HARTA SĂRĂCIEI în România!
Gradul de sărăcie și de excluziune socială a ajuns la 42% din populaţie
România are cea mai mare cotă din Uniunea Europeană de populaţie care trăieşte în zonele rurale (45% din totalul populaţiei) şi, conform datelor INS pentru 2010, riscul de sărăcie extremă este 4 ori mai mare în zonele rurale (8,8%) în comparaţie cu zonele urbane (2,2%).
În ceea ce privește disparitățile regionale, analiza regionala arată că regiunile cu cele mai mari rate de persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune socială sunt: Nord-Est, Sud-Vest-ul Olteniei, Sud-Est și Muntenia Sud. La celălalt capăt se află regiunile Vest și București-Ilfov. Regiunea Vest, este caracterizată, de asemenea, de o rată relativ stabilă, în timp ce regiunea Sud-Vest a avut un trend negativ în ceea ce privește evoluția ratei, de la 55,4% (2007) la 21% (2011). În toamna anului trecut, reprezentanții Comisiei Europene au cerut autorităților române ca în perioada 2014-2020 să aloce fonduri importante și să definească programe clare pentru combatarea sărăciei. Sursa
România are cea mai mare cotă din UE de populație care trăiește în zonele rurale (45% din totalul populației) și, conform datelor INS pentru 2010, riscul de sărăcie extremă este 4 ori mai mare în zonele rurale (8,8%) în comparație cu zonele urbane (2,2%). În ceea ce privește disparitățile regionale, analiza regionala arată că regiunile cu cele mai mari rate de persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune socială sunt: Nord-Est, Sud-Vest-ul Olteniei, Sud-Est și Muntenia Sud. La celălalt capăt se află regiunile Vest și București-Ilfov. În plus, regiunea Vest, este caracterizată, de asemenea, de o rată relativ stabilă, în timp ce regiunea Sud-Vest a avut un trend negativ în ceea ce privește evoluția ratei, de la 55,4% (2007) la 21% (2011).
Zonele urbane afectate de sărăcie includ oraşe mici care se confruntă cu îmbătrânirea demografică şi depopularea, oraşele mono-industriale (de exemplu oraşele miniere), oraşe agricole sau oraşe nou înfiinţate. Oraşele mici concentrează sărăcia din cauza infrastructurii fizice sărace (transport, sănătate, educaţie), în plus, acestea au fost puternic afectate de restructurarea industrială şi sunt foarte vulnerabile la reforma industrială şi economică, care are ca principal efect o rată scăzută de ocupare şi, prin urmare, venituri instabile şi mici.
Localităţile izolate din zonele muntoase sau din regiunile de-a lungul coridorului Dunării suferă aceleaşi tendinţe negative ca rezultat în special al poziţionării geografice dificile şi al limitărilor în ceea ce priveşte activităţile şi ocuparea forţei de muncă. “Nivelul sărăciei este foarte mare în aceste teritorii, fiind necesară o abordare integrată pentru a răspunde nevoilor lor complexe de dezvoltare. Cartografierea sărăciei în zonele rurale şi urbane arată un risc mai mic de sărăcie în localităţile rurale care sunt aproape de un oraş mare. În zonele în care nu există centre urbane, sau la periferia oraşelor mici sau subdezvoltate, tendinţa este de creştere a sărăciei”, se menționează în acordul de parteneriat propus de de România pentru perioada de programare 2014-2020.
În vara anului trecut, Evenimentul zilei scria că Aproape 220.000 de români primesc venit minim garantat. Lunar, se consumă cu ei 42 de milioane de lei, cei mai mulţi benefi ciari fiind în Vaslui, Buzău, Dolj, Teleorman.
Zonele cele mai sărace din România sunt, de ani buni, sudul Moldovei, cel al Munteniei şi al Olteniei.
Dacă luăm în calcul criteriul beneficiarilor de venit minim garantat, Vasluiul ocupă primul loc cu 2,7% din totalul locuitorilor. Buzăul, Mehedinţiul, Doljul şi Teleormanul se plasează pe următoarele locuri în clasamentul sărăciei. Toate aceste regiuni au suprafeţe agricole întinse, cei mai mulţi locuitori ocupându- se cu agricultura de subzistenţă. „Ocuparea în agricultură aduce sărăcie în România”, explica pentru evz.ro Dumitru Sandu, profesor universitar la Facultatea de Sociologie a Universităţii din Bucureşti.
Bogăţia este distribuită diferit la sat faţă de oraş: „Buzăul este un bun exemplu pentru că urbanul a avut o bună dezvoltare în ultimii ani, în timp ce ruralul a rămas pe loc. La noi, sărăcia care vine din rural are cifre mai mari în timp ce, în Vest, discrepanţele sunt mult mai mici”.
Sărăcia din Oltenia
Există şi factori specifici.„ Judeţele Mehedinţi şi Dolj au devenit sărace în ultimii 10-15 ani ca urmare a deşertificării. Fără irigaţii, agricultura a rămas după cum vine ploaia”, explică Dumitru Sandu. Un alt proces care a dus la pauperizare este cel al migraţiei în străinătate, care a făcut ca la sate să rămână numai bătrânii. „În sine, procesul migraţiei nu ar trebui să ducă la sărăcie întrucât persoanele care pleacă trimit bani în ţară. Aşa s-a întâmplat între anii 2005-2008 când au intrat în ţară circa 8-9 miliarde de dolari. Însă, din 2010 încoace, aceste sume au scăzut la jumătate. Oamenii nu se mai gândesc să se întoarcă. Criza este mai grea în România astfel că subzistă acolo”, explică sociologul.
Şi nu este vorba numai despre criză: „Cei plecaţi nu mai vin şi pentru că instituţiile româneşti de bază – primărie, şcoală, spital – sunt neperformante. Ei văd că votul prin corespondenţă nu funcţionează, că politicienii nu îi caută decât odată la patru ani, că e mai simplu să-şi înfiinţeze o firmă acolo, copiii se descurcă mai bine la şcoală”, enumeră sociologul.
Ce ar trebui făcut
În România, sărăcia are cauze structurale. Inerţia acestor factori este mare de aceea sărăcia este greu de combătut. În lipsa unui sistem de irigaţii, a unor forme asociative care să permită cultivarea terenurilor pe suprafeţe mari şi dezinteres pentru colectarea produselor fermierilor este greu de făcut agricultură performantă.
„Nicio regiune nu iese din sărăcie doar prin agricultură, ci prin diversificarea ocupării. Iar lipsa educaţiei duce invariabil la sărăcie, fie că ai ocupare în agricultură, fie că nu”, a conchis profesorul universitar Dumitru Sandu.
Sursa: Capital
Cei mai săraci ţărani, în zonele celor mai mari latifundiari
Frânc: „Doar 10% dintre marii latifundiari străini fac agricultură“
Fermierul susţine că marii latifundiari străini iau banii pe care Europa îi alocă pentru dezvoltarea agriculturii româneşti şi îi repatriază în ţările de origine. Altfel spus, străinii cu subvenţiile, iar românii cu munca.
„Doar 10% dintre marii latifundiari străini fac agricultură în România. Nu ştiu dacă sunt 10% din ei care vin să înfiinţeze ferme şi să facă activitate agricolă în România. Restul sunt oportunişti care vin să se folosească de acest vid legislativ care există în România. (…) Pe terenurile respective lucrează românii fără formă de sprijin de la APIA. Pe lângă faptul că străinul ia o subvenţie de la APIA, mai primeşte şi o arendă de la fermierul român ca să-şi multiplice veniturile fără muncă“, a conchis preşedintele Alianţei ROPAC.
Şi fostul ministru al Agriculturii Valeriu Tabără susţine că România exportă profit şi mai puţin capital.
„România are două mari tare de care nu scapă foarte uşor decât printr-o voinţă proprie. Una este exportul de profit, pe care din păcate l-am aprobat cu mulţi ani în urmă sub anumite presiuni. Vă rog să îmi spuneţi că nu este adevărat. Suntem singurul stat din Europa Centrală şi de Est sau fost comunist care exportăm profit şi prea puţin capital. În al doilea rând, suntem mari exportatori de rezultate de cercetare ştiinţifică sau cercetări de vârf mergând până la medicamente, nu mai vorbesc de ce înseamnă inputurile din agricultură pe care agricultorii le simt în costuri, iar mai apoi consumatorii. În acelaşi timp, tolerăm o anumită dezvoltare de piaţă străină în propria noastră ţară până să putem găsi soluţii de a ne proteja“, a declarat Valeriu Tabără în cadrul conferinţei de la ASAS din luna februarie organizată de Agrostandard.
În topul celor mai mari latifundiari din România intră un număr destul de mare de străini, care administrează exploataţii de mii de hectare. Doar câteva exemple: Jihad El Khalil – 43.000 ha, unul dintre cei mai mari exportatori de cereale, dar şi de berbecuţi, grupul de firme Bardeau – cu peste 26.000 ha de teren agricol, la care se adaugă şi circa 5.000 ha de pădure – sau portughezii de la Martifer – aproximativ 25.000 ha de teren agricol. O dovadă că mare parte din producţia de cereale ajunge la export constituie şi datele statistice: în 2013 România a exportat 4,7 milioane de tone de grâu, dublu faţă de anul anterior, 3,2 milioane de tone de porumb şi 1,4 milioane de tone de seminţe de floarea-soarelui.
Topul sărăciei
Conform raportului „Eurostat regional yearbook 2013“, realizat de Biroul european de statistică, Vaslui este judeţul cu populaţia cea mai săracă din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte produsul intern brut pe cap de locuitor, calculat în funcţie de puterea de cumpărare. „La nivelul unităţilor NUTS 3 (judeţe, în cazul României – n.r.) din UE, în 2010 PIB-ul pe locuitor a variat de la 5.000 PPS (purchasing power standars – standardul puterii de cumpărare – n.r.), adică 20% din media UE, în Vaslui, România, la 143.800 PPS (587%) în regiunea Inner London – West, Marea Britanie“, potrivit Eurostat.
În 2012 gradul de sărăcie și de excluziune socială din România a ajuns la 42% din populaţie, în creştere cu 1,7% față de anul precedent, ceea ce plasează România pe primele locuri în Europa, doar bulgarii stau mai prost ca noi cu 49%. La nivelul UE, media este de circa 25%. Datele INS din 2010 arată că regiunile cu cele mai mari rate de persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune socială sunt: Nord-Est, Sud-Vest-ul Olteniei, Sud-Est și Muntenia Sud.
SURSA: AgroBusiness de Marius ŞERBAN
România, SCĂDERE impresionantă a riscului de SĂRĂCIE
Numărul de persoane supuse riscului de sărăcie sau excluziunii sociale în perioada 2008-2013 este analizat comparativ, de studiul realizat de Eurostat, în cele 28 de state ale Uniunii Europene. Dintre acestea, doar şapte au înregistrat o scădere a numărului de cetăţeni aflaţi într-una dintre cele două situaţii.
Cea mai mare scădere s-a înregistrat în Polonia, rata populaţiei supuse riscului de sărăcie sau excluziunii sociale scăzând de la 30,5% la 25,8%, fiind urmată, în top, de România.
În 2008, în ţara noastră, 44,2% din populaţie se afla în această situaţie.
În 2013 însă, procentul a scăzut la 40,4%. În cifre, 820.000 de români au scăpat de aceste riscuri.
Deşi România a înregistrat o scădere semnificativă, nu toate veştile sunt bune. Ţara noastră are în continuare un procent mare al populaţiei supus riscului de sărăcie sau excluziunii sociale. 820.000 de români au scăpat de riscul de sărăcie din 2008 până în 2013.
Alte state în care s-au înregistrat scăderi au fost
- Austria, de la 20,6%, la 18,8%, Finlanda, de la 17,4% la 16%, Slovacia, de la 20,6%, la 19,8%, Cehia, de la 15,3% la 14,6%, şi Franţa, de la 18,5% la 18,1%. În Belgia, procentul a rămas la fel.
Cea mai afectată este Bulgaria, unde 48% din populaţie se află în această situaţie. Bulgaria este urmată de România, 40,4%, Grecia, 35,7%, Letonia, 35,1% şi Ungaria 33,5%.
Un sfert din populaţia europeană o duce rău Potrivit studiului realizat de biroul european de statistici, aproape un sfert din populaţia UE era, în 2013, supusă riscului de sărăcie sau excluziune socială, reprezentând 122,6 milioane de cetăţeni.
Comparativ cu 2008, procentul persoanelor defavorizate a crescut cu 0,7%.
La nivel de ţări, cele mai mari creşteri s-au înregistrat în Grecia, de la 28,1% la 35,7%, Ungaria, de la 28,2% la 33,5%, şi Bulgaria, de la 44,8% la 48%. 7 ţări din UE au înregistrat scăderi ale procentelor populaţiei supuse riscului de sărăcie.
Sursa Ring Media