De cum ajungi cu trenul în staţiunea Băile Herculane te întrebi ce cauţi acolo în acel loc uitat de Dumnezeu. Sărăcia în care se zbat cele câteva mii de locuitori este vizibilă cu mult înainte ca locomotiva să poposească în gara localităţii, de altfel clădire de patrimoniu. Statisticile vin să întărească ceea ce ochii văd. În 2009 abia 20% din locuirile de cazare (10 000) puteau găzdui cât de cât turişti, iar anul trecut această cifră era şi mai mică.
Forfota care caracteriza această localitate a dispărut complet, iar promenada a devenit a devenit o acţiune nelipsită de riscuri reale din cauza frumoaselor clădiri de patrimoniu, cele mai multe construite în timpul Imperiului Austriac şi Austro Ungar, aflate azi într-o stare deplorabilă, unele dintre ele fiind gata să se prăbuşească în orice zi. Situaţia nu este de ieri, de azi, ci de ani de zile. Actuala administraţie publică a făcut în ultima vreme paşi importanţi pentru salvarea clădirilor încărcate de istorie, dar până la reabilitarea lor mai trece o vreme. Pentru unele ar putea fi chiar prea târziu.
Istoria glorioasă a "Celei mai frumoasa staţiuni de pe continent"
Istoria Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d. Hr. chiar de către împaratul Traian. Numele stațiunii de care este legat de cel al zeului Hercules, fiul lui Zeus, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală. Imperiul Roman au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente și statui, închinate zeilor Hercules, Aesculap și Hygieia. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 d.Hr. În perioada civilizației romane, stațiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracție pentru aristrocația Romei antice. Impresionați de excepționala putere tămăduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sosiți în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules.
Istoria modernă a staţiunii începe după 1718 (Pacea de la Passarovitz), în cadrul Imperiului Austriac. Din 1736 începe reconstrucția și modernizarea băilor, a căilor de acces, grănicerii bănățeni construind aici majoritatea edificiilor din stațiune, care poartă amprenta stilului baroc de factură austriacă. Generalul Andreeas Hamilton, guvernator al Banatului din partea împăratului Carol al VI-lea, reclădește băile și menționează existența termelor lui Hercules, Higeea și Esculap.
Click aici pentru a vedea dezastrul de la Băile Herculane
De-a lungul timpului stațiunea a fost vizitată de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta (Sissi de Austria).
De altfel imobilul intitulat Vila Elisabeta este legat de numele împărătesei, care a şi-a petrecut câteva vacanţe aici începând cu primavara anului 1887, când a urmat o cură cu ape termale. Împărăteasa Sissi mai fusese la Băile Herculane în 1884, iar după ce soţul ei, Franz Joseph I, i-a daruit drept reşedinţă vila ce îi poarta numele, Sissi de Austria a revenit şi în 1890, 1892 şi 1896. Aprecierea: "acum în Valea Cernei există cea mai frumoasă staţiune de pe continent" aparţine chiar împăratului Franz Ioseph I şi a fost făcută în 1852, după ce a vizitat Băile Herculane.
Cum a început dezastrul
Declinul celei mai veche staţiuni balneare de pe cuprinsul României şi una dintre cele mai vechi staţiuni din Europa, a început ca în mai toate cazurile după 1989. La începutul anilor 2000, asupra clădirilor de patrimoniu din staţiune şi nu numai, se ridicau semne de îngrijorare. Ministrul turismului de la acea vreme, Dan Matei Agathon, a oferit, în cadrul unui proces de privatizare discutabil, în 2001, aproape întreaga staţiune, centrul istoric şi complexul de hoteluri şi baze de tratament, omului de afaceri Iosif Armaş.
La acel moment, acesta s-a angajat să investească sume considerabile. Cel puţin aşa arătau declaraţiile sale, dar condiţiile contractul de privatizare a rămas un secret. Ceea ce însă se ştie e faptul că nu a cheltuit niciun leu pentru reabilitarea clădirilor de o valoare inestimabilă ajunse în proprietatea sa. "Iosif Armaş şi Dan Matei Agathon sunt principalii vinovaţi pentru dezastrul din Băile Herculane. Armaş încerca să convingă că staţiunea va renaşte şi nu mai puţin de 35 de milioane de dolari vor fi investiţi doar într-o primă etapă", afirma pentru Adevărul.ro Nicuşor Vasilescu, primarul oraşului Băile Herculane, în vara acestui an când se astepta ultima decizie în procesele între SC Hercules SA şi debitorii săi.
De-a lungul unui deceniu sesizările edililor din localitate cu privire la agravarea stării patrimoniului au fost tratate superficial. Vara, în plin sezon al turismului balnear, câţiva funcţionari de la Cultura veneau uneori să evalueze şi să constate aceleaşi distrugeri ale imobilelor înscrise pe lista monumentelor istorice.
După inundaţiile şi ploile din 2005, care au afectat zona, Guvernul a decis ca pentru 2006 să se investească în clădirile de patrimoniu, circa 6 miliarde de lei vechi. Bineînţeles că presa remarca în 2007 că aceşti bani nu au venit niciodată.
Criza şi speranţa de mai bine
Începutul crizei a însemnat o mică licărire de speranţă nebănuită. Omul de afaceri Iosif Armaş a început să acumuleze datorii către statul român, dar şi către alţi debitori. Trebuie amintit că nu toate obiectivele de patrimoniu aparţin sau au aparţinut acestuia. De exemplu podul de fontă şi cel de piatră, ambele monumente de categoria A şi obiective de utilitate publică, deşi au "documentaţia gata" din 2010, potrivit primarului staţiunii, nu s-au găsit bani pentru finanaţarea lor.
Totuşi cele mai multe de patrimoniu din staţiunea Băile Herculane, în special cele care reprezintă spaţii de cazare, baze de tratament şi restaurantele, au aparţinut multă vreme S.C. Hercules SA, patronată de fostul deputat Iosif Armaş. Acestea reprezentau peste 5.000 de locuri de cazare şi reprezenta fostul patrimoniu al UGSR, cumpărat pe nimic în 2001.
La momentul în care debitorii au acţionat în judecată firma SC Hercules SA, multe din clădirile de patrimoniu erau în paragină. Există hoteluri închise, iar cele care sunt în stare de funcţionare arată jalnic fiindcă în afară de mici reparaţii, acolo nimeni nu a prea făcut nimic. Centrul istoric al staţiunii, cu cele două hoteluri, Decebal şi Traian, era deja o ruină, când în mai 2010 o parte importantă a societăţii Hercules urma să fie executată silit de către Finanţele Publice. La acea dată suma la care se ridicau datoriile firmei către stat era de aproape 10 milioane de lei.
Promisiuni la finele lui 2010 şi anul 2011
Astfel au început procesele pentru recuperarea unora dintre clădiri. Totuşi Iosif Armaş, în acel moment, nu-şi facea prea multe griji, deşi începuse să piardă din micul său imperiu. „Ne-am judecat cinci ani pentru centrul istoric. Proprietatea este garantată prin Constituţie. Eu sunt acţionar majoritar, am 98 la sută din acţiuni. Am cinci hotărâri de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", răspundea Armaş.
În decembrie 2010 Ministrul Turismului fiind în vizită prin Băile Herculane s-a gândit să spună câteva lucruri ca să îmbărbăteze oficialităţile din zonă. Printre cele spuse se insinua că Ministerul Culturii Se gândeşte să propună intrarea statiunii pe lista patrimoniului UNESCO. Această propunere ar urma să fie susţinută şi de domnia sa în calitatea de ministru al turismului.
"Din păcate, o resursă naturală uriaşă şi monumentele istorice de aici au avut parte de o proastă gestiune, generată de autoritatea publică centrală. Monumente istorice de o valoare inestimabilă sunt abandonate, sunt acum ruine, dar avem cadrul legal pentru exproprierea lui Armaş şi a tuturor investitorilor de acest gen", a declarat ministrul turismului Elena Udrea, cu ocazia ultimei vizite la Herculane.
Autorităţile locale au primit astfel o doză de speranţă deşartă. Primarul Nicuşor Vasilescu declara cu acea ocazie: ,,Includerea oraşului în aceasta lista ar aduce o serie de avantaje staţiunii. Pe lângă imagine pentru întreaga staţiune, un avantaja major sunt oportunităţile de a atrage bani pentru restaurarea clădirilor din centrul istoric".
Datoriile acumulate la Finanţele Publice sau bănci s-au dovedit mai rapide decât exproprierile propuse de ministrul Elena Udrea. Deja în sezonul 2011 hoteluri precum «Diana», «Afrodita» şi «Minerva» nu mai aparţineau lui Armaş, dar clădirile nu mai putea fi folosite pentru turişti. Erau închise şi declasate.
Ce s-a schimbat din decembrie 2010 până în ianuarie 2012? Poate doar schimbarea proprietarilor la o parte considerabilă a clădirilor de patrimoniu din Băile Herculane, survenită la finele lui septembrie 2011, ar putea să aducă ceva nou. O parte a imobilelor firmei SC Hercules SA au intrat în posesia omului de afaceri Valeriu Verbiţchi. În plus multe dintre monumente au fost „înfăşurate" în până de protecţie ascunzându-se cumva aspectul dezolant.
Dar ca lucrurile să nu meargă bine în noiembrie 2011 apare un nou scandal intre autorităţi: conturile primăriei Băile Herculane sunt blocate de Administraţia Financiară din cauza creanţei, reprezentând plata impozitelor pe salarii şi a altor obligaţii faţă de bugetele statului, a rămas în urma privatizării fostei întreprinderii de gospodărie locală (IGO). Acest tip de scandal, frecvent întâlnit între autorităţi în România, nu ar fi făcut obiectul materialului nostru dacă nu ar fi fost afectat şi contul prin care se efectuează plata unor lucrări accesate pe programe europene: ,,E vorba de <Drumul Roman>, un proiect de 1,2 milioane de euro" a comentat la acea dată primarul.
Am contactat-o pentru mai multe informaţii şi pe doamna director Liubita Raichici de la Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Naţional Caraş Severin, însă domnia sa ne-a comunicat cu părere de rău că nu ne poate răspunde în timp util pentru apariţia în acest articol, însă vom reveni cu detaliile pe care ni le va pune la dispoziţie dânsa în cel mai scurt timp cu putinţă.
Câteva exemple punctuale de bijuterii de patrimoniu ajunse în ruine
Vila Elisabeta, imobil inclus în lista monumentelor istorice, la categoria B. Edificiul este construit între anii 1880-1882, după planurile arhitectului Doderer, pentru Elisabeta (Sissi), soţia împăratului Franz Josef al Austro-Ungariei. Clădirea este realizată în stil baroc târziu austriac, specific imobilelor ridicate în Băile Herculane, când staţiunea intră în componenţa Imperiului Austriac. De acest loc se leagă şi inaugurarea, în 1896, a canalului navigabil Portile de Fier. În sala de bal a Vilei Elisabeta, cuplul imperial Franz Joseph I şi Elisabeta, Alexandru I al Serbiei şi Carol I al României cu ocazia acestui eveniment.
Imobilul a adăpostit biblioteca orăşenească, o farmacie şi casa de cultură, iar de-a lungul anilor s-a degradat atât în ceea ce priveşte structura de rezistenţă, cât şi şarpanta şi tencuiala exterioară şi interioară. În 2005 arăta într-o stare jalnică: subsolul plin de igrasie, tavanul picat în multe locuri, tencuiala exterioară lipsă pe multe porţiuni.
Începând cu 27.11.2009 Vila Elisabeta, aflată în proprietatea Primăriei Băile Herculane, a intrat într-un proces de renovare finanţat de către Institutul Naţional pentru Patrimoniu (fostul Oficiu Naţional al Monumentelor Istorice) care a alocat suma de 2,8 milioane lei, la care se adaugă 60.000 euro obţinuţi în urma organizării unui teledon de către Televiziunea Română în parteneriat cu Art Production.
În prezent este finalizată renovarea exteriorului (acoperiş, tencuială), însă interioarele necesită continuarea lucrărilor de restaurare.
Băile Neptun, imobil de categoria A, datează din perioada Regimentului de Graniţă Austriac, fiind construit între 1883-1886. Cladirea este realizată după planurile arhitectului Alpar.
La momentul la care a fost ridicat era cel mai important complex balnear de acest gen, având două aripi în care existau 32 de cabine şi 2 bazine construite din marmură roşie în care funcţionau băi sulfuroase alimentate cu apă termală de la izvoarele Neptun I şi IV.
În 1899 i s-a adăugat un turn artezian pentru facilitarea circuitului apei fără pompare. Astăzi este o clădire dezafectată, ca multe altele din Băile Herculane. Tencuială scorojită, geamuri sparte şi un miros de sulf întregesc imaginea unei clădiri ce ar fi putut fi una din perlele localităţii. Clădirea se află în proprietatea omului de afaceri Verbiţchi Valeriu.
Ansamblul Cazinoului, clădire de categoria A, a fost construit între anii 1850-1900 după proiectul arhitectului Wilhelm Doderer, care a elaborat şi planurile Castelului Peleş.
Clădirea se remarcă prin arhitectura porticurilor şi picturile murale, în special cele care împodobesc interiorul cupolei exterioare din faţa imobilului.
Ansamblul Cazinoului a reprezentat punctul de referinţă în planul de sistematizare arhitectonică al staţiunii în perioada habsburgică.
În prezent se află într-o stare avansată de degradare, infiltraţiile de apă pluvială afectând tencuiala exterioară şi interioară, precum şi frescele ornamentale menţionate. Datorita infiltraţiilor de sulf, imobilul necesită reparaţii capitale şi la structura de rezistenţă. Clădirea se află acum în proprietatea lui Verbiţchi Valeriu.
Fostul Hotel Dacia (anterior „Ospătăria cea Mare"), imobil de categoria B, aflat în centrul oraşului, acesta a fost construit în stil baroc vienez târziu între anii 1812-1829, fiind ulterior renovată, în urma unui incendiu, în anul 1906.
În prezent imobilul se află într-o avansată stare de degradare, fiind afectată grav structura de rezistenţă, sens în care este interzis accesul în interiorul clădirii.
Clădirea este în proprietatea în proprietatea investitorului Hrelescu Beatrice Astrid.
Pavilionul nr.5 (fost „Spital pentru trupă şi subofiţeri"), este tot un imobil de categoria B din centrul localităţii.
A fost ridicat între anii 1808-1810 destinaţia imobilului fiind aceea c spital militar pentru soldaţii şi subofiţerii Regimentului de Graniţă Austriac.
De-a lungul timpului clădirea a fost supusă unui proces de degradare.
În prezent imobilulse află în proprietatea lui Verbiţchi Valeriu, care a demarat lucrări de renovare/restaurare, ce sunt executate de S.C. „Romedilges" S.R.L. din Timişoara.
Hotelul Decebal (fost „Ferdinand"), una din bijuteriile arhitecturale ale staţiunii, inclus pe lista monumentelor istorice la categoria A, imobilul a fost construit în stil baroc austriac târziu în perioada 1860-1862, aflându-se într-o avansată stare de degradare.
În prezent imobilul se află în proprietatea lui Verbiţchi Valeriu, care a demarat lucrări de renovare/restaurare, ce sunt executate de S.C. „Romedilges" S.R.L. din Timişoara.
Rămâne de văzut cum va gestiona dezastrul de la Băile Herculane noul proprietar şi câte clădiri vor intra în patrimoniul statului. Unii proprietari sunt de părere că „această staţiune este o doamnă foarte bătrână, îmbrăcată în straie demodate. Staţiunea avea o vocaţie aristocratică, acum e una cu vocaţie populară. Nu va înflori cu un astfel de turism. Trebuie să recapete o vocaţie de elită, să atragă oameni cu bani. E nevoie de un proiect de arhitectură şi urbanism pentru ca staţiunea să respecte cerinţele actuale", comenta Virgil Verbinschi, proprietarul mai multor clădiri în Băile Herculane.
Cazinoul din Băile Herculane, salvat de un milionar
Milonarul Valeriu Verbinschi (86 de ani) şi-a propus să investească milioane de euro pentru a readuce gloria din secolul trecut a celui mai cunoscut cazinou din sud-estul Europei, cel din Băile Herculane. Ideea i-a venit chiar de la fiul său care deţine un lanţ de cazinouri în Franţa. „E un proiect la care ţin foarte mult. Eu sunt acum la Bucureşti, dar la Herculane lucrările continuă, este şeful de şantier şi acum acolo”, a explicat Verbinschi. Construită la finele secolului al XIX-lea, clădirea este monument istoric, fiind o bijuterie arhitectonică a stilului baroc, iar lângă scările cazinoului creşte un Sequoia Giganteea, declarat monument al naturii. Lucrările de reabilitare, care vor respecta cu fidelitate arhitectura, au debutat în toamna anului trecut cu faţada şi acoperişul clădirii. În exterior, au fost recondiţionate deja unele elemente ale faţadei, dar lucrările nu sunt nici pe departe finalizate. Investiţie de 6 milioane de euro De restaurare se ocupă Nelu Crăciunescu, care este şi şef de şantier. „Tatonăm să vedem dacă putem accesa un proiect cu finanţare europeană, asta pentru că va fi nevoie de aproximativ 5-6 milioane de euro. Cel mai probabil vor mai trece patru ani până la finalizarea lucrărilor“, a estimat Crăciunescu. Pentru Salonul de Argint, care găzduia ruleta şi partidele de poker, Crăciunescu are cele mai mari planuri. Îşi doreşte restaurarea picturilor şi spune că vrea să-l vadă din nou portretul împăratului Franz Josef pe perete. Pentru aceasta s-a şi gândit la un pictor restaurator de înaltă clasă. „Domnul Verbinschi a fost de acord să fie contactat pictorul Sorin Dumitrescu, un nume extrem de mare pentru zilele noastre“, a adăugat Nelu Crăciunescu. Primarul este sceptic Valeriu Verbinschi a cumpărat cazinoul în 2009, cu suma de 580.000 de euro, iar pentru a intra în posesia clădirii, a primit avizul Consiliului Judeţean Caraş-Severin. Cum bugetul judeţean nu putea acoperi renovarea cazinoului, consilierii au votat pentru neexercitarea dreptului de preemţiune. „Nu am uzitat de acest drept, pentru că reabilitarea cere bani serioşi. Sper ca noul cumpărător să readucă construcţia la faima de altădată“, a declarat Sorin Frunzăverde, preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin. Dacă cei din fruntea judeţului sunt optimişti în ceea ce priveşte planurile milionarului, primarul din Băile Herculane nu crede deloc în ele. „Noi de ani buni tot îi cerem domniei sale să ia măsuri de restaurare, dar până acum rezultate spectaculoase nu am prea văzut“, a spus Nicuşor Vasilescu, primarul staţiunii. Hoteluri de 4 stele aşteaptă jucători Legea care permite statului să naţionalizeze clădirile de patrimoniu lăsate în paragină a revitalizat staţiunea, chiar dacă acum este un adevărat şantier. Primul a fost renovat Hotelul Roman, dar a rămas la nivelul de două stele. Hotelurile Diana şi Afrodita au fost cumpărate şi ele şi au devenit primele de 4 stele din staţiune. La acestea s-a adăugat construirea unui al treilea hotel de 4 stele, Golden Spirit, chiar pe malul Cernei. Şi Hotelul Ferdinand, la cele 3 stele ale sale, ar fi pe placul milionarilor care ar veni să-şi joace banii la cazinoul din Băile Herculane.
Primăria a accesat mai multe fonduri europene pentru reconstruirea staţiunii. Au fost reabilitate străzile pe un proiect transfrontalier, s-a restaurat podul de fier de peste Cerna. Herculane va avea şi un cinematograf 3D, finalizat în proporţie de 70%. Cel mai important proiect, care va demara în această primăvară, este un AquaParc de 15 milioane de euro. „E un proiect la care ţin foarte mult. Eu sunt acum la Bucureşti, dar la Herculane lucrările continuă“ Valeriu Verbinschi Investitor
„Perla“ împăratului Franz Josef Arhitectura cazinoului din Băile Herculane îmbină stilul neorenascentist şi baroc, clădirea fiind edificată la finele secolului al XIX-lea. Măreţia i-a venit, însă, la începutul veacului trecut, până când comuniştii au decis să şteargă orice urmă a Casei Imperiale de Habsburg şi l-au transformat într-o banală cantină. Pe vremuri, cazinoul a fost prevăzut cu sală de spectacole, restaurant şi un bazar cu 14 bolţi şi 12 ferestre. La etaj, se afla Salonul de Argint, destinată jocului de ruletă. În 1956, Cazinoul a fost cuprins de flăcări şi doar picturile din Salonul de Argint, care reprezintă figuri mitologice, au scăpat neatinse. Deşi în salon era pictat portretul împăratului Franz Iosef, acesta nu a scăpat comuniştilor care l-au acoperit cu decoraţiuni. Apele termale, un atu Cazinoul aparţine celei de-a doua etape de sistematizare a oraşului (1860-1875), numită şi etapa Franz Josef, deoarece construcţiile au fost începute ca urmare a vizitei împăratului austro-ungar din 1852. Ca şi predecesorul său, Francisc I, a apreciat calităţile curative ale izvoarelor termale. Porţiunea dintre Podul de Piatră de peste Cerna (1864), cu coridor acoperit, şi cazinou se dezvoltase atunci prin constituirea nucleului în jurul parcului, cu o compoziţie clasică, în stânga şi în dreapta axului central al zonei. Cele două ramuri simetrice au fost susţinute de pavilioanele Decebal (Pavilionul 2, din anul 1861) şi Traian (Pavilionul 1, din 1869). Acestea funcţionau şi ca hoteluri. Intrarea în Salonul de Argint (Casino-Salon sau/Kursalon) se făcea de pe o terasă acoperită cu o pânză specială, aşa cum apare pe ilustratele vremii. Printr-un coridor acoperit, se comunica cu cele două pavilioane. În urma incendiului din anul 1956, au cazut cele cinci statui de pe frontispiciu.
Herculane - Spa-ul imparatilor austrieci a ajuns loc de vacante ieftine pentru yoghini
Ungurii si cehii obtin 250 de milioane de euro pe an din turismul termal, austriecii de 2 ori mai mult. Iar resursele lor de ape termale sunt mai mici decat cele ale Romaniei. La Herculane nu exista interes ca hotelurile sa fie renovate iar investiile sunt doar niste tentative timide.
Monument istoric, pericol pentru turisti
Cea mai impunatoare cladire din Piata Hercules este si cea mai afectata. Primaria a inconjurat-o cu gard, fiind un pericol pentru turistii care trec pe langa ea. Adaposteste primul lift hidraulic, pe apa, din Romania. Nu e singura cladire care s-a ruinat.
Pentru ca ajung ruine, multe dintre aceste hoteluri se vand mai ieftin decat o vila cu teren langa Bucuresti. De pilda, Hotelul Decebal, care in iunie 2010 a fost evaluat la doar 238 de mii de euro. L-a cumparat familia Verbinski, si dupa o cosmetizare usoara la exterior, l-a vandut pe profit. Noul proprietar e un om de afaceri din Lugoj, care a promis ca va continua modernizarea.
Santier e si la fostul Hotel Traian, de cealalta parte a Parcului Central. Aici investeste un avocat din Bucuresti, Alexandru Gavrilescu. Are planuri mari pentru unitatea din Herculane: un complex care se va adresa exclusiv turistilor din strainatate. Legislatia UE permite din 2014 turistilor sa mearga oriunde in Europa la tratament decontat prin casele de sanatate din tara natala.
Pasajul secret al imparatului
Langa Hotelul Traian se afla fostul Cazinou, al familiei Verbinski. Se lucreaza la el iar santierul a dezvaluit un alt secret, pastrat peste ani, in subsolul cladirii emblematice. Dupa tone de gunoi si moloz scoase din beci, muncitorii au dat peste un pasaj secret, facut pentru imparatul Franz Iosif, care ajunge pana in parcul din fata Cazinoului.
Astazi turismul social ramane principalul pilon de sustinere la Herculane. Fara bilete de tratament in fiecare an, statiunea ar muri subit. In hotelurile in functiune sunt 4.000 de locuri si doar un sfert sunt ocupate de turisti la tratament. Cu exceptia lunii mai, cand in statiune ajung cateva mii de membrii MISA pentru celebrele spirale, Herculanele nu atrage tineri.
Batalia pe Herculane
Exista si investitori care spun ca si-ar fi dorit sa faca mai mult in Herculane, dar s-au oprit, pentru ca au probleme cu legea. De pilda, Hotelul Roman e pus sub sechestru dupa ce unul dintre investitori, cu afaceri in vanzarea de fier din uzinele dezafectate, a primit vizita politiei – mai precis, a mascatilor. Investitorul spune insa ca totul e „o smecherie de-a lor, ca sa puna mana pe acel hotel pe gratis”. El sustine ca e o batalie mare, in care a fost prins la mijloc.
Hotelul Roman a ramas si azi cu standard de doua stele, la fel ca la preluare. Baza de tratament a fost insa complet refacuta, la fel piscina acoperita. Daca investitiile ar fi continuat, unitatea putea primi lejer inca o stea. Turistii fac abstractie de conditiile de cazare si vin in special pentru celebrele Bai Romane.
Turismul de acum este o gluma fata de ce intampla inainte de ’89. 6000 de locuri de cazare pe sezon asigurau prosperitatea statiunii, iar numele ei a devenit un brand international. A urmat capitalismul salbatic pur romanesc. O privatizare in conditii suspecte, la inceputul anilor 2000, l-a adus in prim plan pe investitorul Iosif Armas, considerat astazi principalul vinovat pentru dezastrul din statiune.
Groparul Bailor Herculane
Iosif Armas a avut o ascensiune extrem de interesanta: de la un simplu portar la Hotelul Sindicatelor din Herculane a ajuns sa detina aproape 90% din statiune, fiind un important om de afaceri si deputat in Parlamentul Romaniei. In 1999 si-a oferit expertiza pentru recuperarea datoriei de 72 de milioane de dolari, pe care statul Vietnam o avea fata de Romania. In urma expertizei, din 72 de milioane de dolari, ne-am ales cu orez de 18 milioane de dolari. Pe care l-a vandut tot Armas.
Armas a fost coleg de partid si cu Dan Matei Agathon, fost ministrul al Turismului, cel care s-a ocupat de privatizarea statiunii Herculane. In 2001, societatea Argirom International, controlata de Armas, a preluat fosta societate de stat Hercules SA. Degeaba s-a spus la acea vreme ca statiunea trebuia vanduta printr-o licitatie internationala, amplu promovata in exterior. Pretul de vanzare pentru aproape toata statiunea, fost cat cel al unui hotel, adica 1,5 milioane de dolari. In tranzactie au intrat: centrul istoric, 7 hoteluri, celebrele Bai Neptun, si fostul sediu al Bancii in perioada habsburgica, cladire care a devenit ulterior resedinta lui Armas la Herculane. In privatizarea suspecta s-a mers pe investitii ulterioare, care nu au mai venit.
De asemenea, Armas a avut in Caras o firma pentru imbutelierea apei minerale: SC MINAQUAROM SRL. Conform datelor de la Registrul Comertului, Iosif Armas a detinut doar o treime din actiuni. O alta treime din afacere i-a revenit fiului lui Ioan Talpes, fost sef al SIE si consilier prezidential pe vremea presedintelui Ion Iliescu. Iar cel de-al treilea actionar a fost Doina Dumitrescu, sotia lui Emil "Cico" Dumitrescu, celebrul amiral in rezerva si fost consilier de stat. Din scripte reiese ca firma Minaquarom nu a avut nicin fel de activitate, dar a functionat 6 ani. Societatea de imbuteliere a fost radiata in 2009, an care a coincis cu inceputul declinului in imperiul lui Armas.
Cine controleaza robinetul cu apa minerala
In prezent firma lui Armas mai detine la Herculane doar doua hoteluri, ambele cu lacat pe usa. Firma continua insa sa aiba un cuvant greu de spus in statiune, avandu-i la degetul mic pe toti actualii si viitorii mari investitori. Si asta pentru ca a concesionat de la Agentia Resurselor Minerale toate izvoarele termale din zona, pe 22 de ani. Cine vrea apa termosalina sau cu sulf pentru baza de tratament, negociaza cu concesionarii, care ii pun contor si taxeaza la metrul cub. Banii nu par sa se intoarca in statiune, dupa cum arata centrala de pompare a apelor termale.
Herculanele de astazi ramane un soc pentru orice om care calca in oras pentru pentru prima data, si o mare dezamagire pentru cei care l-au vizitat in trecut. Investitiile sunt inca timide, si in loc de hoteluri turistii sunt intampinati cu paragina si santiere. Sansele ca statiunea sa se impuna din nou in circuitul balnear european sint foarte mici, iar drumul pina acolo pare deocamdata imposibil, desi detinem cele mai mari resurse din Europa in turism balnear.
SURSA ADEVARUL