Un comunicat al Guvernului, difuzat la inceputul lunii noiembrie 2008, anunta ca imobilele care au apartinut patrimoniului sindical din Romania - Confederatia Generala a Muncii, Consiliul General al Sindicatelor si Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania - si care au fost preluate de statul roman, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, in perioada 6 martie 1945 pana in prezent, "vor fi restituite". Restituirea bunurilor se va face in natura, iar in cazurile in care acest lucru nu este posibil, vor fi stabilite masuri reparatorii, care se vor acorda potrivit Titlului VII din Legea 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei.
Documentul mai prevedea infiintarea de catre confederatiile nationale sindicale reprezentative a Uniunii Nationale pentru Preluarea Patrimoniului Social (UNPPS), avand statut de persoana juridica, in vederea preluarii in proprietate a imobilelor. Era, repet, in 5 noiembrie 2008!
Oare mai aveau ce imparti? Daca acea hotarare de Guvern, ramasa pe hartie pana in zilele noastre, ar fi pusa in aplicare, sa zicem, de maine, pe ce s-ar mai putea certa sindicalistii?
Marturisesc, inca mai sunt dependenta de TV. Cand nu stau cu ochii pe ecranul computerului, ma uit pe cel al televizorului. Asta, fireste, se intampla cu predilectie noaptea, fiindca ziua scriu materiale redactionale. Asa se face ca, deunazi, am ramas tintuita pe Pro TV, care difuza o ancheta din ciclul "Romania, te iubesc!", atacand curajos una dintre cele mai sensibile teme ale ultimelor decenii: patrimoniul sindicatelor. Mai exact ... "Cum s-a impartit patrimoniul sindicatelor: 2,3 mld. $ si cel putin 21.000 de imobile". Jurnalistii de la ProTv au pornit de la realitatile binecunoscute si traite de noi, cei de varsta a doua si a treia, si, mergand "pe firul apei", au ajuns la concluzii extrem de interesante. Prima ar fi ca vietuim in Tara lui Papura Voda sau, mai bine-zis, a lui Lacusta Voda: "Inainte de 1989, Romania era tara unui singur om, a unui singur partid, a unui singur sindicat. Aproape ca nu exista roman sa nu fie membru UGSR, un sindicat mamut cu o istorie intinsa pe aproape un secol si un buget pe masura: toata lumea cotiza, volens-nolens, la fondul acestuia, cu 1% din venituri. Revolutia a gasit Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania cu 8 milioane de membri-platitori, conturi impresionante si bogatii considerabile. Mai precis, la Bancorex si BNR, UGSR dispunea, in 1989, de 4,7 miliarde de lei (peste 300 de milioane de dolari) si 2 milioane de dolari. Carti, tablouri, chiar si un vapor. Si 21.000 de imobile: 55 de case de cultura, 19 cluburi sindicale, 17 case de odihna si tratament, insemnand nenumarate hoteluri si vile, zeci de sedii, peste 400 de apartamente, garaje, sute de baze sportive, toate adunate din 1906 incoace.
La asa avere, si teama ca ea va fi risipita a aparut la scurt timp dupa decembrie '89, iar temerile de atunci s-au dovedit a fi justificate." Avand in vedere faptul ca aspectele prezentate in emisiune sunt prea importante pentru a folosi citate scoase din context, afirmatiile constituindu-se in probe, le voi reda ad literam: "Va spun sincer, un moment de teama a fost acela cand am avut o reuniune cu diversii lideri de federatii, de confederatii, chiar sindicate mari din tara, si venisera, la propriu, cu valizele dupa bani. Sa-si ia partea din patrimoniul UGSR-ului, si incercau aproape sa ma linseze", a spus Victor Ciorbea, fost lider sindical la inceputul anilor '90, devenit apoi primar al Capitalei si premier pentru un an.
Inca din 1990, au inceput sa apara noi sindicate, federatii, confederatii, toate libere. Si toate jinduind la cate o bucatica din patrimoniu. Incetul cu incetul, miliardele si activele UGSR au disparut. O prima tentativa de a salva conturile UGSR a fost facuta la inceputul anului 1990, cand premierul Petre Roman a blocat conturile. In ciuda faptului ca atunci s-a hotarat ca sindicatele au doar drept de administrare a bunurilor mostenite, nu si de vanzare a lor, banii au fost �retrasi� din conturi, locuintele s-au �vandut�, bazele sportive si garajele au fost �retrocedate�, iar hotelurile din statiuni au ajuns la �patroni�. Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa, recunoaste ca o parte din banii de atunci au disparut nejustificat, dar nu pare ingrijorat, vorbind cu aceeasi relaxare si despre disparitia imobilelor, care s-au impartit dupa ce �cash-ul� a disparut. �Prada a trebuit impartita la mai multe guri. In 1994, la masa bogatilor au aparut doua confederatii sindicale noi - BNS si CSDR _ care, alaturi de CNSLR Fratia si Alfa, au luat cate ceva din bunurile imobile ale UGSR. Din nou, miscare dubioasa, avand in vedere ca, prin lege si prin statutul sindicatelor, instrainarea acestor bunuri era interzisa. Mai ales ca UGSR nu a fost niciodata desfiintata, asa cum prevede legislatia sau prin lege. In Romania, insa, se poate."
Principalii beneficiari au fost liderii primelor sindicate postrevolutionare. La momentul respectiv existau 27 de confederatii sindicale, insa doar o parte au ajuns la bani, iar cele care i-au luat atunci au rezistat pana in prezent.
Prima si cea mai mare dintre ele este CNSLR, condusa in 1990 de Victor Ciorbea. Marea impartire a fondurilor a inceput in 1991, odata cu instalarea in fruntea guvernului a lui Theodor Stolojan. La pomana au participat Victor Ciorbea, din partea CNSLR, Miron Mitrea (fost ministru al Transporturilor in Guvernul Nastase), de la CSI Fratia, si Bogdan Hossu, din partea Cartel Alfa. Cu o semnatura si o stampila, zecile de milioane de dolari au luat drumul altor conturi. �1990 este un an dominat de un vid de putere si de un vid legislativ. Din acest motiv, anul 1990 este anul in care s-au intamplat tot felul de nazbatii. Tot felul de anomalii. Atunci, cei care aveau autoritatea, indiferent ca se aflau pe parte guvernamentala sau ca reprezentau diverse structuri, considerau ca tot ceea ce a fost legislatie in trecut nu mai e valid, nu se mai aplica, si pe vidul ala legislativ isi pot permite orice�, sustine Dumitru Costin, liderul BNS. Miron Mitrea, unul dintre cei mai influenti politicieni, a fost un jucator important in tranzactionarea patrimoniului UGSR. In prezent, el are o versiune inedita despre evaporarea banilor: �Ce s-a intamplat cu banii aia? Au ramas in cont la CNSLR, pana cand 4,2 miliarde, sau cat ajunsese, nu mai valorau nimic. Cei 4,2 miliarde, aproape 300 de milioane de dolari, cam atat era valoarea lor in '90, au ramas in conturi, s-au devalorizat, au fost ca banii de masina, 5.000 de lei de masina, de Dacie". Intrebat de reporterul Pro TV daca ar fi dispus sa puna la dispozitie cheltuielile pe care le-au facut atunci confederatiile din acei bani, Marius Petcu, liderul CNSLR Fratia, a raspuns: "Nu sunt in masura sa va pun la dispozitie decat ceea ce am preluat eu pe linia CNSLR-ului. Arhiva UGSR este detinuta de mine, dar nu am acces la ea fara acordul celorlalte confederatii. Practic eu nu sunt altceva decat un depozitar�". No comment.
Asadar, ne dati ori nu ne dati? Ce ar mai fi de impartit?
"Pentru a va face o idee despre ceea ce inseamna astazi miscarea sindicala, vom expune doar cateva dintre actiunile care confirma faptul ca salariatii cotizeaza, iar liderii se imbogatesc. In vremea regimului comunist, Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania (UGSR) avea in proprietate, printre altele, si circa 300 de locuinte. (...) O adevarata retea imobiliara, daca ne raportam la preturile de astazi. Cele mai multe dintre ele (n.n. - locuinte) erau pozitionate in zonele centrale ale oraselor, fiind locuite de membri marcanti ai miscarii sindicale, care aveau calitatea de chirias.
Dupa Revolutie, casele respective, asemenea unei bune parti din patrimoniul UGSR, au fost luate in custodie de CNSLR-Fratia, care avea statut de administrator. Dar asta nu a impiedicat-o sa vanda locuintele. �La vremea respectiva, au existat procese intre chiriasii care locuiau in acele apartamente si sindicate. Prin neprezentarea CNSLR-Fratia in instanta, cauzele au fost pierdute si, evident, tribunalul s-a pronuntat in favoarea chiriasilor. Cand am intervenit noi, Fratia vanduse cele mai multe case.
Nu am putut face altceva decat sa cerem valorificarea la pretul pietei a caselor ramase. A fost o pierdere imensa pentru sindicate, intrucat o locuinta s-a dat pe cateva sute de euro�, a explicat pentru SFin Bogdan Iuliu Hossu, presedintele CNS Cartel Alfa. Vinovata de aceasta tranzactie este Comisia intrunita de CNSLR-Fratia, din care facea parte, printre altii, si Marian Priceputu, un personaj cunoscut in lumea afacerilor imobiliare. Aflat in fruntea CSDR la vremea respectiva, Radu Colceag sustine punctul de vedere al liderului Cartel Alfa, subliniind si el faptul ca �toate fructele au fost mancate de CNSLR-Fratia. Cand Miron Mitrea a preluat organizatia, noi ne-am desprins si am renuntat la tot, formand o noua confederatie�. Si o parte din conducerea CNSLR-Fratia recunoaste ca, mai devreme sau mai tarziu, aceasta problema se va intoarce ca un bumerang impotriva sindicatelor. �De multe ori am spus ca va veni o vreme cand se va da socoteala pentru ceea ce s-a intamplat cu patrimoniul sindical�", a spus Eugen Luha, vicepresedinte CNSLR-Fratia" ("Financiarul").
Dupa cum se poate vedea, cu ochiul liber, lucrurile, extrem de complicate, sunt "bagate sub pres", deoarece nu putini dintre liderii sindicali postdecembristi se regasesc in staff-ul spectrului politic. Precum in filmele italiene cu caracatite si cu nasi! Povestea nu e noua, doar noi ne-am trezit acum ("Dupa ploaie, chepeneag" _ cum ar zice ardeleanul!), in ceasul al 13-lea! Niste botosaneni isteti semnalau, inca din 12 martie 2001, in Ziarul de Iasi, faptul ca "Nu a mai ramas nimic din patrimoniul sindicatelor" : "Cei care au platit cotizatii ani la rand, bani cu care s-au construit hoteluri, baze sportive si case de cultura, nu au niciun beneficiu de pe urma lor. (�) 40% din suma era distribuita uniunilor judetene ale sindicatelor, iar 60% din bani plecau la Bucuresti, de unde erau dirijati spre investitii. Anual, totalul cotizatiilor platite de muncitori era de 10-11 milioane de lei, o valoare foarte mare pentru acea perioada, in conditiile in care o Dacie costa 60 de mii de lei, un autobuz 540 de mii, iar salariul mediu era de aproximativ 2.500 de lei. Toti banii erau colectati si gestionati de Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania (UGSR), ai carei lideri stabileau destinatia sumelor. Mostenitorul fostei UGSR este CNSLR-Fratia, prima si cea mai puternica confederatie sindicala din tara. La schimbarea regimurilor politice, produsa in 1989, CNSLR-Fratia a preluat in administrare, prin transfer de la UGSR, o impozanta avere, constand din hoteluri in statiuni turistice, baze sportive si case de cultura ale sindicatelor in fiecare municipiu-resedinta de judet, mijloace de transport, plus nenumarate bunuri de valoare insemnata."
Cu toate acestea, "... "Vantu vrea sa veghezeï" si averea sindicatelor" semnala Stefania Enache (in Anchetele "Financiarului" din 29 februarie 2008), considerand ca "Omul de afaceri "adulmeca" de mai mult timp o comoara de 500 milioane euro". Oare sa nu fi stiut "mogulul" ca umbla dupa "potcoave de cai morti" sau totul nu este decat o poveste de adormit Mitzura? "In acest joc exista o miza financiara uriasa _ scrie Stefania Enache -, fiind vizata o avere de peste 500 milioane euro - patrimoniul Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania -, dar si una sociala, avand in vedere mijloacele de manipulare pe care sindicatele le pot oferi. Lumea sindicala este un organism viu, in continua miscare, o adevarata masina de produs bani. De mai bine de 17 ani, confederatiile, prin liderii lor, deruleaza tot felul de afaceri legale sau mai putin legale. Din increngatura de interese care colcaie pe langa sindicalismul autohton, singurii perdanti sunt oamenii simpli care, cu voie sau fara, au ajuns sa cotizeze la un sistem construit doar in beneficiul unora". Urmarind fenomenul, aceeasi jurnalista consemna in 19 septembrie 2010: "Sindromul Vintu ruineaza miscarea sindicala". "Marile confederatii, dezbinate de relatia cu SOV, isi platesc acum polite in loc sa se bata cu Guvernul. (...) Anchetarea omului de afaceri a facut valuri uriase, cu atat mai mult cu cat in dosarul instrumentat pe numele lui SOV apare si un lider sindical foarte important: Liviu Luca. Bogdan Hossu, seful CNS Cartel Alfa, a profitat de plimbarea presedintelui Federatiei Petrom pe la Parchet si a iesit cu o serie de declaratii belicoase legate de patrimoniul sindical si de dorinta lui Vintu de a-l acapara."
Chiar asa stand lucrurile, in fond, nu e singurul! Averea sindicala, estimata la o jumatate de miliard de euro, continua sa-i ademeneasca pe cei care s-au impleti(ci)t deja in franjurile confederatiilor. Ce-o mai fi om mai vedea. Inclin sa cred ca si povestea asta e o diversiune. In ce priveste patrimoniul sindicatelor, acesta, cu adevarat, era... "pe cand nu se zarea". Azi... nu-l vedem, si... nu e!
SURSA: Cuvantul-Liber