicul rob al Stapanului Hristos, Nestor Ureche, Marele Vornic al Tarii de Jos si de Doamna lui Mitrofana si de copiii lui: Vasile si Grigore si de alti de Dumnezeu daruiti copii ai lor. Sfintilor parinti petrecatori din acest sfant locas ca sa va rugati lui Dumnezeu pentru noi mult gresitii robi ai lui Dumnezeu, Nestor Ureche si sotia sa Mitrofana si pentru tot neamul lor si pentru iertarea pacatelor lor in vecii vecilor. Amin.
Si sau inceput a se zidi la anul 7110 (1602, n.r.), iunie 7, si sa ispravit in acelasi an, octombrie 5.”
* Manastirea Sihastria
Desi nu in proportia marilor ctitorii voievodale, care au avut un rol insemnat in trecutul Moldovei medievale, Manastirea Sihastria, prin cele trei secole de existenta, evoca totusi cateva momente istorice de seama. In arhitectura manastirea continua cu fidelitate stilul clasic moldovenesc care, in ciuda atator innoiri si adaugiri, se mentine pana intr-o epoca asa de tarzie.
In marile manastiri Neamt, Secu si Agapia se gaseau destui calugari dornici sa continue traditia Cuviosului Daniil Sihastrul si a altor pustnici renumiti. Codrii nestrabatuti din partea locului ofereau cele mai bune conditii. Cateva insemnari pe vechi carti de cult cat si unele urme de chilii atesta ca la inceputul secolului al XVII-lea traiau in imprejurimi numerosi sihastri.
Astfel, infiintarea unei „sihastrii” mai la indemana devenea in chip firesc o necesitate. Faptul fiind cunoscut de episcopul Ghedeon de Husi, ca ucenic al venerabilului mitropolit Varlaam Motoc, acesta intemeiaza in 1655 – fiind deja mitropolit al Moldovei (1653-1659) – prima biserica a schitului Sihastria, pe care o inzestreaza apoi cu chilii si cele de trebuinta. Locul ales a fost „poiana lui Atanasie”, care oferea conditii prilenice unei vieti de sihastrie, iar primii vietuitori, asa cum consemneaza pomelnicul ctitoricesc, au fost sapte sihastri din Manastirea Neamt retrasi mult mai inainte prin partile locului.
Vremurile vitrege care au urmat si mai ales desele incursiuni ale tatarilor de la inceputul sec. al XVIII-lea au facut ca schitul Sihastria sa ajunga intr-o stare aproape de ruina. Indemnat de exemplul inaintasului sau, ca si de frumusetea locului, Episcopul Ghedeon de Roman construieste in anul 1734 o noua biserica mai trainica si incapatoare pe care o inchina Manastirii Secu din apropiere, dupa obiceiul vremii.
In 1821 cetele eteristilor lui Alexandru Ipsilanti, urmarite de turci, se retrag in partile Moldovei, ajungand pana la Manastirea Secu. Lupta sangeroasa care a urmat s-a incheiat cu arderea si pradarea manastirilor din imprejurimi de catre turci, printre care si Sihastria. Schitul nu a ars in intregime. Tezaurul Sihastriei, dupa cum consemneaza pomelnicul ctitoricesc, a fost ascuns in acele zile la Poiana Crucii „sub un fag”, intr-un cazan de arama. Cu timpul taina obiectelor de cult s-a pierdut.
Lucrarile de refacere au inceput abia in anul 1824, cu sprijinul efectiv al mitropolitului Veniamin Costachi si au durat aproape doi ani. S-au refacut atunci biserica de piatra, turnul clopotnita, un corp de chilie in partea de sud, turnul portii si zidul de incinta. Renumitul „calfa pietrar” Nicolae Cerneschi din Botosani a condus lucrarile, contribuind atat cu priceperea sa cat si cu insemnate sume de bani, devenind astfel al treilea ctitor principal al manastirii.
Vechile obiecte de cult fiind pierdute, se lucreaza in acelasi an noi obiecte bisericesti, in atelierele Manastirii Neamt: vase liturgice, candele si cadelnite de argint, doua clopote etc. Astfel, Sihastria isi incepe din nou firul existentei sale, intrerupt timp de patru ani. In anul 1837 se construieste din lemn, pentru serviciul religios din timpul iernii, un paraclis cu hramul Sfintii Parinti Ioachim si Ana si, in continuare, alte doua corpuri de chilii, in partea de est si de nord. In 1842, „o cismea cu doua tevi precum se vede” aducea in incinta „apa racoritoare si de viata datatoare”.
In vara anului 1941 un incendiu necrutator a mistuit paraclisul de lemn si o parte a chiliilor Sihastriei, din care cauza multi calugari au plecat la alte manastiri. Parintele staret Ioanichie fiind batran si bolnav, in 1942 este ales loctiitor de staret Parintele Cleopa.
Prima grija a noului staret a fost refacerea incintei si a chiliilor arse. Cu ajutorul manastirii Neamt, pana in 1944 s-au construit doua corpuri de chilii cu peste 20 de incaperi. Invingand dificultatile aduse de razboi si seceta, obstea condusa de Parintele Cleopa se intareste duhovniceste, creste numeric si, cu mari eforturi, reuseste sa construiasca in 1946 un nou paraclis.
Pe 16 octombrie 1988 a avut loc resfintirea solemna a bisericii centrale, pictata de Protos. Bartolomeu Florea. Slujba de resfintire si Sfanta Liturghie arhiereasca au fost savarsite de Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, impreuna cu Prea Sfintitul Eftimie, Episcopul Romanului si Husilor, inconjurati de un sobor de peste 15 preoti si diaconi in mijlocul a mii de credinciosi.
* Manastirea Sihastria
Desi nu in proportia marilor ctitorii voievodale, care au avut un rol insemnat in trecutul Moldovei medievale, Manastirea Sihastria, prin cele trei secole de existenta, evoca totusi cateva momente istorice de seama. In arhitectura manastirea continua cu fidelitate stilul clasic moldovenesc care, in ciuda atator innoiri si adaugiri, se mentine pana intr-o epoca asa de tarzie.
In marile manastiri Neamt, Secu si Agapia se gaseau destui calugari dornici sa continue traditia Cuviosului Daniil Sihastrul si a altor pustnici renumiti. Codrii nestrabatuti din partea locului ofereau cele mai bune conditii. Cateva insemnari pe vechi carti de cult cat si unele urme de chilii atesta ca la inceputul secolului al XVII-lea traiau in imprejurimi numerosi sihastri.
Astfel, infiintarea unei „sihastrii” mai la indemana devenea in chip firesc o necesitate. Faptul fiind cunoscut de episcopul Ghedeon de Husi, ca ucenic al venerabilului mitropolit Varlaam Motoc, acesta intemeiaza in 1655 – fiind deja mitropolit al Moldovei (1653-1659) – prima biserica a schitului Sihastria, pe care o inzestreaza apoi cu chilii si cele de trebuinta. Locul ales a fost „poiana lui Atanasie”, care oferea conditii prilenice unei vieti de sihastrie, iar primii vietuitori, asa cum consemneaza pomelnicul ctitoricesc, au fost sapte sihastri din Manastirea Neamt retrasi mult mai inainte prin partile locului.
Vremurile vitrege care au urmat si mai ales desele incursiuni ale tatarilor de la inceputul sec. al XVIII-lea au facut ca schitul Sihastria sa ajunga intr-o stare aproape de ruina. Indemnat de exemplul inaintasului sau, ca si de frumusetea locului, Episcopul Ghedeon de Roman construieste in anul 1734 o noua biserica mai trainica si incapatoare pe care o inchina Manastirii Secu din apropiere, dupa obiceiul vremii.
In 1821 cetele eteristilor lui Alexandru Ipsilanti, urmarite de turci, se retrag in partile Moldovei, ajungand pana la Manastirea Secu. Lupta sangeroasa care a urmat s-a incheiat cu arderea si pradarea manastirilor din imprejurimi de catre turci, printre care si Sihastria. Schitul nu a ars in intregime. Tezaurul Sihastriei, dupa cum consemneaza pomelnicul ctitoricesc, a fost ascuns in acele zile la Poiana Crucii „sub un fag”, intr-un cazan de arama. Cu timpul taina obiectelor de cult s-a pierdut.
Lucrarile de refacere au inceput abia in anul 1824, cu sprijinul efectiv al mitropolitului Veniamin Costachi si au durat aproape doi ani. S-au refacut atunci biserica de piatra, turnul clopotnita, un corp de chilie in partea de sud, turnul portii si zidul de incinta. Renumitul „calfa pietrar” Nicolae Cerneschi din Botosani a condus lucrarile, contribuind atat cu priceperea sa cat si cu insemnate sume de bani, devenind astfel al treilea ctitor principal al manastirii.
Vechile obiecte de cult fiind pierdute, se lucreaza in acelasi an noi obiecte bisericesti, in atelierele Manastirii Neamt: vase liturgice, candele si cadelnite de argint, doua clopote etc. Astfel, Sihastria isi incepe din nou firul existentei sale, intrerupt timp de patru ani. In anul 1837 se construieste din lemn, pentru serviciul religios din timpul iernii, un paraclis cu hramul Sfintii Parinti Ioachim si Ana si, in continuare, alte doua corpuri de chilii, in partea de est si de nord. In 1842, „o cismea cu doua tevi precum se vede” aducea in incinta „apa racoritoare si de viata datatoare”.
In vara anului 1941 un incendiu necrutator a mistuit paraclisul de lemn si o parte a chiliilor Sihastriei, din care cauza multi calugari au plecat la alte manastiri. Parintele staret Ioanichie fiind batran si bolnav, in 1942 este ales loctiitor de staret Parintele Cleopa.
Prima grija a noului staret a fost refacerea incintei si a chiliilor arse. Cu ajutorul manastirii Neamt, pana in 1944 s-au construit doua corpuri de chilii cu peste 20 de incaperi. Invingand dificultatile aduse de razboi si seceta, obstea condusa de Parintele Cleopa se intareste duhovniceste, creste numeric si, cu mari eforturi, reuseste sa construiasca in 1946 un nou paraclis.
Pe 16 octombrie 1988 a avut loc resfintirea solemna a bisericii centrale, pictata de Protos. Bartolomeu Florea. Slujba de resfintire si Sfanta Liturghie arhiereasca au fost savarsite de Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, impreuna cu Prea Sfintitul Eftimie, Episcopul Romanului si Husilor, inconjurati de un sobor de peste 15 preoti si diaconi in mijlocul a mii de credinciosi.
* Schitul Piciorul Crucii
In cartea de onoare a Manastirii Sihastria se poate citi: „In ziua de 31 august 1993, I.PS. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, insotit de P.S. Eftimie al Romanului si Husilor si P.S. Casian Galateanul, au sfintit locul pentru un nou schit, ce va purta hramul „Inaltarea Sfintei Cruci”, situat intr-o prea frumoasa poiana ce poarta numele pustnicului Ioan, care a sihastrit in acele locuri in secolul al XVII-lea.
Privind retrospectiv, Parintele Cleopa a evocat calatoria sfintiei sale in acest loc in urma cu cativa ani impreuna cu neuitatul parinte ieroschimonah Paisie Olaru, care inca de pe atunci vorbea de construirea acolo a unui sfant altar, drept marturie ramanand pana astazi o Sfanta Cruce infipta atunci de calugarul cu viata sfanta, Paisie.
Acum, in anul 2005, biserica este ridicata si se picteaza, iar corpul de chilii pentru viitorii vietuitori ai sfantului lacas se afla in stadiul de finalizare.
Deocamdata, supraveghetor si singurul vietuitor al schitului este monahul Dosoftei Lacatusu.
* Schitul Sf. Daniil Sihastrul
La o ora de mers pe jos de la Sihla, spre sud-vest, intr-o poiana aflata pe un varf de munte, se afla Schitul „Sfantul Daniil Sihastru”. Pana acolo duc doua poteci. Una merge pe creasta, iar cealalta serpuieste usor, coborand si urcand pe versantii muntelui. Dupa traditie, pe aici s-a nevoit un timp si Sfantul Daniil Sihastru. Unele urme ale vietuirii pustnicesti, cu o vechime de sute de ani, din aceasta zona puternic isihasta, pot fi vazute si astazi: bordeie (chilii in pamant) si unele inscriptii pe pietre.
La schit se poate ajunge si din Manastirea Sihastria, pe o carare care se desprinde spre dreapta din drumul forestier ce duce catre Sihla.
Inainte de a ajunge la schit, urcusul devine mai abrupt. Dupa ce trece aceasta ultima incercare, calatorul este intampinat de turnul clopotnita care strajuieste intrarea.
Construit in zilele noastre pe locul unor vechi bordeie pustnicesti, acest asezamant monahal duce mai departe faclia vietuirii sihastresti in aceste locuri. In acea zona este foarte friguros si umed, astfel ca sunt conditii grele de vietuit. In vremurile noastre, primul bordei a fost construit aici de catre parintii din Manastirea Sihastria, prin anii 1936-1937, pentru a se retrage la liniste.
Sunt cunoscuti a se fi retras in aceasta zona, pentru un timp, Protos. Calistrat Bobu, Ierom. Ilarion Antohi, Ieroschim. Daniil Tudor. Si Parintele Cleopa a pustnicit in aceste locuri, sau mai multi parinti din obstea Sihastriei s-au retras un timp prin aceste locuri, intre care, pentru scurt timp.
Dupa anul 1990, I.P.S. Mitropolit Daniel binecuvinteaza continuarea lucrarilor din cadrul schitului, care s-au incredintat Manastirii Sihastria. Aceasta a imputernicit pe fratele Daniil Caia cu ducerea mai departe a lucrarilor, care, cu ajutorul manastirii si a mai multor crestini, cei mai multi din satul Mitocul Balan, au ridicat biserica de lemn si chiliile.
Biserica s-a sfintit in data de 4 august 1996, de catre I.P.S. Mitropolit Daniel, impreuna cu un sobor de preoti din Manastirea Sihastria, fiind prezenti un mare numar de credinciosi, si i s-a dat hramul „Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul” si „Cuv. Daniil Sihastrul”.
Cele cateva chilii modeste adapostesc mica obste de cinci parinti ce vietuiesc in schit, iar intr-una din ele se afla bucataria. Schitul nu are locuri de cazare pentru pelerini, nici unui calator nefiindu-i ingaduit sa stea peste noapte in mica asezare sihastreasca. In prezent, egumen al acestui asezamant monahal este Ieromonahul Meletie Muntianu.
* Schitul Sihla
Lasand la vale Manastirea Sihastria, o poteca urca spre Schitul Sihla, cale de 3 km, pe urmele sihastrilor iubitori de Hristos.
Aici si-a petrecut viata pustniceasca si Cuvioasa Teodora, marea sfanta a Sihlei si a Moldovei intregi.
Pestera Sf. Theodora de la Sihla.
Pe prispa ingusta a unei stanci, la adapostul primitor al unui bloc de piatra, se afla doua chilii de lemn, din secolul al XIX-lea, si o bisericuta „dintr-un brad”, lunga doar de cativa pasi.
Construita de „Dumnealui aga Ioanita Pascanul Cantacuzino, precum sa si gaseste scris intr-o Sfanta Evanghelie… la leat 1763…”, cu hramul Schimbarea la fata, biserica „dintr-un brad” se pastreaza in stare aproape initiala. Lucrata in forma de corabie din barne de lemn, biserica este captusita in exterior cu scandura si acoperita cu sita. Interiorul, putin luminat si foarte simplu, mai pastreaza insa, prin intimitatea sa, atmosfera unei epoci de demult. Catapeteasma, aproape in miniatura, a fost pictata in ulei, probabil in secolul al XVIII-lea.
De aici, pe praguri de pietre scobite de pasi omenesti, se coboara in Schitul Sihla. Biserica actuala a schitului, cu hramul Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, dateaza din anul 1813, cand Arhim. Benedict, egumenul Manastirii Secu, o reface aproape in intregime din barne de brad, pe temelia celei mai vechi.
Respectand traditia arhitectonica locala, biserica este construita in plan triconc, cu o singura turla pe naos. In exterior peretii sunt captusiti cu scandura. Acoperisul din sita capata la turla forma de bulb. Intrarea se face prin partea de vest. Interiorul, simplu si pictat, este impartit in pridvor, naos si altar. Pronaosul face corp comun cu naosul. Trei ferestre dispuse in axul absidelor aduc inauntru lumina zilei.
Catapeteasma, sculptata in lemn de tei si poleita cu aur, da un aspect frumos si placut interiorului. Desi fara data, ea pare a fi de o vechime cu biserica. Pictura in ulei a icoanelor din catapeteasma nu este lucrata de acelasi mester. Patru din icoanele imparatesti sunt pictate de „Iulian monah zugravul Sf. Manastiri Slatina la le(at) 1852”. Interiorul bisericii este pictat in fresca de pictorul Vasile Pascu din Focsani, in anii 1973-1974, cand s-au efectuat unele lucrari de restaurare.
In partea stanga, intr-o mica racla de lemn sculptat, se afla cateva particele din moastele unor sfinti. Se gasesc aici capul Cuviosului Ieremia, necanonizat inca, ucenic al Sfantului Paisie Velicikovschi, si particele ale Sfintilor: Ioan Botezatorul, Maria Magdalena, Modest, ale Sfantului Ierarh Iacob, ale celor 14.000 prunci ucisi de Irod si de la Sfintii Cuviosi Parinti ucisi in Sinai si Rait.
Pe latura de vest a incintei, in locul vechiului corp de chilii de lemn construit odata cu biserica, s-a ridicat in ultimii ani un corp nou de chilii din piatra, pentru nevoile crescande ale obstei ce numara astazi nu mai putin de 35 de parinti si frati. Totodata s-a reconstruit si clopotnita si s-au ridicat o trapeza si un arhondaric nou, care primeste cu dragoste pelerinii ce vin in numar destul de mare la schit.
* Schitul Icoana Noua
Intre Manastirea Neamt si Schitul Icoana se afla o suprafata de teren numita „Valea Icoanei” care este folosita pentru pasunatul vitelor.
Cu binecuvantarea Patriarhului Nicodim in anul 1946, Protos. Vasian Iosub, numit si egumen al schitului a construit o noua cladire cu un paraclis, avand chilii si trapeza. Acest paraclis a primit hramul „Schimbarea la Fata si Nasterea Maicii Domnului” si a fost sfintit in 6 mai 1951 de arhiereul Pavel Sarpe. Catapeteasma paraclisului este din lemn, avand icoane intr-o executie atragatoare, fiind pictate de pictorul Procenco. Pictura din interiorul paraclisului a fost executata de pictorul Dumitru Gabor, in anul 1990.
Ctitor al lucrarilor si cu osteneala celorlalti parinti, egumenul schitului a dorit ca ulterior sa construiasca si o biserica in acest loc, dar din cauza regimului comunist nu s-a putut construi aceasta biserica, iar in anul 1972 s-a construit doar o clopotnita cu trei turnuri, cu un gang central, iar la etaj un mic paraclis cu hramul „Sf. M.Mc. Dimitrie”, care a fost pictat de Arhim. Bartolomeu Florea in anul 1984 .
In anul 1991, egumenul schitului Protos. Andrei Pascaru a construit un nou corp de chilii, iar intre anii 1994-2001, a construit Biserica Mare a schitului care s-a dorit a fi construita cu mult mai multi ani in urma de ctitorul schitului Protos, Vasian Iosub.
Biserica cu hramul „Schimbarea la Fata” a fost construita din caramida si placata cu piatra la exterior, iar intre 2000-2005 a fost impodobita cu pictura in fresca de pictorul Ciuhureanu Tudorel. In prezent egumen al Schitul Icoana Noua este Protos. Andrei Pascaru, avand 12 vietuitori cu viata de obste, iar in timpul iernii utrenia se face la miezul noptii.
* Schitul Pocrov
La circa 4 km sud-vest de Manastirea Neamt sub poala muntelui „Chiriacu” se afla asezarea monahala cunoscuta sub numele de Pocrov. Aceasta asezare este situata intr-o poiana cu paduri seculare, iar cu cat te apropii mai mult de schit se profileaza clopotnita si biserica cu trei turnuri, cu hramul „Acoperamantul Maicii Domnului”. Ctitorul acestui schit a fost un transilvanean nascut in anul 1674, in satul Gledin din tinutul Bistritei, iar in anul 1697 a fost tuns in monahism, primind numele de Pahomie, ca apoi in schimnicie sa primeasca numele de Pimen.
Dupa o arhipastorire de sapte ani se intoarce inapoi la Manastirea Neamt si dupa cateva zile s-a retras in poiana sa impreuna cu ucenicii sai: Sofronie, Mardarie, Lazar, Dosoftei, Ioanichie si a inceput constructia bisericii de lemn pe temelie de piatra in plan treflat cu pridvor, pronaos, naos si altar. Catapeteasma este ornamentata in stilul vremii cu flori scluptate in lemn, iar icoanele sunt executate in maniera picturii bizantino-atonita.
Autonomia pe care Pahomie o dorea pentru ctitoria sa a fost mereu amenintata si aceasta se vede din innoirile asezamantului de cei care au respectat legamantul lui. In anul 1726, Mitropolitul Gheorghe al Moldovei, fiind calugar de Neamt, a reinnoit hotararea ca Pocrovul sa ramana fara suparare din partea Manastirii Neamt, intrucat aceasta a fost dorinta ctitorului „raposatul fratele Pahomie, care a ajutat Manastirea Neamt cu multe de toate ”. La intai septembrie 1755, Episcopul Ioanichie al Romanului, fost staret al Neamtului si ctitor la Vovidenia, dupa ce facuse multe danii si imbunatatiri la Pocrov a dat o „carte” , prin care confirma independenta schitului Pocrov cu aceeasi motivare pe care o facuse si Mitropolitul Gheorghe.
Pana la sfarsitul vietii sale, Pahomie s-a ingrijit de ctitoria sa, amintindu-si mereu „locurile unde-si inchinase intai viata lui Dumnezeu” si de aceea „trimitea necontenit, ori facea sa se daruiasca de altii, carti folositoare de suflet ”. Cuviosii parinti de la Pocrov au tinut candela aprinsa si au copiat carti de mare valoare spirituala. Intre obiectele de cult la Pocrov sunt icoane, cruci, chivote, potire, discuri si o icoana „Acoperamantul Maicii Domnului” care poarta semnatura lui C. Lifticar (1856). Schitul Pocrov numit si „Poiana raiului” este un adevarat loc al linistii unde au trait multi parinti iscusiti cu o viata duhovniceasca foarte aspra. Multi dintre ei au intemeiat si au condus si alte schituri. Egumenii de la Pocrov s-au ostenit si au intretinut schitul in stare de functionare atat chiliile, cat si biserica. In anul 1847, in timpul egumenului Nicanor Tudurii, s-a mai adaugat un corp de chilii, iar in interior a fost amenajat un paraclis cu hramul „Adormirea Maicii Domnului.
In anul 1993, s-a construit o noua casa cu mai multe chilii pentru parintii vietuitori din obstea schitului. In prezent la Schitul Pocrov sunt 9 monahi cu viata de obste, in mare parte dupa tipicul lasat de Episcopul Pahomie, iar Protos. Ghevasie Gheorghe, egumenul schitului se ingrijeste de bunul mers al vietii monahale.
* Schitul Carbuna
Dupa ce se trece prin pasul Braniste, vis-a-vis de Rezervatia de Zimbri – Dragos Voda si la 3 km. de Manastirea Neamt, intr-o plantatie de stajari seculari se afla Schitul Carbuna.
Inca de la intemeierea manastirii acest teren a fost proprietatea manastirii, facand obiectul de „necesitate” in trecutul indepartat, pentru apararea si buna functionare a Cetatii Neamt.
Cinste si lauda voua eroilor ai neamului romanesc care v-ati jertfit viata salvand Cetatea si Manastirea Neamt lasate in pastrare de marii nostri voievozi”.
Aceasta Troita a fost sfintita in anul 1995, de catre I.P.S. Daniel Mitropolitul Moldovei si Bucovinei cu un sobor de preoti si diaconi.
Aceste proprietati au fost confiscate in timpul regimului comunist, iar dupa multe interventii, in anul 2001, Manastirea Neamt a primit in proprietate suprafata de 281 ha. teren arabil – pasuni si fanete.
In acest loc unde s-au jertfit eroii neamului romanesc, cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, in anul 2001, s-a infiintat Schitul Carbuna cu hramul „Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant”. Intre anii 2001-2003 s-a construit un corp de chilii cu trapeza si paraclis.
La Schitul Carbuna sunt 5 vietuitori si impreuna cu egumenul schitului Ierom. Elefterie Paduraru tin candela aprinsa, a rugaciunii, in acest loc binecuvantat de Dumnezeu.
* Schitul Dobru
Mănăstirea(de maici) Dobru este cea mai veche mănăstire din regiune care respectă calendarul orthodox rusesc.Satul Vânători este locul unde a fost intemeiata prima biserică în România care respecta vechiul calendar,Primul său preot este considerat un sfânt pentru această comunitate pentru că el a fost ucis în altarul bisericii nevrând să schimbe regulile vechilor tradiţii.
* Pestera Teodora de la Sihla
Pe o carare tainica, intr-un decor dumnezeiesc, in numai zece minute de mers pe jos se urca la Pestera Sfintei Teodora, unde prin multe lacrimi, post si rugaciune s-a nevoit ani de-a randul sihastra muntilor Carpati, Sfanta Teodora, ajungand la masura Sfintei Maria Egipteanca. Sfanta Teodora, a fost singura romanca ce a fost hranita de catre pasarile cerului. Ea a fost canonizata la 7 august 1992, cand se sarbatoreste ziua ei.
Cum cobori de la Pestera Sfintei Teodora, pe o alta poteca, intr-un decor ce te indeamna la elevatie spirituala, la numai cateva minute de coborare, se afla o stanca mare, in al carei varf se gaseste o scobitura, unde, pe vremea aceea, prin pronie sfanta, apa ce se aduna de la ploi, nu seca niciodata. Aici isi alina setea Sfanta si Cuvioasa Teodora – marea pustnica din tinutul Neamtului. Tot aici, la sarbatoarea de 7 august, si nu numai, vin multi pelerini crestini sa se roage si sa aduca laude si multumiri lui Dumnezeu, cel in Treime laudat, Maicii Domnului, Sfintei Teodora si Tuturor Sfintilor, primind astfel, raspuns la rugaciunile lor, dupa osteneala fiecaruia.
Sfintele moaste ale Cuvioasei Teodora, au stat peste o suta de ani in pestera ei, unde mari minuni si vindecari s-au facut si se mai fac celor ce se roaga cu daruire.Aratam ca sfintele ei moaste se afla de multa vreme la Pecerska – Kiev de unde nadajduim ca intr-o buna zi, se vor intoarce acasa – in Romania. In aceasta pestera Cuvioasa Teodora s-a nevoit su s-a rugat neincetat lui Dumnezeu, avand in inima si in suflet rugaciunea cea de taina, incat Sfintei teodora i se lumina fata, iar trupul ei se ridica la 1 m de la pamant asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Sfanta Teodora ajunsese la o asa masura incat frigul, foamea, diavolii, nu o mai puteau birui, caci dobandise darul facerii de minuni si era precum un diamant stralucitor in muntii Sihlei. Ciripitul pasarelelor printre stancile uriase, icoana si pestera Sf. Teodora Pamanteanca sau Aurora Carpatilor, aduce multa mangaiere crestinului cu sufletul intristat.
Cum intri in pestera te intampina icoana Sfintei Teodora in care vom vedea ca tine in mana un pergament si pe care scrie: „Cu toata inima Te-am dorit pe Tine Doamne si cautandu-Te, Te-am aflat si sufletul meu cel ostenit s-a odihnit intru dragostea Ta!”. Alaturi stau trei candeli ce lumineaza pestera intunecoasa. Intrat deja in pestera simti cum ti se aseaza pe inima un duh de liniste si de pace! In pestera Sf. Teodora cu adevarat poti da mana cu Dumnezeu, cu duhul Cuvioasei Teodora!. Privind in adancimea ei, vei cunoaste si acea stanca, care prin minune dumnezeiasca, la rugaciunea sfintei s-a despicat, putand astfel sa se salveze de urmarirea turcilor pagani, ce voiau s-o omoare. Apoi, privind mai atent vei observa si acea lespede de piatra inegrita de vremuri si de fum, loc unde Sfanta Teodora, aa cum spune si Calistrat Hogas, isi odihnea uneori trupul ei ostenit de metanii si rugaciuni si unde isi putea frige cativa bureti pentru a-si potoli foamea.
Pestera Sfintei Teodora ne-a dovedit de foarte multe ori, ca este un loc sfant, fiindca cei demonizati odata ce se apropie de pestera, striga, luptandu-se cu satana, zicand: „Teodora, ce ai cu noi, Teodora! Ne arzi cu rugaciunile tale…!” La Sihla, la Pestera Sfintei Teodora si glasul codrilor este unicat! Intr-un decor preafrumos si linistit, pe o alta carare ce coboara de la pestera Sfintei Teodora spre schitul Sihla, se ajunge in cateva minute la Fantana Sf. teodora. Este vorba de o stanca mare, in al carei varf se afla o scobitura, unde prin pronie sfanta, indiferent de anotimp, apa adunata de la ploi si zapezi, pe timpul cand sfanta traia aici, nu seca niciodata. Despre aceata apa se spune ca este tamaduitoare de diferite boli, iar cei ce sunt posedati de lucruri necurate dupa ce o beau striga: „ceva ii arde in stomac”.
La Fantana Cuvioasei teodora, nu cred ca ar fi trecator sau pelerin inchinator, care sa nu urce pana in varful acestei stanci, sa bea sau sa ia putina apa pentru cei de acasa. Ca de altfel si la Fantanita Sfintei Teodora, peisajul continua sa fie incantator – indiferent de anotimp, spre drumul ce coboara panta la Schitul Sihla sau afundandu-te in inima codrilor adanci de istorie si legenda.” ” Sf. Teodora era constienta ca abtinerea si cumpatarea este mama tuturor virtutilor. Inca din copilarie cunostea ceea ce ar trebui sa stim noi crestinii macar la anii batranetii: „Cel nepasator si negrijuliu fata de sufletul sau nu il poate invinge pe vrajmas si nici propriile patimi. De aceea ca sa ajungi la desavarsire, trebuie sa traiesti duhovniceste, sa fii bineplacut de Dumnezeu si sa lupti pentru mantuire. Cei care trudesc in desartaciune pentru trupul lor si pentru imbuibarea pantecelui, regina tuturor patimilor, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu, pentru care Sfintii au trait in dureri si suferinta, saracie si cumpatare. Daca nu ne putem elibera de greutatea trupului, de lene, atipeala, somn si patimi, trudind pentru saturarea pantecelui, mancand si band pana la imbuibare devenim rob satanei. Cel care este rob al propriilor patimi nu va reusi sa implineasca voia lui Dumnezeu. De aceea Cuv. Teodora, precum si totii sfintii ne invata: sa ne rugam staruitor, ca sa nu ne acopere intunericul patimilor, ochii veghetori ai sufletului nostru.[…]”
* Mormantul Veronicai Miclea
Veronica Micle s-a nascut in anul 1850, la 22 aprilie, in orasul Nasaud. Soarta poetei este una impetuoasa. Ramane orfana de tata , la 14 ani paseste intr-o casnicie cu un mai vartsnic domn, Stefan Micle, profesor universitar. Diferenta dintre cei doi este de 30 de ani si impreuna au avut doua fete, Valeria si Virginia.
Veronica Micle a mai fost implicata, in calitate de martor, intr-un proces intentat de unii membri ai fractiunii politice liberale lui Titu Maiorescu, intamplarea desfasurandu-se intre 1864-1865.
In anul 1872, la Viena, il cunoaste pe Eminescu, poetul nostru national datorita caruia Veronica Micle este cunoscuta publicului larg. Relatia ei cu Eminescu a fost una distincta si schimonosita. Casatoria ei, suferinta necesara pentru creatie lui Eminescu, contextul social si politic, a facut din acesti doi amorezi ai secolului XIX o preafrumoasa poveste de dragoste.
Dupa trecerea in nefiinta a lui Eminescu, la numai 50 de zile diferenta, ramanem in anul 1889, Veronica Micle s-a stins din viata la manastirea Varatec. Sfarsitul poetei se pare ca a fost pricinuit de o sticluta de arsenic golita repejor.
Mormantul Veronicai Micle se afla langa peretele sudic al bisericii Nasterea Sf. Ioan Botezatorul, la aproximativ 150 m sud est de biserica mare a Manastirii Varatic. Actuala incinta a manastirii Varatic se presupune ca a fost zestrea si mostenirea poetei de la parintii sai, iar in 1866 casa a fost donata manastirii.
* Casa Memoriala Mihail Sadoveanu din Vanatori Neamt
Scriitorul a locuit in cladirea actualului muzeu in perioada 1944 – 1961, fiind resedinta sa de vara.
Cladirea a fost construita in 1937 de catre mitropolitul Visarion Puiu, cu destinatia de palat arhieresc. Devenita casa de oaspeti, este pusa la dispozitia scriitorului Mihail Sadoveanu in 1944 si cedata spre folosinta pe viata
in 1949. Muzeul pastreaza ambianta de epoca si expune obiecte memoriale: portretele parintilor, portret si bust ale scriitorului, o icoana din secolul al XVIII-lea, o masa florentina, un sah de fildes, pianul, sabia de samurai, obiecte de vanatoare si pescuit;carti (Biblioteca roz – 75 volume), editii princeps (61) ;volume de documente istorice de la 1500.
* Casa memoriala Ion Creanga
Aflata in Humulesti, localitate cunoscuta din Amintiri din copilarie a lui Ion Creanga, astazi cartier al orasului Targu Neamt, pe strada Ion Creanga nr. 8, dincolo de Ozana cea limpede si frumos curgatoare, Casa memoriala Ion Creanga pastreaza vie amintirea scriitorului. Construita in 1830 de bunicul dinspre tata al marelui povestitor, Petrea Ciubotariul, a fost primita de fiul sau Stefan in 1835, cand s-a casatorit cu Smaranda Creanga, din Pipirig. Constructia a fost restaurata in 1937 prin grija istoricului Nicolae Iorga. In 1944 Sofia Grigoriu, nascuta Creanga, doneaza casa Asociatiei Invatatorilor din Romania.
Casa copilariei lui Creanga a ramas mostenire din generatie in generatie si a fost locuita pana in anul 1959 cand a fost declarata printr-un decret patrimoniu national si a fost declarata muzeu.
Abia mai tarziu, in 1965, Zahei Grigoriu, unul dintre urmasii povestitorului, a cedat-o cu scopul amenajarii muzeului.
Construita in stil popular din barne de lemn lutuite, intrare joasa adapostita de o prispa ingusta si acoperis de sindrila, casa are in interior doua incaperi tinda, in care se gasea gura cuptorului si odaia mare, incapere joasa cu trei ferestruici pe latura de rasarit.
In spatele casei se mai pastreaza inca obiecte gospodaresti si unelte agricole adapostite de un acoperament inclinat din scanduri.
In prezent, amenajata ca muzeu, casa adaposteste obiecte care au apartinut odinioara familiei Creanga laita, de jur imprejurul camerei, acoperita cu laicere, culmea cu cateva straie, opaitul, furca si roata de depanat, vartelnita, masa la care a invatat Ionica buchiile cartii, ceaslovul amintit in memoriile sale.
Pe masa din odaia mare se gaseste astazi un bust al lui Ion Creanga.
In tinda casei este amenajata o expozitie cu operele marelui povestitor, cu documente de arhiva, scrisori, carti postale cu autograf, manuale scolare Metoda noua de scriere si citire; Invatamantul copiilor; Geografia judetului Iasi, fotocopii ale manuscriselor si fotografii. In expozitie sunt si 14 lucrari de grafica realizate de plasticianul Eugen Taru, folosite la ilustrarea editiei din 1959 a volumului Amintiri din copilarie.
Exponatele au valoare etnografica, documentara si nostalgica, obiectele expuse pastrand vie imaginea si biografia lui Ion Creanga, stand marturie a civilizatiei si traditiei populare caracterizata de simplitate, bun simt si modestie a locuitorilor din aceata parte a tarii.
In prezent, Casa memoriala Ion Creanga este unul dintre cele mai vizitate muzee din tara, trecandu-i pragul anual mai mult de 40.000 de turisti romani si straini.
Programul de vizitare:zilnic 9-17 (octombrie – martie); 10-18 (aprilie – septembrie); luni închis.
* Casa-muzeu Vasile Gaman
În drum spre Mănăstirea Neamţ, autocarele fac un ocol prin satul Lunca, unde tot mai mulţi turişti vor să viziteze casa-muzeu Vasile Gaman.
Stăpânul casei, moş Vasile, cum îi spun consătenii, este cunoscut în întreaga ţară ca un iscusit sculptor în lemn. „Am scris istorie cu dalta, spune dumnealui, am dat lemnului înfăţişare de floare, de pasăre şi de chip de om“.
Cu suflet, cu credinţă şi cu truda mâinilor a împodobit cu sculpturi cincizeci de biserici. „Am sculptat iconostase, strane şi icoane la mănăstirile Agapia, Ciolpani, Tisa Silvestri, la Catedrala Eroilor din Târgovişte şi în multe alte colţuri ale ţării. Acum, zâmbeşte meşterul, am în lucru şi sper s-o termin până la sfârşitul anului o troiţă care va fi aşezată, potrivit obiceiului din vechime, la răscruce de drumuri, în localitatea Târgu-Frumos.“
Dragostea pentru istoria neamului, pentru tradiţii a făcut ca, de-a lungul timpului, Vasile Gaman să adune într-o casă, construită ca în vechime, după o gravură de acum 200 de ani, o multitudine de piese rare, mărturii ale modului de viaţă din satul românesc tradiţional.
Poarta de la intrare – monument înscris în patrimoniul naţional – are încrustate chipurile lui Burebista, Decebal, Traian, Dragoş-Vodă, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Mihai Viteazul – toate pe o hartă a României Mari sculptată la îmbinarea celor două laturi ale porţii şi flancată de armele cu care a fost apărată.
Casa-muzeu reprezintă o gospodărie tradiţională din zonă, iar exponatele sunt pe cât de numeroase, pe atât de diversificate în ceea ce priveşte provenienţa şi domeniul de folosinţă: unelte vechi agricole şi din gospodărie, costume populare, icoane vechi pictate pe lemn, manuscrise, cărţi vechi.
Numeroase sunt obiectele din ceramică, multe creaţii ale meşterilor care vieţuiau odinioară prin partea locului.
Impresionează colecţia de numismatică, unele exponate deosebit de valoroase, dar şi medalii şi decoraţii care au fost obţinute de sătenii din Lunca în războaiele pentru apărarea pământului natal.
Datinele şi obiceiurile de Anul Nou, atât de răspândite în Moldova, nu puteau să nu-şi găsească loc şi în acest muzeu dedicat în bună măsură satului românesc tradiţional: măşti, costume şi alte obiecte specifice obiceiurilor de iarnă dau un colorit aparte expoziţiei.
Profesor al Şcolii Populare de Artă din Piatra Neamţ, membru al Centrului de Cultură şi Artă „Carmen Saeculare“, membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România, Vasile Gaman cochetează şi cu scrisul.
A publicat poezie, iar acum are pregătit un volum cu un titlu semnificativ „Cartea vieţii mele“. „Dacă găsesc un sponsor, vă invit la lansare“, glumeşte Vasile Gaman, oferindu-ne un fragment din cartea pe care acum, la bătrâneţe, o consideră o împlinire a vieţii lui.
„Trăiesc şi muncesc împreună cu consătenii mei cu care mă străduiesc să ducem mai departe obiceiurile, datinile şi meşteşugurile înaintaşilor noştri ce s-au învrednicit de preţuirea Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt care le-a încredinţat paza Cetăţii Neamţului.“
* Gradina Zoologica DRAGOŞ VODĂ
Gradina Zoologica „Dragos Voda” a fost înfiinţată în anul 1968.
În anul 1970 se aduc primele exemplare de zimbri, în număr de trei, originare din Polonia, dânduli-se numele de Rarău, Roxana şi Raluca.
În anul 1974 , rezervaţia găzduieşte filmarea unor secvenţe de vânătoare pentru filmele “Fraţii Jderi” şi “Ştefan cel Mare-Vaslui 1475”.
Primele două litere ale numelor zimbrilor născuţi în România , trebuie să fie “RO”.
Alături de zimbri mai întâlnim cerbi carpatini, cerbi lopătari, urs, lup, mistreţ şi specii de avifaună.
* Monumentul Eroilor din Târgu Neamț
Monumentul Eroilor din Târgu Neamț este un monument dedicat corpului de Vânători de Munte ai Armatei Române și eroilor Primului Război Mondial.
Monumentul amplasat la Târgu Neamț este situat în partea de nord-est a orașului, pe terasa creată în mod artificial în anul 1936, pe Culmea Pleșului. Orașul a fost ales pentru construcția acestui edificiu datorită faptului că aici, în 1916-1917, a fost fondat primul corp de Vânători de Munte de către regele Carol al II-lea.
Aflată la o altitudine de 491 de metri, cu aproape 100 de metri deasupra orașului, construcția poate fi remarcată cu ușurință de la depărtare.
Monumentul-mausoleu a fost inaugurat la 29 iunie 1939, în cadrul unei ceremonii solemne la care a participat regele Carol al II-lea, prim-ministrul Armand Călinescu, precum și numeroși generali, ofițeri superiori ai corpului de armată al vânătorilor de munte și oficialități ale județului Neamț.
* Cetatea Neamtului
Cetatea Neamţ a fost construită în perioada consolidării statului medieval românesc în partea de est a Carpaţilor. Construită în conformitate cu ordinul lui Petru I Muşat (1375-1391) , Cetatea Neamţului a fost compusă iniţial din fortăreaţa centrală care a fost închisă de o curte împrejmuită de 4 turnuri.În original a avut un plan pătrat şi primele ziduri aveau 12 m înălţime.A fost construită în vârful Culmii Plăieşului , pentru a controla valea Ozanei care reprezintă una din rutele comerciale între Moldova şi Transilvania.Datorită poziţiei sale strategice este cunoscută cu denumirea de ‘’cuibul vulturului‘’. Ştefan cel Mare (1457-1501) măreşte fortăreaţa, pe deasupra vechilor ziduri,adăugând o incintă exterioară cu 4 turnuri circulare pentru artilerie,şi ridică zidurile la 20 m. Deasemenea s-au săpat canale defensive (de protecţie), 10 m în adâncime şi 25 m lăţime.Foarte important ,un pod sub formă de arc a fost construit în faţa porţii principale.Acest pod susţinut de 14 stâlpi din piatră ,este o construcţie remarcabilă.După această lărgire ,cetatea a devenit efectiv invincibilă dupa standardele medievale.În 1476 ,cetatea rezistă în timpul asediului celor 200 000 soldaţi conduşi de Mahomed al II lea,cuceritorul Constantinopolului.
* Ecoturism
Ecoturismul este forma de turism în cadrul căreia turistul experimentează natura şi cultura locală, urmărind:
producerea unui impact negativ minim asupra naturii şi culturii locale;
conservarea activă a naturii şi moştenirii culturale a zonei vizitate;
utilizarea serviciilor locale;
înţelegerea elementelor naturii şi culturii locale;
contactul direct, nemijlocit cu localnici şi agentul de turism local, facilitat de dimensiunile reduse ale grupurilor de vizitatori;
Ecoturismul înseamnă o atitudine responsabilă faţă de valorile naturale şi culturale ale unei zone, atât din partea vizitatorilor cât şi din partea celor care organizează şi desfăşoară această activitate economică. Dincolo de atitudine, ecoturismul reprezintă o modalitate efectivă de a conserva natura în general, peisajul şi în special acele areale fragile sau cu o valoare deosebită, ce reprezintă de fapt resursa de bază pentru această activitate economică. Protecţia şi conservarea acestei resurse reprezintă nu doar o necesitate pentru dezvoltarea prezentă şi viitoare a zonei ci și o activitate ce necesită resurse financiare şi umane, înţelegere şi suport public.
Prin ecoturism se doreşte ca o parte din beneficiile ce rezultă din turism ca activitate economică să fie direcţionate către protecţia acestor elemente ce constituie potenţialul turistic al zonei şi sunt promovate ca atare.
* Ținutul Zimbrului
Zona Parcului Natural Vânători Neamț, având caracteristicile necesare, a fost inclus de către Asociația de Ecoturism din România în proiectul „Rețeaua națională de destinații de ecoturism – instrument de dezvoltare durabilă”, ce a deschis calea pentru abordarea microregiunii Ținutul Zimbrului ca pe o viitoare destinație ecoturistică.
Zona „Ținutul Zimbrului” se află situată în nordul judeţului Neamţ, la graniţa cu judeţul Suceava, cu precădere în raza comunelor Agapia, Bălţăteşti, Crăcăoani, Vânători Neamţ, şi a oraşului Târgu Neamţ. Din punct de vedere geografic, se întinde pe versantul estic al Munţilor Stânişoarei, subdiviziunea Munţii Neamţului, în partea estică a Carpaţilor Orientali şi peste Subcarpaţii Neamţului, acoperind o parte a bazinelor râurilor Ozana (Neamţu) şi Cracău.
Ţinutul Zimbrului, este o zonă care adăpostește o moştenire spirituală şi naturală fără preţ, meleaguri binecuvântate, aflate la graniţa dintre realitate şi basm, reapariția zimbrului în libertate, după ani de eforturi, fiind chiar ca o poveste întrupată. Specificul zonei este dat de împletirea frumuseţilor naturale cu valorile culturale şi spirituale. Comunitatea monahală prezentă aici este a doua ca mărime din Europa (după cea de la Muntele Athos), satele monastice (Văratec, Agapia, Neamţ), cu modul lor deosebit de organizare, reprezintă un unicat european. Mănăstirile Agapia şi Văratic sunt cele mai mari mănăstiri de maici din lumea ortodoxă. Valenţele culturale ale zonei sunt date de existenţa locurilor şi mărturiilor ce atestă şederea sau trecerea lui Creangă, Eminescu, Sadoveanu, Grigorescu, Vlahuţă, Hogaș, etc. pe aceste meleaguri. Cetatea Neamțului este cu adevărat unul din simbolurile noastre naționale. Pădurile seculare, pajiștile smălțuite cu flori, bucatele tradiționale, toate acestea vin să completeze o destinație de excepție.
* Cazare
Posibilitati de cazare in Parcul Natural Vanatori Neamt
Turismul practicat în zona este structurat pe diverse domenii de interes:
Turism de tranzit
Turism pentru vizitarea manastirilor (M-rea Neamt, Secu, Sihastria, Sihla, Agapia, Varatec etc.)
Agrement si cura balneara (statiunile Baltatesti si Oglinzi)
Agroturism
Cadrul peisagistic si rezervatii (Padurea de Argint, Codrii de Arama, Rezervatia de Zimbri „Dragos Voda”
Facilitatile de cazare sunt diverse, îmbinând atât modalitati traditionale cat si locuri la pensiunile si manastirile din zona.
SURSA: Parcul Natural Vinatori - Neamt
19.Parcul Natural Apuseni
* Istoricul declarării parcului
Localizată în inima Transilvaniei, şi găsindu-se relativ aproape de oraşul Cluj-Napoca, vechi centru universitar, zona din Munţii Apuseni actualmente inclusă în Parcul Natural Apuseni a fost vizitată şi studiată încă de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Cele mai vechi trasee turistice din zonă, datând de prin anii 1900, au descrise şi marcate de către Czárán Gyula, un neobosit călător pe meleagurile Apusenilor.
Primele iniţiative în vederea constituirii unui parc în această zonă îi aparţin lui Emil Racoviţă, care la primul Congres al Naturaliştilor din România din aprilie 1928 a formulat clar scopul şi obiectivele creării unei arii protejate de dimensiuni mari în Munţii Apuseni. În anii ’50, ca urmare a altor descoperiri importante în explorarea endocarstului, au fost făcute demersuri de către Marcian Bleahu.
Alte personalităţi, ştiinţifice, dar nu numai, care de-a lungul timpului, prin studiile şi eforturile lor în domeniul conservării naturii, şi-au legat numele de carstul din Munţii Apuseni sunt Zeno Oarcea, Iosif Viehmann, Anna Marossy, Valeriu Puşcariu şi Nicolae Boşcaiu, Cristian Pop şi mulţi alţii.
În anii ’70 s-a pregătit prima documentaţie ştiinţifică privind declararea parcului însoţită şi de o primă hartă evidenţiindu-se faptul că această zonă este printre ultimele zone naturale de carst împădurit de asemenea dimensiuni din Europa.
Primul act normativ prin care a fost declarat parcul, iniţial ca şi "Parcul Naţional Apuseni” a fost Ordinul de Ministru 7/1990, urmat, după zece ani, de Legea 5/2000 privind amenajarea teritoriului, Secţiunea a III-a, arii protejate, unde este menţionat ca „Parcul Natural Munţii Apuseni”.
În 1992 s-a realizat de către Institutul de Cercetări Biologice din Cluj-Napoca "Studiul de fundamentare privind organizarea reţelei de arii protejate pe teritoriul ţării", care a stat la baza deciziei finale de instituire a parcului.
Prin Hotărârea de Guvern 230/2003 s-au stabilit limitele "Parcului Natural Apuseni” care au dat şi suprafaţa totală de 75.784 ha. Începând cu anul 2004, s-a înfiinţat Administraţia Parcului Natural Apuseni ca subunitate a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva – Direcţia Silvică Oradea în urma semnării contractului de administrare a Parcului între Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor.
* Parcul Natural Apuseni este situat în vestul României, în partea central-nord-vestică a Munţilor Apuseni, întinzându-se pe o parte din masivele Bihor la sud şi Vlădeasa la nord, pe teritoriul administrativ a trei judeţe (Cluj 40%, Bihor 32%, Alba 28%).
PNAp cuprinde suprafeţe de pe teritoriul administrativ a 16 comune, şi proprietăţi aparţinând la 25 de comune. În ce priveşte numărul de comunităţi, pe teritoriul PNAp sunt cuprinse integral 53 localităţi şi 3 sate de vacanţă (Boga, Fântânele şi Vârtop), parţial fiind cuprinse încă 8 localităţi, situate pe limitele parcului.
* Geomorfologie
PNAp din punct de vedere geomorfologic este situat în Provincia Carpatică, subprovincia Carpaţii de SE, Regiunea Carpaţii Apuseni, subprovincia Munţii Apuseni. Cea mai mare parte a PNAp este situată în Munţii Bihorului, iar partea de la nord de Văile Someşului Cald, Aleului şi Crişului Pietros face parte din Masivul Vlădeasa.Rocile calcaroase şi dolomitice predomină în Munţii Bihorului, cu subunitatea Platoul Padiş (1 250 m).
Relieful se caracterizează printr-o succesiune de culmi prelungite şi domoale, pe alocuri apărând chiar mici platouri, ca rezultat al unei eroziuni îndelungate, formate în mai multe etape geologice.
Munţii Vlădesei din partea de nord al PNAp, au o structură geologică relativ complexă, fiind constituiţi predominant din roci magmatice şi formaţiuni cristalofiene şi mai puţin din roci sedimentare.
În Munţii Vlădeasa platforma este mult mai bine păstrată, din care cauză caracterul dominant al reliefului este dat de culmile foarte lungi, aproape plane, cu relief şters. Ele sunt mărginite de văi puternic adâncite, ai căror versanţi sunt accentuat înclinaţi. Roca dură, vulcanică, se manifestă pe alocuri prin abrupturi, cu enorme grohotişuri şi rupturi de pantă în albia râurilor, care generează cascade, cea mai reprezentativă fiind cascada Răchiţele. PNAp cuprinde 80% din totalul suprafeţei rocilor carstificabile din Munţii Bihor – Vlădeasa Complexitatea litologică şi tectonică a regiunii a creat premisele necesare formării unui relief carstic deosebit, în care se regăsesc practic toate formele din regiunea cu climă temperată.
Exocarstul include forme de referinţă precum bazinul endoreic Padiş – Cetăţile Ponorului, câmpuri de lapiezuri (Bătrâna – Călineasa), platouri dolinare haotice (Lumea Pierdută, Groapa de la Barsa), uvale de mari dimensiuni (Bălileasa), văi carstice (Gârdişoara – Gârda), chei (Ordâncuşa), defilee (Arieşul Mare), şi nu în ultimul rând 2 dintre cele mai mari ponoare din Europa: Cetăţile Ponorului şi Coiba Mare.
- Endocarstul cuprinde peste 1500 de peşteri şi avene cu caracteristici morfogenetice aparte pentru fiecare dintre cele 3 unităţi geomorfologice majore care includ roci carstificabile: Platoul Padiş – Scărişoara, grabenul Someşului Cald şi zona piemontană (spre Depresiunea Beiuşului).
- În zona Padiş - Scărişoara predomină cavităţile puternic descendente (avene şi ponoare), care ating în profunzime adesea nivelul piezometric al apelor freatice, accesul fiind oprit de sifoane lungi şi profunde. Este cazul avenelor V5, a celor din Lumea Pierdută, Şesuri sau a peşterilor Cetăţile Ponorului, Sistemul Zăpodie. O notă aparte o reprezintă bazinul Gârda Seacă care adăposteşte o serie de superlative precum P. Hodobana (cea mai labirintică peşteră a României) – 22,1 km dezvoltare, Izbucul Tăuz (cea mai adâncă peşteră subacvatică - 85 m) sau P. Zgurăşti, care adăposteşte cel mai mare lac subteran din peşterile României – 85 000 m3 de apă.
- Grabenului Someşului Cald îi sunt asociate peşteri de mari dimensiuni, cu spaţii interioare colosale, relativ orizontale (denivelările în general nu depăşesc valoarea de 150 m). Este cazul peşterilor Humpleu (fără Avenul Poieniţa), Cerbului, Rece etc. Sunt remarcabile cele două străpungeri hidrologice accesibile realizate de peşterile Humpleu şi Cerbului, ambele având o a doua deschidere (Avenul Poieniţa, respectiv Avenul cu Vacă) în zona de platou din care se alimentează acviferele.
- Zona piemontană cuprinde relieful de măguri cuprinsă între Budureasa şi Băiţa Bihor. În acest perimetru intensa fragmentare a reliefului nu a permis formarea unor sisteme hidrocarstice de mari dimensiuni, dar în zonă există un număr mare de peşteri deosebit de importante, atât peisagistic, cât şi paleontologic precum P. Urşilor, Micula, sau Măgura.
- O notă aparte o reprezintă carstul din zona Cârligate – Valea Rea, unde a fost pus în evidenţă primul endocarst poligenetic de pe teritoriul României. Peştera din Valea Rea (21 km lungime) şi-a început evoluţia datorită soluţiilor hidrotermale postmagmatice, asociate eruptivului de Vlădeasa. Acestea au creat un paleocarst hidrotermal mineralizat şi un carst relict hidrotermal. În urma încetării activităţilor postmagmatice şi ridicarea în perioada Pliocenului a blocului Bihorului Nordic se creează premisele formării unui endocarst clasic, de apă rece, care a remodelat parţial şi spaţiile preexistente.
- Peştera din Valea Rea pe lângă faptul că este una dintre cele mai complexe peşteri ale Lumii, se situează şi printre primele 10 cavităţi de pe Terra din punct de vedere mineralogic. În peşteră se regăsesc peste 35 de minerale sub formă de speleoteme (aragonit, gips, cuarţ, celestit, malachit, rodocrozit, metatyuyamunit etc.), dintre care multe descrise pentru prima oară în lume în mediu speleic.
- Din punct de vedere peisagistic cele mai importante peşteri din perimetrul PNAp sunt P. din Valea Rea, Piatra Altarului, Micula, Pojarul Poliţei, din cel paleontologic P. Urşilor şi Onceasa, iar din cel arheologic: P. Vârtop şi P. Rece.
- PNAp adăposteşte peste 10 gheţari subterani mai importanţi. Celebrii sunt Gheţarul Scărişoara (amenajat turistic) şi Gheţarul Focul Viu, alături de gheţarii Borţig, Barsa, Zăpodie, Vârtop (din zona Casa de Piatră – a nu se confunda cu P. de la Vârtop), din Poiana Vârtop (din Vl. Ponorului) etc.
- Un fenomen unic în peisajul românesc îl constituie Groapa Ruginoasă, o ravenă cu un diametru de cca. 450 m şi o adâncime de 100 m, creată de eroziunea torenţială în straturile de gresii şi argile roşii violacee de vârstă permo-werfiană, ale Muntelui Ţapu. Fiind un martor de eroziune activ, morfologia Gropii Ruginoase evoluează foarte rapid, în anii ploioşi ravena mărindu-se cu câţiva zeci de metri. În timpul ploilor apa antrenează din Groapă fragmente de rocă provocând în deplasare un zgomot care se amplifică datorită ecoului şi creează spaimă turiştilor. Datorită substratului litologic apare o nuanţă ruginie, de unde şi denumirea de Groapa Ruginoasă.
* Clasificarea peşterilor din parc
- Clasificarea peşterilor se face în conformitate cu specificaţiile Legii nr. 462/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 345/2006 şi ale OM nr. 604/2005 privind clasificarea peşterilor, după cum urmează:
"Clasa A: peşteri de valoare excepţională care, prin interesul ştiinţific sau unicitatea resurselor sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic naţional şi internaţional;
Clasa B: peşteri de importanţă naţională care se disting prin mărime, raritatea resurselor şi prin potenţial turistic;
Clasa C: peşteri de importanţă locală, protejate pentru semnificaţia lor geologică, peisagistică, hidrologică, istorică sau pentru dimensiunile lor;
Clasa D: peşteri care nu întrunesc condiţiile pentru a fi incluse în clasele A, B şi C.” (L. 462/2001).
- Peşteri integral de Clasă A:
În judeţul Alba: P. Pojarul Poliţei, Avenul de la Tău, P. Hoanca Apei, P. Dârninii;
În judeţul Bihor: Gheţarul Focul Viu, P. Micula, P. Smeilor de la Onceasa, P. Piatra Altarului, P. cu Oase
În judeţul Cluj: P. Vârfuraşu, Avenul Poieniţa.
- Peşteri cu sectoare de Clasă A şi B:
În judeţul Alba: Gheţarul Scărişoara, P. de sub Zgurăşti
În judeţul Bihor: P. Urşilor-Chişcău, P. Rece, P. Poarta Alunului, P. Cerbului (Galeria Helictitelor), Avenul cu Vacă (Galeria Jderilor)
În judeţul Cluj: P. Mare de pe Valea Firii (cunoscută şi ca P. Humpleu)
- Peşteri integral de Clasă B:
În judeţul Alba: Gheţarul de la Vârtop, P. Coiba Mare, P. Hodobana, Avenul cu Două Intrări, Avenul din Şesuri
În judeţul Bihor: Avenul din Hoanca Urzicarului, P. Ponorul Mare, P. Diaclază, Izbucul Alunul Mic
- Peşteri cu sectoare de Clasă B şi C:
În judeţul Bihor: P. Cetăţile Ponorului
- Peşteri integral de Clasă C:
În judeţul Alba: P. Coiba Mică, Izbucul Tăuz, Izbucul Coteţul Dobreştilor, Izbucul Poliţei, P. Poarta lui Ionele, Izbucul Mătişeşti
În judeţul Bihor: Avenul Borţig, Cetăţile Rădesei
* Ofertă servicii
Servicii oferite de către RNP-Romsilva Administraţia Parcului Natural Apuseni R.A.:
A. Servicii de închiriere spaţii:
- Închiriere sala conferinţă 80 locuri (la Centrul Administrativ şi de Vizitare Sudrigiu)
- Închiriere sala conferinţă 30 locuri (la Centrele de Vizitare din Cefa, Doda Pili, Arieşeni)
- Închiriere bucătărie (la Centrul Administrativ şi de Vizitare Sudrigiu)
- Închiriere săli pentru servirea mesei (la Centrul Administrativ şi de Vizitare Sudrigiu)
B. Servicii de închiriere echipamente/aparatură:
- Închiriere videoproiector
- Închiriere cort campanie - formă dreptunghiulară, 157 kg
- Închiriere cort campanie - formă tip clopot, 8 persoane, 72 kg
- Închiriere autospecială Mercedes Unimog pentru transport materiale, activităţi de deszăpezire categoria II de drumuri
C. Servicii de scanare, tipărire a unor documentaţii care vizează aria naturală protejată, la solicitarea factorilor interesaţi:
- Scanare color/alb-negru - lăţime de scanare maxim 42 inch
- Tipărire color/alb-negru plotter - lăţime de tipărire maxim 36 inch
D. Eliberarea de duplicate după documente originale, din arhiva APNA:
50 lei/foaie A4 (TVA inclus)
- Menţiuni: serviciile sunt oferite la sediul APNA din localitatea Sudrigiu, nr. 136, comuna Rieni, jud. Bihor. Serviciile enumerate mai sus sunt destinate sprijinirii unor activităţi propuse pe teritoriul Parcului Natural Apuseni sau care vizează aria naturală protejată.
Pentru alte detalii, respectiv informaţii privind tarifele practicate, vă rugăm să vă adresaţi Administraţiei Parcului Natural Apuseni.
* Program de funcţionare
- Orar CENTRUL ADMINISTRATIV ŞI DE VIZITARE SUDRIGIU
Luni - Joi: 08:00 - 16:30
Vineri: 08:00 - 14:00
Sâmbătă - Duminică: Închis
Persoana de contact: Dl. Cosmin Birău (0748126924)
- Orar CENTRUL DE VIZITARE DODA PILII
Luni - Joi: 08:00 - 16:30
Vineri: 08:00 - 14:00
Sâmbătă - Duminică: Închis
Persoana de contact: Dl. Mircea Şuşman (0748126591)
- Orar CENTRUL DE VIZITARE GÂRDA-ARIEŞENI
Luni - Joi: 08:00 - 16:30
Vineri: 08:00 - 14:00
Sâmbătă - Duminică: Închis
Persoana de contact: Dl. Cosmin Dobra (0748126718)
* Turism
Potenţialul turistic al Parcului Natural Apuseni este unul din cele mai importante din România. Turismul este una din activităţile care pot să valorifice resursele comunităţilor locale.
Astfel ţinând cont de specificul natural şi cultural al Munţilor Apuseni şi al teritoriului circumscris Parcului Natural Apuseni considerăm ca teme de interes major pentru vizitatori:
în primul rând carstul împădurit şi formele de relief endocarstic şi exocarstic;
cultura şi modul de viaţă tradiţional al locuitorilor din zonă (arhitectura, obiceiurile, portul, meşteşugurile, oieritul, lucrul la pădure, cositul, târgurile etc.);
flora şi fauna sălbatică;
istoria (Ţara Moţilor, Horea, Cloşca, Crişan, Avram Iancu etc.)
* Trasee turistice
Încă de la înfiinţarea sa, una dintre preocupările Administraţiei Parcului Natural Apuseni a fost evaluarea şi resistematizarea reţelei de trasee turistice care străbat parcul, unele dintre ele datând încă din 1903.
Date fiind cerinţele legislative de protecţie a unor obiective naturale, precum şi ţinând cont de standardele moderne de amenajare, s-au propus modificări ale unor trasee, anularea altora, dar şi marcarea de trasee noi.
Procesul prin care s-au formulat, şi parţial definitivat aceste propuneri a fost unul participativ, implicând diverşi factori interesaţi.
Deocamdată s-au definitivat modificările propuse pentru traseele din zona Padiş, acestea legând între ele, de altfel, multe dintre obiectivele turistice cele mai importante din parc.
Împreună cu SPJ Salvamont-Salvaspeo Bihor s-au redactat fişele standard de omologare care au fost înaintate forurilor competente, iar modificările acceptate s-au materializat în teren.
În continuare, Administraţia PNAp doreşte să extindă acest proces şi pe suprafaţa judeţelor Cluj şi Alba.
Traseele turistice din PNAp sunt astfel grupate în jurul a două magistrale importante care traversează zona de la N la S pe crestele principale, şi sunt detaliate mai jos.
BANDĂ ROŞIE (Magistrala 1)
Stâna de Vale – Şaua Bohodei – Fântâna Rece – Cârligatele – Şaua Cumpănăţelul – Piatra Arsă – P-na Vărăşoaia – Cab. Vărăşoaia – Şesul Padiş – Depr. Bălileasa – P-na Glăvoi (camping „La Grajduri”) – P-na Căput – Barsa Cohanului – Şaua Poniţa – Vf. Vârtop – Şaua Vârtop (Pensiunea Alpin) - Vf. Piatra Grăitoare – Şaua Tarniţa Bihorului – Vf. Cucurbăta Mare (Bihorul); Lungime 39,5 km; Durată 12-13 h
Traseu tip magistrală, în principal de creastă care leagă între ele staţiunea Stâna de Vale, platoul carstic Padiş (zona campingului din P-na Glăvoi, cunoscut sub denumirea locală de „La Grajduri”), satul de vacanţă Vârtop şi Vf. Bihorul. Formează o magistrală care traversează Parcul Natural Apuseni de la N la S oferind posibilitatea vizitării multora dintre cele mai interesante obiective turistice din PNAp. Porţiunea de la satul de vacanţă Vârtop până pe Vf. Bihorul este unul dintre cele mai vizitate trasee pe schiuri de tură din Apuseni, dată fiind apropierea de staţiunea de schi şi pârtia aferentă. Notă: Marcajul Bandă roşie înlocuieşte vechiul marcaj Triunghi roşu între Căput şi Vârtop.
BANDĂ GALBENĂ
Stâna de Vale – Izvorul Minunilor – Canton Ciripa – Creasta dintre Valea Şutanu si Valea Moara Dracului – P-na Stânişoara –Piatra Tâlharului – P-na Onceasa – Piatra Arsă – Cab. Vărăşoaia; Lungime 21 km; Durată 7 - 8 h
Traseu de legătură între staţiunea Stâna de Vale şi Cabana Vărăşoaia din zona Padiş, cu traversarea a două creste muntoase. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.
TRIUNGHI GALBEN
(Stâna de Vale) –Culmea Baia Popii – Plaiul Fericii – Măgura Ferice – Sat Ferice; Lungime 14,5 km; Durată 4 1/2 - 5 h
Traseu de legătură între staţiunea Stâna de Vale şi satul Ferice. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.
CRUCE GALBENĂ (Circuitul Custurilor)
Stâna de Vale – Pârtia Măgarul – Vf. Custurilor – P-na Fântânele – Şaua Bohodei – (continuare pe Magistrala 1 Bandă roşie); Lungime 9 km; Durată 3 - 3 1/2 h
Traseu în circuit care permite vizitarea zonei de creastă din partea SE a staţiunii Stâna de Vale. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.
TRIUNGHI ALBASTRU (Circuitul Cascadei Bohodei)
Sat Pietroasa – Valea Aleului – Poiana Aleului – Cascada Bohodei – Şaua Bohodei – P-na Boiului – Vl. Şerpilor – Vl. Aleului; Lungime 17 km (din care 4 km în circuitul propriu-zis); Durată 6 - 6 1/2 h (din care 2 1/2 h în circuit)
Traseu pentru vizitarea Cascadei Bohodei. Deşi oferă privelişti deosebit de frumoase este un traseu dificil, foarte abrupt pe porţiunea de circuit efectiv, nerecomandat decât turiştilor bine pregătiţi fizic. Presupune parcurgerea a trei porţiuni de stâncării abrupte echipate cu lanţuri. Recomandarea SPJ Salvamont-Salvaspeo Bihor este ca acest traseu să fie evitat pe vreme ploioasă, crescând mult pericolul de alunecare. Încălţămintea cu aderenţă mare este obligatorie. Indiferent de calea de acces aleasă (Vl. Aleului sau Stâna de Vale) traseul se parcurge numai în direcţia descrisă, interzis în sens invers. Interzis iarna.
BANDĂ ALBASTRĂ
Sat de vacanţă Boga – Dl. Păltinetul – Vf. Fântâna Rece – Şaua Bohodei(continuare pe Magistrala 1 Bandă roşie); Lungime 9,5 km; Durată 3 1/2 - 4 1/2 h
Traseu de culme pe care se poate accesa creasta nordică a Vlădesei din satul de vacanţă Boga. Dificultate medie spre ridicată, nerecomandat iarna. Se recomandă atenţie sporită în zona Piatra Bulzului şi de asemenea în creasta Bohodei (semnalizare necorespunzătoare!).
CRUCE ROŞIE
(Camping Glăvoi) - Vl. Cetăţilor - Pârâul Sec - culme Chicera - Vl. Gârdişoara - cătun Casa de Piatră
Traseu de legătură între obiectivele turistice din zona Padiş - Glăvoi şi cele din zona cătunului Casa de Piatră din jud. Alba. Accesibil tot timpul anului, iarna putând fi parcurs pe schiuri de tură.
TRIUNGHI GALBEN
Sat Pietroasa – Vl. Crişului Pietros – Între Ape – Vl. Galbenei – Vl. Luncşoara – Cornul Poniţa – Vl. Cobleşului – Comuna Arieşeni; Lungime 25 km; Durata 6 1/2 - 7 1/2 h
Traseu de legătură între comunele Pietroasa şi Arieşeni şi de acces la zona carstică a văii Galbena. Permite admirarea Cheilor Jgheabului din câteva puncte de belvedere şi vizitarea Cheilor Galbenei. Dificultate medie, practicabil iarna doar pe porţiunile care urmează drumuri forestiere.
BANDĂ GALBENĂ
Şaua Vârtop – Groapa Ruginoasă – Valea Cheia Rea – Vf. Grohoţilor – Vf. Faţa Goală – Ştei; Lungime 28 km; Durată 7 - 8 h
Traseu de legătură între Oraşul Ştei şi Satul de vacanţă Vârtop, accesibil tot timpul anului, iarna putând fi parcurs pe schiuri de tură.
TRIUNGHI ALBASTRU
Sat Câmpani – Sat Sighiştel – Vl. Sighiştelului – (P. Măgura – P. Coliboaia) – P. Din Dosu Muncelului – Calea Fusului – DN75 km 25+100; Lungime 12,5 km; Durată 6 1/2 h
Traseu pentru vizitarea Văii Sighiştelului, zona cu cele mai multe cavităţi naturale pe unitatea de suprafaţă de la noi din ţară. Pe prima jumătate, drum uşor, practicabil în tot timpul anului, mai dificil la ape mari; între Peştera Coliboaia şi Muntele Ţapu, în zona de obârşie a Văii Sighiştelului, drum greu cu diferenţe de nivel mari, inaccesibil iarna.
PUNCT ROŞU (Circuitul Peşterii Urşilor): Vl. Sighiştelului – Sodolul Laurului – Dl. Brusturi – P. Urşilor – Vl. Brusturi – Dl. Dosuri – Faţa Plaiului – P. Măgura – Vl. Sighiştelului – Sodolul Laurului; Lungime 14 km; Durată 4 - 5 h
Traseu de legătură între obiectivele carstice de pe Valea Sighiştelului şi zona turistică Peştera Urşilor – Chişcău. Traseu pe alocuri dificil, neaccesibil pe timpul iernii.
BANDĂ ALBASTRĂ (Magistrala 2)
Cabana Vlădeasa – Şaua între Munţi – Vf. Nimăiasa – Vf. Micău – Gardul de Piatră – Piatra Tâlharului – Coasta Brăiesei – Şaua Cumpănăţelul – Piatra Arsă – P-na Vărăşoaia – Cabana Padiş – Şesul Gârzii – Apa din Piatră – Vf. Bătrâna – P-na Călineasa – Capu Şanţului – Vf. Clujului – Cătun Ocoale – Pensiunea Scărişoara – Vl. Ordâncuşa – Gârda de Sus; Lungime 62,5 km; Durată 21 - 22 h (se parcurge în minim 2 zile, vizitându-se diferite obiective pe parcurs)
Traseu tip magistrală de creastă, care face legătura între Cabana Vlădeasa – Cabana Padiş – Pensiunea Scărişoara – centru Gârda de Sus. Până la Piatra Tâlharului traseul urmăreşte creasta principală a Masivului Vlădeasa, oferind o privelişte largă. Pe ceaţă, pericol de rătăcire, mai ales în zona Nimăiasa – Gardul de Piatră, şi în zona Piatra Tâlharului, din cauza lipsei reperelor morfologice. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură, cu petrecerea nopţii la cabane sau în cort. ATENŢIE sporită în zona Piatra Tâlharului unde cele două magistrale (Bandă roşie şi Bandă albastră) se întâlnesc şi coboară împreună spre Vărăşoaia!
CRUCE ALBASTRĂ
Piatra Grăitoare (cea din Masivul Vlădeasa, creasta vestică) – P-na Onceasa – Vl. Alunul Mic – Camping Runcu Ars (Ponor); Lungime 9,5 km; Durata 3 1/2 - 4 h
Traseu de legătură între creasta Vlădesei (pentru turiştii care vin sau merg spre Stâna de Vale) şi Vl. Someşului Cald. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.
PUNCT ROŞU (Circuitul Izvoarelor Someşului Cald)
P-na Vărăşoaia – P. Cetăţile Rădesei – Belvedere – Căpiţa – Vl. Someşului Cald – Peştera Honu – Peştera Uscată – la sud de Vf. Cuciulata – Peştera Cetăţile Rădesei (pe la balcoane) – P-na Vărăşoaia; Lungime 9,4 km (dus-întors la Cab. Vărăşoaia); Durată 6 h
Traseu pentru vizitarea uneia din cele mai complexe şi interesante zone carstice din Munţii Bihor-Vlădeasa cu mai multe peşteri, canioane, izbucuri, grupate într-o regiune deosebit de sălbatică. Este compus din două circuite care se întâlnesc în P-na Rădeasa. Recomandarea SPJ Salvamont-Salvaspeo Bihor este ca acest traseu să fie parcurs în forma cifrei 8, cu începere spre dreapta în circuitul Rădesei şi spre stânga în circuitul Someşului Cald. Traseu cu porţiuni dificile, nerecomandat turiştilor neantrenaţi, interzis iarna.
PUNCT ROŞU
Cantonul forestier Padiş – Belvedere Piatra Boghii – Peştera Şura Boghii (– <deviaţie Punct roşu în cerc roşu către Cabana Vărăşoaia>); Lungime 2 km; Durată 1 h
Traseu pentru vizitarea punctului de belvedere de pe Pietrele Boghii, interzis iarna.
TRIUNGHI GALBEN (Circuitul Măgurii Vinete)
Cabana Padiş – Vf. Măgura Vânătă – Vf. Măgura Mică – Poiana Vărăşoaia; Lungime 8,5 km; Durată 3 h
Traseu de creastă în circuit (retur la Cab. Padiş pe drumul auto) ce oferă largi privelişti asupra bazinului Padiş şi al Someşului Cald. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.
CRUCE ALBASTRĂ
Sat Pietroasa – Între Ape – Sat de vacanţă Boga – Faţa Plaiului – Fântâna Roşie – Şaua Scăriţa – Şesul Padiş – Cabana Padiş; Lungime 22 km; Durată 5 - 5 1/2 h
Principalul traseu de acces cu piciorul în zona Padiş – Glăvoi. Dificultate medie la urcare, datorită pantei accentuate, în schimb uşor de coborât în sens invers. Accesibil iarna pe schiuri de tură.
BANDĂ GALBENĂ (Circuitul Gropii de la Barsa)
Începe la locul de popas de la intersecţia traseelor Punct galben (Circuitul Galbenei) cu deviaţia Punct galben în cerc galben spre Piatra Galbenei – Peştera Neagră – Tăul Negru – Gheţarul de la Barsa – <deviaţie PGCG la Ponorul şi Peştera Zăpodie> – Depresiunea Bălileasa – Cabana Padiş; Lungime 7 km (plus 1,7 km din camping Glăvoi la locul de popas); Durată 3 - 3 1/2 h
Traseu pentru vizitarea zonei carstice Groapa de la Barsa, o zonă sălbatică, cu numeroase doline şi care adăposteşte doi gheţari (Barsa şi Zăpodie). Zăpada persistă în această depresiune până la sfârşitul lui mai. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.
PUNCT ALBASTRU (Circuitul Cetăţilor Ponorului)
Cabana Padiş – Poiana Ponor – Vl. Cetăţilor - Dolina I - Portal Cetăţile Ponorului – Dolina II (opţional) - Dolina III – Balcoane – Vl. Cetăţilor - Camping Glăvoi – Cabana Padiş; Lungime 12 km; Durată 5 ore (sau 4 ore cu plecare şi sosire din Campingul Glăvoi)
Traseu în circuit care permite vizitarea celui mai spectaculos şi grandios complex carstic din Munţii Apuseni – Cetăţile Ponorului. Traseu pe alocuri cu dificultate ridicată, interzis iarna. Poate fi parcurs şi cu plecare-sosire în campingul Glăvoi.
PUNCT GALBEN (Circuitul Galbenei)
Cabana Padiş – Poiana Ponor – Aven Borţig – Izbucul Galbenei – Cheile Galbenei – Poiana Florilor – Gheţarul Focul Viu – <deviaţie Piatra Galbenei> – Camping Glăvoi – Cabana Padiş; Lungime 19 km; Durată 10 h (sau 8-9 ore cu plecare şi sosire din Campingul Glăvoi)
Traseu în circuit pentru vizitarea regiunii carstice deosebit de spectaculoase de la izvoarele Văii Galbena. Traseu lung şi obositor, cu porţiuni cu dificultate ridicată, interzis iarna. Poate fi parcurs şi cu plecare-sosire în campingul Glăvoi.
TRIUNGHI ROŞU
Cab. Padiş - P-na Rotunda - Ponor - Peştera Căput - Chei Căput - P-na Căput; Lungime 5 km; Durată 1 h 20 min
Rolul acestui traseu este de a lega între ele cele două magistrale (Banda albastră şi Banda roşie) care traversează Parcul Natural Apuseni, respectiv zona platoului Padiş de zona Căput. Notă: vechiul traseu Triunghi roşu între Cab. Padiş şi satul de vacanţă Vârtop devine magistrala Bandă roşie.
CRUCE GALBENĂ (Circuitul Lumii Pierdute)
Cab. Padiş - P-na Rotunda - versantul stâng al Pârâului Brădeţanului - Pârâul Ursului - Izvorul Rece - Avenul Gemănata - Avenul Negru - Avenul Acoperit - Avenul Pionierilor; Lungime 7,5 km; Durată 2 h - 2 1/2 h
Traseu pentru vizitarea formaţiunilor carstice din platoul Lumea Pierdută. Dificultate redusă, accesibil iarna pe schiuri de tură. Poate fi parcurs şi cu plecare-sosire din campingul Glăvoi, accesul până la intrarea pe traseu făcându-se pe drumul forestier de pe Pârâul Sec, durata de parcurgere fiind aproximativ aceeaşi ca şi de la Cabana Padiş.
TRIUNGHI ALBASTRU
Cabana Padiş - Şesul Gârzii - Valea Gârdişoara - P. Gura Apei - P. Şura Popii - Izbucul de la Coliba Ghiobului - Casa de Piatră - <deviaţie la Izbucul Tăuz> - Valea Gârda Seacă - Gheţarul Scărişoara; Lungime 17,5 km; Durată 5 h
Traseu de legătură între zona Padiş şi zona Scărişoara, cu vizitarea zonei carstice de la Casa de Piatră şi a cheilor de pe Gârdişoara şi Gârda Seacă. Drum de vale uşor, mai mult de jumătate pe drum forestier, accesibil şi iarna cu schiuri de tură.
- TRASEE MARCATE EXISTENTE CARE NU SUNT ÎNCĂ SUPUSE OMOLOGĂRII
PUNCT ROŞU (Circuitul Vlădesei)
Cab. Vlădeasa - Vf. Vlădeasa - Pietrele Albe - Dl. Petrieni - Cab. Vlădeasa
PUNCT ALBASTRU (Circuitul Răchiţele)
Vl. Stanciului - Făget - Pietrele Albe - Dl. Petrieni - Cab. Vlădeasa - Dl. Chicera Orzaşcilor - Pr. Răcad - Vl. Zănoghii - Dosu Răcadului - Vl. Cetăţii - izv. Pr. Gingineasa - Vf. Ţiglău - Cascada Răchiţele
TRIUNGHI ALBASTRU
Sat Răchiţele - Dl. Măcrişului - Faţa - Vf. Ţiglău - Cascada Răchiţele - Vl. Stanciului - Sat Răchiţele; Lungime 13 km; Durata 4 1/2 - 5 h
CRUCE ROŞIE
Sat Băiţa - DN 75 - Pietrele Negre - Vf. Ţapu - Groapa Ruginoasă - Vf. La Trei Morminţi - Sat de vacanţă Vârtop
TRIUNGHI ROŞU
Sat Băiţa - Vl. Crişului Băiţa - Peştera Izvorul Crişului - Dl. Curbăluit - Şaua Vârtop; Lungime 11 km; Durata 3 h
* Mijloace de transport în comun
Autobuze către zona Parcului Natural Apuseni
Lista nu este exhaustivă, şi nu ne asumăm responsabilitatea în eventualitatea modificărilor programului de circulaţie al acestora.
Principalele localităţi din care se poate intra în Parcul Natural Apuseni venind cu mijloace de transport în comun sunt:
Sudrigiu: situat pe drumul E 79, la intersecţia cu drumul către Pietroasa/Chişcău;
Vârtop: situat pe drumul DN75, între Băiţa şi Arieşeni - acces facil spre platoul Padiş pentru turiştii care vin pe jos;
Arieşeni, Gârda de Sus, Scărişoara, Albac: situate pe DN75, accesibile cu mijloacele de transport care circulă pe acest drum.
Pe ruta Oradea - Deva:
06:00 (Oradea) - ~08:00 (Sudrigiu) - 11:22 (Deva)
16:00 (Oradea) - ~18:00 (Sudrigiu) - 21:22 (Deva)
Pe ruta Deva - Oradea:
06:45 (Deva) - ~09:15 (Sudrigiu) - 11:30 (Oradea)
14:30 (Deva) - ~17:20 (Sudrigiu) - 19:00 (Oradea)
Pe ruta Oradea - Alba Iulia:
05:30 (Oradea) - ~07:30 (Sudrigiu) - ~09:00 (Vârtop) - 13:36 (Alba Iulia)
10:30 (Oradea) - ~12:00 (Sudrigiu) - ~13:30 (Vârtop) - 18:36 (Alba Iulia)
14:00 (Oradea) - ~15:30 (Sudrigiu) - ~17:00 (Vârtop) - ?(Alba Iulia)
Pe ruta Alba Iulia - Oradea:
07:00 (Alba Iulia) - ~11:30 (Vârtop) - ~13:00 (Sudrigiu) - ~15:00 (Oradea)
Pe ruta Oradea - Baia de Arieş:
17:00 (Oradea) - ~18:20 (Sudrigiu) - ~ 20:00 (Vârtop) - 22:06 (Baia de Arieş)
Pe ruta Baia de Arieş - Oradea:
6:20 (Baia de Arieş) - ~09:00 (Vârtop) - ~10:30 (Sudrigiu) - 11:26 (Oradea)
Pe ruta Oradea - Vaşcău:
12:30 (Oradea) - ~14:00 (Sudrigiu) - spre Vaşcău
Pe ruta Beiuş - Cluj Napoca (Luni - Vineri):
08:20 (Beiuş) - 14:30 (Cluj Napoca)
SURSA: Parcul Natural Apuseni
20.Geoparcul Platoul Mehedinti
* Geoparcul Platoul este situat la nord de Drobeta Turnu Severin şi se întinde pe o suprafaţă de 106.000 ha.
- Climatul temperat-continental cu influenţe submediteraneene şi relieful foarte variat au creat condiţii pentru numeroase specii de plante şi animale rare. Structura geologică unică a acestei zone a condus la apariţia a numeroase formaţiuni geologice şi speologice. O mare parte din aceste valori sunt protejate în cele 17 rezervaţii naturale. Pe langă aceste valori naturale, în acest spaţiu întâlnim numeroase obiective culturale şi istorice, iar tradiţiile şi mesteşugurile populare (ţesutul, olăritul etc. ) sunt încă prezente. Demne de remarcat sunt dolinele din vestul localităţilor Balta şi Marga, Podul Natural de la Ponoare, etc.
- Apele subterane au săpat numeroase peşteri, renumite prin dimensiuni şi prin ornamentaţie, cum ar fi de exemplu peşterile: Topolniţa, Epuran, Bulba, Isverna. O mare parte a calcarelor din cadrul Geoparcului Platoul Mehedinţi sunt despădurite sau acoperite cu păducel, corn, porumbar, scumpie şi liliac, în amestec cu fagi izolaţi. În multe locuri, liliacul sălbatic formează adevarate păduri, vestite fiind cele de pe cornetele Isverna, Nadanova sau Ponoarele. Aici, în fiecare an, la începutul lunii mai, când înfloreste liliacul, se organizează "Sărbatoarea liliacului".
- Climatul blând, cu influenţe submediteraneene, ca şi vegetaţia specifică îşi regăseşte reflectarea în prezenţa numeroaselor specii de insecte, reptile, păsări şi mamifere.
- Geoparcul ‘Podisul Mehedinti’ va beneficia anul acesta de fonduri PHARE de la Uniunea Europeana, in vederea reabilitarii infrastructurii. Consiliul Judetean Mehedinti a initiat doua proiecte care vor primi finantare de 80.000 si 120.000 de euro. Acesti bani vor fi folositi la editarea de materiale de informare turistica, amplasare de panouri de semnalizare in perimetrul ariei protejate de 106.000 de hectare, la realizarea unui film documentar si al doilea proiect al CJ Mehedinti va cuprinde inventarierea speciilor de flora, fauna si habitate si monitorizarea starii de conservare a acestora.
* Proiectul Arhitectura tradiţională în Geoparcul Platoul Mehedinţi îşi propune cercetarea, promovarea şi protejarea satelor mehedinţene. Arhitectura tradițională, ca expresie a modului de viață şi a tradiţiilor culturale ale zonei a fost punctul de plecare pentru acest proiect.
Înfiinţat acum 10 ani, geoparcul Platoul Mehedinţi este un mediu natural unic, cu o topografie, climă, floră şi faună foarte generoasă. Din păcate, la fel ca în alte zone rurale, satele din acest spaţiu au numeroase probleme: reducerea veniturilor din arhitectură, exodul rural, pierderea tradiţiilor.
În perioada iulie-septembrie 2014, asociaţia MAIE a realizat primul proiect în această zonă, un studiu de caz în comunele Balta, Isverna şi Ponoarele. Prin prezentarea celor mai valoroase obiective locale de patrimoniu, prin abordarea critică a peisajului arhitectural şi prin promovarea unor strategii de dezvoltare integrată, proiectul contribuie la păstrare identităţii regionale specifice.
- Primarul comunei Ponoarele, Georgică Pătrașcu, a declarat vineri, pentru AGERPRES, că suma de peste un milion de euro va fi investită în acest an pentru conservarea a două lăcașe de cult, monumente istorice, situate pe raza Geoparcului Platoul Mehedinți.
Potrivit sursei citate, banii respectivi provin, în procent de 85%, de la Uniunea Europeană, prin Programul IPA de Cooperare Transfrontalieră România-Serbia, iar restul de la bugetul de stat și cel local.
"Bisericile ortodoxe din localitățile Ponoarele și Gărdăneasa, situate în perimetrul Geoparcul Platoul Mehedinți, construite la sfârșitul secolului XIX, se află într-un stadiu avansat de degradare. Aici vor fi executate lucrări de consolidare și se vor reface acoperișurile", a precizat Pătrașcu.
Edilul șef al comunei Ponoarele a mai arătat că cele două obiective istorice se află cuprinse în circuitul național turistic, ele fiind vizitate anual, alături de celălalte monumente naturale ale zonei — Podul lui Dumnezeu, Lacul Zaton, Pădurea cu liliac, câmpul cu lapiezuri și complexul carstic Ponoarele — de peste 10.000 de iubitori de drumeție în munții Mehedințiului.
* Turism in Geoparcul Platoul Mehedinti - 2007
Directorul Geoparcului Platoul Mehedinti, Cornel Meilescu, a declarat joi, pentru ROMPRES, ca proiectul de valorificare a potentialului turistic al ariei protejate din nord-vestul judetului, de 106.000 de hectare, a fost implementat cu fonduri europene.
Potrivit sursei citate, cele 17 rezervatii naturale din zona au la dispozitie 83.000 de euro pentru identificarea celor mai importante monumente de arhitectura populara, biserici din lemn, troite, case traditionale si mori pentru a fi repuse in circuitul turistic european, realizarea unor trasee care sa treaca pe langa asezarile dacice si romane descoperite, dar si prin vecinatatea complexelor carstice Topolnita si Ponoare. "O atentie deosebita o vom acorda, in perioada care urmeaza, reabilitarii drumurilor din intregul perimetru al geoparcului, dar si a crearii unei salbe de pensiuni agroturistice.
Consiliilor locale li se vor aloca, din fondurile europene si bugetare peste 10 milioane euro pentru efectuarea unor lucrari la reteaua rutiera pentru a inlesni accesul turistilor la resursele naturale existente", a afirmat Meilescu.
In opinia directorului Meilescu, autoritatile administrative ale judetului au inteles ca Geoparcul Platoul Mehedinti poate deveni o tinta pentru amatorii de frumos, daca vor investi de urgenta fonduri, astfel incat sa se combata exodului tinerilor spre orase, imbatranirea populatiei, degradarea nivelului de trai al populatiei, dar si exploatarea nerationala a formatiunilor geologice si speologice, a florei si faunei.
* Aria naturala se afla in partea nordica a judetului Mehedinti (pe teritoriile administrative ale comunelor Bala, Balta, Balvanesti, Ciresu, Godeanu, Ilovita, Isverna, Izvoru Barzii, Obarsia-Closani, Podeni si Ponoarele si pe cel al orasului Baia de Arama) si in cea nord-vestica a judetului Gorj, pe teritoriul comunei Pades.
Parcul natural este incadrat intre Muntii Mehedinti (grupa muntoasa a Muntilor Retezat-Godeanu apartinand de lantul muntos al Carpatilor Meridionali) si Piemontul Getic, in imediata apropiere a drumului national DN6, care leaga municipiul Drobeta-Turnu Severin de Caransebes.
Aria protejata reprezinta o zona deluroasa (cu un statut mai special datorita gradului destul de ridicat de locuire): inaltimi joase si domoale constituite din sisturi cristaline si calcareatribuite Jurasicului, formatiuni geologice carstice rare (Podul lui Dumnezeu), doline, lapiezuri (Campul de Lapiezuri), vai, cheiuri, lacuri (Lacul Zatonul Mare, Lacul Zatonul Mic),pesteri (Pestera Ponoarele); cu paduri, pajisti si fanete.
Flora parcului national este constituita din specii vegetale (arbori, arbusti si ierburi) distribuite in concordanta cu structura geologica, caracteristicile solului si climei, structurii geomorfologice sau altitudinii.
Fauna parcului este una diversificata si reprezentata de mai multe specii de mamifere, pasari, pesti, amfibieni si reptile, unele protejate prin lege si aflate pe lista rosie a IUCN. SURSA: Geoparcul Platoul Mehedinti
21.Parcul Natural Bucegi
Este foarte accesibil din Bucuresti, pe DN 1, prin Ploiesti si apoi din stadiunile Sinaia si Bucegi. De asemenea, se poate ajunge pe DN 71 din Sinaia spre Tirgoviste sau prin ruta Bucuresti - Tirgoviste - Moroeni, in partea de vest a zonei.
Cel mai inalt virf al Muntilor Bucegi este Vf. Omu (2505 m). Emblema este reprezentata prin Sfinx si prin vestitele Babe, martori de eroziune de natura eoliana.
Sint cuprinsi versantii verticali ai Caraimanului si Costilei, Cheile Tatarului , Zanoagei si Ursului, stinci precum Sfinxul, Babele, Acele Morarului, Turnurile Malaesti, Turnurile si hornurile Tiganesti, Pestera Ialomicioarei, Pestera Ursului, s.a.
Masivul Bucegi reprezinta un sinclinal in care sint cuprinse conglomeratele de Bucegi, de virsta Cretacic - Albiana. Conglomeratele s-au format pe seama denudarii zonei cristalino - mezozoice emerse, formind o formatiune de molasa. Mai sint prezente sisturi cristaline, depozite jurasice (microconglomerate, gresii si marne bogat fosilifere, gresii calcaroase, marnocalcare, calcare - klippele Sf. Ana si Piatra Arsa,) si cretacice (marnocalcare si calcare recifogene).
* Parcul Natural Bucegi este unitate cu personalitate juridică a Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva şi este una dintre cele 27 de arii protejate din Romania.
Zona munților Bucegi, despre care exista referiri din secolul al XV-lea, a fost propusă pentru protejare încă din anul 1936, datorită peisajelor inegalabile şi a diversității speciilor de plante şi animale specifice acestui masiv.
Prin ordinul ministrului Mediului nr. 7/1990, a fost oficializat pentru prima dată ca Parc Naţional iar prin Legea 5/2000, i se conferă statutul de Parc Natural, ale cărui limite au fost stabilite prin H.G. 230/2003.
Parcul Natural Bucegi este situat în partea estică a Carpaților Meridionali şi cuprinde întreg Masivul Bucegi desfășurat sub forma unei potcoave cu deschidere sudică şi delimitat de abrupturi ce depășesc frecvent 1000 m.
Parcul Natural Bucegi are o suprafața de 32 497 ha desfășurată pe teritoriul administrativ a 3 județe : Dâmbovița, Prahova, Braşov. Jumătate din aceasta suprafața este cuprinsa pe teritoriul județului Dâmbovița iar cealaltă jumătate este împărțita aproximativ egal între județele Prahova şi Brașov.
- Denumirea vine de la “Buciac” sau “Buceci” așa cum apare în denumirile medievale ale secolului al XVI – lea, acest cuvânt având semnificația de pădure de fag , această asociație vegetală acoperind o bună parte din versanții sub 1000 m altitudine ai acestei culmi montane
* Limite :
- La vest -V. Brateiului şi Șaua Bucșa despart Bucegii de Masivul Leaota;
- Limita Nordica este cea mai impunătoare, fiind un abrupt fragmentat de văi glaciare care domina cu 1200-1400m Culoarul Râșnovului şi Clăbucetele Predealului.
- La est - Culoarul Prahovei formează limita cea mai bine definită şi cel mai impresionant abrupt tectoeroziv din România - “Abruptul Prahovean” , străbătut de numeroase văi cu izvoare şi cascade.
- La Sud - se întâlnesc pante mai domoale ce fac trecerea către Subcarpați.
* Administratia Parcului Natural Bucegi a finalizat in luna iulie amenajarea traseului tematic “Turbaria Laptici”.Traseul se gaseste in Rezervatia Naturala Turbaria Laptici din sectorul dambovitean al Parcului Natural Bucegi, vis-a-vis de fosta pastravarie Cheile Tatarului. Traseul a fost amenajat cu podet si 7 panouri informative ce prezinta patrimoniul Rezervatiei Naturale Turbaria Laptici, elemente de flora si fauna. Traseul a fost realizat in cadrul proiectului cu fonduri europene “Optimizarea managementului vizitatorilor prin completarea infrastructurii de vizitare in Parcul Natural Bucegi-sit Natura 2000”, proiect finantat prin Programul Operational Sectorial „Mediu” axa prioritara 4. In cadrul aceluiasi proiect vor mai fi amenajate un numar de 6 trasee tematice, va fi realizat Centrul de Vizitare al Parcului Natural din orasul Busteni si a fost amenajat Punctul de Informare din comuna Moroeni.
* Parcul Natural Bucegi - Trasee turistice
Masivul Bucegi deţine cea mai densă reţea de poteci marcate şi bine întreţinute - 39 de trasee omologate și 1 în curs de omologare. Acestea sunt grupate în patru magistrale turistice, ce traversează întregul masiv, după cum urmează:
bandă roşie: Sinaia - Cota 1400 - Cota 2000 -Valea Izvorul Dorului –Şaua Lăptici – Piciorul Lăptici – haban Padina – Şaua Strunga – Vf. Omu – Vf. Bucşoiu – Poiana Pichetul Roşu – cabana Poiana Izvoarelor – cabana Gura Diham – Buşteni.
(localizare pe harta)
bandă albastră: Sinaia – Poiana Stânii – Piciorul Pietrei Arse – cabana Piatra Arsă – Piciorul Cocorei – hotelul Peştera – Valea Obârşiei –Vf. Omu –refugiul Mălăieşti –Valea Glejăriei –Râşnov.
(localizare pe harta)
cruce albastră: Pucheni –Dobreşti – cabana Scropoasa – cabana Zănoaga – cabana Bolboci – cabana Padina – hotelul Peştera – Piciorul Babelor – cabana Babele – cabana Caraiman – Valea Jepilor – Buşteni.
(localizare pe harta)
bandă galbenă: Buşteni – Plaiul Fânului – Valea Cerbului – Vf. Omu –cabana Babele – cabana Piatra Arsă – Vârful Furnica – Şaua Vf. Cu Dor
(localizare pe harta)
* Parcul natural Bucegi - Domeniul schiabil
- Principalele partii de schi alpin in Sinaia
Vf. cu Dor – Furnica
Cota 2000 – Cota 1400
Cota 1400 – Statia de telecabina Sinaia
Firul Vaii lui Carp
- Principalele partii de schi in Busteni
Partia Kalinderu (Avantul) – Valea Alba
Valea Cerbului – Gura Dihamului – partie de schi fond
* Parcul Natural Bucegi - Trasee tematice
In cadrul poiectului “Optimizarea managementului vizitatorilor prin completarea infrastructurii de vizitare in PNB – Sit Natura 2000” a fost prevazut amenajarea de trasee tematice in Parcul Natural Bucegi.
Astfel, pe baza Planului de Management şi a Strategiei de Vizitare a PNB au fost selectate şapte trasee tematice, care vor fi amenajate şi prevăzute cu panouri informative, locuri de odihna si podete, după cum urmează:
1. Busteni - Cascada Urlatoarea
2. Busteni Jepii Mici - Babele
3. Lacul Scropoasa – Zanoaga
4. Padina - Valea Doamnele - Drumul Granicerilor - Saua Strunga - Padina
5. La Uzina - Sapte Izvoare
6. Valea Bangaleasa - Poiana Gutanu - Grohotis - Valea Bangaleasa
7. Turbaria Laptici
Aceste trasee tematice vor fi realizate de-a lungul traseelor turistice omologate care sunt cuprinse ca atare în propunerea de Plan de Management a PNB, dar şi în actele normative în vigoare, având suportul legal asigurat pentru securitatea vizitatorilor dar şi siguranţa că nu se dezvoltă o infrastructură nouă care ar creşte impactul antropic în zonă. Aceste trasee vor atinge principalele destinatii de vizitare, tipuri de habitate relevante care au justificat necesitatea declarării PNB şi a sitului Natura 2000 RO SCI 0013 Bucegi.
Administratia a identificat deja pe teren pentru fiecare traseu in parte punctele de intrare, principalele atractii (flora, fauna si peisaje) precum si zonele ce impun realizarea de podete ccare vor asigura atat siguranta cat si conforul vizitatorilor dar si protectia zonelor umede, zone vulnerabile foarte valoroase din punct de vedere al biodiversitatii.
Activitatea este structurata in 4 actiuni componente:
- confectionarea si montarea de panouri informative,
- amenajarea a 7 locuri de odihna ce vor fi dotate cu banci si mese din lemn,
- instalarea a 700 m liniari podete din lemn.
Intreaga activitate va fi realizata de catre personalul Administratiei.
Avand in vedere faptul ca majoritatea traseelor strabat zone accidentate cu restrictii majore privind exploatarea masei lemnoase, toate materialele vor fi aduse din afara acestor zone fiind necesara folosirea unui mijloc de transport de capacitate mica care sa permita transportul cat ma aproape de locul de amplasare a dotarilor. Cantitatea totala de material lemnos ce va fi folosit este remarcabila, peste 120mc dar nu poate fi transportata cu mijloace de transport de mare capacitate intrucat traseele sunt dispersate iar caile de acces sunt improprii pentru astfel de autovehicole. De asemenea acest mijloc de transport va fi folosit si pentru realizarea de alte trasee tematice in viitor dar si transportul materialelor pentru repararea si intretinerea traseelor deja realizate. Va fi folosit de asemenea in cadrul actiunilor de ecologizare organizate cu ocazia celor 3 tabere ecologice care vor avea si o componenta de colectare si evacuare a gunoaielor din zone cu accesibilitate scazuta avand ca rezultat refacerea peisajului natural si protectia in special a speciilor de flora.
Implementarea acestei activitati din proiect va fi realizata de catre Administratie in perioada ianuarie 2012 – septembrie 2013. In perioada de iarna va fi pregatit materialul lemnos realizarea de subansamble si vor fi confectionate panourile informative urmand ca in perioada de vara sa fie realizate lucrarile de transport auto, transport prin purtare directa a materialelor precum si montarea acestora pe trasee.
- Motivul pentru care această activitate/acţiune este necesară:
Cele şapte trasee tematice vor îndruma vizitatorii spre zonele deschise vizitării, cu infrastructură turistică existentă, astfel încât să fie evitate zonele vulnerabile din punct de vedere al impactului antropic. De asemenea se urmăreşte informarea şi sensibilizarea vizitatorului asupra elementelor importante ale zonei alpine a PNB – floră, faună, habitate Natura 2000, interacţiunea dintre om şi acestea de-a lungul timpului, reflectată în cultura populară şi starea actuală de conservare a acestor elemente. Vizitatorul va putea, pe baza acestor trasee amenajate (şi a materialelor informative aferente) să îşi planifice vizita, astfel încât să atingă principalele puncte de interes şi să le acorde un timp adecvat de vizionare în funcţie de interesul personal.
Organizaţia responsabilă pentru realizare (beneficiar, partener, subcontractant):
RNP Romsilva - Administraţia Parcului Natural Bucegi RA – beneficar;
UIP;
RNP Romsilva - Administraţia Parcului Natural Bucegi RA – executant;
* Rezultate aşteptate:
- 7 trasee tematice omologate cu lungimea intre 500m şi 16000m, cu timp de parcurgere între 30 de minute şi 8 ore, cu o amplitudine altitudinala cuprinsă între 850m si 2200m, care ating principalele habitate cu rol în educarea şi informarea publicului, dar şi obiective turistice de maximă atracţie cum ar fi cascada Urlătoarea, Monumentul Natural Babele, Cheile Zănoagei, abruptul Guţanu, drumul Grănicerilor, şaua Strunga, Şapte Izvoare, turbăria Lăptici, etc.
- Instalarea a 59 de panouri cu o suprafaţă totală de 60 mp care vor curpinde informaţia necesară interpretării şi pentru informarea generală a vizitatorilor cu privire la speciile şi habitatele întâlnite, reguli de vizitare care să asigure proteţia şi conservarea acestora.
- Realizarea a 7 locuri de odihna (masa si banca);
- Realizarea a 700m liniari podete.
* Parcul natural Bucegi - Repere culturale
În localităţile de la limita Parcului Natural Bucegi există numeroase mărturii arheologice şi istorice care atestă existenţa factorului uman încă din cele mai vechi timpuri:
existenţa unei aşezări umane stabile în Valea Prahovei, pe locul staţiunii Sinaia, reprezentată prin depozitul de topoare din epoca bronzului timpuriu (1.800-1.700 î.Hr).
inscripţiile în latină, cu ştampila Legiunii a XIII-a Gemina, imprimate pe cărămizi, descoperite în Pasul Bran.
urme ale unor aşezări geto-dacice descoperite în perimetrul localităţii dâmboviţene Moroeni.
Nu lipsesc nici monumentele şi ansamblurile de arhitectură, prezente mai ales în localităţile de pe Valea Prahovei şi din Culoarul Bran: În anul 1695 prin construirea Mănăstirii Sinaia, a fost impulsionată dezvoltarea zonei astfel încât, de la acea data, drumeagul situat în sectorul montan al Văii Prahovei se schimbă încetul cu încetul, devenind un adevărat drum de acces care a impulsionat și apariţia primelor aşezări.
- Schitul Peştera, construit la iniţiativa Domnitorului Mihnea Vodă (sec XVI), distrus de patru ori în urma unor incendii, a fost reconstruit ultima dată după incendiul din 1961, abia la începutul anilor ’90.
- Castelul Peleş, construcţie monumentală datează din secolul al XIX-lea (1875-1883), realizată în stilul Renaşterii germane, ctitorie a principelui Carol de Hohenzollern –Sigmaringen. Din acest complex mai fac parte: Castelul Pelişor, Casa de vânătoare "Foişorul" şi un imens parc – opera arhitectului Knechfel.
(localizare pe harta)
- Castelul Bran a fost construit în secolul al XIV-lea pe o stâncă înaltă de 60 m, la capătul Culoarului Rucăr – Bran, având ca scop apărarea şi în acelaşi înfiinţarea unui punct vamal cu Ţara Românească.
(localizare pe harta)
- Casa memorială George Enescu (Sinaia) este situată în cartierul Cumpătul, pe malul stâng al Prahovei, construită după propriile planuri ale marelui muzician român, între 1921 şi 1922 şi numită “vila Luminiş”.
(localizare pe harta)
- Muzeul memorial „Cezar Petrescu” din Buşteni.
SURSA: Parcul Natural Bucegi
22.Parcul Natural Comana
* Parcul Natural Comana infiintat prin Hotararea de Guvern nr. 2151 din decembrie 2004 este situat in zona de sud a Romaniei, la distanta aproximativ egala intre Bucuresti si Giurgiu.
- Decizia de constituire a parcului a fost adoptata in baza documentatiei tehnice si stiintifice elaborate inca din anul 1954 de catre Academia Romana in vederea delimitarii si protejarii a doua arii de importanta floristica deosebita, respectiv Rezervatia Stiintifica de ghimpe (Ruscus aculeatus) si Rezervatia Stiintifica de bujor (Paeonia peregrina). Acestor doua rezervatii li s-a adaugat incepand din anul 2004 Balta Comana, ca rezervatie naturala si zona de protectie avifaunistica.
- Habitatele prioritare identificate in aceste arii protejate se regasesc numai partial in Conventia de la Berna, fiind necesara includerea acestora in regimul de clasificare prioritara a Directivei Habitate a Consiliului Europei, pentru a putea demonstra ca regimul de protectie a habitatelor prioritare corespunde si criteriilor de prioritate stabilite pentru Reteaua NATURA 2000. De asemenea foarte multe specii de flora si fauna au fost identificate in aceste arii protejate, acestea regasindu-se in Lista Rosie Europeana, fiind reprezentative cu un procent ridicat atat in cadrul ariei respective cat si la nivel national.
- In Parcul Natural Comana au fost deja identificate :
Pasari: 141 specii, din care 71 protejate international, prevazute in anexele Conventiei de la Berna, iar 15 in Directiva Pasari a Consiliului Europei, nr.79/409
Pesti : 13 specii identificate prin studii (date mai recente identifica insa 19 specii), dintre care 5 specii sint protejate de legislatia nationala (cleanul-Leuciscus Boristenicus- apare pe lista rosie a speciilor de vertebrate din Romania si este present cu o subspecie endemica ; tiganusul- Umbra krameri ; tiparul-Misgurnus fossilis ; doua specii de guvizi )
Mamifere: 31 de specii, din care 5 protejate prin Conventia de la Berna ( vidra si pisica salbatica protejate prin Legea 103 / 1996)
Reptile : 8 specii , din care 2 protejate prin Conventia de la Berna ( sarpele de apa – Natrix tessellata , o sopirla = napirca , sarpele de sticla – Anguis fragillis)
Amfibieni: 8 specii identificate , din care 5 strict protejate ( Conv. De la Berna)
Asociatii vegetale: peste 20 ( citat din Nedelcu , 1967)
Plante : - peste 200 de specii si subspecii in rezervatiile de bujor, ghimpe si margaritar, din care 70 pe cale de disparitie si 2 strict protejate de legislatia romaneasca( ghimpele si bujorul)
peste 1250 specii de plante pe teritoriul actual al parcului (citat din Tornavschi si colaboratorii, 1974)
* Balta Comana a treia zona umeda a Romaniei dupa Balta Mica a Brailei si Delta Dunarii si a doua ca biodiversitate dupa Delta Dunarii, gazduieste 141 specii de pasari si 13 specii de pesti, din care doua – tiganusul si cleanul de Comana se gasesc doar in acest areal natural.
Manastirea Comana ridicata in timpul lui Radu Serban (1588) si refacuta de Serban Cantacuzino (1700) este construita pe ruinele unei manastiri ctitorita de legendarul Vlad Tepes (1461).
Rezervatii stiintifice:
existente: - ghimpe (Ruscus aculeatus) planta mediteraneana aflata la limita nordica a arealului natural de raspandire, este specia protejata in rezervatia stiintifica a Academiei Romane
- bujor romanesc (Paeonia peregrina) endemit
- propusa ca rezervatie dar incadrata ca zona de interes deosebit prin
Legea 5/2000: - rezervatia de margaritar
- in momentul de fata exista propuneri sustinute cu argumente stiintifice solide pentru extinderea zonei de conservare speciala cu noi suprafete ajungand in final pana la aproximativ 2700 ha
Arbori seculari in special stejari, declarati monument al naturii
Cabana Fantana cu Nuc sediul parcului, realizata in anul 1889
Amenajari lacustre sumare in Balta Comana
Trasee turistice prin padure
Plimbari cu barca
SURSA: Parcul Natural Comana
23.Parcul Natural Muntii Maramuresului
* Situat în partea de nord a județului Maramureș, Parcul Natural Muntii Maramuresului este o arie naturală protejată destinată conservării peisajului şi tradiţiilor locale, protejării moştenirii naturale, spirituale şi culturale a zonei, gospodăririi durabile a pădurilor şi încurajării turismului bazat pe aceste valori. Suprafața acestuia este de 133.418 ha.
* Munţii Maramureşului au fost declaraţi arie protejată de interes naţional în categoria parcuri naturale începând cu anul 2005. Principalele motive ale desemnării au fost: prezenţa ultimei populații naturale de lostriță din țara noastră ca endemit al bazinului Dunărean, prezența florei şi faunei emblematice pentru Carpaţi în cadrul unor ecosisteme stabile, existenţa habitatelor naturale pe întinderi mari precum și un mod de viaţă tradiţional, direct dependent de resursele naturale şi încă păstrat într-o măsură semnificativă.
* TRASEE TURISTICE
- Centrul de Cercetare şi Informare Paltin - Valea Lespedea - Valea Lupului - Dealul Obcina - Valea Drahmirov - DJ 187 - Valea Lespedea - Centrul de Cercetare şi Informare Paltin
De la Centrul de Cercetare şi Informare Paltinu se parcurge drumul forestier amplasat de-a lungul văii Tomnatec aproximativ 2 km după care se traversează pârâul în dreapta. Se urmează în urcare un drum vechi forestier până în creastă. În apropierea crestei se parcurge o potecă lată de circa 50 cm şi lungă de circa 40 cm. Din creastă urmăm drumul forestier ocolind prin stânga dealul Hodea după care urmează o coborâre pe un drum de căruţa până în valea Lespedea. Părăsind Valea Lespedea se continuă deplasarea pe DJ 187 înspre dreapta paralel cu râul Ruscova aproximativ 10 km după care se coteşte stânga pe Valea Lupului care se urmează pe un drum de căruţă până pe creasta Obcina. De pe creasta Obcina se coboară pe Valea Drahmirov tot pe un drum de căruţă până în DJ 187. De aici continuăm deplasarea pe drumul descris anterior până la Centrul de Cercetare şi Informare Paltinu.
v De pe traseul numărul 1 se poate ajunge pe traseul numărul 2 printr-o legătură de 9 km lungime, respectiv: Dealul Seci - Cătunul Obcina - Vf. Maxim - Culmea Obcina
- Cabana Coşnea – valea Paulic – Stanisoara – Vf. Mihailecu –Lacul Vinderel
Marcaj traseu: Bandă roşie
Lungime traseu: 15 km
Durată traseu:5-6 ore
Dificultate: Medie, iarna dificil.
De la cabana Coşnea marcajul coboară până la confluenţa cu valea Paulic. Traversam valea Ruscova şi în continuare pe drumul de pe valea Paulic cca 500 m. Părăsim valea, urcăm în serpentine printre grupuri de case din Smereca. Poteca intră în pădurea de amestec fag şi molid, părăsind în dreapta Piatra Socolău. Traversam două poieni după care ajungem la stâna din Stânişoara aflată în gol de munte la limita superioară a pădurii. Marcajul urcă până sub creasta Mihailecu. Apoi poteca urcă în serpentine până la liziera pădurii în creastă. Urmăm creasta Mihailecu printre blocuri de lapiezuri până în punctul cel mai înalt, acesta fiind Vf. Mihailecu 1917 m. Din vârf poteca coboară accentuat până la Lacul Vinderel.
- Ref. montan Şuligu – Borcutul Şuligu
Marcaj traseu: Punct roşu
Lungime traseu: 1 km
Durată traseu: ½ ore
Dificultate: Medie, iarna dificil.
Izvorul mineral Şuligu este cunoscut şi apreciat pentru clalităţile curative încă din sec XIX, fiind şi îmbuteliat pentru consum intern. În faţă se remarcă un apreciat depozit de travertin.
Marcajul turistic urmăreşte drumul forestier de-a lungul văii Şuligu de Sus, până la prima confluenţă circa 1 km.
- Vişeu de Sus - V. Peştilor - Dealul Seci - V.Vinului - Vişeu de Sus - circuit – 20 km
Marcaj traseu: „C” - roșu pe fundal alb
Lungime traseu: 20 km
Durată traseu: 3 ore
Dificultate: medie
Traseul cicloturistic porneşte din piaţa agroalimentară a oraşului Vişeu de Sus de la podul râului Vaser, continuând pe strada 1 Mai până la confluenţa Valea Peştilor- Valea Vaser. Din acest punct traseul urmează drumul forestier amplasat de-a lungul văii Peştilor până la locul numit "poligon" (un fost poligon militar), iar de aici înspre stânga pe un drum de căruţă până în dealul Seci (825 m). Înspre stânga se coboară în Valea Vinului, se continuă pe această vale pe un drum de căruţă până la confluenţa Valea Vinului- Vişeu după care înspre stânga pe digul stâng tehnic al râului Vişeu se ajunge în centrul oraşului Vişeu de Sus.
- Valea Vaserului – stația Paltin – punct belvedere Valea Vaserului
Marcaj traseu: punct roşu
Lungime traseu: 2 km
Durată traseu: 30 minute
Dificultate: uşor
Acest traseu tematic îşi propune să vină în completarea unei experienţe de neuitat - călătoria cu Mocăniţa pe una dintre cele mai spectaculoase şi cunoscute văi din Maramureş şi să dezvăluie farmecul, unicitatea şi importanţa pădurii pentru conservarea naturii şi păstrarea identităţii culturale a Maramureşului. Pe acest traseu se porneste din stația Paltin, pe parcursul căruia puteţi admira farmecul pădurilor de fag cu exemplare semeţe şi misterul pădurilor de răşinoase şi puteţi încerca gustul dulce acrişor al fructelor de pădure.Tot aici veţi descoperi tainele naturii şi veţi întâlni specii de animale şi plante care au dispărut din alte părţi ale Europei. Frumuseţii peisajului i se adaugă numărul mare de plante şi animale ocrotite, rezultând astfel responsabilitatea de a păstra această zonă într-o stare cât mai apropiată de cea naturală.
- Valea Vaserului (Haitul Măcârlău) – Băile Borşa
Marcaj traseu: Triunghi roşu
Lungime traseu: 15 km
Durată traseu: 5 – 6 ore
Dificultate: Medie, iarna dificil.
Marcajul turistic porneşte de la barajul (hait, stăvilar) Măcârlău, construit din piatră, în anul 1850 în vederea acumulării de apă necesară transportului lemnului – plutărit, obiectiv turistic unic în ţară, traversăm Vaserul pe coronamentul acestuia, marcajul coboară pe malul stâng, trece podul de peste valea Măcârlău, după care urcăm pe drumul industrial ce duce la fosta colonie minieră de la Măcârlău, aflată la confluenţă cu valea Lucăciasa, lăsând în dreapta valea Mirajul Mic. Traseul trece prin incinta fostei colonii, urcă în serpentine pe drumul ce duce la galeriile de exploatare, în prezent închise, traversând valea de două ori, după care se ajunge la prima galerie de mină, borna silvică VI/66, având o imensă haldă de steril în faţă. Marcajul urmăreşte drumul ce urcă pe piciorul dintre văile Măcârlău şi Lucăciasa până la refugiul montan Lucăciasa, aflat în partea nordică a şeii omonime, având în dreapta spectaculoasa creastă a Masivului Toroioaga cu cel mai înalt vârf din zonă - Toroioaga Militară 1930m şi în stânga Piciorul Caprii 1804 m.
Din Şaua Lucăciasa 1641 m, traseul turistic coboară prin pădure, în serpentine, până la primele galerii, iar de aici pe drumul industrial la fosta colonie minieră de la Gura Băii, până în locul numit La Tăietură, aici drumul a fost săpat în stâncă pentru a traversa un picior secundar, de unde marcajul coteşte în dreapta pe un vâlcel, ajungând la fosta Mină 23 August, mai jos de intrarea în galeria de coastă, lungă de 4600 m, care traversează masivul, până în valea Ivăşcoaia. De aici marcajul urmăreşte drumul ce coboară pe Valea Secu, până în centrul localităţi miniere Baia Borşa, pe tot traseul de coborâre avem în faţă versantul nordic al vârfului Pietrosu Rodnei, 2303 m, cu cele trei căldări glaciare. Acest traseu face legătura cea mai facilă, pe jos, dintre valea Vaserului şi o localitate, unind două zone turistice distincte.
- Pasul Prislop – Vf. Cearcănu 1847 m - Borșa
Marcaj traseu: triunghi albastru
Lungime traseu: 10 km
Durată traseu: 4 ore
Dificultate: Medie, iarna dificil
Din complexul turistic Borșa, pe valea Furului,facem dreapta pe o potecă apoi ajungem în Poiana Mărului. De aici,după un urcuș susținut, ajungem în Vârful Cearcănu. Traseul coboară apoi spre șaua de la sud de Vârful Negru traversând o porțiune prin jnepeniș și continuă în serpentine până la intersecția cu drumul ce duce la Cabana Fântâna Stanchii. De aici urmărim drumul pietruit până în Pasul Prislop, după care marcajul urmăreşte drumul ce duce la cabana Fântâna Stanchii, pe direcţia nord, lasând în dreapta Vârful. Prislop. Drumul urcă în serpentine spre culmea Preluca Cerbului, după care traversăm prin jnepeniş o mică şa, iar un ultim urcuş ne scoate în Vârful Cearcănu după 3-4 ore. Din vârf se coboară o pantă abruptă, ajungând la obârşia văii Cercănel, iar pe drumul de culme ajungem în Poiana Mărului. Spre stânga ne îndreptăm către potecă ce ne conduce în valea Furului,iar de aici pe drumul naţional până în complex.
- Paltinu – Plai – Poiana cu Narcise Tomnatec Sehlean – valea Tomnatec
Marcaj traseu: punct albastru
Lungime traseu: 13 km
Durată traseu: 5 - 6 ore
Dificultate: Medie, iarna dificil.
Traseul urcă de la cabana Paltinu, pe marcajul bandă galbenă, în serpentine pe piciorul Plaiului prin pădurea de fag şi apoi prin golul de munte până la stâna din Plai. Marcajul ne scoate aproape de vf. Plai pe care îl lăsăm în stânga, poteca urmăreşte curba de nivel, trecem pe langă un izvor după care coboară într-o şa marcată de o cruce. Schimbăm direcţia de mers, îndreptându-ne spre sud, urcăm puţin, intrăm în pădurea de molid, lasând în stânga vf. Tomnatec. Poateca urmăreşte curba de nivel socțându-ne în Poiana cu Narcise Tomnatec Sehlean. De aici în coborâre traversăm poiana, îndreptându-ne spre vest pe un picior secundar care ne scoate în drumul forestier care urcă de pe valea Hututeanca şi continuă pe valea Tomnatecului până la Paltin. Înainte de a ajunge la cabană, cca. 500 m peste vale este amenajat un izvor de apă minerală (borcut).
Acces: pe valea Frumușeaua se poate merge cu autoturismul până la Centrul de informare și Cercetare Paltin, iar de acolo pe jos.
- Bistra – Vf. Tocarnea
Marcaj traseu: punct galben
Lungime traseu: 7 Km
Durată traseu: 4 ore
Dificultate: Medie, iarna dificil
La ieşirea din localitatea Bistra şi la intrarea în Defileul Vişeului, traversăm râul Vişeu pe o potecă ce conduce prin gospodăriile localnicilor până în pârâul Tocarnea. Traversăm pârâul Tocarnea şi începem urcuşul prin pădure, pe o culme stâncoasă, de unde avem o vedere generală asupra văii Vişeului. Poteca ne scoate în culmea principală printr-o pădure de stejar. În pădurea de amestec traversăm o zonă cu blocuri de calcar și, îndreptându-ne spre dreapta, ajungem pe o stâncă - loc minunat de belvedere asupra Defileului Vişeului - a localităţii Bistra şi a malului drept al Tisei din Ucraina. De aici putem străbate zona vârfului Tocarnea cu peşteri şi avene.
- Loc. Repedea - Poiana cu narcise - Paltinu
Marcaj traseu: Banda galbena
Lungime traseu: 15 km
Durată traseu: 6- 7 ore
Dificultate: Medie, iarna dificil.
Marcajul porneşte de la podul de peste valea Repedea. Coboară pe drumul judeţean cca. 200 m după care ne îndreptam spre creasta dintre valea Repedea şi valea Micluşa. În continuare poteca marcată urcă în serpentine prin poieni cu pitoreşti sălaşuri de vara. Se ajunge în locul numit Prislop de unde poteca ocoleşte prin dreapta Vârful Certina 1184 m, unde întâlnim marcajul triunghi roşu ce vine de pe valea Repedea. În tandem poteca urcă pe creasta dintre Vârfurile Certina şi Vâjii.
Lăsăm în stânga Vârful Vâjii, poteca traversează o pădure de fag aflată în versantul drept al văii Tomnatecul ajungând în poiana din şaua dintre Vârfurile Tomnatecu şi Vâjii. Părăsim marcajul triunghi roşu ce duce la Paltinu şi urcăm în direcţia nord spre Poiana cu narcise lăsând în dreapra văcăriştea din Sehleanu.
Traversăm Poiana cu narcise într-un urcuş uşor intram în pădurea de molid, lăsând în dreapta Vârful Tomnatecul ajungând într-o şa marcată de o cruce. De aici poteca marcată urcă în stânga spre culmea Plaiului unde întâlnim o potecă pastorală ce vine din Capu Grosilor. Trecem pe lângă un izvor, lăsăm în dreapta Vârful Plai, coborâm pe culmea Plaiului pe la stâna din Plai. Poteca coboară în serpentine prin gol de munte şi apoi prin pădure de fag pe direcţia vest la cabana Paltinu.
- Şesuri (valea Bistriţei Aurii) –Fântâna Stanchii – Dealul Bucaţii – Mina Burloaia-Vinişoru
Marcaj traseu: Punct rosu
Lungime traseu: 25 km
Durată traseu: 9-10 ore
Dificultate: Medie, iarna dificil.
De la Şesuri (DN 18) se urmează DF pe valea Şesuri, apoi la dreapta pe valea Mostim şi de la confluenţa cu valea Zâmbroslava, înainte pe valea Fântânele. După cca 9 km, aproape de capătul DF, un drum de tractor urcă în versantul stâng şi la prima ramificaţie, din acesta se desprinde spre stânga prin brădetul tânăr, poteca marcată ce urcă până în Poiana Fântânele.
De aici drumul de tractor ne conduce în poiana Sălăşimuri, apoi coboară prin pădure la Gura Obcinii şi ceva mai încolo ajunge în golul alpin. Drumul de tractor coteşte la dreapta, dă în drumul auto de acces la stâna Muncelaşu şi urcă pe acesta până în culme, unde în şa ajunge în drumul auto ce vine din pasul Prislop (traseul 2.2). Urmează o porţiune comună cu traseul bandă roşie până la cabana Fântâna Stanchii, de unde marcajul punct roşu coteşte la stânga pe drumul auto ce ocoleşte pe la sud Vf. Fântâna Stanchii.
Drumul coboară, ajunge mai jos pe picior şi în punctul în care drumul coboară în dreapta spre valea Bălăsinii, vom continua pe drumul de tractor de pe creastă. Trecem printr-o succesiune de poieni şi din ultima, poteca ocoleşte piciorul prin dreapta, coborând spre stânga spre valea Ţâşlişoara, ajungând pe halda galeriei Dealul Bucăţii. În continuare marcajul urmează drumul auto în aval până la podul din valea Bălăsânei, puţin amonte de clădirile fostei mine Burloaia.
- Pasul Prislop – Cabana Fântâna Stanchii- Şaua Gâliu – Vf. Toroioaga
Marcaj traseu: Bandă rosie
Lungime traseu: 27 km
Durată traseu: 10-11 ore
Dificultate: Medie, iarna dificil.
Din pasul Prislop urmăm spre nord drumul auto prin Preluci-Tarniţa Ţâfa, ocolim Vf. Hăjmaru pe la est, apoi Vf. Cornul Nedeii pe la vest. Ocolim tot pe la vest Vf. Strungi şi ajungem la cabana Fântâna Stanchii. De aici drumul coboară în Tarniţa Bălăsinii, de unde urmăm în continuare poteca pietruită numită “Drumul războiului”. Ocolim pe la sud Vf. Jupania trecând printr-o succesiune de poieni, până pe Piciorul Gajei, de unde poteca coteşte spre nord. Coborâm apoi spre stânga în poiana Prislopul Cataramei, continuăm pe culme, apoi în stânga acesteia ajungem la un drum de tractor pe care vom urca Vf. Măgura Cataramei. De aici drumul de tractor coboară în şaua Gâliu, în drumul auto transversal ce leagă Baia Borşa de obârşia Vaserului. Traseu ce face legătura cu traseul de creastă al munţilor Rodnei, frecvent utilizat de cei ce combină parcurgerea munţilor Rodnei cu o coborâre pe V. Vaserului. Marcajul va fi continuat spre Vârful Toroiaga.
- Localitatea Repedea – Chicera – Lacul Vinderel
Marcaj traseu: Bandă albastră
Lungime traseu: 10 km
Durată traseu: 4-5 ore
Dificultate: Medie, iarna dificil.
Din centrul localităţii Repedea marcajul urmează uliţa care duce la şcoală. Din colţul şcolii poteca marcată îşi schimbă direcţia spre est urcând în serpentine printre gospodăriile răsleţe din zona Poposala. Intrăm în pădure lăsând în stânga creasta şi Vârful Chicera. Se ajunge la stâna din Laba. De aici poteca urcă accentuat, trece pe lângă stâna din Runea lăsând în dreapta culmea Rugaşul. Ajungem într-o mică şa de unde avem pentru prima dată piramida masivului Farcău. Poteca continuă pe curba de nivel, traversează câteva izvoare torenţiale, ajungând după cca. 1 ora la Lacul Vinderel.
- Localitatea Repedea - Pietriceaua – Lacul Vinderel
Marcaj traseu: Bandă albastră
Lungime traseu: 12 km
Durată traseu: 4-5 ore
Dificultate: Medie, iarna dificil.
Acest marcaj este varianta cea mai scurtă de a ajunge la Lacul Vinderel. Din centrul localităţii marcajul urmăreşte drumul de pe valea Repedea, iar după cca. 4 km ajunge la Cantonul Silvic Repedea. Continuăm drumul până la confluenţa cu valea Tomnatecu. De aici traversam valea Repedea urcând în serpentine până în golul de munte de sub Pietriceaua. Urcăm pe directia nord într-o mică şa având în dreapta un lac nival. În continuare poteca urcă accentuat până întâlneşte poteca ce vine pe la stâna din Runea.
- Localitatea Valea Vişeului – canton silvic Repedea
Marcaj traseu: Triunghi rosu
Lungime traseu: 26 km
Durată traseu: 10-12 ore
Dificultate: Medie, iarna dificil.
Valea Vişeului, localitate aflată la confluenţa văilor Tisa şi Vişeu la altitudinea de 388 m, aparţine administrativ de comuna Bistra, fiind cea mai apropiată localitate de centru geografic al Europei – 6 km.
Intrarea în Defileul Vişeului, lungimea defileului este de 4,5 km. Pe această porţiune râul Vişeu se constituie dintr-un habitat ideal pentru cel mai mare salmonid din apele de munte, lostriţa (Hucho hucho). Lostriţa urcă pâna la confluenţa râului Vişeului cu valea Ruscova.
Localitatea Bistra, centru de comună aflată pe DJ 185, cu staţie CFR (Salva – Sighetu Marmaţiei). Aici are loc festivalul Mira (sâmbra oilor) aceasta având loc la începutul lunii mai. Potecile nemarcate ne conduc spre Vârfurile Poloninca 1623 m şi Şerban 1794 m.
Din centrul localităţii Valea Vişeului traseul turistic urmăreşte uliţa care merge spre biserica ortodoxă, iar apoi lăsând biserica în stânga, ajungem din nou în drumul care leaga localitatea Valea Vişeului de localitatea Bistra. Lăsăm în dreapta confluenţa cu valea Luheiului şi urmăm amonte defileul Vişeului pâna la intrarea în localitatea Bistra.
De acolo părăsim drumul judeţean şi o luăm în stânga urcând pe terasa Văii Vişeului, şi pe o uliţă comunală ajungem în dreptul bisericii din Bistra. De aici marcajul urmează drumul de pe Valea Bistra până în poiana Preluca lui Ionaş aflată pe culmea ce desparte Valea Bistra de Valea Frumuşaua, aval de confluenţa Tomnatecului cu Frumuşaua la circa 1 km. De acolo se ajunge la cabana Paltinu după care poteca urmează drumul forestier de pe Valea Tomnatecului pe o distanta de aproximativ 4 km, apoi poteca urcă pe firul unui pârâu până în şaua dintre Vârful Tomnatec şi Vârful Vâjii, unde întâlnim marcajul bandă albastră ce vine din localitatea Repedea.
De aici se urmează poteca în direcţia est în tandem cu marcajul bandă galbenă până în şaua dintre Vârful Certina şi Vârful Prislop. Marcajul coboară în serpentine aval de borcutul din valea Tomnatecului. De aici se coboară până la confluenţa cu valea Repedea, iar de acolo se parcurge aproximativ 1 km până la Cantonul Silvic Repedea.
- Staţia CFF Bardău -Pietrosu Bardăului-Cabana Coşnea
Marcaj traseu: Bandă roşie
Lungime traseu: 25 km
Durată traseu: 10-12 ore
Dificultate: Medie, iarna dificil.
De la cantonul silvic Bardău traversăm Vaserul pe pod, urmând drumul auto de pe valea Bardău, lăsând ceva mai sus o ramificaţie spre dreapta. Mai sus drumul trece în malul drept şi după 45 minute de mers ajungem într-o poieniţă, de unde marcajul coteşte brusc spre dreapta, tot pe drumul forestier. După cca 2 ore de mers ajungem la o confluenţă (pe ultimul tronson, drumul auto e continuat de un drum de tractor). De aici marcajul urmează drumul de tractor ce urcă spre dreapta prin zona defrişată. De la partea superioară a defrişării, marcajul urmează un hăţaş de oi ce urcă accentuat prin pădure, până într-o poiană, pe care o traversăm în urcuş. După ce traversează o rarişte de conifere, marcajul ajunge pe culme, în păşune (1536 m). Poteca marcată urcă prelung pe culme, până la baza cupolei de gresie a Vârfului Pietrosu Bardău. Marcajul urmează în continuare hăţişul vitelor pe muchia stâncoasă, evitând porţiunile mai abrupte de obicei prin stânga muchiei. Ajungem pe un platou şi după 4-5 ore de urcuş, sosim pe Vârful Pietrosu Bardăului (1850 m), locul cu cea mai amplă privelişte asupra munţilor Maramureşului. De aici poteca străbate în continuare platoul cu mici ochiuri de apă, coborând în continuare spre stânga, prin rariştea de conifere. Marcajul urmează apoi creasta spre dreapta, peste o mică proeminenţă a ei, până în drumul de tractor din şaua dintre Pietrosu Bardău şi Bucovinca (în stânga pe drumul de tractor se ajunge în câteva minute la un izvor).
Marcajul urmează în continuare drumul de tractor în urcuş, ocolind prin stânga Vârful Bucovinca (1763 m). Din capătul drumului de tractor, marcajul urmează un hăţiş slab conturat, prin brădetul tânăr, până în şaua dintre Vârfurile Bucovinca şi Pecealu. În continuare, poteca bine conturată urcă prin desiş de brazi şi jnepeni până în Vârful Pecealul (1724 m), coborând apoi prelung prin pădure şi prin poieni. În continuare poteca ocoleşte o proeminenţă prin stânga şi se înscrie apoi pe piciorul ce se desprinde din acest mic vârf spre stânga. De aici începe un drum de tractor ce coboară accentuat pe picior până la văcăriştea Pecealu. Dincolo de aceasta, părăsim drumul de tractor, coborând pieziş spre dreapta pe potecă, până ce dăm de alt drum de tractor. Acesta coboară în serpentine în valea Coşnea, puţin în amonte de capătul drumului forestier. Mai sunt de străbătut încă cca 2 km pe drumul forestier de pe valea Coşnea, până la cabana de vânătoare Coşnea, din capătul cătunului Luhei al comunei Poienile de Sub Munte.
- Complex Făina – Borcutul Mihoaia
Marcaj traseu: Punct albastru
Lungime traseu: 800 m
Durată traseu: 45 min
Dificultate: Medie, iarna dificil.
Borcutul Mihoaia este o apă naturală carbogazoasă foarte apreciat de către localnici pentru calităţile gustative.
La borcut se poate ajunge pe marcajul turistic ce porneşte din faţa cabanelor silvice, amonte până la confluenţa cu valea Mihoaia, traversează valea Vaser pe o punte, urmăreşte drumul forestier de-a lungul văii, până la un podeţ de beton, circa 1,2 km. Izvorul este amenajat într-o ciutură, în malul stâng al văii .
* Arhitectura traditionala
Vestitele construcții din lemn au dus faima Maramureșului, în țară și peste hotare, făcându-l cunoscut ca un loc binecuvântat, cu oameni strașnici și gospodari. Casele bătrânești presărate încă prin sate fac parte din moștenirea lăsată de strămoși, mărturie clară a comuniunii cu natura și a frumuseții acestor plaiuri.
O foarte bogată şi continuă tradiţie stă la baza arhitecturii populare din zona etnografică Maramureş. Vestitele construcţii din lemn au adus faima Maramureşului, făcându-l cunoscut ca un loc binecuvântat, cu oameni gospodari şi straşnici. Maramureşul este una dintre cele mai frumoase şi originare arhitecturi populare din Europa. Originalitatea arhitecturii ţărăneşti şi măiestria de a construi în lemn, sau în pământ au fost dezvoltate şi amplificate de-a lungul anilor de către meşterii acestor meleaguri. Arhitectura din Maramureş, una dintre cele mai frumoase din sud-estul Europei, şi-a pus amprenta asupra întregii arte tradiţionale din zonă. Fie că vorbim de ţesuri, ceramică, biserici de lemn sau pictură naiva, motivele decorative întâlnite pe stâlpii caselor, sau la ferestrele acestora, se regăsesc în mod inevitabil în toată arta din Ţara Maramureşului. Aceste motive au fost şi au rămas peste secole adevărate simboluri ale lumii tradiţionale.
În acest scop au fost identificate elemente care dau unicitate zonei în baza cărora au fost stabilite următoarele recomandări şi interdicţii:
* Practicarea agriculturii
Agricultura şi biodiversitatea sunt puternic interconectate şi chiar interdependente. Biodiversitatea, prin intermediul ecosistemelor funcţionale, poate furniza servicii esenţiale agriculturii, precum combaterea dăunătorilor, polenizarea, iar agricultura poate ajuta la păstrarea habitatelor valoroase precum a pajiştilor şi a peisajelor diversificate. Agricultura tradiţională s-a dezvoltat o dată cu omul adaptându-se la condiţiile geografice şi prin urmare a fasonat frumoasele peisaje, pe care le putem admira azi în zona Maramureşului. Agricultura tradiţională are un efect pozitiv asupra biodiversităţii promovând astfel o relaţie pozitivă între agricultură şi natură şi mai ales între formele agriculturii tradiţionale şi managementul terenurilor agricole şi conservarea biodiversităţii.
Beneficiile biodiversităţii şi ale ecosistemelor pentru productivitatea agricolă includ o polenizare mai bună, controlul dăunătorilor în mod natural, conservarea solului şi a apei, şi drept consecinţă, o cerere scăzută pentru imputuri externe şi o producţie de o calitate mai bună, valoare adăugată a produselor, capacitate de adaptare mai mare la nivelul sistemelor de producţie agricolă în faţa provocărilor schimbărilor climatice. Beneficiile agriculturii sustenabile pentru intreprinderi, societate şi indivizi include reducerea impactului negativ asupra mediului, conservarea biodiversităţii, estetică peisagistică, riscuri reduse pentru afaceri şi atenuarea emisiilor de gaze de seră, conservarea diversităţii genetice a culturilor vegetale şi a speciilor animalelor.
Utilizarea sustenabilă a resurselor şi menţinerea ecosistemelor în stare de bună funcţionare nu înseamnă doar protejarea mediului în sine, dar şi un lucru vital pentru fermieri, pentru că astfel se asigură fertilitatea şi productivitatea ecosistemelor agricole, fiind cheia competitivităţii şi a siguranţei hranei pe termen lung. Agricultura este motorul unei economii și punctul de polarizare social.
* Obiective principale ale agriculturii durabile:
• asigurarea creşterii producţiei agricole cu luarea în considerare a conservării şi protejării resurselor naturale regenerabile;
• asigurarea cerinţelor esenţiale ale oamenilor în contextul dezvoltării rurale;
• protejarea sănătăţii oamenilor şi a mediului;
• asigurarea unei noi calităţi a produselor folosite pentru creşterea producţiei;
• asigurarea conservării şi sporirii rezervelor de resurse;
• asigurarea unei restructurări tehnologice şi menţinerea sub control a posibilelor riscuri;
• asigurarea măsurilor de reglementare juridică, de aplicare a cercetării ştiinţifice şi dezvoltare a serviciilor de informare, instruire şi formare prin dezvoltarea şi implementarea unor planuri şi programe integrate, a unor bune practici agricolecologice valabile şi a unor măsuri de evaluare şi monitorizare.
* Măsurile privind protecţia mediului legate de agricultură vizează următoarele aspecte:
• respectarea tehnologiilor de cultură, în special de către marile exploataţii agricole, pentru a identifica posibilele afectări ale factorilor de mediu;
• gestionarea corespunzătoare a îngrăşămintelor chimice, a produselor de uz fitosanitar, a combustibililor;
• exploatarea fermelor de animale în concordanţă cu tehnologiile recomandate şi gestionarea deşeurilor zootehnice în condiţii de impact minim asupra factorilor de mediu;
• actualizarea periodică a situaţiei unităţilor care desfăşoară activităţi legate de agricultură (ferme agricole şi zootehnice, unităţi de comercializare a pesticidelor, prestatori de servicii cu pesticide ş.a.);
• actualizarea situaţiei referitoare la stocurile de deşeuri de pesticide (pesticide expirate, neomologate, neidentificate, inclusiv ambalaje de pesticide);
• gestionarea altor tipuri de deşeuri produse în unităţile cu profil agricol (mijloace auto şi utilaje casate, cauciucuri uzate, baterii şi acumulatori uzaţi, uleiuri uzate ş.a.);
• reglementarea activităţilor agricole, prin emiterea acordurilor şi/sau a autorizaţiilor;
În contextul dezvoltării durabile, se impun o serie de măsuri în vederea utilizării durabile a solului:
• utilizarea de produse fitosanitare pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor, omologate, în cantităţi inscripţionate prin tehnologiile în vigoare şi aplicarea acestora conform avertizărilor emise de instituţiile abilitate;
• interdicţia aplicării de tratamente fitosanitare la speciile pomicole în perioada înfloritului, pentru prevenirea unor eventuale mortalităţi la albine precum şi la alte specii cu rol polenizator;
• prevenirea degradării solurilor şi deteriorării ecosistemelor terestre, datorate aprinderilor voite a miriştilor, a vegetaţiei ierboase şi lemnoase, a exploatării masei lemnoase în perioade neadecvate, a circulaţiei cu utilaje hipo şi mecanice în perioade umede şi pe linie de cea mai mare pantă;
• efectuarea lucrărilor de însămânţări, reînsămânţări, distrugerea muşuroaielor şi a vegetaţiei dăunătoare pe terenurile ocupate cu pajişti;
• diversificarea culturilor în vederea îmbunătăţirii şi conservării structurii solului; • ameliorarea terenurilor agricole prin aplicarea îngrăşămintelor organice ;
• interdicţia aplicării momelilor otrăvitoare din grupele I şi II de toxicitate;
• prevenirea păşunatului abuziv pe terenurile situate în pantă şi în perioadele umede ale anului;
• conştientizarea populaţiei prin mass-media, cu privire la consecinţele aprinderilor voite ale miriştilor şi vegetaţiei ierboase asupra calităţii solului, ecosistemelor terestre şi a mediului, în general.
Starea mediului ambiant si utilizarea eficientă a resurselor naturale influenţează condiţiile de creştere economică, nivelul şi calitatea vieţii populaţiei. Pentru utilizarea durabilă a solului se impune implementarea folosirii acţiunilor de protecţie, ameliorare şi valorificare a resurselor solului. avandu-se în vedere:
• Dezvoltarea unor sisteme de agricultură care să se poată autosusţine prin conservarea resurselor şi îmbunătăţirea continuă a fertilităţii solului
• Asigurarea resurselor în primul rând prin regenerarea lor internă
• Respectarea înainte de toate a principiilor biologice şi ecologice care se manifestă în ecosistemele naturale.
SURSA: Parcul Natural Muntii Maramuresului
24.Parcul Natural Putna-Vrancea
Parcul Natural Putna-Vrancea a fost înfiinţat în baza Hotărârii de Guvern nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Parcurile naturale, corespund categoriei V IUCN - Peisaj Terestru: arie protejată administrată în special pentru conservarea peisajului terestru şi recreere.
Parcul Natural Putna-Vrancea are drept scop protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică; de asemenea, se oferă publicului posibilităţi de recreere şi turism şi se încurajează activităţile ştiinţifice şi educaţionale.
Prezentare rezultate proiect: Rezultatele proiectului Parcul Natural Putna Vrancea arie protejata cheie pentru conservarea naturii in zona Carpatior de Curbura" SMIS CSNR: 17/157, finantat prin Programul Operational Sectorial Mediu Axa Prioritara 4.
Prin Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1964 din 2007, privind declararea siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România,
(1) Se declară ca sit de importanţă comunitară arealul ROSCI0208 Putna-Vrancea.
(2) Până la declararea siturilor de importanţă comunitară ca arii speciale de conservare prin hotărâre a Guvernului, în baza recunoaşterii lor de către Comisia Europeană, pentru fiecare din siturile declarate la alin. (1) se instituie cu caracter provizoriu regimul de arie naturală protejată, ca arie specială de conservare.
Limita sitului ROSCI0208 Putna-Vrancea este suprapusă pe limita administrativă a Parcului Natural Putna-Vrancea.
Horărârea de Guvern nr. 1284 din 31 octombrie 2007, privind declararea siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, instituie regimul de arie naturală protejată şi se aprobă încadrarea în categoria de management ca arie de protecţie specială avifaunistică pentru situl ROSPA0088 Munţii Vrancei, arie ce se suprapune pe teritoriul administrativ al Parcului Natural Putna-Vrancea.
Parcul Natural Putna-Vrancea este administrat de RNP Romsilva – Administratia Parcului Natural Putna-Vrancea RA.
Zonarea interna a Parcului Natural Putna-Vrancea
Zonarea internă a Parcului Natural Putna Vrancea a fost realizată în conformitate cu prevederile O.U.G. 57/2007 şi are la baza criterii legate de activităţile permise şi de valorile deosebite ce se constituie în obiective majore pentru conservare.
Prin planul de management al Parcului Natural Putna Vrancea sunt definite şi delimitate după caz: zona de protecţie strictă, zonele de protecţie integrală, zonele de management durabil şi zonele de dezvoltare durabilă a activităţilor umane.
Suprafeţele, potrivit zonării interne a PNPV, sunt prezentate în tabelul 1.
Zona de protecţie strictă
Zona de protecţie strictă este situata in partea de sud a P.N.P.V., şi cuprinde zona sălbatică din treimea mijlocie şi superioară a Vf. Goru în care nu au existat intervenţii antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus.
În zona de protecţie strictă se interzice desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, educaţie şi ecoturism.
Zone de protecţie integrală
Zonele de protecţie integrală cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul PNPV, fiind necesară menţinerea proceselor naturale. Aceste zone de protecţie integrală sunt în număr de 12 (douasprezece), in suprafata totala de 7 650.42, fiind enumerate in tabelul 2 :
În zonele de protecţie integrală sunt interzise urmatoarele activităţi:
a) orice formă de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice formă de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de conservare;
b) activităţile de construcţii-investiţii, cu excepţia celor destinate administrării ariei naturale protejate şi/sau activităţilor de cercetare stiinţifică ori a celor destinate asigurării siguranţei naţionale sau prevenirii unor calamităţi naturale.
În zonele de protectie integrala se pot desfasura urmatoarele activitati :
a) stiinţifice şi educative;
b) activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii;
c) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păsunat numai cu animale domestice, proprietatea membrilor comunităţilor care deţin păşuni sau care deţin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră si faună prezente;
d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;
e) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, la propunerea administratiei şi în baza aprobării autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, in conformitate cu planul de management;
f) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, la propunerea administraţiei şi cu avizul consiliului stiinţific, în baza aprobării de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, la propunerea A.P.N.P.V., cu avizul consiliului stiinţific, în baza aprobării autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac la propunerea A.P.N.P.V., cu avizul consiliului stiinţific, în baza aprobării autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;
h) acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care nu necesită extrageri de arbori, şi acţiunile de monitorizare a acestora;
i) acţiunile de combatere a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulţire, la propunerea A.P.N.P.V., cu avizul consiliului stiinţific şi în baza aprobării autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
Zonele de management durabil, zone tampon
In P.N.P.V., zonele de management durabil (zonele-tampon) fac trecerea între zonele cu protecţie integrală şi cele de dezvoltare durabilă. Suprafata acestoraeste de 29. 927,47 ha, determinata in GIS.
În zonele de management durabil se pot desfăsura următoarele activităţi:
a) stiinţifice şi educative;
b) activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii;
c) utilizarea raţională a pajistilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animale domestice, de către proprietarii care deţin păşuni sau care deţin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente;
d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;
e) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
f) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, la propunerea consiliului stiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu acordul administraţiei parcului, emis în baza aprobării autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu acordul administratiei parcului, emis în baza aprobării autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;
h) activităţile de protecţie a pădurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăsesc prevederile amenajamentelor, se fac cu acordul administraţiei parcului, emis în baza aprobării autoritătii publice centrale care răspunde de silvicultură;
i) activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfăşura numai de persoanele fizice şi juridice care deţin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunităţile locale, cu aprobarea administraţiei ariei naturale protejate;
j) activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole si de crestere a animalelor, precum si alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale;
k) lucrări de îngrijire si conducere a arboretelor si lucrări de conservare;
l) aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinarit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice sau în margine de masiv. In arboretele de molid se pot aplica tăieri rase pe parcele de maximum 1 ha;
m) activităţi de vânătoare;
n) activităţi de pescuit sportiv.
Zonele de dezvoltare durabila a activitaţilor umane
Zone de dezvoltare durabilă a activităţilor umane sunt zonele în care se permit activităţi de investiţii/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversităţii.
Aceste zone sunt declarate prin PUG ca zone de intravilan, în care sunt permise menţinerea sau dezvoltarea infrastructurii turistice, cu respectarea legislaţiei în vigoare pentru arii protejate, astfel încât să se limiteze impactele negative asupra celorlalte zone. Cuprind perimetrele construite, care sunt delimitate ca atare în Planurile de Urbanism General (PUG), din localitatile Lepsa, Gresu şi Coza.
În zona de management durabil, punctul Gălăciuc se evidenţiază zona de interes special din punct de vedere al biodiversităţii care cuprinde rezervaţia sursă de seminţe de pin silvestru.
În zonele de dezvoltare durabilă se pot desfăşura următoarele activităţi:
a) activităţi de vânătoare;
b) activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor;
c) activităţi de pescuit sportiv, şi piscicultură (doar pentru creşterea speciilor autohtone);
d) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare;
e) aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice ori în margine de masiv şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de molid pe suprafeţe de maximum 1 ha;
f) activităţi specifice modului de producţie ecologic de cultivare a terenului agricol şi creşterea animalelor, în conformitate cu legislaţia specifică din sistemul de agricultură ecologică;
g) alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale.
În zona de management durabil şi în zona de dezvoltare durabilă se delimitează zona de interes special din punct de vedere al biodiversităţii care cuprinde rezervaţia sursa de seminţe de pin silvestru din u.a.-urile 24B, 26C, 27A si 28 A din UP I Mociaru, in proprietatea Obstii de Mosneni Tulnici, administrata de S.C. Ocolul Silvic Privat Obstea Tulnici SRL.
In delimitarea zonelor de dezvoltare durabila au fost luate in considerare 3 (trei) culoare de trecere a faunei sălbatice (inclusiv a speciilor de urs, lup si ras) în care sunt interzise:
a) orice formă de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice formă de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de conservare;
b) activităţile de construcţii-investiţii, cu excepţia celor destinate administrării ariei naturale protejate şi/sau activităţilor de cercetare stiinţifică ori a celor destinate asigurării siguranţei naţionale sau prevenirii unor calamităţi naturale.
Pe lângă cele de mai sus, aici se pot desfăşura următoarele activităţi, cu respectarea prevederilor din planurile de management: activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor, activităţi de exploatare a resurselor naturale regenerabile, lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare, alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale.
Limitarea activitatilor in arealul parcului (potrivit zonarii interne), sunt reglementate de HG 57/2007 cu modificarile si completarile ulterioare.
Obiectivele specifice de management:
- Asigurarea statutului favorabil de conservare al speciilor si habitatelor naturale de importanţă comunitară din Parcul Natural Putna-Vrancea- Sit Natura 2000;
- Protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului prin menţinerea interacţiunii armonioase a
omului cu natura;
- Menţinerea unor efective viabile de carnivore mari în partea de vest a judeţului Vrancea,
în cadrul reţelei ecologice de protecţie a acestora, şi conectate la habitatele carnivorelor mari din România;
- Încurajarea comunităţilor locale în vederea dezvoltării unor activităţi economice care, prin utilizarea durabilă a resurselor, să le aducă beneficii şi să contribuie la reducerea presiunii asupra resurselor din parc, promovând împreună cu comunităţile locale valorile culturale si tradiţionale în vederea creşterii valorii zonei şi a Parcului Natural.
- Promovarea unui turism care să nu afecteze negativ parcul, să ducă la creşterea respectului pentru valorile parcului şi care să încorporeze valorile culturale şi tradiţionale ale zonei în circuitul turistic al parcului natural.
- Conştientizarea şi educarea publicului şi a factorilor interesaţi pentru înţelegerea importanţei conservării naturii şi pentru obţinerea sprijinului în vederea realizării obiectivelor Parcului Natural Putna-Vrancea ca parc natural şi Sit Natura 2000;
- Promovarea toleranţei sociale faţă de cele trei specii de carnivore mari prin combaterea efectivă şi responsabilă a surselor de conflict şi competiţie cu oamenii;
- Managementul eficient şi adaptabil al Parcului Natural Putna-Vrancea prin asigurarea unui sistem integrat de gospodarire;
Pe suprafaţa PNPV se găsesc şase arii protejate, încadrate în categoria rezervaţii naturale (IV I.U.C.N.):
- Groapa cu Pini – arie protejată din anul 1992 şi menţionată ca atare în Legea 5/2000, având o suprafaţă de 11,1 ha.
- Strâmtura - Coza – arie protejată din anul 1990 şi menţionată ca atare în Legea 5/2000, având o suprafaţă de 15 ha.
- Muntele Goru – arie protejată din anul 1990 şi menţionată ca atare în Legea 5/2000, aceasta a fost declarată Rezervaţie Naturală după Legea 462/2001, având o suprafaţă de 388,1 ha.
- Pădurea Lepşa-Zboina – arie protejată încă din anul 1973 şi menţionată ca atare în Legea 5/2000, aceasta a fost declarată Rezervaţie Naturală după Legea 462/2001, având o suprafaţă de 210,7 ha.
- Cascada Putnei – arie protejată încă din anul 1973 şi menţionată ca atare în Legea 5/2000, aceasta a fost declarată Rezervaţie Naturală după Legea 462/2001, având o suprafaţă de 10 ha.
- Valea Tişiţei – arie protejată încă din anul 1973 şi menţionată ca atare în Legea 5/2000. Prin HG 2151/2004, acest areal a fost reconsiderat, suprafaţa de 2726,3 ha căpătând sub denumirea de Tişiţa, statutul de rezervaţie naturală.
Localizare
Parcul Natural Putna-Vrancea, se suprapune sectorului central-nord-vestic al Munţilor Vrancei. Acest parc se înscrie grupei externe a Carpaţilor de Curbură, acoperind în totalitate bazinul hidrografic montan al râului Putna, la care se adaugă spre sud – vest masivele Mordanu şi Goru. Parcul Natural Putna-Vrancea se suprapune spaţial în cea mai mare parte a bazinului hidrografic montan al Putnei.
Suprafaţa Parcului Natural Putna-Vrancea este de 38.204 hectare, reprezentând 41,32 % din suprafaţa montană a judeţului Vrancea.
Relief
Parcul Natural Putna-Vrancea se suprapune unor unităţi de relief variate, bine individualizate, dispuse în trepte ce coboară de la vest către est, dând regiunii aspectul unui imens amfiteatru.
Principalele subunităţi de relief din cadrul Parcului Natural Putna-Vrancea sunt: Munţii Lăcăuţi-Goru, Muntele Coza, Lepşa, Zboina Neagră (D. Bălteanu, Ioana Ştefănescu, 1987).
Munţii Lăcăuţi-Goru se desfăşoară pe direcţie generală NV-SE, între cumpăna de ape a râurilor Basca Mare şi Zăbala. Corespund unei axe de înălţare maximă din Carpaţii Curburii şi sunt alcătuiţi din gresii dure. În cuprinsul lor sunt înălţimile maxime din Munţii Vrancei şi din bazinul Putnei – Vf. Goru (1784,6 m) şi Vf. Lăcăuţi (1776,7 m).
Muntele Coza se extinde la nord de Zboina Frumoasă şi este delimitat de râurile Putna (la nord), Zăbala (la sud-vest) şi Năruja (la sud-est). Corespunde din punct de vedere geologic "semiferestrei de Vrancea" în constituţia căreia sunt incluse gresii, argile nisipoase, marno-calcare, etc. Reţeaua hidrografică, în principal afluenţii Putnei, a generat fragmentarea Muntelui Coza şi individualizarea în cadrul acestuia a mai multor culmi şi înălţimi separate, printre care se numără: Coza (1629,3 m), Tisaru Mare (1267,8 m), Pietricelele (l162,8 m), şi Zimcea (1369,2 m).
Munţii Lepşei şi Muntele Zboina Neagră se desfăşoară la nord de valea Putnei şi sunt separaţi de râul Lepşa. Cumpăna de ape urmăreşte linia celor mai mari înălţimi ale M-ţilor. Lepşei, trecând prin vârfurile: Buniu (1543,5 m), Stogu Mare (1526,9 m), Cobert (1516,5 m), Muşatu (1502,7 m), Lepşa (1390 m). Dintre culmile secundare, mai importante sunt: Piatra Albă (1085,8 m) şi Piscul Mesteacănului (1221,2 m).
În cuprinsul zonei montane se află şi două bazinete depresionare: la Lepşa şi la Greşu, ambele situate pe râul Putna. Ele au rezultat ca urmare a eroziunii laterale exercitate de reţeaua hidrografică (bazinetul Lepşa), sau datorită distrugerii versanţilor prin alunecări şi degradări (bazinetul Greşu) (H. Grumăzescu, Ioana Ştefănescu, 1970).
Geologie
Parcul Natural Putna-Vrancea, ca parte a Munţilor Vrancei, reprezintă din punct de vedere geologic rezultatul orogenezei alpine, cu relevarea în peisajul actual a intensităţilor diferite în spaţiu şi timp a manifestărilor ei. Ca parte integrantă a Carpaţilor Orientali, Munţii Vrancei şi implicit arealul Parcului Natural aparţin unităţii de fliş, cu subunităţile sale. În baza cuverturii sedimentare sunt stratele mai vechi care aparţin flişului cretacic, în timp ce în partea superioară se remarcă formaţiunile mai tinere ale flişului paleogen.
Raporturile tectonice dintre cele două subunităţi ale flisului sunt “anormale” în sensul că unitatea mediană este deversată către est, şariată, peste unitatea marginală. Aceasta din urmă, care reprezintă un mare anticlinoriu, apare sub forma de semifereastră tectonică, deschisă prin eroziune şi denudaţie de Putna şi afluenţii săi. Flisul cretacic se defineşte prin unitatea superioară, adică Pânza mediană a gresiei de Tarcău, separată de autohton prin sariaj.
O trăsătură caracteristică este aceea a inversiunilor de relief rezultate din poziţia stratelor cu durităţi diferite în complexele tectonice ale cutelor : culmi pe sinclinale şi văi pe anticlinale.
Hidrologie
Datorită condiţiilor climatice impuse de altitudinea reliefului, de poziţia geografică în cuprinsul Carpaţilor de curbură, Munţii Vrancei şi implicit spaţiul Parcului Natural Putna-Vrancea oferă condiţii prielnice organizării unei reţele hidrografice dense.
Caracteristicile cantitative şi calitative ale resurselor de apă din acest spaţiu sunt influenţate într-o măsură apreciabilă de structura, litologia, tectonica fiecărei unităţi geologico-morfologice din arealul său.
Astfel, în regiunea montană alcătuită din roci dure şi semidure, slab permeabile, infiltraţia este redusă, iar apele din precipitaţii se scurg cu uşurinţă pe versanţi, contribuind la alimentarea râurilor.
Datorită substratului dur şi impermeabil, apele pătrunse în depozite coluviale, deluviale şi proluviale alimentează şi ele organismele hidrografice care, în acest sector bazinal se caracterizează prin debite bogate şi relativ constante. În acelaşi timp roca, în gradul ei de rezistenţă, reprezintă un factor de "control al aluviunilor" care, impune relaţiile dintre debitele lichide şi solide ale râurilor.
În zona montană, deşi energia cinetică a cursurilor de apă este mare şi scurgerea bogată, cantitatea de aluviuni în suspensie este în general redusă (3,8 t/ha la Tulnici), din cauza rezistenţei sporite la eroziune a rocilor.
Foarte multe izvoare conţin ape mineralizate puternic, îndeosebi cu sulf, carbonaţi şi compuşi cu fier. Astfel de izvoare minerale pot fi întâlnite la baza versanţilor care străjuiesc Cascada Putnei, la baza versantului cu expoziţia nordică a culmii Porcului (confluenţa pârâului Tişiţa cu Putna), a pârâului Dumbrăvanu cu pârâul Coza.
Izvoarele cu apă potabilă obişnuită pot fi întâlnite în tot sectorul montan al bazinului.
Bazinul hidrografic cel mai important, cel al râului Putna, are o suprafaţă totală de 2742 km2 din care, 31 % aparţin sectorului montan care drenează aproape în exclusivitate flancul răsăritean al Munţilor Vrancei. La alcătuirea bazinului hidrografic participă şi râul Zăbala (unit cu Năruja), precum şi totalitatea pâraielor montane.
SURSA: Parcul Natural Putna-Vrancea
25.Parcul Natural Balta Mica a Brailei
Balta Mica a Brailei, zona umeda de interes international (sit RAMSAR), este ultimul vestigiu ramas in regim natural de inundatie pe cursul inferior al Dunarii, dupa desecarea fostei Delte Interioare (Balta Brailei si Balta Ialomitei), care conserva in present complexe de ecosisisteme acvatice si terestre intr-o forma apropiata de cea initiala.
Parcul Natural Balta Mica a Brailei, avand o suprafata de 24555 ha, inclusiv bratele Dunarii si zonele dig-mal, este situat in lunca inundabila a Dunarii, intre Campia Brailei si Insula Mare a Brailei, fiind delimitate astfel
N: Extremitatea din aval al Insulei Fundu Mare Km 175 pe Dunare in dreptul Municipiului Braila
S : Extremitatea Ostrovului Constantin, km 237 pe Dunare langa podul Giurgeni Vadu-Oii
V: Digul care protejeaza Campia Baraganului intre municipiul Braila si Podul Giurgeni Vadu — Oii.
E: Digul care protejeaza Insula Mare a Brailei, continuandu-se pe digul dobrogean de la podul Giurgeni Vadu-Oii pana la locul unde se desparte bratul Macin din bratul Valciu
Singurul mod de a ajunge in Parcul Natural Balta Mica a Brailei este traversarea bratelor Dunarii cu ambarcatiuni mici sau cu bacul, avand puncte de plecare localitatile din jurul Baltii Mici a Brailei.
alta Mica are doua porti principale de acces: mun. Braila la nord si drumul european E60 de la ambele capete ale Podului Giurgeni Vadu Oii
Accesul in localitatile invecinate parcului se face pe drumuri judetene si comunale, iar punctul principal de plecare este orasul Braila, dupa cum urmeaza: Braila Marasu,
pe DJ212A, 56 km; Braila-Stancuta, pe DJ 212, 52 km; Braila-Chiscani, 10 km; Braila Gropeni, 23 km.
TURISM
- Insula Mica a Brailei, cea mai importanta sub aspect stiintific si turistic din salba celor 7 insule, are o suprafata de 9559 ha, din care 6566 ha padure si 2921 ha luciu de apa (include 18 iezere).
Accesul cel mai usor este prin Stancuta DJ 212, 4 km, Gropeni DJ 212, Giurgeni sau Harsova E60.
Din punct de vedere al activitatii turistice, prezinta un interes deosebit partea din aval a insulei, zona Popa, si jumatatea din amonte a Insulei Mici: zona de protectie speciala Egreta.
A doua zona de conservare speciala, in suprafata de 4.225 ha este situata in sudul Insulei Mici a Brailei.
Ca infrastructura turistica, aici exista cabanele Egreta (14 locuri) si Gura Garlutei (6 locuri), trei turnuri observator pentru birdwathing si trei trasee marcate.
Pentru viitor, firma de turism Contara, proprietara fostului punct piscicol Chirchinetu, propune realizarea Complexului turistic si de cercetare Punto a capo, iar administratia parcului promoveaza proiectele Sat de vacanta Gura Garlutei, beneficiar Consiliul Local Bertestii de Jos si ferme agroecoturistice la Bandoiu si Marasu
In partea din aval a Insulei Mici a Brailei, firma Ocmava, concesionara a punctului piscicol Navodari de la Compania Nationala de Pescuit, si-a propus sa dezvolte turismul de cherhana cu posipilitati de cazare in balta.
Tot aici turistii pot vizita colonia mixta de cormorani, egrete si starci si lebedele de pe lacul Cucova.
Pe aceste lacuri Casa de Productie Cinematografica Rosso Fuoco a realizat o parte a unui documentar in memoria scriitorului Italian Primo Levi, film comandat de RAI Cultural si Ministerul Culturii din Italia.
- Insula Fundu Mare are o suprafata de 1899 ha, din care 965 padure iar 934 ha luciu de apa (lacurile Chiriloaia, Stan, Misaila si Bratusca).
Remarcabile din punct de vedere turistic sunt zona de conservare speciala de 857 ha din sudul insulei si colonia de cormorani, starci si egrete de la Chiriloaia, de interes ornitologic si cuiburile de codalb din sudul insulei.
Colonia mixta de starci, egrete si cormorani aflata la numai 4 km de municipiul Braila a fost apreciata in mod deosebit de guvernatorul Siciliei, dr. Salvatore Cuffaro si de de prof. H. Alvaro de la Universitatea din Madrid.
- Ostrovul Varsatura cu o suprafata de 1234 ha, din care 1219 ha padure cu numai 12 ha luciu de apa, constituie un excelent loc de refugiu pentru caprioare si mistreti in timpul viiturilor mari. Accesul, 3 km de la Podul Giugeni Vadu Oii (E 60)
FORME TURISM
Categoriile de turism ce se pot desfasura sunt :
ecoturismul
agroturismul
turismul stiintific
turismul educational
Forme de turism practicate :
Turismul nautic
Turismul pedestru
birdwatching
pescuit sportiv
Turismul cu atelaje
SURSA: Parcul Natural Balta Mica a Brailei
26.Parcul Natural Lunca Muresului
Obiectivul ariei protejate
Obiectivul Parcului Natural Lunca Mureşului este protejarea peisajului, habitatelor şi speciilor specifice de luncă printr-un managementul durabil al activităţilor umane, astfel încât să reprezinte şi un spaţiu ideal pentru activităţi de educaţie ecologică ecoturism.
Localizare
Parcul Natural Lunca Muresului este situat în vestul României, în judeţele Arad şi Timiş, limitrof zonei fiind chiar oraşul Arad (centrul său se găseşte la 4 km de limita estică a zonei) cu o populaţie de 173.000 locuitori. Parcul Natural Lunca Mureşului se întinde de la Arad pâna la graniţa maghiară , de-a lungul râului Mureş. Are o suprafaţă de 17.455 ha şi include zona îndiguită a Mureşului; este o zonă inundabilă (o inundaţie la fiecare trei ani) situată între digurile construite pe fiecare parte a râului şi între terasele înalte ale aceluiaşi râu. Lunca Mureşului Inferior este un ecosistem tipic de zonă umedă cu ape curgătoare şi stătătoare, cu păduri aluviale, galerii de sălcii şi plopi, precum şi zăvoaie şi şleauri de câmpie, important loc de cuibărire şi pasaj pentru cca. 200 de specii de pasări, multe dintre ele fiind sub un regim strict de protecţie pe plan internaţional.
Descriere generală istoric
Imagine Lunca MuresuluiPentru instituirea regimului de arie protejată primi paşi au fost realizaţi în anii 1970 când au fost făcute unele studii ale zonei Prundul Mare de către un grup de plin de entuziasm care cuprindea printre alţii pe Ioan Moldovan, Andras Libus şi Aurel Ardelean. Astfel în acei ani a fost declarată o suprafaţă de 91,2 hectare din Prundul Mare ca rezervaţie naturală, urmărind a se proteja populaţia de stârci cenuşi care cuibăreau acolo. Apoi în anul 1988, 12.000 ha din această zonă a fost declarată ca Zonă de Importanţă Avifaunistică. Iniţiativa de protejare a fost continuată de reprezentanţi de la Agenţiile de Protecţia Mediului din Arad şi Timişoara şi apoi de Direcţia Silvică Arad şi a culminat în anul 2005 când prin hotărârea de guvern prin care a fost declarat Parcul Natural Lunca Mureşului. Din anul 2006 aria protejată „Lunca Mureşului” este a patra zonă din România ce a fost desemnată pentru includerea în Lista Ramsar a Zonelor Umede de Importanţă Internaţională. Imagine Lunca MuresuluiDin anul 2008 aceeaşi suprafaţă face parte şi din Reţeaua Natura 2000, fiind atât sit de importanţă comunitară (RO SCI 0108) pentru protejarea anumitor specii (30) şi habitate (12), cât şi arie de protecţie specială avifaunistică (RO SPA 0069) pentru protejarea a 41 de specii de păsări.
Un puternic imbold l-a constituit şi finanţarea obţinută de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, respectiv Direcţia Silvică Arad de la comunitatea europeană prin programul PHARE de cooperare transfrontalieră. Prin derularea proiectului "Protejarea şi dezvoltarea luncii râului Mureş" s-a putut realiza infrastructura ariei protejate (un centru de vizitare, două puncte de informare turistică căi de acces). Din finanţarea proprie a Regiei Naţională a Pădurilor - Romsilva sau a Uniunii Europene au fost achiziţionate numeroase echipamente de cercetare şi monitorizare (620.000 euro) şi s-au desfăşurat numeroase activităţi de educaţie ecologică sau de promovare a ecoturismului. Din luna noiembrie 2005 aria protejată are şi o administraţie aflată în subordinea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, alcătuită din 12 persoane şi care funcţionează cu un buget anual de cca. 150.000 euro.
Imagine Lunca MuresuluiÎn cadrul Parcului Natural Lunca Mureşului există patru zone de protecţie integrală Prundul Mare (717,9 ha), Pădurea Cenad (310,5 ha), Insula Mare Cenad (2,1 ha) şi Insulele Igriş (7,0 ha). Aceste zone sunt strict protejate, fiind interzise activităţile de exploatare a resurselor naturale.
Coordonatele geografice ale parcului sunt:
Nord(46°19'01'' Lat. / 20°50'05'' Long. )
Est ( 46°18'89'' Lat. / 20°49'94'' Long. )
Sud ( 46°07'15'' Lat. / 20°91'89'' Long. )
Vest ( 46°16'82'' Lat. / 21°27'72'' Long. )
Altitudinea medie: 100 m
Altitudinea minimã: 82,5 m
Altitudinea maximã: 135 m
Suprafata: 17.455 ha
Tabere
Centrul de vizitare
Administraţia parcului organizează tabere de 5 până la 10 zile, cazarea participanţilor făcându-se la modernul Centru de Vizitare Ceala. Spre deosebire de taberele obişnuite de relaxare, în taberele noastre experţii parcului organizează programe educaţionale şi de relaxare în fiecare zi de tabără.
Acestea constau în excursii prin pădure, recunoaşterea florei şi faunei, studii de laborator, demonstraţii de reciclare a hârtiei, vizionarea unor documentare şi prezentări, discuţii pe diferite teme ecologice, activităţi de muncă în echipă şi jocuri distractive.
În funcţie de preferinţele participanţilor, masa poate fi servită printr-un serviciu de catering.
Pentru a afla costurile unei astfel de tabere, consultaţi lista de preţuri sau contactaţi Administraţia Parcului Natural Lunca http://www.luncamuresului.ro/vechi-2014/index.php?option=com_content&task=view&id=26&Itemid=49
Activitati din tabara
Mureşului pentru a descrie caracteristicile grupului dumneavoastră şi a afla mai multe detalii.
Centrul de vizitare Ceala Construcţia a fost finalizată în anul 2007 cu ajutorul fondurilor europene accesate prin programul PHARE CBC. Dispune de 34 de locuri de cazare la un standard de pensiune de 3 stele, cu baie proprie în fiecare cameră. Paturile sunt distribuite în 10 camere a câte 2 paturi, o cameră cu 3 paturi, una cu 4 şi o cameră cu 7 paturi. Centrul mai are o sală de conferinţe de 70 de locuri dotată cu echipamente de video-proiecţie şi sistem de traducere fără fir, bucătărie, sală de mese, sală de expoziţii şi un laborator modern. Pentru mai multe poze de la taberele şi programele educaţionale, click aici.
Atractii turistice
Principalele atracţii turistice din Lunca Mureşului sunt următoarele:
Peisajul specific de lunca, având ca element principal Râul Mureş, cu cele 40 de insule din interiorul parcului, plaje de nisip şi tunelurile formate de sălciile care se apleacă asupra apei;
Cele cca 200 de specii de păsări reprezentate de populaţii impresionante în zona ariei protejate şi care pot fi urmărite din observatoare special construite;
Biodiversitatea remarcabilă, începând cu păsările şi continuând cu mamifere, reptile, amfibieni, peşti, insecte s.a.
Cele două mănăstiri foarte vechi din interiorul parcului, respectiv Mănăstirea Hodoş-Bodrog, cea mai veche aşezare monastică din ţara noastră, cu viaţă monahală neîntreruptă, având ca primă atestare documentară o diplomă dată de Regele Bela al III-lea în anul 1177 şi Mănăstirea Bezdin - una dintre puţinele mănăstiri ortodoxe sârbe din România care se mai păstrează, datând din anul 1539.
Balta cu nuferi din Rezervaţia naturală Prundul Mare, singurul loc din judeţul Arad unde Nimphaea alba vegetează natural.
Administraţia Parcului Natural Lunca Mureşului promovează o serie de activităţi turistice cu un caracter ecologic, astfel încât impactul asupra mediului să fie cât mai redus. Cele mai importante activităţi turistice în cadrul parcului nostru sunt:
• excursii pe Mureş cu ambarcaţiuni uşoare de tip caiac-canoe ce pot fi închiriate de la sediul administraţiei din Arad sau de la punctele de informare turistică Pecica şi Cenad;
• plimbări cu bicicleta pe traseul Ceala, traseul Arad – Pecica prin pădure şi traseul Arad – Pecica - Sâmpetru German – Cenad, ultimul străbătând tot parcul de la est spre vest; închirierea de biciclete de teren pentru vizitarea parcului şi parcurgerea acestor trasee se poate face şi de la sediul administraţiei din Pădurea Ceala şi de la punctele de informare turistică Pecica şi Cenad;
• urmărirea mamiferelor mari în libertate din observatorul Prundul Mare şi a păsărilor din Observatorul Bezdin, construite în acest scop în zona Rezervaţiei Naturale Prundul Mare; accesul la observatorul pentru mamifere mari se face contra cost, putând fi folosit şi în condiţii de temperaturi foarte scăzute, datorită posibilităţii de a fi încălzit;
• vizite ghidate pe teritoriul întregului parc, pe trasee tematice care includ Balta cu nuferi, arborete naturale de luncă, Mănăstirile Hodoş - Bodrog şi Bezdin, sau situri arheologice;
Excursiile cu canoe
Râul Mureş este principala componentă a peisajului Parcului Natural Lunca Mureşului şi o atracţie căreia puţini îi pot rezista. Fiind un spaţiu variat, mereu schimbător şi plin de viaţă, Mureşul ne seduce gândurile şi simţirea cu fiecare meandră care ne răsare în cale.
ImageAdministraţia Parcului Natural Lunca Mureşului vă propune să urmăriţi această lume mult mai de aproape, să atingeţi chiar inima acesteia, alunecând alene, în tandem cu firul apei. O plimbare cu una dintre canoele sau caiacele noastre de agrement vă va transpune într-un peisaj pe care nu l-aţi mai întâlnit: luciul apei curgându-vă în palmă, păsări în zbor însoţindu-vă în sunet şi culoare, arbori împresurându-vă ca într-un alai, animale domestice şi sălbatice etc.
Un şirag de insule sălbatice vi se va aşeza în cale, pentru a le putea admira splendoarea de ghirlande şi perdele formate din viţă de vie sălbatică, curpen sau alte plante agăţătoare. Această vegetaţie luxuriantă a făcut ca unele dintre canalele Mureşului să poată fi considerate adevărate replici ale acelora din Delta Dunării. Image
Tarifele pornesc de la cca. 2 euro pentru o oră până la cca. 15 euro/zi şi includ închirierea unui canoe cu capacitate de 3 persoane (sau 2 adulţi şi 2 copii), punându-se la dispoziţie veste de salvare, un recipient pentru depozitare alimente şi un săculeţ de siguranţă impermeabil, şi asigurându-se şi recuperarea canoelor, dacă este necesar.
Traseele de biciclete
Parcul Natural Lunca Mureşului are o nouă propunere pentru a vă înviora organismul şi pentru a vă umple spiritul de vioiciune şi culoare, într-un mediu natural şi atât de aproape de noi. Administraţia ariei protejate a amenajat un traseu de biciclete în zona de agrement Ceala, care poate fi parcurs cu uşurinţă de către oricine. În lungime totală de 12,7 km, traseul începe de la capătul Străzii Bodrogului (intrarea în Pădurea Ceala) şi parcurge porţiuni de pădure, de păşune, malul Mureşului şi un braţ secat al acestuia şi se încheie în acelaşi loc de unde a început. Traseul este complet marcat şi presărat din loc în loc cu panouri informative, pentru a vă atrage atenţia asupra diferitelor obiective turistice, valori naturale şi istorice din această zonă. Astfel, puteţi întâlni: arbori bătrâni de stejar, plopi seculari de grosimi impresionante, Cetatea Ceala – vestigiu al unei fortăreţe turceşti, arboretul de chiparos de baltă – o prezenţă inedită în Parcul Natural Lunca Mureşului, Balta Moltăreţ etc.
În cazul în care nu dispuneţi de biciclete şi de echipament de protecţie vă stăm la dispoziţie la sediul nostru din Pădurea Ceala.
Observatorul Andras Libus
O nouă oportunitate este adusă în faţa iubitorilor de natură, începând cu anul 2006, prin realizarea de către Administraţia Parcului Natural Lunca Mureşului a unui observator ornitologic la Balta Bezdin din cadrul Rezervaţiei Naturale Prundul Mare. Accesul fiind liber, orice persoană are posibilitatea de a urmări păsările care cuibăresc, vânează sau se hrănesc aici. Observatorul este amplasat în apropierea Mănăstirii Bezdin, pe un teren inundabil, un adevărat paradis pentru păsările de apă, mai cu seamă în perioada inundaţiilor. Pot fi urmărite păsări ca: stârcii cenuşii şi de noapte, egrete albe, lişiţe, raţe sălbatice, lăstuni, prigorii, găinuşe de baltă şi o multitudine de păsări răpitoare. Căprioarele, iepurii, vulpile, sau mistreţii nu sunt străine acestui loc şi vă pot oferi oricând o surpriză plăcută prin apariţia lor plină de viaţă.
Observatorul a fost denumit „Andras Libus” în memoria pasionatului ornitolog al Oraşului Pecica. Pe lângă importantul aport adus la inventarierea şi monitorizarea populaţilor speciilor din Lunca Mureşului, el este unul din promotorii ideii de protejare a acestei zone.
Balta Bezdin
Balta Bezdin este situată în inima Parcului Natural Lunca Mureşului, în porţiunea cea mai sălbatică a acestuia reprezentată de Rezervaţia Naturală Prundul Mare. Aflată printre sălcii, plopi, frasini şi stejari falnici, cea mai mare parte a bălţii este cotropită de stufăriş şi papură, oferind refugiu păsărilor şi târâtoarelor cărora le place umezeala locului. Cea mai spectaculoasă parte a bălţii este însă ascunsă privirilor trecătoare şi pentru a o surprinde trebuie ca întâi să urmăm o potecă ce ne poartă în desişul pădurii. Aici, într-un ochi de apă limpede, vizitat de cerbi, mistreţi şi alte lighioane ce sălăşluiesc în pădure, se scaldă vioi nufărul alb. Pe frunzele ca nişte platouri verzi-lucitoare, apar, ici şi acolo flori imaculate cu zeci e petale răsfirate ce ne minunează privirea. Pe frunze şi printre flori aleargă bizare, libelule multicolore şi se iţesc privirile curioase ale broaştelor. Nuferii albi ni se arată în toată această splendoare doar aici din întreg cuprinsul judeţului Arad, de la începutul verii în luna mai şi până spre sfârşitul acesteia în luna septembrie. Acest grăunte de paradis luxuriant este foarte fragil, ameninţat în permanenţă cu o existenţă efemeră şi de aceea are nevoie de aprecierea şi protecţia oferită de către noi toţi. Deşi luciul de apă al Bălţii Bezdin este extins pe o suprafaţă atât de mică, mai mică de o jumătate de hectar, prezenţa particulară a nufărului alb îi conferă o importanţă deosebită în sufletul tuturor celor care iubesc frumosul şi natura.
Observatorul Prundul Mare
Prin amplasarea şi amenajarea optimă a acestui observator veţi avea şansa să observaţi cu uşurinţă mamiferele mari care trăiesc în aceste locuri. Observatorul are o platformă la înălţimea de 4m şi este amplasat într-un braţ mort al râului Mureş. Fiind izolat fonic şi termic, turiştii pot vedea în condiţii de confort maxim, în cele mai neprielnice condiţii meteorologice, animale sălbatice în libertate. În funcţie de perioada din an în care sosiţi aici veţi putea vedea ciute cu iezi, cerbi falnici cu podoabele lor măiestre, familii simpatice de mistreţi sau căprioare, în permanenţă adulmecând aerul şi scrutând orizontul şi nenumărate specii de păsări. Animalele sălbatice sunt imprevizibile şi vă vor încânta cu simplitatea şi naturaleţea comportamentului lor. În timpul iernii observatorul se poate încălzi astfel încât confortul să fie cel mai înalt. Timpul ideal de observare a mamiferelor mari este la asfinţitul soarelui şi, ca urmare, se propune un interval de 2 ore de aşteptare pentru a spori şansele de a le vedea în apropierea observatorului. În această perioadă se pot afla amănunte despre modul de viaţă al speciilor, comportamentul şi hrana preferată din panourile informative amplasate în interior. Amplasarea acestuia într-un braţ mort a Mureşului face ca după inundaţiile periodice ca în zonă să se hrănească numeroşi stârci cenuşii, egrete albe şi raţe sălbatice, devenind astfel un observator ideal pentru turism ornitologic. Pentru urmărirea animalelor se pun la dispoziţie binocluri performante.
Pachete turistice
Pachetul I - Ecotur în Parcul Natural Lunca Mureşului şi Rezervaţia Naturală Runcu Groşi;
Pachetul II - Excursie în canoe şi retur pe biciclete în Parcul Natural Lunca Mureşului;
Pachetul III - Admirarea peisajului de luncă şi a insulelor de pe Mureş din canoe sau caiac;
Pachetul IV - Urmărirea păsărilor din observator în zona Bezdin;
Pachetul V - Urmărirea mamiferelor mari în libertate din observator;
Pachetul VI - Admirarea pădurii de luncă şi vizitarea unor puncte arheologice şi/sau religioase cu bicicleta;
Pachetul VII - Admirarea pădurii de luncă şi vizitarea unor puncte arheologice şi minunăţii ale naturii pe jos;
Pachetul VIII - Vizitarea zonei Rezervaţiei Naturale Prundul Mare – ecosisteme palustre, acvatice, forestiere, Balta cu Nuferi.
Trasee
Cele mai cunoscute şi folosite trasee turistice sunt:
Arad-Pecica, pe Râul Mureş pentru eco-tururile în canoe sau caiac.
Are o lungime de 25 km şi poate fi parcurs în 3-4 ore.
Arad-Periam Port, pe Râul Mureş pentru eco-tururile de două zile în canoe sau caiac. Traseul are o lungime de 60 km şi este indicat să fie parcurs în două zile (cca 4 ore de vâslit pe zi), noaptea fiind petrecută în zona Pecica în corturi sau la pensiunile din zonă.
Traseul de biciclete Ceala. Are o lungime de 13,4 km şi străbate Pădurea Ceala, având o formă relativ circulară şi atinge principalele atracţii turistice din această zonă (arboretul de chiparos, Râul Mureş, Cetatea turcească, cel mai gros arbore din pădure). Pe traseu sunt amplasate panouri informative iar punctul de plecare este colţul pădurii de lângă Ocolul Silvic Iuliu Moldovan. Este marcat pe teren şi pe hartă cu semnul convenţional "C" albastru
Traseul cicloturistic Arad-Pecica. Are o lungime de 25 km şi urmăreşte cursul Râului Mureş. Punctul de plecare este acelaşi ca şi la traseul cicloturistic precedent, respectiv colţul pădurii de lângă Ocolul Silvic Iuliu Moldovan. Pe teren şi pe hartă este marcat cu semnul convenţional "C" galben
Oferta completa
Preturile de inchiriere la Centrul de Vizitare Ceala:
Total locuri: 34
- camera 2 paturi – 99 ron/camera/zi
- camera 4 paturi – 159 ron/camera/zi
- camera 7 paturi - 209 ron/camera/zi
- toate camerele - 1399 ron / zi
- persoana in camera cu 2 paturi - 59 ron/persoana/zi
- persoana in camera cu 4 paturi - 45 ron/persoana/zi
- persoana in camera cu 7 paturi - 35 ron/persoana/zi
- cazare copii (varsta pana la 18 ani) - 20 ron/copil/zi
- cazare voluntari - 15 ron/voluntar/zi
- cazare grup mai mare de 10 persoane - 40 ron/persoana/zi
- inchiriere sala de conferinta – 199 ron/zi
- inchiriere echipament traducere pt. 20 persoane – 199 ron/zi
- inchiriere laborator tip scoala – 49 ron/zi
Preturile contin TVA si taxa hoteliera.
Tarifele de cazare la Punctul de Informare Pecica:
Total locuri: 4
- tarif/camera -2 paturi/zi = 79 ron;
- tarif/persoana/zi = 49 ron;
- tarif/voluntar/zi = 15 ron;
- tarif/ cladire/zi = 199 ron.
Preturile contin TVA si taxa hoteliera.
Tarifele de cazare la Punctul de Informare Cenad:
Total locuri: 2
- tarif/camera -2 paturi/zi = 69 ron;
- tarif/persoana/zi = 49 ron;
- tarif/voluntar/zi = 15 ron;
- tarif/ cladire/zi = 99 ron.
Preturile contin TVA si taxa hoteliera.
SURSA: Parcul Natural Lunca Muresului
27.Lunca joasa a Prutului inferior
Râul Prut, cu o lungime de 953 km, izvoraste din Carpatii Padurosi din Ucraina, de unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi pe directia sud-est. Se varsa în Dunare lânga Reni, la est de orasul Galati.
Formeaza granita între România si Republica Moldova. Principalul afluent pe partea dreapta este Jijia cu afluentii Bahlui si Baseu.
Pe teritoriul judetului Galati, Prutul curge pe o distanta de 122 de km, constituind poarta de intrare în Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, respectiv traseul a trei coridoare majore de migratie a pasarilor care clocesc pe teritoriul Eurasiei (traseul East Elbic, traseul Carpatic si traseul Pontic).
Prin demersurile Agentiei Regionale de Protectie a Mediului Galati realizate pentru protectia si conservarea biodiversitatii din lunca inundabila a râului Prut s-a constituit Parcul Natural Lunca Joasa a Prutului Inferior (cu o suprafata de 8247 ha) prin aparitia H.G. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturala protejata pentru noi zone.
Importanta ecologica a acestui parc este recunoscuta la nivel international. Astfel, ca urmare a studiului regional finantat de Biroul RAMSAR, în perioada 1999-2001, Prutul Inferior a fost propus pentru a fi inclusa în programul Coridorul Verde al Dunarii Inferioare desfasurat cu sustinerea WWF.
Prin semnarea tratatului de Aderare la Uniunea Europeana, România si-a asumat responsabilitati pentru implementarea legislatiei europene privind protectia mediului înconjurator, în special a directivelor CE 92/43/EEC (privind conservarea habitatelor naturale si a speciilor de flora si fauna) si CE 79/409/EEC (privind conservarea speciilor de pasari).
În acest context, Agentia Regionala pentru Protectia Mediului Galati împreuna cu Universitatea din Bucuresti – Centru de Cercetare a Mediului si Efectuare a Studiilor de Impact, Societatea Ornitologica Româna si Directia Silvica Galati va implementa, în perioada noiembrie 2005 - noiembrie 2009, proiectul LIFE - Nature „Restaurarea Ecologica a Parcului Natural Lunca Joasa a Prutului Inferior”, cofinantat de Comisia Europeana, Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor si de Consiliul Judetului Galati.
Lunca Prutului Inferior se afla situata în estul judetului Galati, în Regiunea de Dezvoltare de Sud-Est, Euroregiunea Dunarea Inferioara, la granita cu Republica Moldova.
* Limitele Parcului Natural Lunca Joasa a Prutului Inferior
- Limita nordica: Limita porneste de la borna topografica 1252, pe râul Prut (XIII – 1), din Cotu Rusului; urca apoi spre nord, cca 1 km, pe digul de aparare dinspre est al baltii Mata - arie naturala protejata inclusa (2.414 -L5/2000), depasind pozitia bornei topo 1251 de pe Prut, pâna la limita de sud a Baltii Cârja; ia orientarea est-vest, pe digul de nord al Baltii Mata, continuând pe tarmul de vest al acestei balti, pâna ce întâlneste regularizarea râului Elan (XIII – 1.22), pe care o urmeaza pe directia nord-vest, cca 1,5 km, înconjurând astfel pintenul Dealului Butesti, aflat la extremitatea sudica a Câmpiei Falciului.
Paraseste regularizarea si traverseaza pe directia sud-vest coada Baltii Radeanu, în apropiere de varsarea în balta a pârâului Frasinului, vale ce delimiteaza Dealul Brailei de Podisul Vrabiesei. Limita de nord – destul de sinuoasa – a Parcului se constituie în felul acesta ca hotar, în mare parte (exceptând înconjurul pe la sud al pintenului Dealului Butesti), între judetele Galati si Vaslui, totodata, si ca limita de nord a zonei inundabile a Prutului Inferior aferenta judetului Galati.
- Limita vestica: De la confluenta pârâului Frasin cu Balta Radeanu, limita urmareste contactul dintre Lunca inundabila a Prutului si baza versantului de est a culmii Dealul Braila, pâna în apropiere de sat Rogojeni, urmând - mai întâi - limita de est a intravilanului Vadeni, apoi, tarmul de vest al Baltilor Teleajen, Broscarului si Leahu si, în cele din urma, hotarul de vest al ariei naturale protejata Lac Pochina (2.415 -L5/2000) corespunzator bornelor topo, de pe Prut, 1262 si 1264); se suprapune limitei de est a intravilanului Rogojeni, pâna în apropiere de confluenta râului Horincea (XIII-1.23) cu râul Prut, din dreptul bornei topo 1265; continua pe linia intravilanului din sudul si pe partea de vest a satului Rogojeni, pâna ia contact cu DJ 242D, drum pe care îl parcurge 200 m spre vest; limita se continua apoi în directie sud-est, pe Valea Horincea (regularizata), pâna la confuenta dintre aceasta si pârâul Oarba (XIII – 1.23.3); urca cca 750 m, în directia sud-vest, pe acest ultim curs, pâna ce subtraverseaza DN 26, de sub poala Dealului Chitului. Pe DN26, înspre sud - sud-est, limita se desfasoara pe cca 4,3 km, având la est Balta Sovârca; în dreptul bornei topo 1268, limita Parcului se apropie mult de râul Prut, pe care îl urmareste, la distanta de 15-30 m, pâna la borna topo 1269 (pe râul Prut), apoi, urmeaza limita de est a intravilanului Oancea si se apropie foarte mult de Prut la sud de localitate; în dreptul bornei topo1271, distanta pâna la Prut se mareste la cca 4-500m, pentru ca în dreptul satului Slobozia Oancea sa se apropie din nou de Prut, iar la sud de sat – imediat – limita de vest a Parcului se uneste, din nou, cu DN 26, al carui traseu - în continuare - desparte baltile Maicasu si Vladesti de Colinele Covurluiului ( Dealul Chifului si Dealul Morilor, la NV de Oancea; Dealul Varzaroaia si Dealul Seaca, la NV si respectiv la vest de Slobozia Oancea; Dealul Stoenesei, la vest de Balta Maicasu si Dealul Ariei, la vest de Balta Vladesti). Propriu-zis, din sudul Baltii Vladesti, unde se încastreaza digul de aparare în DN 26 (km47+ 900), începe Zona de îndiguire a râului Prut; digul are lungimea de 58,4 km si apara împotriva inundatiilor incintele agricole: Branesti, Bratesul de Sus si Bratesul de Jos. Digul urmareste sinuos dar fidel cursul de apa al Prutului, din dreptul bornei topo 1297 pâna la Cotu Mare/Lac Branesti (un polder al râului Prut din dreptul bornei topo1282); traseul descris este marcat si de bornele silvice 163-162 si 160, iar între dig si malul apei se succed u.a.-urile P 81A, 80 si 79 ale U.P. V Lunca Prut, OS Galati ; în continuare, digul ia orientare sud – est pâna întâlneste borna silvica 158 (corespunzator bornei topo 1284 pe Prut) din nord-vestul Lacului Vlascuta (arie naturala protejata, 2.416-L5/2000). De jur-împrejurul lacului se regasesc u.a.-urile P77, 76, 75, 74, 73, 72, iar partea de sud a acestei unitati acvifere este marcata de borna silvica 144 (corespunzator b. topo 1287 pe Prut). Digul continua în directia sud, pe traseul bornelor silvice 142-140-138, delimitând u.a.-urile P71, 70 si 69, dintre dig si mal Prut. La est de dig, între borna silvica 138 si 131 (respectiv între b. topo 1290 si 1295 de pe Prut) se situeaza Balta Cotu Chiului (baza a genofondului piscicol); pe acelasi parcurs, în zona dig –mal, se regasesc u.a.–urile P68, 67 si 66 ale U.P. V L. Prut. Digul, în directie nord-sud, dintre borna silvica 130 si 120, în continuare, delimiteaza u.a.-urile P65, 64, 63, 62, 61 si 60. Între bornele silvice 120 si 113, digul este si limita de vest a zonei Cotu Valeni, care cuprinde între dig si malul Prut u.a.-urile P59, 58, 57, 56 si 55, aceasta mlastina fiind încadrata pe râul Prut între borna topo 1298 si 1302. Apoi, digul face un cot foarte larg, între borna silvica 113 si 72, reprezentând Cotu Beleu (dupa denumirea Lacului Beleu/R. Moldova), cu convexitatea maxima la limita dintre incintele agricole Bratesul de Sus si Bratesul de Jos, cot care, pe râul Prut, este marcat între bornele topografice 1302 si 1319; zona, în particular, are un accent foarte meandrat si include între dig si mal u.a.-urile P 54, 53, 52, 51, 50, 49, 48, 47, 46, 45, 44, 43, 42, 41, 40, 39, 38, 37.Plecând din dreptul borna silvilvica 73, aval, digul este mai putin sinuos în raport cu râul Prut (care prezinta multe coturi între borna topo: 1317 si 1334), fiind marcat de bornele silvice 68, 66, 64, 62, 60, 58, 54, 52, 50, 48, 46, 44, 43, 40, 38, 36, 34, 32, 30, 28,26,24 si 23. Digul se încastreaza la Punct Vama Giurgiulesti în DN 2B, respectiv în rambleul caii ferate Galati - Reni. La sud de Punct Vama, limita de vest a Parcului continua pe digul de aparare la Dunare, în lungime de 12 km, al incintei agricole Badalani, cu directie spre sud pâna la Cotu Pisicii (pe Dunare) si apoi înspre vest pâna la Mila fluviatila 78 / statia de pompare C.M. Lunca (la limita de est a intravilanului Galati). Limita, pe aceasta portiune, strajuieste parcelele silvice: P10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1 – U.P.V Lunca Prut/ O.S. Galati, dintre b. silv.23-24/borna topo 1334 si borna silvica 1-2; de asemenea, urmareste si conturul Lacului Zatun (28,5ha) aflat în incinta Badalani, din dreptul Milei fluviatile 76/ b. silv.5-6. Limita de vest poate fi urmarita apoi pe tarmul de vest al Lacului Brates, în lungime de 5,8 km, plecând din nord-estul municipiului Galati.
- Limita sudica: Precizam mai întâi ca în Parc este inclus si Ostrovul Prut (Insula Carausului), arie naturala protejata (2.410-L5/2000), la varsarea Prutului în Dunare, care cuprinde parcela silvica 82 a U.P. V Lunca Prut, dintre bornele silvice 166-167, OS Galati. Zona este o enclava pe teritoriul A.R.B.D.D. Tulcea.Limita sudica începe de la confluenta râului Prut cu fluviul Dunarea, din dreptul bornei topo 1335/borna silvica21, UP V Lunca Prut OS Galati, urmarind malul fluviului Dunarea la nivel mediu multianual, amonte, pâna la Mila 75+500m/Cotu Pisicii; tot în amonte, urmeaza talvegul Dunarii, pâna în dreptul Milei fluviatile 78.
- Limita estica: Începe de la confluenta râului Prut cu Dunarea: din dreptul bornei topografice 1335/borna silvica21 si urmareste talvegul râului Prut, pe o lungime de 122,4 km, pâna în dreptul bornei topografice 1252, din Cotu Rusului, la limita cu judetul Vaslui. Este - de fapt - granita naturala dintre România si Republica Moldova.
* In anul 2000, conform Legii nr. 5, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III -a zone protejate, au fost desemnate ca rezervatii naturale: Lunca Joasa a Prutului (81ha), Lacul Pochina (74,8ha), Lacul Vlascuta (41,8ha) si Ostrovul Prut (62 ha).
- Prin HG 2151/2004, privind instituirea regimului de arie naturala protejata pentru noi zone, cele patru rezervatii naturale au fost incluse in Parcul Natural Lunca Joasa a Prutului Inferior (8247ha)
Descrierea rezervatiilor naturale din Parcul Natural Lunca Joasa a Prutului Inferior:
LUNCA JOASA A PRUTULUI - 81 ha
Localizare: Rezervatia naturala este situata în cuprinsul complexului agro-piscicol Mata - Radeanu, de pe teritoriul comunei CAVADINESTI, sat VADENI, reprezentând de fapt o suprafata inclusa în Balta Mata, din extremitatea nord-estica a Judetului Galati.
Încadrare în Euroregiunea României: Podisul Central Moldovenesc
Subunitatea: Lunca inundabila a Prutului Inferior
Cai de acces:
- Cu ambarcatiuni usoare, pe cursul râului Prut ;
- DN 26, din care, la intrarea dinspre sud în com. Cavadinesti, se desprinde DC8 Cavadinesti-Vadeni
* AGENŢIA REGIONALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI GALAŢI în calitate de beneficiar al proiectului LIFE05NAT/RO/000155 „Reconstrucţia ecologică a Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior”, reprezentantă de ............... - Manager de Proiect
şi,
ASOCIAŢIA JUDEŢEANĂ A PESCARILOR SPORTIVI GALAŢI, în calitate de administrator al Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, reprezentată prin ...... - preşedinte,
au semnat luni 29 martie 2010, un Protocolul de colaborare în vederea finalizării şi implementării Planului de Management pentru Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului.
În cadrul derulării proiectului “Restaurarea ecologică a Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior” (1 noiembrie 2005 – 30 octombrie 2010), cu suport financiar al Comisiei Europene prin Programul LIFE – Natura 2000, un obiectiv principal a fost sprijinirea creării unei structuri administrative pentru Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior în vederea elaborării unui plan de management.
Obiectivul a fost atins, deoarece Ministerul Mediului şi Pădurilor a atribuit începând cu data de 16.03.2010, ASOCIAŢIEI JUDEŢENE A PESCARILOR SPORTIVI GALAŢI, administrarea Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior.
Protocolul, va pune bazele unei strânse colaborări şi va avea ca principale scopuri comune: îmbunătăţirea stării de conservare a speciilor şi habitatelor din Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, dezvoltarea durabilă a întregii zone prin măsuri ce vor contribui şi la conservarea patrimoniului natural, conştientizarea şi informarea populaţiei locale privind necesitatea protecţiei naturii şi rolului ariilor naturale protejate; promovarea imaginii parcului; atragerea de fonduri pentru crearea unor structuri turistice care să scoată în evidenţă valorile naturale, ecologice, sociale şi tradiţionale ale Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior.
TRADITII
Localitatile de pe raza Parcului Natural Lunca Joasa a Prutului Inferior au un profil ocupational preponderent agricol si piscicol.
În domeniul mestesugurilor traditiile sunt legate mai ales de confectionarea de obiecte din rachita, papura (se tese la razboiul de rogojini), dar si lâna, in (covoare tesute manual, ii, etc), lemn (decoratiuni diverse, mobilier). Rachita are utilizari diverse, de la stabilizarea versantilor, realizarea gardurilor de delimitare a gospodariilor, pana la confectionarea unor obiecte pentru gospodarie. SURSA: Lunca joasa a Prutului inferior
28.Defileul Muresului superior
S.C. Ocolul Silvic de Regim Gheorgheni S.A. a fost înfiinţat cu data de 16.06.2006 de către composesoratele din Zona Ghiurghiului.
În momentul înfiinţării Ocolul Silvic de Regim Gheorgheni a avut o suprafaţă în administraţie de cca. 19.000 Ha, această suprafaţă în cursul anilor până în prezent s-a mărit, câştigând multe persoane fizice şi juridice cu suprafeţe însemnate. Suprafaţa administrată de către ocolul silvic a evoluat mult în cursul anilor de la înființare, astfel din anul 2006 suprafața administrată a crescut în prezent la peste 30.000 Ha.
Obiect de activitate
Principalele activităţi ale ocolului constau în paza şi protecţia pădurii, conducerea activităţilor de gospodărire a pădurilor, împăduriri, lucrări de îngrijire (descopleşiri, degajări, depresaje, curăţări, rărituri), punerea în valoare a materialului lemnos prin inventarierea arborilor, calcularea actelor de punere în valoare, organizarea de licitaţii a masei lemnoase și eliberarea avizelor de însoțire pentru materialul lemnos transportat, cât și managementul ariilor protejate din anul 2010.
Considerăm un punct forte a firmei noastre faptul că personalul are o pregătire profesională avansată ce are ca drept rezultat o desfăşurare continuă şi corespunzătoare a activităţilor practicate.
Scopuri
Principalul scop al Ocolului Silvic de Regim Gheorgheni constă în gestionarea durabilă, în conformitate cu prevederile regimului silvic al suprafețelor, pentru care sunt încheiate contracte cu proprietarii de terenuri forestiere, persoane fizice și juridice.
Comunități
Suprafaţa Parcului Natural Defileul Mureșului Superior se extinde pe teritoriul administrativ al comunelor Stânceni, Lunca Bradului, Răstoliţa, Deda din județul Mureș.
Localizare
Integritatea şi contactul dintre om şi natură este baza desemnării acestui parc natural, scopul principal fiind păstrarea acestei conectivități şi a continuității modului de gospodărire tradițională, conservând şi apărând astfel habitatele şi existența speciilor ocrotite. Parcul Natural Defileul Mureșului Superior are suprafața de 9.156 ha și se află în raza administrativă a comunelor Deda, Răstolița, Lunca Bradului și Stânceni din județul Mureș. Defileul Deda-Topliţa are o lungime de 33 km şi formează limita dintre Munţii Călimani şi Munţii Gurghiu, de natură vulcanică, din grupa centrală a Carpaţilor Orientali. Munţii Călimani şi Gurghiu, munţi situaţi la nord şi respectiv la sud de defileul Mureşului aparţin compartimentului sud - estic al lanţului vulcanic neogen Oaş – Gutâi – Ţibleş – Călimani – Harghita.
Defileul leagă Depresiunea Giurgeului cu Podişul Transilvaniei şi reprezintă cea mai lungă străpungere prin lanţul vulcanic din ţara noastră. Defileul este caracterizat de prezenţa unor sectoare foarte înguste, cu versanţi abrupţi şi înalţi, cu numeroase conuri de dejecţie alcătuite din bolovăniş vulcanic.
Istoric
Prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional- Secţiunea a III-a - zone protejatel, Anexa I articolul I pct 2 cu nr. 2638 a fost desemnat aria protejată Defileul Deda-Topliţa cu o suprafață de 6000 ha și cu nr. 2639 Defileul Mureşului cu o suprafață de 7733 ha. Cu Hotărârea nr. 1143 din 18 septembrie 2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate, a fost desemnat Parcul Natural Defileul Mureșului Superior cu o suprafață de 9156 ha. A fost avizat de Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii cu nr. 1.098/CJ/25.04.2006 B, 1.752/4.04.2006 .
Limitele
Limita nordică a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior Porneşte de pe malul drept al râului Mureş și urcă pe pârâul Bistra, până la confluența cu primul afluent care coboară dinspre Pleșa Bistrii. În continuare urcă spre nord-est pe firul pârâului până la pădure (borna 246), coteşte la est și urcă pe cumpăna de apă între valea Bistrii și Sterinoasa (cota 595 m), dar părăsește culmea spre nord și ocoleşte obârșia pârâului Sterinoasa, ajungând la pădure (borna 245). De aici urmărește limita pădurii până pe culmea Sterinoasei, se îndreaptă spre nord (bornele silvice 244, 3), coboară în valea Corbului (bornele 4, 8), urcă pe versantul opus (borna 7) și continuă pe culmea secundară până în valea Gălăoaia (borna 13). De aici limita urcă spre est, nord-est (bornele silvice 147, 127, 146), până pe vârful Runcului (914 m) și se orientează în continuare spre est pe culmea ce delimitează valea Mureşului, cu urcuşuri și coborâșuri (bornele 156, 163, 174), vârful Ulmului (927 m), valea Vișa (bornele 185, 216, 215, 3, 2), părăul Porcului, trece la limita pădurii cu pășunea Răstolița, vârful Porcu (bornele 26, 23, 32) și coboară pe valea Răstolița în capătul comunei Răstolița (borna 410). Continuă urmând valea Răstolița și urmărește printr-un urcuş pronunţat pârâul Bannfy (bornele 457, 456) până pe culmea ce străjuiește valea Mureşului, trece de vârful Fântânel - 1.070 m (bornele 479, 501), vârful Sărăcin - 1.043 m (bornele 502, 515), urmează limita pădurii cu pășunea Lunca Bradului, ajungând în vârful Runcului. În continuare limita coboară până la liziera pădurii (bornele 68, 62) și pe culmea secundară ce urmărește valea Mureşului, coboară apoi la pârâul Bisericii (bornele 60, 43, 56, 57), urcă pe culme și coboară la pârâul Fântânel (bornele 82, 34), urcă pe culme și coboară pe valea Ilvei (bornele 33, 105, 40, 103, 104), urcă pe pârâul Ilva până la confluența dintre pârâul Ilvei și pârâul Ungurașu (borna 765). Din acest punct limită urcă pe o culme secundară prin pășune, urmărește liziera pădurii (bornele 759, 754, 745, 739), până în fânețele din zona vârfului Neagra (1.122 m). Din vârf limita coboară la pârâul Neagra Călin (bornele 836, 838), urcă apoi spre sud-est pe culme (bornele 887, 901) și iar coboară la pârâul Niculeștilor (bornele 902, 930). În continuare urcă pe culmea secundară, trecând prin bornele 931, 927, 919, ajungând în pășunea de pe culme, și coboară pe interfluviul dintre pârâul Borța și pârâul Zebrac până la talvegul acestuia (bornele 13, 9, 351, 340). Din acest loc limita urcă și urmează culmea secundară ce urmărește valea Mureşului trecând prin vârful Leu (1.147 m), coborând apoi spre sud-est pe culme (bornele silvice 138, 137, 136, 134, 135, 148, 208, 193) până la pârâul Mermezeu, în zona de intersecţie a drumului forestier cu drumul de exploatare cariera de piatră. În continuare urcă spre est pe culmea secundară, trece deasupra peretelui superior al carierei și ajunge pe vârful Drăgășel (938 m), coboară în pârâul Dușa (bornele 288, 287, 291, 295), apoi urcă în culmea Pietrii (borna 332).
Limita estică a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior Limita coboară pe culmea Pietrii (limita administrativă a judeţului Mureş) până la răul Mureş (borna 336), traversează râul și urcă pe culmea Ciobotanului prin pășune, urmărind liziera pădurii (borna 314, 315), traversează pârâul Ciobotani până la vârful Dealul Glighii (973 m).
Limita sudică a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior Limita coboară de pe vârful Dealul Glighii spre nord-vest, urmărește liziera pădurii (bornele 330, 325) până la confluenta pâraielor Gudea Mică și Gudea Mare (bornele 326, 600). În continuare urmează un urcuş spre vest pe o culme secundară prin pădure (bornele 603, 616), traversează Bătca Gudea (1.113 m), capătul de sus al Dealului Zbanghii, și pe limita pădurii sub Poiana Şestina Mare (bornele silvice 307, 314) urcă pe vârful Maguricea (1.016 m). De aici se urmează culmea ce coboară spre nord-vest la pârâul Meştera (bornele 318, 324, 330), se urcă spre sud-vest prin pășunea Meşterului pe cumpăna de apă dintre Jingul și Meştera. În continuare limita coteşte spre nord până la limita pădurii de protecţie (borna 359), apoi face o cotitură spre nord-vest până la cota 975 m și coboară la pârâul Jangul (bornele silvice 364, 365). Urmează un urcuş spre sud-vest pe o culme secundară, coboară spre nord-vest pe cumpăna dintre Jangul și Neagra la pârâul Neagra între Craci (bornele 398, 397, 418, 417). Limita de aici coteşte spre sud-vest și pe liziera pădurii ajunge pe Dealul Doamnei, coteşte spre nord-vest, tot pe limita pădurii până la borna 444 și coboară la pârâul Iadului (borna 445), urmând să urce pe creasta Piciorul Lung, (borna 451). În continuare se coboară pe cumpăna de ape pe limita fondului forestier, se traversează pâraiele Arsita si Gyarfas până la vârful Lunca Bradului (905 m) (bornele 452, 458, 466, 468, 467, 471, 472, 501, 502). Limita coboară pe pârâul Bufantau, urcă și apoi coboară la pârâul Sălard (bornele 482, 505, 485, 491, 490). Din valea Sălardului (borna 484), limita coteşte spre sud-vest urcând pe culme pe vârful Hiclean - 1.024m (bornele 484, 485, 489), coboară pe culmea Corbului la borna 2, la pârâul Pescoasa Mare (borna 3), urcă pe culmea Pescoaselor și coboară la pârâul Pescoasa Mică (bornele 28, 38, 39), urcă la vârful Plaiul Borții (1.082 m) (bornele 43, 42). Limita continuă spre nord-vest pe interfluviul dintre bazinul Mureşului și bazinul Iodului, vârful Listeș - 1.062 m, și pe plaiul Iodului până în valea Iodului (bornele 122, 99, 105). Din acest punct limita urcă pe valea Iodului, urmează o culme secundară pe interfluviul stâng Lespedea (bornele 233, 241) și coboară până la pădurea mare (borna 237), de aici la pârâul Costeasa (borna 246). În continuare urcă spre vest pe culme, coteşte la sud-vest și urcă la cota 766 m (borna 250), în continuare pe culmea dintre bazinul Mureşului și bazinul Borzia (borna 248). Din piscul Şoimului (borna 10) coboară și traversează pârâul Borzia, la confluența cu Zăpodia Arsura (bornele 7, 8), urcă pe Zăpodia Pleşilor (borna 46) și, după primul afluent, coteşte la vest și, urcând pe o culme secundară, ajunge in culmea Fagețel - culmea dintre Valea Mureşului și valea Borzia, sub plaiul Borzia (bornele 51, 52, 65).
Limita vestică a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior porneşte de pe culmea dintre valea Mureşului și valea Borzia, coboară pe creasta secundară până la limita pădurii (borna 68) și urmărește limita fondului forestier și un pârâiaș până la râul Mureş (bornele 69, 53, 54, 56), urmărește malul stâng al Mureşului până la confluența cu pârâul Bistra. Zonare internǎ Zonarea internă a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior din punct de vedere al necesitǎţii de conservare a diversitǎții biologice se va face prin planurile de management, (în termen de 9 luni de la încheierea contractului de administrare) conform prevederilor art. 22 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţǎ a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.
Zonare internă
Zonarea internă a Parcului Natural Defileul Mureșului Superior din punct de vedere al necesitǎţii de conservare a diversitǎții biologice se va face prin planurile de management, (în termen de 9 luni de la încheierea contractului de administrare) conform prevederilor art. 22 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţǎ a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice.
Pedologie
Ca un ultim act al proceselor geodinamice majore care au condus la edificarea Carpaţilor Orientali, acest lanţ vulcanic este constituit din vulcanite de subducţie cu o compoziţie preponderent andezitică dar se întâlnesc toate speciile de roci efuzive de la riolite până la bazalte.
Solurile formate, în condiţii staţionale determinate de variaţia altitudinii, fragmentării reliefului, înclinarea terenului, expozițiile dominante, sunt următoarele:
- brun tipic - ce domină în zona făgetelor din Sebeş, Iod, Gălăoaia
- brun acid tipic - dominant în tot defileul, masiv găsindu-se în zona Androneasa, Ilişoara, Neagra, Meştera, între Gudea şi Lunca Bradului
- brun acid andic
- brun acid litic - insular în zona Androneasa, Lunca Bradului
- brun eu-mezobazic litic - insular în zona Androneasa
La ieşirea din defileu pe păşuni şi fâneţe, se găsesc soluri cenuşii cu conţinut redus de humus, pe substraturi argiloase.
SURSA: Defileul Muresului superior
29.Parcul Natural Cefa
Parcul Natural Cefa este o arie protejata de interes national, situata in partea vestica a tarii, sud-vestica a judetului Bihor (la limita de granita cu Ungaria), pe teritoriile administrative ale comunelor Cefa si Sannicolau Roman.
Parcul Natural Cefa are o suprafata de 5.002 ha si reprezinta o arie cu luciu de apa (cca. 700 ha.) si soluri saraturoase cu vegetatie halofila, unde habiteaza mai multe specii faunistice de mamifere, pasari, reptile, insecte, unele protejate protejate prin lege.
Parcul Natural Cefa se suprapune sitului de importanta comunitara Cefa (Sit Natura 2000) si ariei de protectie speciala avifaunistica Pescaria Cefa - Padurea Radvani (Sit Natura 2000).
Parcul Natural Cefa cuprinde rezervatia naturala Colonia de pasari de la Padurea Radvani.
http://www.romanianresorts.ro/rezervatia-naturala-padurea-radvani
Colonia de pasari de la Padurea Radvani, Judetul Bihor
Rezervatia naturala Padurea Radvani impreuna cu zona elesteielor, din apropierea comunei Cefa, constituie o zona umeda cu importanta avifaunistica deosebita prin asigurarea conditiilor de pasaj, de hranire si de cuibarit pentru un foarte mare numar de pasari protejate pe plan european si mondial.
* Căi de acces
Drumul național DN79 pe ruta: Oradea - Nojorid - Gepiu - Inand - drumul județean DJ797 - Cefa.
* Monumente și atracții turistice
În vecinătatea parcului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Biserica ortodoxă "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Inand, construcție 1826, monument istoric.
Situl arheologic de la Cefa (așezări atribuite sec. XI - XIII, Latène, Hallstatt, Epoca bronzului, Neolitic).
Situl arheologic de la Sânnicolau Român (sec. II - III p. Chr., Cultura dacilor liberi, sec. IV -III a. Chr., Latène, Epoca medievală, Neolitic).
* Un adevărat paradis acvatic, în care vieţuiesc cel puţin 187 de specii de păsări iubitoare de apă, multe protejate prin lege, Parcul Natural Cefa este pe cât de reputat, pe atât de neglijat de autorităţile care ar trebui să-i asigure integritatea.
De mai bine de un an, cea de-a doua arie protejată, ca suprafaţă, din Bihor nu are un administrator care să se asigure că zona îşi păstrează caracteristicile şi rămâne un loc de popas pentru zburătoare în drumul acestora spre vestul Europei. Asta chit că odinioară pentru administrarea Parcului era o adevărată competiţie...
* Planuri da, bani nu
La câteva luni după înfiinţarea Parcului Cefa, când Ministerul Mediului a scos la concurs administrarea lui, s-au arătat interesate două instituţii: Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin APNA (care îi este subordonată), şi Primăria Cefa, pe raza căreia se află cea mai mare parte a arealului protejat.
Competiţia a fost câştigată de Administraţia Parcului Apuseni, spre nemulţumirea Primăriei, care a şi contestat rezultatul, dar fără a obţine satisfacţie, astfel că în iunie 2011 APNA a încheiat cu Ministerul Mediului un contract de administrare în baza căruia se obliga să aibă paznici care să patruleze parcul şi personal care să analizeze fiecare proiect de investiţie şi să stabilească dacă acestea influenţează sau nu habitatele protejate.
Planurile din hârtii nu s-au concretizat, însă, în realitate. Romsilva nu a alocat niciodată Parcului Cefa vreun leu, aşa că, spune Alin Moş, n-a avut cum să facă angajări. "Dotările le-am asigurat printr-un proiect Phare, iar personalul l-am mutat de la Parcul Apuseni", explică Moş. Fără buget, n-a putut să deruleze la Cefa nici proiecte cu finanţare externă, din simplul motiv că acestea presupun cofinanţare.
* APNA, out!
Încheiat pe un deceniu, contractul între Ministerul Mediului şi Romsilva era valabil până în 2021, dar anul trecut, în aprilie, administratorul a cerut rezilierea. "Noi nu am fost anunţaţi de această intenţie. Am primit doar o copie a răspunsului Ministerului că aprobă solicitarea de reziliere", zice Moş, susţinând că n-a aflat niciodată, de asemenea, dacă lipsa banilor a obligat Romsilva să renunţe sau au existat şi alte motive.
Ministerul a organizat vara trecută un nou concurs pentru atribuirea contractului de administrare, dar s-a prezentat un singur participant, o firmă din Oradea, descalificată fiindcă nu avea expertiza necesară, iar de atunci competiţia n-a mai fost reluată niciodată. BIHOREANUL a solicitat în scris o explicaţie Ministerului Mediului, dar oficialii nu au oferit, vreme de o săptămână, niciun răspuns.
Cert este că, de un an, Parcul Natural Cefa e parcă al nimănui şi însăşi înfiinţarea lui şi-a pierdut sensul în lipsa unui administrator. Nimeni nu are ca sarcină să îngrijească zona şi, astfel, nimeni nu răspunde de modul în care natura este protejată aici. Dacă mai este protejată...
* Parcul Natural Cefa urmează să devină transfrontalier datorită vecinătăţii cu Parcul naţional Koros -Maros. 2011
- Managerul de proiect şi directorul Administraţiei Parcul Natural Apuseni, Alin Moş, a prezentat, la Cefa, în cadrul unei conferinţe de presă oportunităţile ce decurg din dobândirea statutului de Parc Natural. La eveniment a participat primarul de Cefa, Dumitru Bârnău, deputatul Ioan Sorin Roman, cel care încă din 2003, când era primarul localităţii a susdţinut proiectul, şi primarul din Sânnicolau Român, Alexandru Maghiar. Instituirea acestui statut de parc natural deschide noi perspective pentru populaţie prin dezvoltarea unor programe turistice care utilizează cultura şi tradiţiile locale.
Dar şi accesul la unele programe specifice unor astfel de zone. Spre exemplu, primarul Dumitru Bârnău spune că este gata să depună un proiect ce vizează colmatarea canalelor din cadrul parcului. Promovarea imaginii parcului va crea o destinaţie turistică şi de investiţii prietenoase mediului. Alin Moş a ţinut să precizeze că localnicii au noi oportunităţi : spre exemplu realizarea unor produse sub sigla parcului pentru a certifica originea sănătoasă a produselor şi creşterea profitului din vânzarea acestora.
Alin Moş a exemplificat cu un exemplu de succes din Africa, unde, contra-cost, un parc natural furnizează apă nepoluată pentru un concern internaţional care produce sucuri. Parcul se întinde pe domeniul comunelor Cefa (60%) şi Sânnicolau Român (40%).
Parc pe 5.000 ha
- Milca Petrovici, lector la Universitatea de Vest din Timişoara, a prezentat parcul în cifre. Suprafaţa totală a parcului însumează 5.002 ha din care 700 ha sunt luciu de apă. Aici au fost identificate 1.021 specii de animale şi plante dintre care 118 strict protejate în Uniunea Europeană. Sunt prezente şase habitate din care unul de interes prioritar pentru UE -cel de sărături panonice.
- Aici trăiesc 39 specii de mamifere (16 protejate), 187 specii de păsări (77 protejate), 4 specii de reptile (una protejată), 11 specii de amfibieni (3 protejate), 34 specii de peşti (5 protejate), 98 specii moluşte şi insecte (11 protejate), 648 specii de plante (5 protejate). În Pădurea Rădvani trăiesc 15 specii de lilieci, toţi protejaţi, 24 specii de melci, 42 specii de insecte (8 protejate), 57 specii de păsări (9 protejate), 12 specii de mamifere (2 protejate) şi o colonie de aproximativ 800 de cuiburi de stârci şi egrete.
* Cefa este un sat in judetul Bihor, Transilvania, Romania. Este resedinta comunei Cefa. *Asezare Satul Cefa este situat in sud- vestul judetului Bihor, intre municipiile Oradea si Salonta, la distanta de 9 km de frontiera romano-maghiara, inclusa fiind in euroregiunea de dezvoltare Bihor- Hajdu Bihar si face parte, totodata, din Parcul Natural Cefa, rezervatie menita sa protejeze nu numai zona umeda cu flora si fauna sa ci si traditiile locale. *Relief Ca unitate de relief, Cefa impreuna cu extravilanul sau se intinde in zona de campie a Bihorului. Este Campia de Vest a Romaniei, ultima mare unitate circumcarpatica din vestuta tarii. Parte a Campiei Tisei, ea reprezinta totodata periferia marii campii panonice. Desi joasa si plana aceasta nu este lipsita de variatie. Formata pe locul unui bazin maritimo-lacustru, ea se afla in faza de lunca si mlastina pe cea mai mare parte a ei. Strabatuta de cursurile marilor rauri si ale afluentilor acestora Campia de Vest a luat mai multe denumiri. In Bihor o mare parte a sa are denumirea de Campia Crisurilor, la randul ei impartita in mai multe subunitati.
La contactul cu dealurile vestice, in cateva sectoare, campia are caracter de campie inalta de 120- 180 m cu o inclinare slaba de la est la vest (etajul glacisurilor). Alcatuita din nisipuri si pietrisuri de varsta pleistocena, campia inalta subcolinara este fragmentata de vaile largi ale raurilor ce strabat zona. In zona Crisurilor aria campiilor sucolinare este mai restransa. Cursurile transversale ale celor trei Crisuri si ale Barcaului o impart in subunitati, cea dintre Crisul Repede si Crisul Negru fiind Campia Miersigului. Aceasta campie se compune dintr-o fasie mai inalta de glacisuri si terase situate sub Dealurile Hidiselului (Tasadului) si o alta mai joasa, in vest, pana aproape de Canalul Crisurilor. Cea de-a doua, avand inaltimea de 100- 200 m, alcatuita din depozite loessoide, mai este numita si Campia Gepiului sau Campia Veljurilor. La Cefa acesta campie neteda, usor mlastinoasa uneori, dar totusi cu vaiugi si valcele bine marcate, cu alibi foarte largi, se termina cedand locul campiei joase.
Campia joasa, holocena, este o campie tanara care prin caracterele sale se arata a fi inca la nivelul bazei din care s-a creat. In aceasta zona campia poarta numele de Campia Salontei. De tip aluvial-subsidenta, cu altitudini de 98- 100 m in nord si de 90 - 95m in centru si sud, ea este foarte neteda.
La Cefa altitudinea campiei joase variaza intre 80 si 100 m, avand specific prezenta depozitelor nisipoase in care cantoneaza primul nivel freatic. *Clima Climatul este de factura continentala, mai putin excesiv decat in interiorul arcului carpatic. Curentii generalii de aer sunt cei de origine atlantica, ceea ce confera zonei o umiditate mai accentuata. Valorile medii termice lunare se mentin intre 20 grade Celsius si 21, 5 grade Celsius in luna iulie si de - 1, 5 grade Celsius si - 2 grade Celsius in luna ianuarie. Temperatura medie anuala este de 11 grade Celsius. Precipitatiile sunt cuprinse intre 550- 600 mm anual. Numarul zilelor fara inghet variaza intre 180 si 200 de zile. Masele de aer rece din nord si nord-est care escaladeaza Muntii Apuseni isi atenueaza influenta lor negativa, facand ca iernile sa fie moderate , fara geruri puternice. *Hidrografie Reteaua hidrografica este in cea mai mare parte antropica, fiind reprezentata printr-o serie de canale create pentru eliminarea excesului de apa din teritoriu, pentru alimentarea crescatoriilor piscicole si pentru irigarea ternurilor agricole. Principalul curs natural de apa este Raul Gepiu (pe hartile vechi Nyarer sau valea Iandi), un mic curs de apa care izvoraste din zona colinara si primeste ca afluent principal raul Bicaci strabate pe directia est-vest hotarul satului. Chiar daca debitul sau este variabil in cursul anului, vara ajungand uneori la cote extrem de reduse, el nu seaca niciodata. Acest curs de apa, aflat la circa 2 km sud de centrul satului, a avut, fara indoiala, o importanta majora in viata locuitorilor prin resursele pe care le oferea.
Astazi, la vest de Canalul Colector Cris, aceasta vale este seaca, dar vechiul ei traseu se distinge in topografia locului, iar la marginea Padurii Radvani se alimenteaza cu apa din canalele de drenaj si din stratul freatic si sub numele de raul Coharna, curge spre vest traversand frontiera de stat. Celalalt este paraul de la marginea de nord a satului. Este un mic parau mlastinos ce isi are originea chiar in hotar, pe locul cunoscut sub numele de Futras, dupa care urmeaza aceasi directie est-vest data de inclinarea terenului. Apele sale seaca in verile lungi si secetoase, dar stratul de apa freatica este bogat si se afla la mica adancime. Numele acestui parau nu apare pe harti si nici locuitori de astazi nu-l cunosc, cei mai in varsta il numesc Gat. El este cel care a favorizat intemeierea si dezvoltarea unei asez��ri durabile pe malul sau.
Inainte de jumatatea secolului al-XVIII-lea, revarsarea apelor si baltirea lor era de lunga durata datorita pantei reduse si a prezentei panzei freatice la suprafata, ceea ce impiedica in mare masura infiltrarea apei pluviale. Intreg tinutul dintre Crisuri era o retea de brate moarte, de balti si mlastini. La sfarsitul secolului al XIX-lea (intre anii 1892-1899), la bordura dintre campia inalta si cea joasa a fost construit, in lungime de 61 de km, Canalul Crisurilor (Canalul Colector Cris) care leaga Crisul Repede de Crisul Negru. Acest canal are, in principal, rolul de colector al apelor superficiale si a celor provenite din zona piemontana si campia inalta. In el isi varsa apele si cele doua parauri ale Cefei. *Flora si fauna In trecut, campia inalta era acoperita cu paduri de stejar, cer, garnita si gorun, dar si alte foioase ca ulm, frasin in alternanta cu pajisti stepice. In urma defrisarii lor, astazi au ramas doar trupuri de padure. Faptul ca padurile au detinut cu secole in urma suprafete intinse este pus in evidenta de solurile gleizate, uneori podzolice, de cernoziomurile sarace si de solurile brune.
Inainte de lucrarile de hidroamelioratii din epoca moderna campia joasa era acoperita cu paduri in alternanta cu pajisti stepice, cu mlastini si balti. In partile ocupate permanent de ape cresteau pe suprafete intinse trestia si papura, rogozurile si pipirigurile. De-a lungul Vaii Gepiului si pe grinduri se dezvoltau asociatii alcatuite din salcii, rachitisuri, arinisuri, stejarisuri de lunca. Astazi vegetatia lemnoasa este redusa la Padurea Radvani in suprafata de 276 ha, formata din stejaris in asociatie cu cer, carpen si arbori rezistenti la umezeala, frasinu, ulm, par si mar salbatic, corn, alun, salcam.
Fauna adaptata acestor conditii era cea acvatica, piscicola in primul rand, alaturi de mamifere precum vidra, mistretul, vulpea, la care se adauga multimea de pasari. Printre pestii care populau in vechime apele curgatoare se aflau viza (Accipenser ruthenus), mihaltul (Lota lota), fusarul (Aspro streber). Dintre speciile care traiau in balti si mlastini, tiparul (Misgurnus fossilis) era intens pescuit. Astazi aceste specii se intalnesc din ce in ce mai rar. Raritati au devenit si alte specii din mediul acvatic, cum ar fi lipitoarea medicinala (Hirudo medicinalis) si broasca de mlastina (Rana arvalis). Pe intinsele pasuni traia si dropia.
Odata cu amenajarea primelor helestee plantele caracteristice mediului acvatic au gasit conditii ideale, iar numarul si varietatea de pasari de apa a crescut treptat. In Padurea Radvani se gaseste o colonie de pasari acvatice (Ardeidae) care este o rezervatie ornitologica, iar pe lacurile si baltile din Pescaria Cefa se intalnesc lisite, rate salbatice, cormorani, starci, egrete, corcodel, diferite specii de broasca, broasca testoasa de balta.
Solurile campiei joase sunt cele aluviale de lunca. Microdepresiunile cu exces de umiditate favorizeaza formarea lacovistilor si semilacovistilor in timp ce portiunile mai ridicate, cu drenaj mai bun, unde umiditatea este mai mica (grinduri) se formeaza cernoziomuri levigate, cernoziomuri ciocolatii si soluri saraturoase. In extravilanul Cefa predomina cernoziomul. Textura solurilor este diversificata. Exista soluri cu un foarte bun potential in humus (cernoziom levigat cu pana la 7,5% pH), precum si soluri slabe cu un potential agricol scazut (sub 3, 5%pH). *Economie In anul 1905, la Cefa s-a amenajat prima crescatorie sistematica de crap de pe teritoriul Romaniei. In urma extinderii lacurilor intre satele Cefa si Ateas, se intind astazi peste 693 ha de amenajari piscicole din care 640 ha luciu de apa.
Din analiza factorilor de mediu rezulta ca teritoriul de astazi al localitatii Cefa a constituit intotdeauna un cadru deosebit de favorabil vietii si activitatii oamenilor. Relieful neted dar usor fragmentat si impadurit, zavoaiele si mlastinile din campia joasa precum si absenta stepei au facut sa existe conditii propice unui mod de viata axat pe indeletniciri agricole, caracteristic populatiilor sedentare. *Obiective turistice -
SURSA: Parcul Natural Cefa