PARTIDUL NAŢIONAL LIBERAL - PNL - Actuala denumire a partidului este PNL - prin comasarea prin absorbtie de catre Partidul National Liberal a Partidului Actiunea Populara. RADIAT conform Sentinţei Civile nr.1127 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă în dosarul nr. 26874/3/2014, în şedinţa publică de la data de 06.10.2014 şi a Deciziei Civile nr. 551A pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie în dosarul nr. 26874/3/2014 (2406/2014), în şedinţa publică de la data de 09.12.2014 Pentru vizualizare in click aici
Crezul liberal 1923
Cred în Partidul Naţional Liberal, care a sfărâmat jugul turcilor şi a făcut din ţara mică, necunoscută şi pierdută de la gurile Dunării, regatul puternic şi preţuit de toate popoarele lumii.
Cred în Partidul Naţional Liberal, care a dezrobit ţarina strămoşească şi a făcut împroprietărirea, dând iobagului brazda de pământ, pentru care să ştie să trăiască şi pentru care, la nevoie, să ştie să moară.
Cred în Partidul Naţional Liberal, dezrobitor de suflete.
Cred în Partidul Naţional Liberal, care a dat votul obştesc aşezând rânduiala ţării pe temei de dreptate şi a pus în mâna ţărănimii şi a muncitorimii armă a votului pentru apărarea tuturor nevoilor lor.
Cred în Partidul Naţional Liberal, care a scăpat ţara din ghearele hrăpăreţe ale zarafilor străini, întemeind băncile ţărăneşti şi muncitoreşti, care au pus banul Românului în mâinile Românului.
Cred în Partidul Naţional Liberal, care s-a ostenit neîncetat să apere Biserica Strămoşească, păstrătoare de credinţă şi să întemeieze şi să întărească Şcoala, dătătoare de lumină, trezind poporul român, din somnul în care îl aruncase vitregia timpurilor şi purtându-l spre limanul deşteptării.
Cred în Partidul Naţional Liberal, care a stat strajă neclintită lângă averea ţării apărând-o împotriva poftelor nesăturate ale vrăjmaşilor care voiau să robească neamul prin robirea avuţiilor lui.
Cred în Partidul Naţional Liberal, care în vremea marelui război, sub conducerea glorioasă a Măriei Sale Ferdinand I-ul, - dătătorul celei mai sfinte pilde de iubire de ţară - şi prin vitejia şi jertfele ostaşilor neamului, a lărgit hotarele ţării şi a făcut Unirea cea de veci a tuturor Românilor.
Cred în Partidul Naţional Liberal, înfrăţitorul tagmelor, înfrăţitorul tuturor seminţiilor ce trăiesc în hotarele României Mari.
Cred în Partidul Naţional Liberal, liberator de neam.
Cred - şi de aceea ridic ochii mei către Cel de Sus, rugându-mă:
„Dumnezeul meu şi Dumnezeul strămoşilor mei, pogoară harul tău asupra Partidului Naţional Liberal, ajută-l, ca şi până azi, în munca lui şi risipeşte adunarea vrăjmaşilor ce-i stau potrivnici, pentru ca să poată purta mai departe cu izbândă, neamul meu pe drumul propăşirii şi al pacei."
Legea luptătorului liberal - Nihil Sine Deo
Cred în Partidul Naţional Liberal, care a dezrobit ţarina strămoşească şi a făcut împroprietărirea, dând iobagului brazda de pământ, pentru care să ştie să trăiască şi pentru care, la nevoie, să ştie să moară.
Cred în Partidul Naţional Liberal, dezrobitor de suflete.
Cred în Partidul Naţional Liberal, care a dat votul obştesc aşezând rânduiala ţării pe temei de dreptate şi a pus în mâna ţărănimii şi a muncitorimii armă a votului pentru apărarea tuturor nevoilor lor.
Cred în Partidul Naţional Liberal, care a scăpat ţara din ghearele hrăpăreţe ale zarafilor străini, întemeind băncile ţărăneşti şi muncitoreşti, care au pus banul Românului în mâinile Românului.
Cred în Partidul Naţional Liberal, care s-a ostenit neîncetat să apere Biserica Strămoşească, păstrătoare de credinţă şi să întemeieze şi să întărească Şcoala, dătătoare de lumină, trezind poporul român, din somnul în care îl aruncase vitregia timpurilor şi purtându-l spre limanul deşteptării.
Cred în Partidul Naţional Liberal, care a stat strajă neclintită lângă averea ţării apărând-o împotriva poftelor nesăturate ale vrăjmaşilor care voiau să robească neamul prin robirea avuţiilor lui.
Cred în Partidul Naţional Liberal, care în vremea marelui război, sub conducerea glorioasă a Măriei Sale Ferdinand I-ul, - dătătorul celei mai sfinte pilde de iubire de ţară - şi prin vitejia şi jertfele ostaşilor neamului, a lărgit hotarele ţării şi a făcut Unirea cea de veci a tuturor Românilor.
Cred în Partidul Naţional Liberal, înfrăţitorul tagmelor, înfrăţitorul tuturor seminţiilor ce trăiesc în hotarele României Mari.
Cred în Partidul Naţional Liberal, liberator de neam.
Cred - şi de aceea ridic ochii mei către Cel de Sus, rugându-mă:
„Dumnezeul meu şi Dumnezeul strămoşilor mei, pogoară harul tău asupra Partidului Naţional Liberal, ajută-l, ca şi până azi, în munca lui şi risipeşte adunarea vrăjmaşilor ce-i stau potrivnici, pentru ca să poată purta mai departe cu izbândă, neamul meu pe drumul propăşirii şi al pacei."
Legea luptătorului liberal - Nihil Sine Deo
- Liberalul este om liber şi generos. El luptă împotriva oricărei asupriri şi se jertfeşte pentru întărirea credinţei strămoşeşti, consolidarea şi fericirea Patriei sale.
- Liberalul este om de onoare şi de cuvant. El judecă orice situaţie în lumina adevărului, iar convingerile sale le împărtăşeşte tuturor, fără ascunzişuri.
- Liberalul este omul faptelor şi al gândurilor curate. El preţuieşte deopotrivă sănătatea trupească şi sănătatea sufletească.
- Liberalul se împotriveşte oricăror acte de risipă, de abuz, de favoare, de cruzime sau de distrugere.
- Liberalul nu face nici o deosebire de rasă, de avere, de clasă socială. El este cuviincios şi îngăduitor faţă de toată lumea, respectând credinţa, munca, experienţa şi avutul altuia.
- Liberalul este patruns de spiritul de echipă. Ca să poată să comande, el învaţă mai întai să asculte.
- Liberalul este luptător politic plin de avânt şi sincer democrat. El dispreţuieşte minciuna, reaua credinţă, invidia, patima, dezordinea şi ura.
- Liberalul este îndrazneţ în cele bine chibzuite. El nu fuge niciodată de răspundere.
- Liberalul este bun român. El îndeplineşte cu conştiinciozitate îndatoririle cetăţeneşti în ajutorul semenilor aflaţi în nevoie şi primejdie.
- Liberalul este plin de însufleţire în orice muncă, urmându-şi cu dârzenie ţelul: libertate, dreptate şi - prin proprietate - bunăstare pentru toţi.
Programul Statul liberal - a doua modernizare a României
Programul Statul liberal - a doua modernizare a României
Preambul
Prin programul său pentru România, Partidul Naţional Liberal asumă opţiunea fermă pentru statul liberal. Amploarea recesiunii economice din România, care nu poate fi explicată doar prin consecinţele crizei mondiale...De la statul asistențial și clientelar, la statul liberal
Prin programul său pentru România, Partidul Naţional Liberal asumă opţiunea fermă pentru statul liberal. Amploarea recesiunii economice din România, care nu poate fi explicată doar prin consecinţele crizei mondiale, precum si criza instituţională fără precedent îm care se află statul român, arată că societatea românească se află la un moment de răscruce. Ne aflăm, astăzi, în faţa unei alegeri fundamentale: fie menţinem statul asistenţial si clientelar, fie reconstruim statul din temelii, pe principiile „statului liberal".
Cauzele răului din societatea românească de astăzi le găsim în prizonieratul în care au fost ţinuţi românii timp de 20 de ani, de către statul asistenţial si clientelar, proiectat, construit si perfecţionat de structurile politico-financiare moştenitoare directe ale aparatului de partid si de stat din perioada comunistă. Expresia electorală deplină a acestor structuri o găsim în cele două formaţiuni politice care au ca trunchi comun Frontul Salvării Naţionale - Partidul Social-Democrat si Partidul Democrat.
Principala trăsătură a statului asistenţial si clientelar o reprezintă funcţionarea acestuia exclusiv în beneficiul grupării politico-financiare aflate la putere, indiferent de numele acesteia şi, de cele mai multe ori, împotriva intereselor cetăţenilor români.
Componenta asistenţială a statului român actual are drept scop menţinerea unei mari părţi a românilor la limita sărăciei, pentru ca partidul aflat la putere să poată avea la dispoziţie o masă de manevră electorală, întreţinută prin sistemul „pomenii", din resursele obţinute de la segmentele productive ale societăţii.
Componenta clientelară ţine de satisfacerea intereselor clientelei politice prin investiţii si achiziţii publice nerentabile pentru societate, dar extrem de profitabile pentru gruparea politico-financiară aflată la putere.
Ambele componente, asistenţială şi clientelară, au fost prezente în ponderi diferite, în fiecare dintre guvernările la care a participat cel puţin una dintre cele două forţe politice rezultate din fostul FSN.
Guvernările PSD sunt caracterizate de valorificarea cu prioritate a componentei asistenţiale, contrasă în sintagma „voturi contra pomeni electorale". Componenta clientelară, omniprezentă si ea în perioada acestor guvernări, a fost utilizată, în general, prin raportare la funcţia asistenţială. Clientelismul de stânga a funcţionat mai ales în acele zone în care resursa publică putea fi transformată în pomană electorală.
Astăzi, într-o perioadă de gravă criză economică, Partidul Democrat perfecţionează funcţia clientelară a statului. În acest mod se explică abordarea simplistă a crizei economice, practicată de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc: suprataxarea economiei si reducerea haotică a cheltuielilor bugetare, pentru strângerea unor sume cât mai mari la bugetele de stat. Obiectivul - dirijarea acestor sume către clientela politică, prin pseudo-investiţii precum patinoarul de la Brasov, stadioanele cu nocturnă din comune cu drumuri de pământ, sau brandul de ţară al Elenei Udrea. Lipsa de preocupare pentru creşterea economică, pentru relansarea mediului privat, are drept cauză nevoia grupării economico-financiare de la putere ca resursa publică să fie „prăduită" pe termen scurt, până în anul electoral 2012.
În acest context, noţiuni precum „reforma statului" sau „modernizarea statului", reprezintă teme false, lansate în scop propagandistic de actuala guvernare, pentru a acoperi perfecţionarea statului clientelar. România nu are nevoie de o reformă a statului în sensul înţeles de partidele care au creat statul asistenţial si clientelar, ci de o transformare a statului român în stat liberal!
Statul liberal si atributele sale
Prin modul în care a funcţionat timp de 20 de ani, statul asistenţial-clientelar a agravat starea de deficit a societăţii româneşti. Modul în care partidele stângii populiste, dominante în perioada de tranziţie, au abordat si folosit chestiunea sărăciei, a fost păgubitor, a dus la irosire de timp, de energii si de resurse. Căci lupta împotriva sărăciei a fost înţeleasă, mai degrabă, ca un mod de a întreţine sărăcia, de a ţine masele într-o stare de dependenţă si de vulnerabilitate, decât de a o lecui.
Statul liberal îşi propune eliminarea stării de deficit a societăţii româneşti. Acolo unde acest deficit este inevitabil, sub forma deficitelor economice, el nu trebuie înţeles decât ca o formă de a atrage resurse suplimentare în slujba dezvoltării.
Atingerea acestui obiectiv presupune o nouă paradigmă în ceea ce priveşte funcţionarea statului si realizarea contractului social. Statul nu mai trebuie privit ca un obiectiv în sine, costisitor şi greoi, expansiunea sa trebuie stăvilită şi orice formă de agresiune împotriva societăţii civile, împotriva propriilor cetăţeni trebuie eliminată. Statul trebuie înţeles ca o sumă de politici publice cărora li se subsumează instituţiile sale. Funcţionarea statului trebuie evaluată din perspectiva eficienţei funcţionării marilor sisteme publice.
Statul liberal se întemeiază pe principiul libertăţii, al iniţiativei private, al competiţiei corecte si al garantării proprietăţii, permiţând într-un mod eficient aplicarea acestora în sensul sporirii bunăstării individuale si al sustenabilităţii politicilor publice.
Opţiunea noastră este fără echivoc: stat de drept şi capitalism. Aceasta înseamnă respect faţă de principiul echilibrului şi controlului reciproc al puterilor în stat, al apărării libertăţilor individuale şi al încurajării dezvoltării capitalului sub toate formele sale: uman, industrial, financiar, tehnologic, cultural ori funciar, în scopul creşterii bunăstării românilor.
Redimensionarea rolului statului, prin reducerea rolului său ca agent economic şi diminuarea ponderii sale decizionale, precum şi întărirea rolului său de garant al drepturilor constituţionale şi al bunei funcţionări a pieţelor constituie fundamentul opţiunilor noastre "Statul liberal - A doua modernizare a României" .
Într-o societate democratică, statul minimal trebuie să aibă trei funcţiuni principale:
a) stabilirea cadrului legislativ şi supravegherea respectării acestuia;
b) realocarea prin politici publice a impozitelor;
c) siguranţa naţională.
Această definire, în acelaşi timp minimală şi optimală, a funcţiilor statului presupune o schimbare majoră de paradigmă în ceea ce priveşte funcţionarea sa. Pornind de la ideea că, în gestionarea politicilor publice, statul asistenţial-clientelar şi-a atins limitele, statul liberal decide să-şi îndeplinească funcţia publică într-o formulă partenerială, fie că e vorba de transferarea unor atribuţii către sectorul privat, fie că e vorba de menţinerea unor atribuţii în sectorul public, dar cu gestionarea acestora prin management privat. Această schimbare de paradigmă, cu incidenţă asupra unor arii vaste de cuprindere, de la derularea investiţiilor publice şi absorbţia fondurilor europene până la administrarea bugetelor sociale, are ca obiectiv responsabilizarea si creşterea performanţei managementului precum şi reducerea drastică a corupţiei.
Statul liberal se sprijină pe cei cu iniţiativă, dispuşi să-şi asume riscuri, dispunând de forţa de a acumula şi de discernământul de a investi. Statul liberal se sprijină pe cei puternici, pe cei care reuşesc, pentru a-i putea sprijini pe cei vulnerabili. Societatea are câştigătorii săi, pe care îi respectăm, precum şi perdanţii săi, pe care trebuie să-i reintegrăm, dar nu trebuie să aibă privilegiaţii săi. Orice avere dobândită prin muncă, prin inventivitate şi prin respectarea legii este legitimă.
Susţinerea spiritului întreprinzător presupune stabilitatea mediului economic. Sistemul fiscal trebuie să fie simplu şi stimulativ. Statul liberal asumă reducerea, în continuare, a nivelului general al impozitelor, îndeosebi pentru reducerea costului muncii şi stimularea investiţiilor, în paralel cu îmbunătăţirea administrării fiscale.
Statul liberal aşează cetăţeanul în centrul politicilor sale. Omul este privit atât ca individ, egal cu toţi ceilalţi în jocul economic şi în faţa legii, dar şi ca persoană, cu unicitatea şi cu năzuinţele sale . În acest fel, statul liberal nu are numai o dimensiune economică, ci şi una morală . Dimensiunea etică a statului liberal se regăseşte atât în aplicarea principiilor economiei de piaţă, cât şi în respectarea libertăţii şi demnităţii persoanei.
Cetăţeanul nu mai este un obiect pasiv al politicilor statului. El este un participant activ, care are dreptul să decidă pentru sine si să investească pentru propria sa protecţie si bunăstare. Ţara noastră are nevoie de un sistem democratic în care cetăţenii să beneficieze de dreptul absolut de a alege, deoarece numai asa se pot proteja drepturile celei mai "mici" minorităţi care există: omul.
România trebuie să intre într-o nouă etapă a libertăţii economice în care rolul social al statului să fie împletit cu responsabilitatea individuală. Această nouă cale va permite reformarea sistemelor publice care astăzi sunt responsabile pentru haosul economic si riscul social.
Statul de drept liberal reorientează atributele statului social, astfel încât ocrotirea cetăţenilor vulnerabili să încurajeze capacităţile de iniţiativă si angajare individuală. Liberalismul si autoritatea statului nu sunt noţiuni incompatibile, ci se condiţionează reciproc. Binele public nu se stabileste unilateral ci este rezultatul aspiraţiilor si asumărilor individuale, puse în acord cu opţiunile pe termen lung ale statului.
Desi începută acum două decenii, ofensiva pentru proprietate si libertate economică nu s-a încheiat. Ba mai mult, după încheierea etapei retrospective, a restituirii si acordării de reparaţii materiale pentru agresiunile săvârsite de regimul comunist împotriva proprietăţii si fundamentarea unei noi etape a tranziţiei post-comuniste, în care statul este dator să asigure condiţiile necesare consolidării si dezvoltării proprietăţi i private, apare, tot mai vizibil, în contextul crizei marilor sisteme publice, nevoia fundamentării unei noi etape: de extindere a libertăţii economice în scopul reformării marilor sisteme publice.
Denumirea "Statul liberal - A doua modernizare a României" dată programului politic menit să promoveze statul liberal are semnificaţia sa. În deceniul care a trecut, România a trecut printr-un proces amplu de liberalizare, care i-a permis aderarea la Uniunea Europeană. Din păcate, însă, procesul de liberalizare nu a fost însoţit, în mod adecvat, de politici liberale în ceea ce priveşte performanţa economiei româneşti. Soluţiile de ieşire din criză sunt de esenţă liberală.
Evoluţia post-criză a României şi proiectarea politicilor publice în decada următoare trebuie să ducă la schimbarea paradigmei de dezvoltare caracterizată până acum doar prin liberalizare accelerată şi integrare în economiile europene.
S-a dovedit că doar liberalizarea circulaţiei persoanelor, mărfurilor, serviciilor si capitalurilor, în absenţa politicilor liberale a făcut din economia României una vulnerabilă. După douăzeci de ani de tranziţie, economia românească este mai mult o economie complementară decât una competitivă cu economiile statelor membre ale Uniunii Europene. În România, în prezent, funcţionează reglementările Pieţei Interne dar nu si instrumentele Politicii de Coeziune care ar fi trebuit să compenseze deficitul de resurse cauzat de liberalizarea economiei. Or, statul român, la trei ani de la aderare, a devenit donator net la bugetul UE în contextul în care expunerea rapidă la competiţia europeană a fost, de cele mai multe ori, un avantaj comunitar si nu unul al consumatorului român. Pe de altă parte, libertatea de circulaţie a persoanelor nu este completată de accesul liber pe piaţa comunitară a forţei de muncă decât într-un interval de maximum sapte ani de la aderare ceea ce nu a împiedicat, însă, statele membre să dezvolte programe prin care au drenat forţa de muncă înalt calificată. Poziţia europeană a României trebuie să devină mult mai pragmatică, altminteri euro-optimismul cetăţenilor români va deveni, în scurt timp, un scepticism cauzat de lipsa de orizont a beneficiilor politicilor europene în termenii nivelului de trai.
Programul PNL "Statul liberal - A doua modernizare a României" îşi propune trei câmpuri largi de acţiune: reluarea creşterii economice pe o bază sustenabilă, reformarea marilor sisteme publice: educaţie, sănătate, protecţie socială, precum şi modernizarea administraţiei centrale şi locale.
Schimbarea paradigmei economice presupune si o modificare radicală în ceea ce priveşte modalitatea de transpunere a acestor politici. Opinia potrivit căreia banul este principala resursă si că totul trebuie cântărit numai prin prisma atragerii de resurse financiare este o prejudecată. Realitatea ultimilor ani a arătat că resursele financiare nu pot fi atrase ori atunci când sunt la îndemână nu pot fi cheltuite dacă ele nu sunt încadrate într-un spectru mai larg de resurse. Slaba capacitate de absorbţie a fondurilor europene a dovedit acest lucru.
Evoluţia lumii contemporane arată că resurse la fel de importante ca şi cele financiare sunt informaţia, comunicarea, timpul şi performanţa managerială.
România este o ţară necunoscută, din păcate, pentru români ca si pentru cei care o guvernează. Lipsa unor informaţii corecte si complete, în timp real, despre realităţile economice si sociale afectează calitatea politicilor publice. Prima condiţie a ameliorării prestaţiei statului o constituie informatizarea tuturor sistemelor de evidenţă a persoanelor, bunurilor şi fluxurilor financiare.
Impactul favorabil al informatizării sistemelor publice va fi imens. În ceea ce priveste administraţia fiscală, cunoasterea în timp real a stării financiare a persoanelor si a firmelor reduce drastic posibilitatea evaziunii fiscale si canalizează prevenţia si controlul exclusiv asupra zonelor de risc. În ceea ce priveste condiţia persoanei, cunoasterea situaţiei matrimoniale si a apartenenţei familiale a persoanelor, precum si a celorlalte aspecte legate de bugetul familial, de situaţia profesională ori de starea de sănătate sunt deosebit de utile în orientarea corectă a protecţiei sociale, a ameliorării raporturilor dintre persoană si administraţie, a realizării contului de asigurări sociale etc. Informatizarea circulaţiei bunurilor elimină riscurile tranzacţiilor imobiliare, scurtează perioada obţinerii autorizării construcţiilor si contribuie la garantarea proprietăţii.
Informatizarea sistemelor publice trebuie însoţită de o comunicare adecvată. Aceasta permite desfiinţarea unuia dintre instrumentele de tortură inventate de stat, anume ghiseul. Relaţia de comunicare între stat, mediu economic, societate civilă si cetăţeni este garanţia eficienţei administrative si a încrederii pe care statul trebuie să o inspire.
În paradigma statului liberal, performanţa managerială este un obiectiv fundamental. Ea trebuie să aibă în vedere atât ţinte clare si o evaluare echilibrată a raportului dintre resurse si obiective, cât si o ordonare pe orizonturi de timp. Guvernarea trebuie înţeleasă ca un management al riscului.
Aceasta presupune o evaluare cât mai amplă a posibilelor riscuri, anticiparea si preîntâmpinarea lor, minimizarea riscurilor, atunci când ele nu pot fi evitate, precum si distribuirea cât mai echitabilă între partenerii sociali a efectelor, în cazul producerii riscului. Cu cât o guvernare este mai performantă în ce priveste managementul riscului, cu atât ea este mai dezinvoltă în angajarea unor proiecte pe termene mai lungi. Performanţele şi statura unei guvernări se măsoară prin orizontul de timp al proiectelor şi aspiraţiilor sale
Programul PNL "Statul liberal - A doua modernizare a României" are în vedere îmbinarea orizonturilor de timp pe o perioadă de două decenii. Ar fi o mare greseală să subsumăm toate energiile si strategiile în scopul iesirii din criza economică printr-o atitudine pompieristică. România trebuie să folosească această perioadă de combatere a crizei economice nu doar pentru restabilirea echilibrului bugetar, dar mai cu seamă pentru luarea unor măsuri în sensul evoluţiei pe termen lung a ţării.
Altminteri, o reducere severă a cheltuielilor, fără discernământ, doar din disperarea de a nu risca incapacitatea de plată, fără a avea în vedere si redimensionarea acestora, poate să fie deosebit de costisitoare pe termen mediu, căci poate distruge instituţii si risipi resursa umană. Fireste că o seamă de obiective îsi propun un termen mult mai scurt, în ceea ce priveste însă obiectivele ample, cum ar fi reformarea sistemului de asigurări sociale ori de asigurări de sănătate, ca si consolidarea poziţiei României ca una dintre principalele zece puteri economice ale Uniunii Europene, orizontul de timp se situează în a doua jumătate a deceniului următor.
În acest context, timpul, ca resursă economică trebuie să fie o componentă a politicilor publice. Viziunea ce ţine seama de timp ca resursă nu este doar de natură economică. Ea are conotaţii ce ţin de nivelul mentalităţilor, de nivelul oportunităţilor oferite de societate, de înţelegerea corectă a libertăţii. De modul în care timpul este fructificat depinde, în bună măsură, natura si evoluţia unei societăţi. Valoarea economică a timpului este direct proporţională cu caracterul competitiv al unei societăţi. Cu cât o societate este mai egalitaristă, cu atât timpul e mai lipsit de valoare economică. Cu cât este mai competitivă, cu atât timpul e mai plin de înţelesuri economice. Timpul nu poate fi multiplicat, dar poate fi economisit. În peisajul programului "Statul liberal - A doua modernizare a României" economisirea timpului devine o componentă a bunei guvernări.
Această viziune novatoare în ceea ce privește prioritizarea resurselor are un corespondent imediat în planul strategic.
Informaţia, comunicarea, utilizarea eficientă a timpului şi performanţele manageriale au ca punct de plecare modernizarea de ansamblu a infrastructurii . Una dintre diferenţele majore dintre statul liberal şi statul social cu care ne-am obişnuit o constituie locul pe care strategiile pe termen lung îl acordă infrastructurii. Este o abordare calitativă, complexă ce are în vedere nu numai infrastructura rutieră, navală sau aviatică, dar şi infrastructura informatică pe care am evocat-o deja, infrastructura subterană, alcătuită din sistemele de alimentare cu apă şi canalizare, infrastructura de transport şi distribuţie a combustibililor şi a energiei electrice, infrastructura bancară, infrastructura de comunicaţii, infrastructura sistemelor publice de educaţie şi sănătate etc.
Chiar dacă responsabilitatea nu este integral a statului, el poate, prin intermediul politicilor publice - ajutor de stat, parteneriat public-privat, utilizarea managementului privat, angajarea creditării externe si utilizarea fondurilor nerambursabile - să înlesnească procesul de modernizare a infrastructurii. Investiţiile în infrastructură constituie un amplu proiect ce trebuie elaborat cât mai devreme, pe orizonturi de timp si pe o evaluare onestă a resurselor. Acest proiect trebuie asumat de întreaga societate ca un important angajament naţional.
Înţelegerea corectă şi complexă a acestor resurse ameliorează şi atitudinea faţă de mediul de afaceri. Informatizarea fluxurilor financiare permite o corectă administrare fiscală şi reducerea economiei subterane. Accesul facil la informaţii elimină necesitatea unui număr mare de autorizaţii precum şi excesul birocratic. O bună comunicare permite îndeplinirea procedurilor administrative pe suport digital. Înţelegerea timpului ca resursă conduce la simplificarea procedurilor de autorizare şi funcţionare a firmelor precum şi de onorare a îndatoririlor fiscale. Mediul economic devine mai simplu de parcurs şi mai eficient de administrat din punct de vedere fiscal.
O bună cunoaștere a mediului economic, prin toate aceste mijloace, poate localiza corect blocajele din economie, una dintre marile probleme ale economiei românesti de azi, si poate sugera căile de eliminare a lor. Ceea ce trebuie să asume o bună guvernare este ca statul însuşi să nu fie generator de blocaj. Aceasta presupune onorarea la termen a obligaţiilor către furnizori, returnarea promptă a TVA, derularea rapidă si corectă a achiziţiilor publice si asezarea statului si a celorlalţi participanţi la mecanismul economic pe poziţii de egalitate.
O caracteristică a statului liberal este aceea că administraţia nu constituie un factor de risc pentru economie, statul este parte a jocului economic şi se supune aceloraşi reguli.
Modul în care s-a dezvoltat mediul de afaceri din România, prin trecerea de la economia centralizată la economia de piaţă, a făcut ca, din lipsa unor resurse interne, cea mai mare parte a capitalului privat să fie de provenienţă străină. Capitalul românesc reprezintă sub 10% din totalul capitalului privat, ceea ce creează dificultăţi, în momente în care e nevoie de solidaritate si strategii concertate între Guvern, sistemul bancar si mediul de afaceri. Amploarea crizei economice din România este expresia elocventă a acestei vulnerabilităţi.
Statul liberal nu poate fi compatibil decât cu o societate a libertăţii economice. Programul liberal "Statul liberal - A doua modernizare a României" acordă un loc important dezvoltării capitalului autohton. Investiţiile străine, directe sau de portofoliu, sunt extrem de necesare României. Ele aduc nu numai resurse financiare si deschidere către terţe pieţe, dar si performanţe manageriale. De aceea guvernarea, înţeleasă ca un management al riscului, trebuie să ducă la reducerea riscului de ţară. Trebuie, prin toate mijloacele, să creăm un mediu economic ospitalier si să deschidem economia românească spre fluxurile economice internaţionale. În acelasi timp, însă, considerăm că investiţiile străine pot fi benefice interesului naţional în măsura în care intră în competiţie cu capitalul autohton consolidat. Capitalul românesc este cel care conferă stabilitate economică şi socială României.
Există o seamă de prejudecăţi ale tranziţiei de care trebuie să ne dezbărăm. Una dintre ele se referă la conceptul de industrializare. Opţiunea pentru reindustrializarea României trebuie asumată. Din cauza inexistenţei unei concepţii privind dezvoltarea industrială a ţării, aceasta s-a restrâns, unele industrii, cum ar fi industria zahărului ori industria sticlei, aproape au dispărut, iar altele, din cauza modului incoerent în care a fost condusă privatizarea, sunt dependente masiv de importuri ori sunt captive într- un fel de colonialism economic, cum este industria de lohn.
De data aceasta este vorba nu de o industrializare forţată, ci de un proces care să ia în calcul resursele României, conexiunile pe orizontală, structura pieţei forţei de muncă şi a cererii de consum. Cuvântul cheie este, în acest caz, competitivitatea.
Aceasta presupune creșterea ponderii proiectelor orientate către creșterea competitivităţii în programele cu finanţare internă si comunitară, precum si sprijinirea industriilor intensive în tehnologie si a investiţiilor intangibile. Evaluarea competitivităţii ramurilor industriale relevante si iniţierea de măsuri orizontale pentru încurajarea acestora trebuie să fie o preocupare permanentă a actului de guvernare.
În acest context, de o maximă importanţă este industrializarea în domeniul agriculturii. În acest fel se poate răspunde la cel puţin trei dintre marile probleme ale agriculturii românesti. Cea dintâi este cea a fragilităţii pieţei produselor agricole. Cea de-a doua se referă la suprapunerea proprietăţii cu managementul, ceea ce face ca agricultura românească să fie o agricultură de subzistenţă, unde ţăranul român este mai degrabă grădinar decât fermier. Separarea proprietăţii de management şi dezvoltarea fermelor agricole este un pas necesar în modernizarea agriculturii româneşti. În al treilea rând, industrializarea satului românesc si o mai bună conectare a agriculturii la industrie va duce la fiscalizarea sectorului agricol si utilizarea forţei de muncă latente din mediul rural.
Un alt concept de care nu trebuie să ne temem este cel al formelor asociative. Încurajarea formelor de asociere este obligatorie în condiţiile în care dorim să scoatem sectorul agricol din starea de izolare si din condiţiile arhaice în care funcţionează. Asocierea proprietarilor de terenuri, fie că e vorba de activitatea de producţie, ori de cea de aprovizionare sau de desfacere a produselor, este singura modalitate care poate scoate agricultura din starea de economie naturală.
Agricultura românească trebuie să se deschidă către industrie şi către piaţă . Iar deschiderea către piaţă presupune organizarea agriculturii pe baze capitaliste. Acest lucru nu exclude utilizarea subvenţiilor pentru încurajarea şi orientarea producţiei agricole. La aceasta trebuie să se adauge refacerea sistemelor de irigaţii si crearea unui sistem de finanţare a agriculturii care să aibă ca verigă intermediară Camerele de Comerţ Agricole, constituite prin transferarea către sectorul privat a actualelor direcţii agricole judeţene. Pe de altă parte, promovarea agriculturii si conectarea ei la sectorul industrial vor avea efecte considerabile asupra ocupării forţei de muncă, asupra reducerii deficitului comercial si, mai ales, asupra veniturilor bugetare.
Modernizarea marilor sisteme publice are în vedere, în primul rând, consolidarea bugetară. Aceasta înseamnă, pe de o parte, realizarea echilibrului bugetar, iar, pe de altă parte, asigurarea suportului financiar pentru funcţionarea celorlalte sisteme publice.
În ceea ce priveşte politica fiscală, ea se va derula în strânsă legătură cu administrarea fiscală. Politica fiscală trebuie să fie stabilă şi flexibilă Statul liberal optează pentru o politică de reducere şi de simplificare a fiscalităţii.
PNL si-a asumat, faţă de mediul privat, răspunderea de a promova si susţine adoptarea unui nou set de măsuri fiscale care să asigure atât un mediu stimulativ si nediscriminatoriu, cât si îmbunătăţirea transparenţei, stabilităţii si predictibilităţii politicii fiscale. În acelasi timp PNL îsi asumă responsabilitatea ca impozitarea veniturilor sa fie nuanţată prin introducerea unor sisteme de deductibilităţi care să protejeze categoriile de salariaţi cu venituri mici, dar să încurajeze, în acelasi timp, un comportament economic din partea contribuabililor.
Mediul de afaceri din România are nevoie de libertate economică şi fiscalitate prietenoasă pentru întreprinzători şi forţă de muncă, pentru angajator şi angajaţi. Filosofia finanţelor publice este, în prezent, în flagrantă contradicţie cu principiile dezvoltării economice sănătoase. România are nevoie de schimbarea fundamentală a filosofiei fiscale. În loc să acoperim găurile bugetare prin impozite tot mai mari, trebuie stimulată activitatea celor care sunt performanţi şi aşteaptă de la stat un semnal pozitiv.
Pe lângă componenta anticriză, obiectivul strategic al reformei fiscale vizează, în acelaşi timp, transformarea României într-un mediu atractiv din punct de vedere fiscal şi al prosperităţii în Uniunea Europeană. Aceasta este singura cale prin care putem accelera acumularea de capital, creşterea investiţiilor, crearea de noi locuri de muncă şi ridicarea nivelului de viaţă al românilor.
Pentru a fi asigurată această tendinţă, politica fiscală trebuie să fie însoţită de un set cuprinzător de politici după cum urmează: arhitectura instituţională trebuie să tindă către statul minimal, conformarea voluntară trebuie să crească la peste 90%, ponderea economiei fiscalizate trebuie să sporească în dauna economiei naturale şi a economiei subterane, fluxurile financiare precum şi administrarea lor trebuie integral informatizate, eficienţa politicilor publice trebuie să se amelioreze
Opţiunea noastră este îndreptată, în principal, pe reducerea impozitării directe. Atingerea obiectivelor de mai sus ar putea să permită îndeplinirea simultană a două opţiuni de politică fiscal-bugetară: pe de o parte sporirea veniturilor bugetare, ca pondere în PIB, pe de altă parte reducerea fiscalităţii, respectiv reducerea contribuţiilor de asigurări sociale cu 10 puncte procentuale, reducerea TVA la nivelul iniţial, de 19%, şi continuarea scăderii cotei unice la 10%.
Partidul Naţional Liberal îşi menţine opţiunea pentru cota unică de impozitare datorită viabilităţii soluţiei în această perioadă de tranziţie . Cota unică de impozitare a asigurat suportul fiscal al creşterii economice din perioada 2005 - 2008 şi a permis creşterea veniturilor bugetare ca pondere în PIB.
Una dintre schimbările majore de paradigmă ale statului liberal, în raport cu statul asistenţial-clientelar, va fi aceea privind rolul activ al individului, ca actor al politicilor publice. Din obiect pasiv, el va putea, la nivelul său de responsabilitate, să fie generator al acestor tipuri de politici.
Familia trebuie să devină un vector economic. Aceasta presupune, desigur, existenţa unui anumit nivel de venituri care să permită, dincolo de cheltuielile obligatorii privind întreţinerea locuinţei si subzistenţa, manifestarea unor opţiuni privind gestionarea propriului portofoliu. Forţa investiţională a sumelor mici de la cei mulţi este incomparabil mai mare decât cea a sumelor mari de la cei puţini. Individul, familia trebuie să devină în viitor o resursă investiţională considerabilă. În plus, fiind cointeresat, prin sistemul de deductibilităţi, către un anumit comportament economic, contribuabilul va solicita dovada fiscală a cheltuielilor sale, obligând la fiscalizarea activităţilor economice respective. Practic, cetăţeanul devine, într-un anumit fel, agent fiscal al statului.
Legătura familiei cu mecanismele pieţei trebuie înlesnită prin intermediul politicilor publice. Dimensiunea investiţională a politicilor publice este, probabil, cea mai importantă mutaţie pe care o presupune programul "Statul liberal - A doua modernizare a României" noua paradigmă a statului liberal, cu efecte atât în planul sustenabilităţii politicilor publice, al acumulării de resurse investiţionale dar şi în planul mentalităţilor .
Politica bugetară este, cu siguranţă, rezultatul voinţei politice, dar este si consecinţa eficienţei politicii fiscale. Cel dintâi obiectiv al politicii bugetare este legat de reducerea, ca pondere în PIB, a cheltuielilor legate de funcţionarea administraţiei centrale, atât în ceea ce priveşte bunurile şi serviciile, cât şi în ceea ce priveşte cheltuielile de personal. Această acţiune trebuie să se desfăsoare cu o preocupare constantă pentru îmbunătăţirea performanţei guvernării, ceea ce presupune auditarea prealabilă si pe parcurs a procesului de redimensionare a administraţiei centrale.
Cel de-al doilea obiectiv se referă la transparenţa şi simplificarea procedurilor care pun în contact interesul public cu cel privat, cu deosebire în ceea ce priveşte achiziţiile şi licitaţiile publice. Interferenţa dintre interesul public şi cel privat este principala zonă de proliferare a corupţiei. De aceea ea trebuie bine delimitată şi sever reglementată, optând pentru formule transparente, care apără cât mai bine interesul public şi aşează în acelaşi timp, pe poziţii de egalitate de şanse pe toţi posibilii parteneri din zona privată.
Cel de-al treilea obiectiv se referă la disciplinarea şi permanenta urmărire a cheltuielilor publice.
Menţinerea plafoanelor de cheltuieli, înlăturarea asimetriilor între începutul si sfârsitul perioadei, realizarea proiecţiilor orientative multianuale, mai ales în ceea ce priveste investiţiile, standardizarea costurilor pentru diferiţi ordonatori de credite bugetare sunt doar câteva astfel de măsuri. Si, cu siguranţă, pentru a menţine rolul activ al bugetului, trebuie asumat principiul potrivit căruia atunci când exerciţiul bugetar se încheie cu deficit, acesta nu poate fi mai mare decât volumul cheltuielilor de capital, astfel încât deficitul bugetar să fie dedicat în exclusivitate investiţiilor.
Cel de-al patrulea obiectiv se referă la eficienţa derulării investiţiilor publice şi la întărirea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene. E limpede că statul nu dispune de expertiza necesară si nu dă dovadă de suficientă corectitudine si de operativitate în ceea ce priveste derularea proiectelor investiţionale, fie că e vorba de investiţii publice, fie că e vorba de fondurile europene.
Este necesară o opţiune curajoasă de a face apel la managementul privat, la firme cu reputaţie şi cu experienţă în plan internaţional. Instituţia proiect-managerului privat, pentru marile investiţii publice, precum şi pentru programele operaţionale europene trebuie instituită cât mai rapid pe scară largă.
Un aspect esenţial al noii paradigme oferite de programul "Statul liberal - A doua modernizare a României" îl oferă modul de gestionare a marilor sisteme publice de sănătate şi protecţie socială. În cadrul acestei noi paradigme, persoana vizată este proprietară a propriului cont de asigurări sociale. Ea nu mai este contribuitor abstract al unui sistem asupra căruia nu poate decide şi de binefacerile căruia, adesea, nu poate beneficia, ci este principalul decident. În plus, sistemul de politici publice în această nouă formulă devine resursă pentru investiţii şi o formă negociată de finanţare a politicii bugetare.
În ceea ce priveşte sistemul de pensii, trebuie să acceptăm faptul că actualul sistem, în care contribuţiile salariaţilor de azi sunt destinate acoperirii drepturilor constituite în timp ale salariaţilor de ieri, actualmente pensionari, si-a atins optimul în toamna anului 2008. Reducerea dramatică a numărului de salariaţi, transferarea către bugetul de pensii a unui număr mare de beneficiari de pensii speciale, reducerea colectărilor precum si numărul mare al recentelor pensionări anticipate fac ca sustenabilitatea sistemului de pensii să fie pusă la grea încercare. Sistemul de pensii trebuie reformat din temelii.
Potrivit noii paradigme a statului liberal, asigurarea pensiei prin redistribuire va fi înlocuită cu asigurarea pensiei prin acumulare.
Este singura soluţie care poate da echitate si sustenabilitate sistemului, care îl poate feri de arbitrariu si dă, în acelasi timp, sansa unor pensii decente. Aceasta înseamnă că fiecare persoană devine titulară a contribuţiilor sale, acestea nu mai sunt distribuite de stat în cadrul bugetului de asigurări sociale, ci sunt acumulate în contul de asigurat al persoanei respective. Nimeni altcineva decât persoana însăsi nu mai decide ce pensie va obţine, nivelul pensiei nu va mai fi la cheremul populismului electoral ori al tertipurilor legislative. Punctul de pensie va fi doar un indicator statistic si nu un apanaj guvernamental. Trecerea de la actualul sistem redistributiv, care si-a dovedit fragilitatea si care a adus pensionarilor mai degrabă umilinţe si sărăcie decât răsplata meritată după decenii de muncă, la un sistem de acumulare este rezultatul unei opţiuni politice si, în consecinţă, al unei investiţii pe care trebuie să o asume întreaga societate. Mărimea anuală a acestor transferuri către fondul de pensii depinde de perioada luată în calcul pentru operaţionalizarea lui. Realizarea sistemului de conturi personale va crea, de asemenea, surse care pot fi implicate în susţinerea proiectelor investiţionale publice si private.
Un alt pas important în ceea ce priveşte protecţia socială este mutarea centrului de greutate dinspre individ către familie.
Astfel, protecţia socială va deveni într-adevăr cuantificabilă si efectivă. În ceea ce priveste ajutoarele sociale, actualul sistem, care pune întreaga responsabilitate doar asupra statului, va trebui modificat, astfel încât, utilizând conceptul de social business, ajutoarele sociale să fie condiţionate de prestaţii specifice din partea persoanelor asistate.
Sistemul stabilit pentru pensii va fi aplicat şi în ceea ce priveşte politicile în domeniul sănătăţii.
În mod corespunzător, bugetul naţional urmează să asigure un pachet de bază (minimalj privind serviciile medicale de urgenţă, cele de prevenţie şi cele aferente programelor naţionale de sănătate, restul serviciilor medicale urmând să fie achitat de firmele de asigurări de sănătate, în baza şi în limita contului de asigurări obligatorii şi private al fiecărei persoane.
Pentru asigurarea finanţării infrastructurii se instituie o contribuţie de solidaritate plătita de angajatori. Contribuţia angajatorului se face venit la bugetul Ministerului Sănătăţii, care repartizează, în baza unor criterii unitare, fondurile aferente pachetului minimal de servicii medicale de sănătate. Restul serviciilor medicale sunt achitate de către firmele de asigurări pentru serviciile medicale executate de furnizorii autorizaţi de servicii medicale. În acest fel, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se desfiinţează, cu tot aparatul birocratic aferent.
Reforma sistemului de sănătate presupune dezvoltarea componentei de competiţie necesară asigurării calităţii şi creşterii serviciilor medicale.
Finanţarea sistemului de sănătate trebuie să ducă la asigurarea reală a accesului la servicii medicale de calitate în conformitate cu standardele internaţionale, la transparenţa si eficientizarea utilizării banului public, la atragerea personalului medical în sistemul public de sănătate.
În ceea ce priveşte sistemul de învăţământ, în viziunea PNL, punctul de plecare nu poate fi altul decât prioritatea formării unei resurse umane competitive, nu doar prin consacrarea educaţiei timpurii ci, mai ales, prin educaţia permanentă. Nici un cetăţean român nu trebuie să rămână în afara proceselor de învăţare atâta timp cât el reprezintă un potenţial lucrător activ. Aceasta înseamnă, de fapt, dezvoltarea durabilă a resursei umane.
Competitivitatea sistemului de educaţie ţine de redarea demnităţii profesorilor, nu numai în sensul standardului de viaţă dar, mai ales, în ceea ce priveste parcursul de carieră, ceea ce implică si cresterea responsabilităţii sistemului pentru pregătirea acestora.
Pentru părinţi, competitivitatea scolară a propriilor copii înseamnă un număr mai mare de drepturi dar si de responsabilităţi: pe lângă dreptul de a decide împreună cu profesorii asupra aspectelor administrative la nivelul scolii, părinţii vor fi aceia care vor putea influenţa indirect calitatea procesului didactic prin alegerea scolii care va primi astfel resursele financiare alocate elevului. Nu tipul de proprietate ori cantitatea de servicii suplimentare oferite sunt determinante în ceea ce priveste calitatea învăţării, ci calitatea profesorilor.
Într-un sistem performant se caută individualizarea rutelor de pregătire pentru elevi, care permite sporirea spaţiului pentru opţiuni profesionale şi alegeri de direcţii de pregătire, reorganizarea şi dotarea bibliotecilor şi a întregii baze de informare şi de formare profesională împreună cu organizarea educaţiei pentru valori prin reformă curriculară în cadrul unei noi politici pentru tineret.
Din punctul de vedere al interesului public, sistemul educaţional trebuie să fie un sistem sigur. Un sistem sigur înseamnă a fi depolitizat, cu nivel crescut de autonomie - fie aceasta universitară, fie legată de iniţiativele locale - descentralizat financiar si diferenţiat din punct de vedere al curriculei si mai ales predictibil din punct de vedere al sistemului de examinare. Pe de altă parte, responsabilitatea publică trebuie reflectată în controlul calităţii proceselor educaţionale si delimitarea clară a interesului public faţă de interesele grupurilor care urmăresc doar beneficii financiare. Nu în ultimul rând, un sistem sigur semnifică si garantarea procesului investiţional care va trebui să urmărească priorităţile societăţii cunoasterii, accentuând asupra dotărilor care să permită, în special la nivelul învăţământului mediu, un spectru larg de experimentare prin care să se asigure elevilor apropierea de viitoarele meserii.
Într-o societate competitivă, un accent deosebit trebuie pus pe asigurarea unui proces continuu de cunoastere. România are nevoie de mai multă inovare în scopul dezvoltării tehnologiilor autohtone, fie că este vorba despre domeniul tehnologic sau despre economie, administraţie şi cultură. Va fi nevoie de profilarea institutelor si a centrelor de performanţă, cresterea responsabilităţii universităţilor pentru cercetarea de vârf, stimularea juridică si financiară a inovaţiei dar si măsurarea performanţelor în cercetare după criterii internaţionale.
Modul prin care se vor derula politicile publice, pe lângă cele două consecinţe de o uriaşă importanţă şi anume scoaterea sistemului de pensii de sub incidenţa arbitrariului politic şi pe cel de sănătate de riscul risipei şi a marii corupţii precum şi asigurarea de resurse interne pentru finanţarea investiţiilor şi a deficitelor, are şi rolul de a scoate la iveală munca la negru, cointeresând salariaţii să aibă o situaţie cât mai clară din punct de vedere legal a biografiei lor profesionale.
Autoritatea statului se exprimă prin ordine şi eficienţă. Ea presupune existenţa unui parteneriat între stat si cetăţean. Statul respectă instituţia numită cetăţean si nu foloseste puterea pe care cetăţeanul i-a acordat-o prin procesul democratic pentru a o întoarce, apoi, împotriva acestuia. Autoritatea exclude orice formă de represiune. Puterea unei administraţii nu stă în brutalitatea sa, ci în încrederea pe care i-o acordă cetăţenii săi. O autoritate reală se sprijină pe cetăţeni, acţionează în deplinul lor folos si nu luptă împotriva lor.
Modernizarea statului trebuie realizată pe trei direcţii: reforma instituţională la nivel central şi local, în scopul realizării statului minimal şi eficient, precum şi în scopul fundamentării procesului de descentralizare şi realizare a reformei administrativ-teritoriale; reforma reglementărilor, în scopul raţionalizării şi simplificării acestora; creşterea importanţei corpului funcţionarilor publici, pentru consacrarea prestigiului acestei bresle.
SURSA: PNL
Preambul
Prin programul său pentru România, Partidul Naţional Liberal asumă opţiunea fermă pentru statul liberal. Amploarea recesiunii economice din România, care nu poate fi explicată doar prin consecinţele crizei mondiale...De la statul asistențial și clientelar, la statul liberal
Prin programul său pentru România, Partidul Naţional Liberal asumă opţiunea fermă pentru statul liberal. Amploarea recesiunii economice din România, care nu poate fi explicată doar prin consecinţele crizei mondiale, precum si criza instituţională fără precedent îm care se află statul român, arată că societatea românească se află la un moment de răscruce. Ne aflăm, astăzi, în faţa unei alegeri fundamentale: fie menţinem statul asistenţial si clientelar, fie reconstruim statul din temelii, pe principiile „statului liberal".
Cauzele răului din societatea românească de astăzi le găsim în prizonieratul în care au fost ţinuţi românii timp de 20 de ani, de către statul asistenţial si clientelar, proiectat, construit si perfecţionat de structurile politico-financiare moştenitoare directe ale aparatului de partid si de stat din perioada comunistă. Expresia electorală deplină a acestor structuri o găsim în cele două formaţiuni politice care au ca trunchi comun Frontul Salvării Naţionale - Partidul Social-Democrat si Partidul Democrat.
Principala trăsătură a statului asistenţial si clientelar o reprezintă funcţionarea acestuia exclusiv în beneficiul grupării politico-financiare aflate la putere, indiferent de numele acesteia şi, de cele mai multe ori, împotriva intereselor cetăţenilor români.
Componenta asistenţială a statului român actual are drept scop menţinerea unei mari părţi a românilor la limita sărăciei, pentru ca partidul aflat la putere să poată avea la dispoziţie o masă de manevră electorală, întreţinută prin sistemul „pomenii", din resursele obţinute de la segmentele productive ale societăţii.
Componenta clientelară ţine de satisfacerea intereselor clientelei politice prin investiţii si achiziţii publice nerentabile pentru societate, dar extrem de profitabile pentru gruparea politico-financiară aflată la putere.
Ambele componente, asistenţială şi clientelară, au fost prezente în ponderi diferite, în fiecare dintre guvernările la care a participat cel puţin una dintre cele două forţe politice rezultate din fostul FSN.
Guvernările PSD sunt caracterizate de valorificarea cu prioritate a componentei asistenţiale, contrasă în sintagma „voturi contra pomeni electorale". Componenta clientelară, omniprezentă si ea în perioada acestor guvernări, a fost utilizată, în general, prin raportare la funcţia asistenţială. Clientelismul de stânga a funcţionat mai ales în acele zone în care resursa publică putea fi transformată în pomană electorală.
Astăzi, într-o perioadă de gravă criză economică, Partidul Democrat perfecţionează funcţia clientelară a statului. În acest mod se explică abordarea simplistă a crizei economice, practicată de guvernarea Băsescu-Udrea-Boc: suprataxarea economiei si reducerea haotică a cheltuielilor bugetare, pentru strângerea unor sume cât mai mari la bugetele de stat. Obiectivul - dirijarea acestor sume către clientela politică, prin pseudo-investiţii precum patinoarul de la Brasov, stadioanele cu nocturnă din comune cu drumuri de pământ, sau brandul de ţară al Elenei Udrea. Lipsa de preocupare pentru creşterea economică, pentru relansarea mediului privat, are drept cauză nevoia grupării economico-financiare de la putere ca resursa publică să fie „prăduită" pe termen scurt, până în anul electoral 2012.
În acest context, noţiuni precum „reforma statului" sau „modernizarea statului", reprezintă teme false, lansate în scop propagandistic de actuala guvernare, pentru a acoperi perfecţionarea statului clientelar. România nu are nevoie de o reformă a statului în sensul înţeles de partidele care au creat statul asistenţial si clientelar, ci de o transformare a statului român în stat liberal!
Statul liberal si atributele sale
Prin modul în care a funcţionat timp de 20 de ani, statul asistenţial-clientelar a agravat starea de deficit a societăţii româneşti. Modul în care partidele stângii populiste, dominante în perioada de tranziţie, au abordat si folosit chestiunea sărăciei, a fost păgubitor, a dus la irosire de timp, de energii si de resurse. Căci lupta împotriva sărăciei a fost înţeleasă, mai degrabă, ca un mod de a întreţine sărăcia, de a ţine masele într-o stare de dependenţă si de vulnerabilitate, decât de a o lecui.
Statul liberal îşi propune eliminarea stării de deficit a societăţii româneşti. Acolo unde acest deficit este inevitabil, sub forma deficitelor economice, el nu trebuie înţeles decât ca o formă de a atrage resurse suplimentare în slujba dezvoltării.
Atingerea acestui obiectiv presupune o nouă paradigmă în ceea ce priveşte funcţionarea statului si realizarea contractului social. Statul nu mai trebuie privit ca un obiectiv în sine, costisitor şi greoi, expansiunea sa trebuie stăvilită şi orice formă de agresiune împotriva societăţii civile, împotriva propriilor cetăţeni trebuie eliminată. Statul trebuie înţeles ca o sumă de politici publice cărora li se subsumează instituţiile sale. Funcţionarea statului trebuie evaluată din perspectiva eficienţei funcţionării marilor sisteme publice.
Statul liberal se întemeiază pe principiul libertăţii, al iniţiativei private, al competiţiei corecte si al garantării proprietăţii, permiţând într-un mod eficient aplicarea acestora în sensul sporirii bunăstării individuale si al sustenabilităţii politicilor publice.
Opţiunea noastră este fără echivoc: stat de drept şi capitalism. Aceasta înseamnă respect faţă de principiul echilibrului şi controlului reciproc al puterilor în stat, al apărării libertăţilor individuale şi al încurajării dezvoltării capitalului sub toate formele sale: uman, industrial, financiar, tehnologic, cultural ori funciar, în scopul creşterii bunăstării românilor.
Redimensionarea rolului statului, prin reducerea rolului său ca agent economic şi diminuarea ponderii sale decizionale, precum şi întărirea rolului său de garant al drepturilor constituţionale şi al bunei funcţionări a pieţelor constituie fundamentul opţiunilor noastre "Statul liberal - A doua modernizare a României" .
Într-o societate democratică, statul minimal trebuie să aibă trei funcţiuni principale:
a) stabilirea cadrului legislativ şi supravegherea respectării acestuia;
b) realocarea prin politici publice a impozitelor;
c) siguranţa naţională.
Această definire, în acelaşi timp minimală şi optimală, a funcţiilor statului presupune o schimbare majoră de paradigmă în ceea ce priveşte funcţionarea sa. Pornind de la ideea că, în gestionarea politicilor publice, statul asistenţial-clientelar şi-a atins limitele, statul liberal decide să-şi îndeplinească funcţia publică într-o formulă partenerială, fie că e vorba de transferarea unor atribuţii către sectorul privat, fie că e vorba de menţinerea unor atribuţii în sectorul public, dar cu gestionarea acestora prin management privat. Această schimbare de paradigmă, cu incidenţă asupra unor arii vaste de cuprindere, de la derularea investiţiilor publice şi absorbţia fondurilor europene până la administrarea bugetelor sociale, are ca obiectiv responsabilizarea si creşterea performanţei managementului precum şi reducerea drastică a corupţiei.
Statul liberal se sprijină pe cei cu iniţiativă, dispuşi să-şi asume riscuri, dispunând de forţa de a acumula şi de discernământul de a investi. Statul liberal se sprijină pe cei puternici, pe cei care reuşesc, pentru a-i putea sprijini pe cei vulnerabili. Societatea are câştigătorii săi, pe care îi respectăm, precum şi perdanţii săi, pe care trebuie să-i reintegrăm, dar nu trebuie să aibă privilegiaţii săi. Orice avere dobândită prin muncă, prin inventivitate şi prin respectarea legii este legitimă.
Susţinerea spiritului întreprinzător presupune stabilitatea mediului economic. Sistemul fiscal trebuie să fie simplu şi stimulativ. Statul liberal asumă reducerea, în continuare, a nivelului general al impozitelor, îndeosebi pentru reducerea costului muncii şi stimularea investiţiilor, în paralel cu îmbunătăţirea administrării fiscale.
Statul liberal aşează cetăţeanul în centrul politicilor sale. Omul este privit atât ca individ, egal cu toţi ceilalţi în jocul economic şi în faţa legii, dar şi ca persoană, cu unicitatea şi cu năzuinţele sale . În acest fel, statul liberal nu are numai o dimensiune economică, ci şi una morală . Dimensiunea etică a statului liberal se regăseşte atât în aplicarea principiilor economiei de piaţă, cât şi în respectarea libertăţii şi demnităţii persoanei.
Cetăţeanul nu mai este un obiect pasiv al politicilor statului. El este un participant activ, care are dreptul să decidă pentru sine si să investească pentru propria sa protecţie si bunăstare. Ţara noastră are nevoie de un sistem democratic în care cetăţenii să beneficieze de dreptul absolut de a alege, deoarece numai asa se pot proteja drepturile celei mai "mici" minorităţi care există: omul.
România trebuie să intre într-o nouă etapă a libertăţii economice în care rolul social al statului să fie împletit cu responsabilitatea individuală. Această nouă cale va permite reformarea sistemelor publice care astăzi sunt responsabile pentru haosul economic si riscul social.
Statul de drept liberal reorientează atributele statului social, astfel încât ocrotirea cetăţenilor vulnerabili să încurajeze capacităţile de iniţiativă si angajare individuală. Liberalismul si autoritatea statului nu sunt noţiuni incompatibile, ci se condiţionează reciproc. Binele public nu se stabileste unilateral ci este rezultatul aspiraţiilor si asumărilor individuale, puse în acord cu opţiunile pe termen lung ale statului.
Desi începută acum două decenii, ofensiva pentru proprietate si libertate economică nu s-a încheiat. Ba mai mult, după încheierea etapei retrospective, a restituirii si acordării de reparaţii materiale pentru agresiunile săvârsite de regimul comunist împotriva proprietăţii si fundamentarea unei noi etape a tranziţiei post-comuniste, în care statul este dator să asigure condiţiile necesare consolidării si dezvoltării proprietăţi i private, apare, tot mai vizibil, în contextul crizei marilor sisteme publice, nevoia fundamentării unei noi etape: de extindere a libertăţii economice în scopul reformării marilor sisteme publice.
Denumirea "Statul liberal - A doua modernizare a României" dată programului politic menit să promoveze statul liberal are semnificaţia sa. În deceniul care a trecut, România a trecut printr-un proces amplu de liberalizare, care i-a permis aderarea la Uniunea Europeană. Din păcate, însă, procesul de liberalizare nu a fost însoţit, în mod adecvat, de politici liberale în ceea ce priveşte performanţa economiei româneşti. Soluţiile de ieşire din criză sunt de esenţă liberală.
Evoluţia post-criză a României şi proiectarea politicilor publice în decada următoare trebuie să ducă la schimbarea paradigmei de dezvoltare caracterizată până acum doar prin liberalizare accelerată şi integrare în economiile europene.
S-a dovedit că doar liberalizarea circulaţiei persoanelor, mărfurilor, serviciilor si capitalurilor, în absenţa politicilor liberale a făcut din economia României una vulnerabilă. După douăzeci de ani de tranziţie, economia românească este mai mult o economie complementară decât una competitivă cu economiile statelor membre ale Uniunii Europene. În România, în prezent, funcţionează reglementările Pieţei Interne dar nu si instrumentele Politicii de Coeziune care ar fi trebuit să compenseze deficitul de resurse cauzat de liberalizarea economiei. Or, statul român, la trei ani de la aderare, a devenit donator net la bugetul UE în contextul în care expunerea rapidă la competiţia europeană a fost, de cele mai multe ori, un avantaj comunitar si nu unul al consumatorului român. Pe de altă parte, libertatea de circulaţie a persoanelor nu este completată de accesul liber pe piaţa comunitară a forţei de muncă decât într-un interval de maximum sapte ani de la aderare ceea ce nu a împiedicat, însă, statele membre să dezvolte programe prin care au drenat forţa de muncă înalt calificată. Poziţia europeană a României trebuie să devină mult mai pragmatică, altminteri euro-optimismul cetăţenilor români va deveni, în scurt timp, un scepticism cauzat de lipsa de orizont a beneficiilor politicilor europene în termenii nivelului de trai.
Programul PNL "Statul liberal - A doua modernizare a României" îşi propune trei câmpuri largi de acţiune: reluarea creşterii economice pe o bază sustenabilă, reformarea marilor sisteme publice: educaţie, sănătate, protecţie socială, precum şi modernizarea administraţiei centrale şi locale.
Schimbarea paradigmei economice presupune si o modificare radicală în ceea ce priveşte modalitatea de transpunere a acestor politici. Opinia potrivit căreia banul este principala resursă si că totul trebuie cântărit numai prin prisma atragerii de resurse financiare este o prejudecată. Realitatea ultimilor ani a arătat că resursele financiare nu pot fi atrase ori atunci când sunt la îndemână nu pot fi cheltuite dacă ele nu sunt încadrate într-un spectru mai larg de resurse. Slaba capacitate de absorbţie a fondurilor europene a dovedit acest lucru.
Evoluţia lumii contemporane arată că resurse la fel de importante ca şi cele financiare sunt informaţia, comunicarea, timpul şi performanţa managerială.
România este o ţară necunoscută, din păcate, pentru români ca si pentru cei care o guvernează. Lipsa unor informaţii corecte si complete, în timp real, despre realităţile economice si sociale afectează calitatea politicilor publice. Prima condiţie a ameliorării prestaţiei statului o constituie informatizarea tuturor sistemelor de evidenţă a persoanelor, bunurilor şi fluxurilor financiare.
Impactul favorabil al informatizării sistemelor publice va fi imens. În ceea ce priveste administraţia fiscală, cunoasterea în timp real a stării financiare a persoanelor si a firmelor reduce drastic posibilitatea evaziunii fiscale si canalizează prevenţia si controlul exclusiv asupra zonelor de risc. În ceea ce priveste condiţia persoanei, cunoasterea situaţiei matrimoniale si a apartenenţei familiale a persoanelor, precum si a celorlalte aspecte legate de bugetul familial, de situaţia profesională ori de starea de sănătate sunt deosebit de utile în orientarea corectă a protecţiei sociale, a ameliorării raporturilor dintre persoană si administraţie, a realizării contului de asigurări sociale etc. Informatizarea circulaţiei bunurilor elimină riscurile tranzacţiilor imobiliare, scurtează perioada obţinerii autorizării construcţiilor si contribuie la garantarea proprietăţii.
Informatizarea sistemelor publice trebuie însoţită de o comunicare adecvată. Aceasta permite desfiinţarea unuia dintre instrumentele de tortură inventate de stat, anume ghiseul. Relaţia de comunicare între stat, mediu economic, societate civilă si cetăţeni este garanţia eficienţei administrative si a încrederii pe care statul trebuie să o inspire.
În paradigma statului liberal, performanţa managerială este un obiectiv fundamental. Ea trebuie să aibă în vedere atât ţinte clare si o evaluare echilibrată a raportului dintre resurse si obiective, cât si o ordonare pe orizonturi de timp. Guvernarea trebuie înţeleasă ca un management al riscului.
Aceasta presupune o evaluare cât mai amplă a posibilelor riscuri, anticiparea si preîntâmpinarea lor, minimizarea riscurilor, atunci când ele nu pot fi evitate, precum si distribuirea cât mai echitabilă între partenerii sociali a efectelor, în cazul producerii riscului. Cu cât o guvernare este mai performantă în ce priveste managementul riscului, cu atât ea este mai dezinvoltă în angajarea unor proiecte pe termene mai lungi. Performanţele şi statura unei guvernări se măsoară prin orizontul de timp al proiectelor şi aspiraţiilor sale
Programul PNL "Statul liberal - A doua modernizare a României" are în vedere îmbinarea orizonturilor de timp pe o perioadă de două decenii. Ar fi o mare greseală să subsumăm toate energiile si strategiile în scopul iesirii din criza economică printr-o atitudine pompieristică. România trebuie să folosească această perioadă de combatere a crizei economice nu doar pentru restabilirea echilibrului bugetar, dar mai cu seamă pentru luarea unor măsuri în sensul evoluţiei pe termen lung a ţării.
Altminteri, o reducere severă a cheltuielilor, fără discernământ, doar din disperarea de a nu risca incapacitatea de plată, fără a avea în vedere si redimensionarea acestora, poate să fie deosebit de costisitoare pe termen mediu, căci poate distruge instituţii si risipi resursa umană. Fireste că o seamă de obiective îsi propun un termen mult mai scurt, în ceea ce priveste însă obiectivele ample, cum ar fi reformarea sistemului de asigurări sociale ori de asigurări de sănătate, ca si consolidarea poziţiei României ca una dintre principalele zece puteri economice ale Uniunii Europene, orizontul de timp se situează în a doua jumătate a deceniului următor.
În acest context, timpul, ca resursă economică trebuie să fie o componentă a politicilor publice. Viziunea ce ţine seama de timp ca resursă nu este doar de natură economică. Ea are conotaţii ce ţin de nivelul mentalităţilor, de nivelul oportunităţilor oferite de societate, de înţelegerea corectă a libertăţii. De modul în care timpul este fructificat depinde, în bună măsură, natura si evoluţia unei societăţi. Valoarea economică a timpului este direct proporţională cu caracterul competitiv al unei societăţi. Cu cât o societate este mai egalitaristă, cu atât timpul e mai lipsit de valoare economică. Cu cât este mai competitivă, cu atât timpul e mai plin de înţelesuri economice. Timpul nu poate fi multiplicat, dar poate fi economisit. În peisajul programului "Statul liberal - A doua modernizare a României" economisirea timpului devine o componentă a bunei guvernări.
Această viziune novatoare în ceea ce privește prioritizarea resurselor are un corespondent imediat în planul strategic.
Informaţia, comunicarea, utilizarea eficientă a timpului şi performanţele manageriale au ca punct de plecare modernizarea de ansamblu a infrastructurii . Una dintre diferenţele majore dintre statul liberal şi statul social cu care ne-am obişnuit o constituie locul pe care strategiile pe termen lung îl acordă infrastructurii. Este o abordare calitativă, complexă ce are în vedere nu numai infrastructura rutieră, navală sau aviatică, dar şi infrastructura informatică pe care am evocat-o deja, infrastructura subterană, alcătuită din sistemele de alimentare cu apă şi canalizare, infrastructura de transport şi distribuţie a combustibililor şi a energiei electrice, infrastructura bancară, infrastructura de comunicaţii, infrastructura sistemelor publice de educaţie şi sănătate etc.
Chiar dacă responsabilitatea nu este integral a statului, el poate, prin intermediul politicilor publice - ajutor de stat, parteneriat public-privat, utilizarea managementului privat, angajarea creditării externe si utilizarea fondurilor nerambursabile - să înlesnească procesul de modernizare a infrastructurii. Investiţiile în infrastructură constituie un amplu proiect ce trebuie elaborat cât mai devreme, pe orizonturi de timp si pe o evaluare onestă a resurselor. Acest proiect trebuie asumat de întreaga societate ca un important angajament naţional.
Înţelegerea corectă şi complexă a acestor resurse ameliorează şi atitudinea faţă de mediul de afaceri. Informatizarea fluxurilor financiare permite o corectă administrare fiscală şi reducerea economiei subterane. Accesul facil la informaţii elimină necesitatea unui număr mare de autorizaţii precum şi excesul birocratic. O bună comunicare permite îndeplinirea procedurilor administrative pe suport digital. Înţelegerea timpului ca resursă conduce la simplificarea procedurilor de autorizare şi funcţionare a firmelor precum şi de onorare a îndatoririlor fiscale. Mediul economic devine mai simplu de parcurs şi mai eficient de administrat din punct de vedere fiscal.
O bună cunoaștere a mediului economic, prin toate aceste mijloace, poate localiza corect blocajele din economie, una dintre marile probleme ale economiei românesti de azi, si poate sugera căile de eliminare a lor. Ceea ce trebuie să asume o bună guvernare este ca statul însuşi să nu fie generator de blocaj. Aceasta presupune onorarea la termen a obligaţiilor către furnizori, returnarea promptă a TVA, derularea rapidă si corectă a achiziţiilor publice si asezarea statului si a celorlalţi participanţi la mecanismul economic pe poziţii de egalitate.
O caracteristică a statului liberal este aceea că administraţia nu constituie un factor de risc pentru economie, statul este parte a jocului economic şi se supune aceloraşi reguli.
Modul în care s-a dezvoltat mediul de afaceri din România, prin trecerea de la economia centralizată la economia de piaţă, a făcut ca, din lipsa unor resurse interne, cea mai mare parte a capitalului privat să fie de provenienţă străină. Capitalul românesc reprezintă sub 10% din totalul capitalului privat, ceea ce creează dificultăţi, în momente în care e nevoie de solidaritate si strategii concertate între Guvern, sistemul bancar si mediul de afaceri. Amploarea crizei economice din România este expresia elocventă a acestei vulnerabilităţi.
Statul liberal nu poate fi compatibil decât cu o societate a libertăţii economice. Programul liberal "Statul liberal - A doua modernizare a României" acordă un loc important dezvoltării capitalului autohton. Investiţiile străine, directe sau de portofoliu, sunt extrem de necesare României. Ele aduc nu numai resurse financiare si deschidere către terţe pieţe, dar si performanţe manageriale. De aceea guvernarea, înţeleasă ca un management al riscului, trebuie să ducă la reducerea riscului de ţară. Trebuie, prin toate mijloacele, să creăm un mediu economic ospitalier si să deschidem economia românească spre fluxurile economice internaţionale. În acelasi timp, însă, considerăm că investiţiile străine pot fi benefice interesului naţional în măsura în care intră în competiţie cu capitalul autohton consolidat. Capitalul românesc este cel care conferă stabilitate economică şi socială României.
Există o seamă de prejudecăţi ale tranziţiei de care trebuie să ne dezbărăm. Una dintre ele se referă la conceptul de industrializare. Opţiunea pentru reindustrializarea României trebuie asumată. Din cauza inexistenţei unei concepţii privind dezvoltarea industrială a ţării, aceasta s-a restrâns, unele industrii, cum ar fi industria zahărului ori industria sticlei, aproape au dispărut, iar altele, din cauza modului incoerent în care a fost condusă privatizarea, sunt dependente masiv de importuri ori sunt captive într- un fel de colonialism economic, cum este industria de lohn.
De data aceasta este vorba nu de o industrializare forţată, ci de un proces care să ia în calcul resursele României, conexiunile pe orizontală, structura pieţei forţei de muncă şi a cererii de consum. Cuvântul cheie este, în acest caz, competitivitatea.
Aceasta presupune creșterea ponderii proiectelor orientate către creșterea competitivităţii în programele cu finanţare internă si comunitară, precum si sprijinirea industriilor intensive în tehnologie si a investiţiilor intangibile. Evaluarea competitivităţii ramurilor industriale relevante si iniţierea de măsuri orizontale pentru încurajarea acestora trebuie să fie o preocupare permanentă a actului de guvernare.
În acest context, de o maximă importanţă este industrializarea în domeniul agriculturii. În acest fel se poate răspunde la cel puţin trei dintre marile probleme ale agriculturii românesti. Cea dintâi este cea a fragilităţii pieţei produselor agricole. Cea de-a doua se referă la suprapunerea proprietăţii cu managementul, ceea ce face ca agricultura românească să fie o agricultură de subzistenţă, unde ţăranul român este mai degrabă grădinar decât fermier. Separarea proprietăţii de management şi dezvoltarea fermelor agricole este un pas necesar în modernizarea agriculturii româneşti. În al treilea rând, industrializarea satului românesc si o mai bună conectare a agriculturii la industrie va duce la fiscalizarea sectorului agricol si utilizarea forţei de muncă latente din mediul rural.
Un alt concept de care nu trebuie să ne temem este cel al formelor asociative. Încurajarea formelor de asociere este obligatorie în condiţiile în care dorim să scoatem sectorul agricol din starea de izolare si din condiţiile arhaice în care funcţionează. Asocierea proprietarilor de terenuri, fie că e vorba de activitatea de producţie, ori de cea de aprovizionare sau de desfacere a produselor, este singura modalitate care poate scoate agricultura din starea de economie naturală.
Agricultura românească trebuie să se deschidă către industrie şi către piaţă . Iar deschiderea către piaţă presupune organizarea agriculturii pe baze capitaliste. Acest lucru nu exclude utilizarea subvenţiilor pentru încurajarea şi orientarea producţiei agricole. La aceasta trebuie să se adauge refacerea sistemelor de irigaţii si crearea unui sistem de finanţare a agriculturii care să aibă ca verigă intermediară Camerele de Comerţ Agricole, constituite prin transferarea către sectorul privat a actualelor direcţii agricole judeţene. Pe de altă parte, promovarea agriculturii si conectarea ei la sectorul industrial vor avea efecte considerabile asupra ocupării forţei de muncă, asupra reducerii deficitului comercial si, mai ales, asupra veniturilor bugetare.
Modernizarea marilor sisteme publice are în vedere, în primul rând, consolidarea bugetară. Aceasta înseamnă, pe de o parte, realizarea echilibrului bugetar, iar, pe de altă parte, asigurarea suportului financiar pentru funcţionarea celorlalte sisteme publice.
În ceea ce priveşte politica fiscală, ea se va derula în strânsă legătură cu administrarea fiscală. Politica fiscală trebuie să fie stabilă şi flexibilă Statul liberal optează pentru o politică de reducere şi de simplificare a fiscalităţii.
PNL si-a asumat, faţă de mediul privat, răspunderea de a promova si susţine adoptarea unui nou set de măsuri fiscale care să asigure atât un mediu stimulativ si nediscriminatoriu, cât si îmbunătăţirea transparenţei, stabilităţii si predictibilităţii politicii fiscale. În acelasi timp PNL îsi asumă responsabilitatea ca impozitarea veniturilor sa fie nuanţată prin introducerea unor sisteme de deductibilităţi care să protejeze categoriile de salariaţi cu venituri mici, dar să încurajeze, în acelasi timp, un comportament economic din partea contribuabililor.
Mediul de afaceri din România are nevoie de libertate economică şi fiscalitate prietenoasă pentru întreprinzători şi forţă de muncă, pentru angajator şi angajaţi. Filosofia finanţelor publice este, în prezent, în flagrantă contradicţie cu principiile dezvoltării economice sănătoase. România are nevoie de schimbarea fundamentală a filosofiei fiscale. În loc să acoperim găurile bugetare prin impozite tot mai mari, trebuie stimulată activitatea celor care sunt performanţi şi aşteaptă de la stat un semnal pozitiv.
Pe lângă componenta anticriză, obiectivul strategic al reformei fiscale vizează, în acelaşi timp, transformarea României într-un mediu atractiv din punct de vedere fiscal şi al prosperităţii în Uniunea Europeană. Aceasta este singura cale prin care putem accelera acumularea de capital, creşterea investiţiilor, crearea de noi locuri de muncă şi ridicarea nivelului de viaţă al românilor.
Pentru a fi asigurată această tendinţă, politica fiscală trebuie să fie însoţită de un set cuprinzător de politici după cum urmează: arhitectura instituţională trebuie să tindă către statul minimal, conformarea voluntară trebuie să crească la peste 90%, ponderea economiei fiscalizate trebuie să sporească în dauna economiei naturale şi a economiei subterane, fluxurile financiare precum şi administrarea lor trebuie integral informatizate, eficienţa politicilor publice trebuie să se amelioreze
Opţiunea noastră este îndreptată, în principal, pe reducerea impozitării directe. Atingerea obiectivelor de mai sus ar putea să permită îndeplinirea simultană a două opţiuni de politică fiscal-bugetară: pe de o parte sporirea veniturilor bugetare, ca pondere în PIB, pe de altă parte reducerea fiscalităţii, respectiv reducerea contribuţiilor de asigurări sociale cu 10 puncte procentuale, reducerea TVA la nivelul iniţial, de 19%, şi continuarea scăderii cotei unice la 10%.
Partidul Naţional Liberal îşi menţine opţiunea pentru cota unică de impozitare datorită viabilităţii soluţiei în această perioadă de tranziţie . Cota unică de impozitare a asigurat suportul fiscal al creşterii economice din perioada 2005 - 2008 şi a permis creşterea veniturilor bugetare ca pondere în PIB.
Una dintre schimbările majore de paradigmă ale statului liberal, în raport cu statul asistenţial-clientelar, va fi aceea privind rolul activ al individului, ca actor al politicilor publice. Din obiect pasiv, el va putea, la nivelul său de responsabilitate, să fie generator al acestor tipuri de politici.
Familia trebuie să devină un vector economic. Aceasta presupune, desigur, existenţa unui anumit nivel de venituri care să permită, dincolo de cheltuielile obligatorii privind întreţinerea locuinţei si subzistenţa, manifestarea unor opţiuni privind gestionarea propriului portofoliu. Forţa investiţională a sumelor mici de la cei mulţi este incomparabil mai mare decât cea a sumelor mari de la cei puţini. Individul, familia trebuie să devină în viitor o resursă investiţională considerabilă. În plus, fiind cointeresat, prin sistemul de deductibilităţi, către un anumit comportament economic, contribuabilul va solicita dovada fiscală a cheltuielilor sale, obligând la fiscalizarea activităţilor economice respective. Practic, cetăţeanul devine, într-un anumit fel, agent fiscal al statului.
Legătura familiei cu mecanismele pieţei trebuie înlesnită prin intermediul politicilor publice. Dimensiunea investiţională a politicilor publice este, probabil, cea mai importantă mutaţie pe care o presupune programul "Statul liberal - A doua modernizare a României" noua paradigmă a statului liberal, cu efecte atât în planul sustenabilităţii politicilor publice, al acumulării de resurse investiţionale dar şi în planul mentalităţilor .
Politica bugetară este, cu siguranţă, rezultatul voinţei politice, dar este si consecinţa eficienţei politicii fiscale. Cel dintâi obiectiv al politicii bugetare este legat de reducerea, ca pondere în PIB, a cheltuielilor legate de funcţionarea administraţiei centrale, atât în ceea ce priveşte bunurile şi serviciile, cât şi în ceea ce priveşte cheltuielile de personal. Această acţiune trebuie să se desfăsoare cu o preocupare constantă pentru îmbunătăţirea performanţei guvernării, ceea ce presupune auditarea prealabilă si pe parcurs a procesului de redimensionare a administraţiei centrale.
Cel de-al doilea obiectiv se referă la transparenţa şi simplificarea procedurilor care pun în contact interesul public cu cel privat, cu deosebire în ceea ce priveşte achiziţiile şi licitaţiile publice. Interferenţa dintre interesul public şi cel privat este principala zonă de proliferare a corupţiei. De aceea ea trebuie bine delimitată şi sever reglementată, optând pentru formule transparente, care apără cât mai bine interesul public şi aşează în acelaşi timp, pe poziţii de egalitate de şanse pe toţi posibilii parteneri din zona privată.
Cel de-al treilea obiectiv se referă la disciplinarea şi permanenta urmărire a cheltuielilor publice.
Menţinerea plafoanelor de cheltuieli, înlăturarea asimetriilor între începutul si sfârsitul perioadei, realizarea proiecţiilor orientative multianuale, mai ales în ceea ce priveste investiţiile, standardizarea costurilor pentru diferiţi ordonatori de credite bugetare sunt doar câteva astfel de măsuri. Si, cu siguranţă, pentru a menţine rolul activ al bugetului, trebuie asumat principiul potrivit căruia atunci când exerciţiul bugetar se încheie cu deficit, acesta nu poate fi mai mare decât volumul cheltuielilor de capital, astfel încât deficitul bugetar să fie dedicat în exclusivitate investiţiilor.
Cel de-al patrulea obiectiv se referă la eficienţa derulării investiţiilor publice şi la întărirea capacităţii de absorbţie a fondurilor europene. E limpede că statul nu dispune de expertiza necesară si nu dă dovadă de suficientă corectitudine si de operativitate în ceea ce priveste derularea proiectelor investiţionale, fie că e vorba de investiţii publice, fie că e vorba de fondurile europene.
Este necesară o opţiune curajoasă de a face apel la managementul privat, la firme cu reputaţie şi cu experienţă în plan internaţional. Instituţia proiect-managerului privat, pentru marile investiţii publice, precum şi pentru programele operaţionale europene trebuie instituită cât mai rapid pe scară largă.
Un aspect esenţial al noii paradigme oferite de programul "Statul liberal - A doua modernizare a României" îl oferă modul de gestionare a marilor sisteme publice de sănătate şi protecţie socială. În cadrul acestei noi paradigme, persoana vizată este proprietară a propriului cont de asigurări sociale. Ea nu mai este contribuitor abstract al unui sistem asupra căruia nu poate decide şi de binefacerile căruia, adesea, nu poate beneficia, ci este principalul decident. În plus, sistemul de politici publice în această nouă formulă devine resursă pentru investiţii şi o formă negociată de finanţare a politicii bugetare.
În ceea ce priveşte sistemul de pensii, trebuie să acceptăm faptul că actualul sistem, în care contribuţiile salariaţilor de azi sunt destinate acoperirii drepturilor constituite în timp ale salariaţilor de ieri, actualmente pensionari, si-a atins optimul în toamna anului 2008. Reducerea dramatică a numărului de salariaţi, transferarea către bugetul de pensii a unui număr mare de beneficiari de pensii speciale, reducerea colectărilor precum si numărul mare al recentelor pensionări anticipate fac ca sustenabilitatea sistemului de pensii să fie pusă la grea încercare. Sistemul de pensii trebuie reformat din temelii.
Potrivit noii paradigme a statului liberal, asigurarea pensiei prin redistribuire va fi înlocuită cu asigurarea pensiei prin acumulare.
Este singura soluţie care poate da echitate si sustenabilitate sistemului, care îl poate feri de arbitrariu si dă, în acelasi timp, sansa unor pensii decente. Aceasta înseamnă că fiecare persoană devine titulară a contribuţiilor sale, acestea nu mai sunt distribuite de stat în cadrul bugetului de asigurări sociale, ci sunt acumulate în contul de asigurat al persoanei respective. Nimeni altcineva decât persoana însăsi nu mai decide ce pensie va obţine, nivelul pensiei nu va mai fi la cheremul populismului electoral ori al tertipurilor legislative. Punctul de pensie va fi doar un indicator statistic si nu un apanaj guvernamental. Trecerea de la actualul sistem redistributiv, care si-a dovedit fragilitatea si care a adus pensionarilor mai degrabă umilinţe si sărăcie decât răsplata meritată după decenii de muncă, la un sistem de acumulare este rezultatul unei opţiuni politice si, în consecinţă, al unei investiţii pe care trebuie să o asume întreaga societate. Mărimea anuală a acestor transferuri către fondul de pensii depinde de perioada luată în calcul pentru operaţionalizarea lui. Realizarea sistemului de conturi personale va crea, de asemenea, surse care pot fi implicate în susţinerea proiectelor investiţionale publice si private.
Un alt pas important în ceea ce priveşte protecţia socială este mutarea centrului de greutate dinspre individ către familie.
Astfel, protecţia socială va deveni într-adevăr cuantificabilă si efectivă. În ceea ce priveste ajutoarele sociale, actualul sistem, care pune întreaga responsabilitate doar asupra statului, va trebui modificat, astfel încât, utilizând conceptul de social business, ajutoarele sociale să fie condiţionate de prestaţii specifice din partea persoanelor asistate.
Sistemul stabilit pentru pensii va fi aplicat şi în ceea ce priveşte politicile în domeniul sănătăţii.
În mod corespunzător, bugetul naţional urmează să asigure un pachet de bază (minimalj privind serviciile medicale de urgenţă, cele de prevenţie şi cele aferente programelor naţionale de sănătate, restul serviciilor medicale urmând să fie achitat de firmele de asigurări de sănătate, în baza şi în limita contului de asigurări obligatorii şi private al fiecărei persoane.
Pentru asigurarea finanţării infrastructurii se instituie o contribuţie de solidaritate plătita de angajatori. Contribuţia angajatorului se face venit la bugetul Ministerului Sănătăţii, care repartizează, în baza unor criterii unitare, fondurile aferente pachetului minimal de servicii medicale de sănătate. Restul serviciilor medicale sunt achitate de către firmele de asigurări pentru serviciile medicale executate de furnizorii autorizaţi de servicii medicale. În acest fel, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se desfiinţează, cu tot aparatul birocratic aferent.
Reforma sistemului de sănătate presupune dezvoltarea componentei de competiţie necesară asigurării calităţii şi creşterii serviciilor medicale.
Finanţarea sistemului de sănătate trebuie să ducă la asigurarea reală a accesului la servicii medicale de calitate în conformitate cu standardele internaţionale, la transparenţa si eficientizarea utilizării banului public, la atragerea personalului medical în sistemul public de sănătate.
În ceea ce priveşte sistemul de învăţământ, în viziunea PNL, punctul de plecare nu poate fi altul decât prioritatea formării unei resurse umane competitive, nu doar prin consacrarea educaţiei timpurii ci, mai ales, prin educaţia permanentă. Nici un cetăţean român nu trebuie să rămână în afara proceselor de învăţare atâta timp cât el reprezintă un potenţial lucrător activ. Aceasta înseamnă, de fapt, dezvoltarea durabilă a resursei umane.
Competitivitatea sistemului de educaţie ţine de redarea demnităţii profesorilor, nu numai în sensul standardului de viaţă dar, mai ales, în ceea ce priveste parcursul de carieră, ceea ce implică si cresterea responsabilităţii sistemului pentru pregătirea acestora.
Pentru părinţi, competitivitatea scolară a propriilor copii înseamnă un număr mai mare de drepturi dar si de responsabilităţi: pe lângă dreptul de a decide împreună cu profesorii asupra aspectelor administrative la nivelul scolii, părinţii vor fi aceia care vor putea influenţa indirect calitatea procesului didactic prin alegerea scolii care va primi astfel resursele financiare alocate elevului. Nu tipul de proprietate ori cantitatea de servicii suplimentare oferite sunt determinante în ceea ce priveste calitatea învăţării, ci calitatea profesorilor.
Într-un sistem performant se caută individualizarea rutelor de pregătire pentru elevi, care permite sporirea spaţiului pentru opţiuni profesionale şi alegeri de direcţii de pregătire, reorganizarea şi dotarea bibliotecilor şi a întregii baze de informare şi de formare profesională împreună cu organizarea educaţiei pentru valori prin reformă curriculară în cadrul unei noi politici pentru tineret.
Din punctul de vedere al interesului public, sistemul educaţional trebuie să fie un sistem sigur. Un sistem sigur înseamnă a fi depolitizat, cu nivel crescut de autonomie - fie aceasta universitară, fie legată de iniţiativele locale - descentralizat financiar si diferenţiat din punct de vedere al curriculei si mai ales predictibil din punct de vedere al sistemului de examinare. Pe de altă parte, responsabilitatea publică trebuie reflectată în controlul calităţii proceselor educaţionale si delimitarea clară a interesului public faţă de interesele grupurilor care urmăresc doar beneficii financiare. Nu în ultimul rând, un sistem sigur semnifică si garantarea procesului investiţional care va trebui să urmărească priorităţile societăţii cunoasterii, accentuând asupra dotărilor care să permită, în special la nivelul învăţământului mediu, un spectru larg de experimentare prin care să se asigure elevilor apropierea de viitoarele meserii.
Într-o societate competitivă, un accent deosebit trebuie pus pe asigurarea unui proces continuu de cunoastere. România are nevoie de mai multă inovare în scopul dezvoltării tehnologiilor autohtone, fie că este vorba despre domeniul tehnologic sau despre economie, administraţie şi cultură. Va fi nevoie de profilarea institutelor si a centrelor de performanţă, cresterea responsabilităţii universităţilor pentru cercetarea de vârf, stimularea juridică si financiară a inovaţiei dar si măsurarea performanţelor în cercetare după criterii internaţionale.
Modul prin care se vor derula politicile publice, pe lângă cele două consecinţe de o uriaşă importanţă şi anume scoaterea sistemului de pensii de sub incidenţa arbitrariului politic şi pe cel de sănătate de riscul risipei şi a marii corupţii precum şi asigurarea de resurse interne pentru finanţarea investiţiilor şi a deficitelor, are şi rolul de a scoate la iveală munca la negru, cointeresând salariaţii să aibă o situaţie cât mai clară din punct de vedere legal a biografiei lor profesionale.
Autoritatea statului se exprimă prin ordine şi eficienţă. Ea presupune existenţa unui parteneriat între stat si cetăţean. Statul respectă instituţia numită cetăţean si nu foloseste puterea pe care cetăţeanul i-a acordat-o prin procesul democratic pentru a o întoarce, apoi, împotriva acestuia. Autoritatea exclude orice formă de represiune. Puterea unei administraţii nu stă în brutalitatea sa, ci în încrederea pe care i-o acordă cetăţenii săi. O autoritate reală se sprijină pe cetăţeni, acţionează în deplinul lor folos si nu luptă împotriva lor.
Modernizarea statului trebuie realizată pe trei direcţii: reforma instituţională la nivel central şi local, în scopul realizării statului minimal şi eficient, precum şi în scopul fundamentării procesului de descentralizare şi realizare a reformei administrativ-teritoriale; reforma reglementărilor, în scopul raţionalizării şi simplificării acestora; creşterea importanţei corpului funcţionarilor publici, pentru consacrarea prestigiului acestei bresle.
SURSA: PNL
Programul Statul liberal - Cap 1 Economia - Fiscalitatea și bugetul
Programul Statul liberal - a doua modernizare a României Capitolul 1 - Economia
Capitolul 1 - Economia Fiscalitatea și bugetul
Strategia fiscal-bugetară ţine seama de constrângerile care decurg din manifestarea crizei economice dar, în acelasi timp, nu sacrifică obiectivele pe termen mediu si lung ale societăţii si economiei românesti. În perioada imediat următoare este necesară asigurarea stabilităţii macroeconomice si sustenabilitatea datoriei publice. Acestea se vor realiza prin administrarea eficientă a sistemului de venituri, ajustarea raţională si prioritizarea transparentă a cheltuielilor si prin schimbarea comportamentului administraţiei publice.
Fiscalitatea este subordonată principalului obiectiv, respectiv dezvoltarea economica. Viziunea fiscală trebuie să fie calitativa, să stimuleze initiaţiva si să răsplătească spiritul antreprenorial.
Politica fiscală trebuie să fie stabilă şi predictibilă. Stabilitatea politicii fiscale înseamnă păstrarea aceleiaşi tendinţe în ce priveşte politica fiscală. Urmărim să simplificăm şi să reducem fiscalitatea. Pentru a realiza acest lucru, politica fiscală va fi completată de un set cuprinzator de politici care se adresează următoarelor aspecte:
Primul obiectiv imediat este raţionalizarea cheltuielilor de funcţionare a administraţiei centrale, atât în ceea ce priveşte bunurile şi serviciile, cât şi în ceea ce priveşte cheltuielile de personal. Atingerea acestui obiectiv va permite îmbunătăţirea performanţei guvernării.
Al doilea obiectiv este creşterea transparenţei şi simplificarea procedurilor care pun în contact interesul public cu cel privat, în special în ce priveşte achiziţiile şi licitaţiile publice. Interferenţa dintre interesul public şi cel privat este principala zonă de proliferare a corupţiei. De aceea ea trebuie bine delimitată şi eficient reglementată, aplicând proceduri transparente, care apară cât mai bine interesul public şi aşează, în acelaşi timp, pe poziţii de egalitate de şanse pe toţi posibilii parteneri din zona privată.
Al treilea obiectiv este realizarea unui management eficient al cheltuielilor publice. Menţinerea plafoanelor de cheltuieli, înlăturarea asimetriilor între începutul şi sfârşitul anului fiscal, realizarea proiecţiilor orientative multianuale în special în ceea ce priveşte investiţiile, standardizarea costurilor pentru diferiţi ordonatori de credite bugetare, sunt doar câteva astfel de măsuri.
Se va asuma principiul potrivit căruia, atunci când exerciţiul bugetar se încheie cu deficit, el nu poate fi mai mare decât volumul cheltuielilor de capital, astfel încât deficitul bugetar să fie dedicat în exclusivitate investiţiilor.
Strategia fiscal-bugetară acoperă perioada 2011 - 2016, cu obiective asumate atât pe termen scurt (2011-2012), cât si pe termen mediu si lung (2013-2016). Această strategie reflectă viziunea PNL la problemele care nu se circumscriu doar consolidării finanţelor ţării ci se adresează si problemelor care frâneaza mediul economic. În viziunea noastră, aceste două seturi de probleme sunt interconectate, altfel spus nu poate exista un mediu economic favorabil în condiţiile unor finanţe publice precare sau sănătatea finanţelor publice nu poate fi diferită de cea a mediului economic general.
Obiectivele strategiei fiscal-bugetare sunt următoarele:
A. Pe termen scurt (2011-2012):
- cresterea colectării veniturilor bugetare;
- reducerea evaziunii fiscale.
Obiectivele politicilor financiare si fiscal-bugetare vor fi însoţite de preocuparea pentru îmbunătăţirea indicatorilor standardului de viaţă si pentru reducerea deficitelor structurale ale României.
Strategia fiscal-bugetară este corelată cu celelalte politici publice prezentate în acest program de guvernare. Strategia fiscal-bugetară are un dublu rol: pe de o parte, asigură susţinerea financiară a celorlalte politici publice, iar, pe de altă parte, realizeaza evaluarea indicatorilor de eficienţă si control al acestor politici.
Reforma fiscală. Impozite mici plătite pentru prosperitatea cetăţenilor. Planificare si stabilitate legislativă pentru mediul de afaceri.
Necesitatea implementării unei reforme fiscale este evidentă iar PNL îşi asumă răspunderea faţă de cetăţenii României de a promova şi susţine adoptarea unui nou set de măsuri fiscale care să asigure atât un mediu stimulativ şi nediscriminatoriu, cât şi îmbunătăţirea transparenţei, stabilităţii şi predictibilităţii politicii fiscale .
Mediul de afaceri din România are nevoie de libertate economică si fiscalitate prietenoasă pentru angajator şi pentru angajaţi. România are nevoie de o nouă abordare în politica fiscală. În loc să acoperim găurile bugetare prin impozite tot mai mari, trebuie să stimulăm activitatea celor care sunt performanţi şi aşteaptă de la stat un semnal pozitiv.
Problema creșterii veniturilor bugetare nu se rezolvă mărind impozitele ci îmbunătăţind administrarea și colectarea impozitelor, a taxelor și a contribuţiilor reglementate de actualele legi fiscale, concomitent cu reducerea semnificativă a evaziunii fiscale.
Totodată creșterea bazei de impozitare și raţionalizarea impozitelor și taxelor au rolul de a transforma România într-un mediu atractiv din punct de vedere fiscal, care să ducă la asigurarea resurselor necesare dezvoltării economice, la creșterea investiţiilor, precum și la menţinerea și crearea de noi locuri de muncă.
Abordarea noastră fiscală se va materializa prin adoptarea unui set de măsuri de raţionalizare a sistemului de taxe şi impozite, si prin măsuri de simplificare şi îmbunătăţire a capacităţii de administrare a veniturilor.
Opţiunea noastră este îndreptată, în principal, pe reducerea generală a impozitării, în special a impozitării directe, concomitent cu lărgirea bazei de impozitare. Atingerea acestor obiective va permite atât valorificarea potenţialului de dezvoltare a României (dublarea PIB-ului în 2016, faţă de anul 2010) și implicit cresterea veniturilor bugetare la 40% din PIB în anul 2016, cât și reducerea fiscalităţii și simplificarea sistemului fiscal.
Partidul Naţional Liberal îşi menţine opţiunea pentru cota unică de impozitare. În ce privește impozitarea veniturilor, ea va fi nuanţată prin introducerea unor sisteme de deductibilităţi care să protejeze categoriile de salariaţi cu venituri mai mici, dar să încurajeze, în acelasi timp, un comportament fiscal corect din partea contribuabililor.
Pe lângă componenţa anticriză, obiectivul strategic al reformei fiscale vizează, în acelaşi timp, transformarea României într-un mediu atractiv din punct de vedere fiscal si al prosperităţii în Uniunea Europeană. Aceasta este singura cale prin care putem accelera investiţiile şi acumularea de capital, crearea de noi locuri de muncă şi creşterea standardului de viaţă al cetăţenilor.
Măsuri de relaxare și simplificare fiscală, pentru atragerea investiţiilor străine și crearea locurilor de muncă
- Eliminarea controalelor repetate, de către toate structurile cu atribuţii de control, la acelaşi agent economic, cu excepţia celor care prezintă risc ridicat de evaziune fiscală.
- Desfiinţarea tuturor structurilor de control operativ, atât la nivel central, cât şi cele teritoriale din subordinea ANAF (Garda Financiară, Directia de Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale, etc) şi înfiinţarea unei singure structuri, cu rol operativ, de luptă împotriva fraudei fiscale la nivel central şi regional. Rolul acestei structuri va fi în principal de combatere a fraudei fiscale, lupta împotriva spălării banilor şi implicit de îmbunătăţirea supunerii la impozitare a contribuabililor
Prioritizarea transparentă a cheltuielilor publice
În viziunea liberală, reforma statului înseamna reformarea principalelor sisteme publice cu scopul de a furniza cetăţenilor servicii publice de calitate. Această reformă nu se poate face prin reducerea mecanică, nediferenţiată a cheltuielilor publice, ci prin doar prin redimensionarea rolului statului si prioritizarea transparentă a cheltuielilor bugetare. Eficienţa în cheltuirea banului public va creste prin diminuarea aparatului birocratic, începand cu desfiinţarea unor ministere, reducerea bugetelor centrale.
Economia României este înca departe de principiile pieţei libere şi ale dezvoltării economice sănatoase. În prezent, existenţa economiei românesti este construită în jurul bugetului statului, fapt ce încurajează procesul de căutare şi dobândire de rente şi împiedică spiritul antreprenorial şi căutarea profitului.
A. Reducerea aparatului birocratic se va realiza prin:
-Reducerea numărului de agenţii care autorizează, reglementează, controlează, etc. astfel încât să se respecte principiul autonomiei funcţionale sau independenţei si să se evite conflictul de interese;
-Unificarea caselor naţionale de asigurări de sănatate (Casa Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale si Autorităţii Judecătoresti, Casa Naţională de Sănătate a Ministerului Transporturilor si CNAS);
-Reorganizarea stucturilor teritoriale din subordinea ministerelor si agenţiilor guvernamentale la nivel regional;
-Reducerea aparatului prefecturilor la care se vor păstra în principal atribuţii in domeniul controlului de legalitate.
-Desfiinţarea structurilor deconcentrate în majoritatea domeniilor. Astfel, inspectoratele si direcţiile judeţene din domeniile educaţiei, sănătăţii, culturii, agriculturii etc. vor fi desfiinţate si atribuţiile lor vor fi transferate autorităţilor locale;
-Utilizarea fondului de rulment al autorităţilor publice locale numai pentru investiţii;
B . Reducerea cheltuielilor bugetare şi stoparea risipei, se vor realiza prin:
Sistemul stabilit pentru pensii va fi aplicat si în ceea ce priveste politicile în domeniul sănătăţii. În mod corespunzător, bugetul urmează să asigure un pachet minim de servicii medicale de urgenţă, restul urmând să fie achitat de firmele de asigurări de sănătate, în baza si în limita contului de asigurări al fiecărei persoane.
Fondurile de pensii si de sănătate fiind de natură contributivă voluntară, sau prin efectul legii, vor fi reconstruite ca fonduri în întregime independente de bugetul de stat si aflate în gestiunea unor instituţii de tip financiar, independente de puterea politica.
E. Combaterea întârzierii efectuării plăţilor în economie se va realiza prin:
se va realiza prin:
Dacă măsurile pe termen scurt se circumscriu cu precădere în zona politicii fiscal-bugetare și vizează toparea declinului economic și atenuarea dezechilibrelor manifestate în anii 2009-2010, măsurile pe termen mediu și lung urmăresc îmbunătăţirea mediului de afaceri, stimularea creșterii economice, menţinerea și crearea de noi locuri de muncă și consolidarea finanţelor publice.
Măsurile pe care le avem în vedere vor sprijini economia şi vor reda încrederea consumatorilor şi investitorilor, prin încurajarea rapidă a cererii din partea sectorului privat şi sporirea încrederii consumatorilor. În concluzie, avem în vedere urmatoarele aspecte:
SURSA: PNL
Capitolul 1 - Economia Fiscalitatea și bugetul
Strategia fiscal-bugetară ţine seama de constrângerile care decurg din manifestarea crizei economice dar, în acelasi timp, nu sacrifică obiectivele pe termen mediu si lung ale societăţii si economiei românesti. În perioada imediat următoare este necesară asigurarea stabilităţii macroeconomice si sustenabilitatea datoriei publice. Acestea se vor realiza prin administrarea eficientă a sistemului de venituri, ajustarea raţională si prioritizarea transparentă a cheltuielilor si prin schimbarea comportamentului administraţiei publice.
Fiscalitatea este subordonată principalului obiectiv, respectiv dezvoltarea economica. Viziunea fiscală trebuie să fie calitativa, să stimuleze initiaţiva si să răsplătească spiritul antreprenorial.
Politica fiscală trebuie să fie stabilă şi predictibilă. Stabilitatea politicii fiscale înseamnă păstrarea aceleiaşi tendinţe în ce priveşte politica fiscală. Urmărim să simplificăm şi să reducem fiscalitatea. Pentru a realiza acest lucru, politica fiscală va fi completată de un set cuprinzator de politici care se adresează următoarelor aspecte:
- a) arhitectura institutională - trebuie să tindă către statul minimal, destinat furnizării de servicii publice de calitate pentru cetăţeni şi nu asigurării şi redistribuirii de rente către clientela politică;
- b) supunerea voluntară la impozitare - creşterea ponderii economiei fiscalizate in dauna economiei naturale şi a economiei subterane;
- c) fluxurile financiare --administrarea lor se va informatiza integral astfel încât să permită creşterea eficienţei politicilor publice.
Primul obiectiv imediat este raţionalizarea cheltuielilor de funcţionare a administraţiei centrale, atât în ceea ce priveşte bunurile şi serviciile, cât şi în ceea ce priveşte cheltuielile de personal. Atingerea acestui obiectiv va permite îmbunătăţirea performanţei guvernării.
Al doilea obiectiv este creşterea transparenţei şi simplificarea procedurilor care pun în contact interesul public cu cel privat, în special în ce priveşte achiziţiile şi licitaţiile publice. Interferenţa dintre interesul public şi cel privat este principala zonă de proliferare a corupţiei. De aceea ea trebuie bine delimitată şi eficient reglementată, aplicând proceduri transparente, care apară cât mai bine interesul public şi aşează, în acelaşi timp, pe poziţii de egalitate de şanse pe toţi posibilii parteneri din zona privată.
Al treilea obiectiv este realizarea unui management eficient al cheltuielilor publice. Menţinerea plafoanelor de cheltuieli, înlăturarea asimetriilor între începutul şi sfârşitul anului fiscal, realizarea proiecţiilor orientative multianuale în special în ceea ce priveşte investiţiile, standardizarea costurilor pentru diferiţi ordonatori de credite bugetare, sunt doar câteva astfel de măsuri.
Se va asuma principiul potrivit căruia, atunci când exerciţiul bugetar se încheie cu deficit, el nu poate fi mai mare decât volumul cheltuielilor de capital, astfel încât deficitul bugetar să fie dedicat în exclusivitate investiţiilor.
Strategia fiscal-bugetară acoperă perioada 2011 - 2016, cu obiective asumate atât pe termen scurt (2011-2012), cât si pe termen mediu si lung (2013-2016). Această strategie reflectă viziunea PNL la problemele care nu se circumscriu doar consolidării finanţelor ţării ci se adresează si problemelor care frâneaza mediul economic. În viziunea noastră, aceste două seturi de probleme sunt interconectate, altfel spus nu poate exista un mediu economic favorabil în condiţiile unor finanţe publice precare sau sănătatea finanţelor publice nu poate fi diferită de cea a mediului economic general.
Obiectivele strategiei fiscal-bugetare sunt următoarele:
A. Pe termen scurt (2011-2012):
- 1. Stoparea declinului economic si reluarea cresterii economice astfel încât în anul 2012 Produsului Intern Brut real să-l depăseasca pe cel al anului 2008.
- 2. Crearea unui cadru favorabil mediului economic.
- 3. Reforma fiscală va urmări:
- cresterea colectării veniturilor bugetare;
- reducerea evaziunii fiscale.
- 4. Crearea de noi locuri de muncă .
- 5. Consolidarea fiscală, astfel încât deficitul bugetar să coboare la 3% din PIB.
- 6. Reforma bugetului public se va realiza prin: prioritizarea transparentă a cheltuielilor publice, redimensionarea rolului statului prin restructurarea administraţiei publice si eliminarea risipei si cresterea eficienţei în utilizarea banilor publici.
- 7. Bugetarea multianuală si prioritizarea investiţiilor publice la nivel national.
- 8. Eficientizarea sistemului de management si control pentru absorbţia rapidă a fondurilor europene.
- 9. Managementul responsabil al datoriei publice.
- 1. Consolidarea stabilităţii macroeconomice si reluarea cresterii economice sustenabile.
- 2. Cresterea PIB/locuitor.
- 3. Cresterea gradului de ocupare, astfel încât numărul salariaţilor din economie să depăsească 5 milioane.
- 4. Crearea condiţiilor care permit noi investiţii străine directe (ISD).
- 5. Înlăturarea piedicilor care împiedică cresterea investiţiilor în industriile din România si, pe această bază, cresterea competitivităţii industriilor românesti si, implicit, cresterea exporturilor românesti.
- 6. Cresterea gradului de utilizare a fondurilor europene alocate României.
- 7. Cresterea veniturilor bugetare, astfel încât ponderea acestora în PIB să ajungă la nivelul mediei UE, respectiv 40%, în anul 2016.
- 8. Cresterea supunerii voluntare la plata impozitelor si reducerea evaziunii fiscale.
- 9. Reforma sistemelor de pensii si sănătate.
- 10. Îndeplinirea condiţiilor care revin politicii fiscale, astfel încât România să poată adera la zona Euro la 1 ianuarie 2016.
- 11. Valorificarea calităţii de membru al României în instituţiile financiare internaţionale pentru a asigura îndeplinirea responsabilă a obligaţiilor care ne revin ca ţară si, totodată, pentru a promova interesele economice ale României.
Obiectivele politicilor financiare si fiscal-bugetare vor fi însoţite de preocuparea pentru îmbunătăţirea indicatorilor standardului de viaţă si pentru reducerea deficitelor structurale ale României.
Strategia fiscal-bugetară este corelată cu celelalte politici publice prezentate în acest program de guvernare. Strategia fiscal-bugetară are un dublu rol: pe de o parte, asigură susţinerea financiară a celorlalte politici publice, iar, pe de altă parte, realizeaza evaluarea indicatorilor de eficienţă si control al acestor politici.
Reforma fiscală. Impozite mici plătite pentru prosperitatea cetăţenilor. Planificare si stabilitate legislativă pentru mediul de afaceri.
Necesitatea implementării unei reforme fiscale este evidentă iar PNL îşi asumă răspunderea faţă de cetăţenii României de a promova şi susţine adoptarea unui nou set de măsuri fiscale care să asigure atât un mediu stimulativ şi nediscriminatoriu, cât şi îmbunătăţirea transparenţei, stabilităţii şi predictibilităţii politicii fiscale .
Mediul de afaceri din România are nevoie de libertate economică si fiscalitate prietenoasă pentru angajator şi pentru angajaţi. România are nevoie de o nouă abordare în politica fiscală. În loc să acoperim găurile bugetare prin impozite tot mai mari, trebuie să stimulăm activitatea celor care sunt performanţi şi aşteaptă de la stat un semnal pozitiv.
Problema creșterii veniturilor bugetare nu se rezolvă mărind impozitele ci îmbunătăţind administrarea și colectarea impozitelor, a taxelor și a contribuţiilor reglementate de actualele legi fiscale, concomitent cu reducerea semnificativă a evaziunii fiscale.
Totodată creșterea bazei de impozitare și raţionalizarea impozitelor și taxelor au rolul de a transforma România într-un mediu atractiv din punct de vedere fiscal, care să ducă la asigurarea resurselor necesare dezvoltării economice, la creșterea investiţiilor, precum și la menţinerea și crearea de noi locuri de muncă.
Abordarea noastră fiscală se va materializa prin adoptarea unui set de măsuri de raţionalizare a sistemului de taxe şi impozite, si prin măsuri de simplificare şi îmbunătăţire a capacităţii de administrare a veniturilor.
Opţiunea noastră este îndreptată, în principal, pe reducerea generală a impozitării, în special a impozitării directe, concomitent cu lărgirea bazei de impozitare. Atingerea acestor obiective va permite atât valorificarea potenţialului de dezvoltare a României (dublarea PIB-ului în 2016, faţă de anul 2010) și implicit cresterea veniturilor bugetare la 40% din PIB în anul 2016, cât și reducerea fiscalităţii și simplificarea sistemului fiscal.
Partidul Naţional Liberal îşi menţine opţiunea pentru cota unică de impozitare. În ce privește impozitarea veniturilor, ea va fi nuanţată prin introducerea unor sisteme de deductibilităţi care să protejeze categoriile de salariaţi cu venituri mai mici, dar să încurajeze, în acelasi timp, un comportament fiscal corect din partea contribuabililor.
Pe lângă componenţa anticriză, obiectivul strategic al reformei fiscale vizează, în acelaşi timp, transformarea României într-un mediu atractiv din punct de vedere fiscal si al prosperităţii în Uniunea Europeană. Aceasta este singura cale prin care putem accelera investiţiile şi acumularea de capital, crearea de noi locuri de muncă şi creşterea standardului de viaţă al cetăţenilor.
Măsuri de relaxare și simplificare fiscală, pentru atragerea investiţiilor străine și crearea locurilor de muncă
- 1. Menţinerea sistemului cotei unice pentru impozitarea veniturilor şi profitului şi reducerea valori acesteia până la 10%. Introducerea unor sisteme de deductibilităţi pentru: primele plătite către fondurile de pensii, asigurări private de sănătate, cheltuieli efectuate cu studiile profesionale, cheltuieli cu asigurarea locuinţei, reabilitare termica a locuinţei, cheltuieli cu dobânzile plătite pentru credite ipotecare contractate pentru o singură locuinţă etc, care să protejeze categoriile de salariaţi cu venituri mai mici dar să încurajeze, în acelaşi timp, un comportament fiscal corect din partea contribuabililor
- 2. Reducerea contribuţiilor de asigurări sociale (în prezent printre cele mai ridicate din UE) cu 10 puncte procentuale, pentru a diminua munca „la negru" si pentru a stimula cresterea gradului de ocupare.
- 3. Reducerea integrală a cotelor de contribuţii sociale pentru întreaga perioadă a anilor 2010-2011, pentru angajatorii care creează locuri de muncă si angajează persoane aflate de peste trei luni în somaj. În anul 2012 reducerea cotelor de contribuţii sociale se va situa la un nivel de 50%.
- 4. Abrogarea impozitului minim.
- 5. Reintroducerea impozitului de 3% asupra cifrei de afaceri pentru IMM-uri.
- 6. Reducerea cotei standard TVA la nivelul iniţial de 19% pentru a menţine competitivitatea economiei românesti in U.E.
- 7. Reducerea TVA pentru construcţiile si tranzacţiile de locuinţe noi la 5%, pentru stimularea industriei construcţiilor si a pieţei imobiliare.
- 8 . Plafonarea contribuţiilor sociale pentru profesiile liberale la nivelul a 5 salarii medii brute pe economie
- 9. Reanalizarea si reasezarea redevenţelor si taxelor de concesiune, pentru a creste veniturile statului din aceste surse.
- 10. Reducerea numărului de taxe si impozite astfel încât să se diminueze pierderea socială generată de acestea.
- 11. Stoparea practicii ca diverse autorităţi ale statului, altele decât Ministerul Finanţelor Publice, să introducă si să administreze diverse categorii de taxe.
- 1) Introducerea unor bonificaţii de 5% din valoarea obligaţiilor fiscale pentru contribuabilii care îsi plătesc impozitele si taxele înainte de termen.
- 2) Reducerea majorărilor de întarziere la plata obligaţiilor fiscale, către Bugetul General Consolidat la 0,02% pe zi, concomitent cu dublarea sancţiunilor (contravenţionale, penale si penalităţilor) prevăzute de actuala legislaţie pentru evaziune fiscală si contrabandă.
- 3) Consolidarea capacităţii operaţionale si administrative a sistemelor IT si de comunicaţii pentru toate structurile centrale si teritoriale ale ANAF (administrare fiscală, vamă, garda financiara).
- 4) Modernizarea şi simplificarea procedurilor de declarare şi plata a obligaţiilor fiscale, cu precădere pe cale electronică.
- 5) Creşterea calităţii actului de inspecţie fiscală, prin elaborarea unor ghiduri de inspecţie fiscală, care să reglementeze interpretarea şi aplicarea unitară a legislaţiei fiscale.
- 6) Reforma structurilor de control operativ şi inspecţie fiscală din subordinea ANAF (inspecţie fiscală, garda financiară, antifraudă şi supraveghere vamală), eliminând suprapunerile în verificarea contribuabililor precum şi interpretarea şi aplicarea diferita a legislaţiei fiscale va urmări:
- Eliminarea controalelor repetate, de către toate structurile cu atribuţii de control, la acelaşi agent economic, cu excepţia celor care prezintă risc ridicat de evaziune fiscală.
- Desfiinţarea tuturor structurilor de control operativ, atât la nivel central, cât şi cele teritoriale din subordinea ANAF (Garda Financiară, Directia de Supraveghere Accize şi Operaţiuni Vamale, etc) şi înfiinţarea unei singure structuri, cu rol operativ, de luptă împotriva fraudei fiscale la nivel central şi regional. Rolul acestei structuri va fi în principal de combatere a fraudei fiscale, lupta împotriva spălării banilor şi implicit de îmbunătăţirea supunerii la impozitare a contribuabililor
- 7) Utilizarea brigăzilor multilaterale de control din statele UE în ceea ce priveste tranzacţiile intracomunitare cu bunuri si servicii;
- 8) Utilizarea unor echipe internaţionale, specializate în control vamal în zonele de risc de la frontiera României cu ţări nemembre ale Uniunii Europene;
- 9) Adoptarea legislaţiei care să stimuleze utilizarea tranzacţiilor electronice si reducerea semnificativă a operaţiunilor cu numerar, măsura ce va avea ca efect imediat cresterea veniturilor impozabile ale contribuabililor.
- 1. Elaborarea unui nou act normativ privind colectarea unificată a impozitului pe salarii şi a contribuţiilor sociale (CAS, CASS, şomaj, fond de risc) şi implementarea Declaraţiei Unice;
- 2. Finanţarea proiectelor de cercetare de care pot beneficia IMM-urile;
- 3. Încurajarea apariţiei de noi instituţii financiare, nonbancare, în condiţiile unei pieţe atent
- reglementate;
- 4. Listarea Fondului Proprietatea, precum şi prin listarea şi vânzarea acţiunilor (inclusiv cele minoritare)
- deţinute de stat la societăţi (companii) comerciale şi naţionale.
- 5. Creşterea capitalizării Fondului de Garantare pentru Intreprinderi Mici şi Mijlocii pentru a acorda
- garanţii IMM-urilor pentru asigurarea fondurilor financiare cu diferite destinaţii, cum ar fi: pentru export, pentru cofinanţarea proiectelor cu finanţare europeană, obiective de investiţii etc.
- 6. Promovarea unui sistem de stimulente pentru export (asigurarea exportului, acordarea de credite
- cu dobânda bonificată etc.) de către EXIMBANK;
- 7. Simplificarea şi asigurarea stabilităţii legislative pentru mediul de afaceri (Codul fiscal şi Codul de
- Procedură Fiscală);
Prioritizarea transparentă a cheltuielilor publice
În viziunea liberală, reforma statului înseamna reformarea principalelor sisteme publice cu scopul de a furniza cetăţenilor servicii publice de calitate. Această reformă nu se poate face prin reducerea mecanică, nediferenţiată a cheltuielilor publice, ci prin doar prin redimensionarea rolului statului si prioritizarea transparentă a cheltuielilor bugetare. Eficienţa în cheltuirea banului public va creste prin diminuarea aparatului birocratic, începand cu desfiinţarea unor ministere, reducerea bugetelor centrale.
Economia României este înca departe de principiile pieţei libere şi ale dezvoltării economice sănatoase. În prezent, existenţa economiei românesti este construită în jurul bugetului statului, fapt ce încurajează procesul de căutare şi dobândire de rente şi împiedică spiritul antreprenorial şi căutarea profitului.
A. Reducerea aparatului birocratic se va realiza prin:
- 1) Restructurarea administraţiei publice centrale la dimensiunile unei birocraţii strict necesare unei economii de piaţă corect reglementată, se va realiza prin:
-Reducerea numărului de agenţii care autorizează, reglementează, controlează, etc. astfel încât să se respecte principiul autonomiei funcţionale sau independenţei si să se evite conflictul de interese;
-Unificarea caselor naţionale de asigurări de sănatate (Casa Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale si Autorităţii Judecătoresti, Casa Naţională de Sănătate a Ministerului Transporturilor si CNAS);
-Reorganizarea stucturilor teritoriale din subordinea ministerelor si agenţiilor guvernamentale la nivel regional;
-Reducerea aparatului prefecturilor la care se vor păstra în principal atribuţii in domeniul controlului de legalitate.
- 2) Restructurarea administraţiei publice locale
-Desfiinţarea structurilor deconcentrate în majoritatea domeniilor. Astfel, inspectoratele si direcţiile judeţene din domeniile educaţiei, sănătăţii, culturii, agriculturii etc. vor fi desfiinţate si atribuţiile lor vor fi transferate autorităţilor locale;
-Utilizarea fondului de rulment al autorităţilor publice locale numai pentru investiţii;
B . Reducerea cheltuielilor bugetare şi stoparea risipei, se vor realiza prin:
- 1) Prioritizarea în mod transparent a cheltuielilor publice;
- 2) Elaborarea de bugete multianuale care vor defini proiectele de investiţii publice cu finanţare este multianuală;
- 3) Controlul cheltuielilor publice inclusiv printr-o reglementare care să asigure transparenţa utilizării banilor în lucrările publice, pe toată durata derulării acestora (de la atribuire şi până la finalizare);
- 4) Introducerea standardelor de cost şi calitate şi a normativelor de personal în domeniul public şi privat al statului;
- 5) Reducerea raţională a cheltuielilor prevăzute în legea bugetară cu: achiziţii de imobile, dotări independente, elaborarea studiilor de prefezabilitate şi de fezabilitate, deplasări, detaşări, transferuri;
- 6) Reducerea raţională a cheltuielilor prevăzute în bugetul de stat cu bunuri şi servicii (protocol, carburanţi, poşta, telecomunicaţii);
- 7) Instituirea obligativităţii ca instituţiile publice centrale să elaboreze proiectele de investiţii cu respectarea cerinţelor aplicabile proiectelor finanţate din fondurile europene, cuprinzând în finanţarea acestora, în mod obligatoriu, şi o cota parte de finanţare europeană;
- 8) Asigurarea unui proces de licitaţii transparent prin constituirea unui organism guvernamental pentru achiziţii publice, în scopul realizarii achiziţiilor pentru toate instituţiile publice centrale şi toate structurile din subordine sau în coordonare (această măsură poate avea ca efect reducerea cu aproximativ 30% a cheltuielilor la nivelului bugetului consolidat);
- 9) Plata prin instrumente bancare a pensiilor în mediul urban, pentru reducerea cheltuielilor poştale;
- 10) Modificarea cadrului legislativ referitor la achiziţiile publice pentru: facilitarea semnării contractelor de achiziţii publice, cresterea responsabilităţii autorităţilor contractante, eliminarea ofertelor sub/supraevaluate, clarificarea definirii modului în care se pot modifica contractele de achiziţii;
- 11) Managementul coerent al datoriei publice, astfel încât efortul de plată a serviciului datoriei să nu devină o frână în dezvoltarea economică.
- 1. Scoaterea din sfera de cuprindere bugetară a unor instituţii de autorizare si certificare, cu păstrarea acestora sub controlul autorităţilor de reglementare.
- 2. Crearea Camerelor agricole si transferarea atributiilor specifice ale statului catre acestea.
- 3. Stimularea iniţiativei private în domenii precum educaţia, sănătatea, cercetarea.
- 4. Vânzarea participaţiilor minoritare ale statului deţinute de toate agenţiile, oficiile si alte instituţii ale administraţiei publice centrale si locale.
- 5. Utilizarea în cât mai mare măsura a parteneriatului public-privat (PPP), fără ca acest lucru să pericliteze echilibrul bugetar.
- 6. Restructurarea si continuarea privatizării companiilor si societăţilor naţionale care înregistrează pierderi, precum si a agenţiilor asa zise "autofinanţate" aflate în proprietatea sau în autoritatea statului.
Sistemul stabilit pentru pensii va fi aplicat si în ceea ce priveste politicile în domeniul sănătăţii. În mod corespunzător, bugetul urmează să asigure un pachet minim de servicii medicale de urgenţă, restul urmând să fie achitat de firmele de asigurări de sănătate, în baza si în limita contului de asigurări al fiecărei persoane.
Fondurile de pensii si de sănătate fiind de natură contributivă voluntară, sau prin efectul legii, vor fi reconstruite ca fonduri în întregime independente de bugetul de stat si aflate în gestiunea unor instituţii de tip financiar, independente de puterea politica.
E. Combaterea întârzierii efectuării plăţilor în economie se va realiza prin:
- Accelerarea plăţilor publice datorate tuturor operatorilor economici. Aplicarea ca regulă generală plata în termen de 30 de zile (conform angajamentului din cuprinsul "SmallBusiness Act" - SBAE si modificărilor aduse de Comisia Europeana Directivei 2000/35/EC privind combaterea întârzierii la plată in tranzacţiile comerciale);
- Autorităţile publice vor trebui să îsi plăteasca facturile, ca regulă generală, în termen de 30 de
- zile - sau să achite o compensaţie forfetară echivalentă cu 5% din suma datorată, la care se va
- adaugă dobânda;
- Operatorii economici vor avea dreptul de a pretinde atât plata dobânzii de întârziere, cât și
- rambursarea costurilor de recuperare.
se va realiza prin:
- externalizarea unor funcţii atribuite în prezent administraţiei publice centrale, în baza prevederilor actelor normative europene (ex:administrarea cererilor de propuneri lansate în cadrul programelor operaţionale, funcţia de plată);
- asigurarea transferului de fonduri în mod direct, de la nivel central către contractori, evitând astfel un circuit financiar prelungit;
- acordarea avansului pentru IMM-uri si autorităţi publice locale se va realiza făra obligaţia prezentării garanţiei de avans, dar cu obligaţia efectuării plăţilor din contul de avans doar pentru facturi aferente proiectului aprobat;
- verificările cheltuielilor pentru proiectele publice se vor realiza după efectuarea integrală a plăţilor, asigurând astfel un rulaj ridicat al fondurilor publice;
- fondurile europene se vor derula fie prin trezoreria statului, fie prin bănci comerciale (la dobânda de piaţă);
- realizarea de analize economico-financiare pentru proiectele publice de investiţii si acordarea contribuţiei bugetului de stat, în completare, în funcţie de capacitatea de cofinanţare a beneficiarului final;
- depolitizarea instituţiilor implicate în absorbţia fondurilor provenite de la Uniunea Europeană.
Dacă măsurile pe termen scurt se circumscriu cu precădere în zona politicii fiscal-bugetare și vizează toparea declinului economic și atenuarea dezechilibrelor manifestate în anii 2009-2010, măsurile pe termen mediu și lung urmăresc îmbunătăţirea mediului de afaceri, stimularea creșterii economice, menţinerea și crearea de noi locuri de muncă și consolidarea finanţelor publice.
Măsurile pe care le avem în vedere vor sprijini economia şi vor reda încrederea consumatorilor şi investitorilor, prin încurajarea rapidă a cererii din partea sectorului privat şi sporirea încrederii consumatorilor. În concluzie, avem în vedere urmatoarele aspecte:
- redresarea economică prin stimularea investiţiilor private în economie, prioritizarea cheltuielilor publice pentru a furniza servicii publice de calitate cetăţenilor si cresterea, pe baze sustenabile, a consumului populaţiei;
- reducerea costurilor cu forţa de muncă în vederea încurăjării producţiei si ocupării forţei de muncă prin reducerea cotelor contribuţiilor sociale totale;
- un ajutor în stoparea pierderii locurilor de muncă si apoi un ajutor acordat persoanelor pentru a reveni rapid pe piaţa muncii si a evita şomajul pe termen lung;
- crearea unui sistem fiscal-bugetar care să lase mai multe multe resurse la dispoziţia consumatorilor şi a producătorilor, care să stimuleze munca, economisirea şi căutarea profitului şi care să reducă semnificativ stimulentele pentru corupţie, prin reducerea puterii discreţionare a statului în economie şi societate.
SURSA: PNL
Programul Statul liberal - Capitolul 2 - Administrația și afacerile interne
Programul Statul liberal - a doua modernizare a României Capitolul 2 - Administrația și afacerile interneModul de organizare și funcţionare, de la nivelul său cel mai înalt - Guvernul - și până la ultima verigă a administraţiei publice locale, nu mai răspunde neceșităţilor societăţii românesti, stare de fapt care conduce, la impoșibilitatea așigurării celor două funcţii primordiale ale administraţiei publice: executarea în concret și organizarea aplicării legii, precum și prestarea serviciilor publice către cetăţeni.
Pentru a-și îndeplini funcţiile sale esenţiale, administraţia publică trebuie să se afle într-un permanent proces de modernizare, care implică nu doar un set minimal de obiective formulate în scopul descentralizării și perfecţionării resursei umane sau al procedurilor, ci o transformare majoră dintr-o structură orientată spre șine într-una orientată spre interesul cetăţeanului.
PNL conșideră că principiile fondatoare ale reformării administraţiei publice sunt: principiul legalităţii, principiul separaţiei puterilor, principiile democraţiei și descentralizării puterii, principiul autonomiei locale corelat cu cel al subșidiarităţii, principiul răspunderii individuale, principiul eficienţei și economicităţii și, nu în ultimul rând, principiul continuităţii procesului de reformă. PNL își exprimă punctul de vedere că aceste principii au valoare dacă se regăsesc în integralitatea lor și șimultan în toate acţiunile decidenţilor de la toate nivelele, inclușiv cel politic. Totodată PNL este adeptul stabilirii limitelor pentru numirile politice în administraţie plecând de la cele două priorităţi ale societăţii: satisfacerea interesului public și nevoia implementării politicilor publice aparţinând majorităţii politice exprimate prin vot.
PNL conșideră că obiectivele generale pentru reformarea administraţiei publice în România sunt:
1. Redimenșionarea Guvernului care să răspundă neceșităţii unui proces decizional rapid și fundamentat. Structura sa organizatorică se va crea în funcţie de priorităţile perioadei de guvernare, iar numărul de portofolii va fi redus la domeniile în care politicile publice vor avea relevanţă bugetară sau decizională semnificativă. Conducerea va fi așigurată de un prim ministru secondat de un viceprim-ministru, care se va ocupa și de relaţia cu Parlamentul;
2 . Diminuarea semnificativă a agenţiilor şi autorităţilor aflate în subordinea sau coordonarea Guvernului şi ministerelor în scopul cresterii transparenţei decizionale și bugetare. Reducerea numărului de agenţii trebuie să se facă urmărind, pe de o parte, tipul de activitate pe care o prestează (de autorizare, de reglementare, de control etc.) iar pe de altă parte respectând principiul autonomiei funcţionale sau independenţei și evitarea conflictului de interese. Un accent special trebuie pus pe reforma structurilor de control și inspecţie fiscală (inspecţie fiscală, gardă financiară, anti-fraudă și supraveghere vamală), eliminând suprapunerile în verificarea contribuabililor;
În ceea ce priveşte descentralizarea administrativă şi financiară PNL consideră că descentralizarea rămâne unul dintre pilonii reformei administraţiei, astfel încât prin descentralizare cetăţeanul să primească servicii publice mai complete, diverse, de mai bună calitate, la costuri mai mici și acceșibile tuturor. Acest proces trebuie să fie realizat numai prin delegarea de competenţe însoţite de așigurarea resurselor financiare adecvate.
Procesul descentralizării trebuie să așigure întreaga paletă de servicii publice pentru comunităţile locale, să rezolve probleme financiare specifice șistemelor de sănătate, educaţie, așigurări sociale, poliţie, infrastructură la nivel local, agricultură și dezvoltare rurală în contextul regândirii funcţionării întregului șistem administrativ.
Descentralizarea trebuie să conducă la creșterea responsabilităţii autorităţilor în faţa comunităţilor locale pe care le reprezintă, în contextul apărării interesului public și aplicării politicilor publice. Descentralizarea trebuie făcută diferenţiat, în funcţie de capacitatea administrativă.
Descentralizarea decizională și financiară trebuie fundamentată pe baza unui audit de șistem. Este obligatoriu ca procesul de transfer treptat al deciziei de la nivel central la nivel local, să fie concomitent cu transferul sumelor necesare susţinerii acestui proces. Se va urmări ca descentralizarea bugetară să se facă astfel încât autorităţile centrale să devină autorităţi de reglementare și control în domeniul lor de activitate, restul atributelor fiind transferate către autorităţile locale, judeţene și regionale, după caz.
Cele două mari verticale pe care PNL le conșideră prioritare pentru realizarea descentralizării sunt transferul complet și definitiv al unor atribuţii către administraţiile locale și schimbarea filozofiei bugetare în domeniul redistribuirii sumelor provenite din taxele și impozitele locale.
3. Transferul definitiv al unor atribuţii de la nivel central către autorităţile administraţiei publice locale astfel încât să se realizeze:
Una dintre cele mai mari provocări pentru România o reprezintă punerea în operă a reformei administrativ-teritoriale care să răspundă neceșităţilor actuale în direcţia dezvoltării României ca stat membru al Uniunii Europene.
PNL conșideră absolut necesară regândirea structurii teritoriale a Statului Român, care ar urma să se materializeze în apariţia unor noi unităţi administrative-teritoriale: regiunile. Apariţia regiunilor vor pune în opera principiul descentralizării administrative, prin crearea unor unităţi administrativ teritoriale de dimenșiuni mai mari sub aspect teritorial și demografic, având o capacitate sporită în gestionarea problemelor cetăţenilor.
Apariţia acestor noi unităţi administrative-teritoriale au ca filosofie de bază transferul unor atribuţii de la nivel central către nivelul regiunilor, aceste structuri administrative fiind compatibile cu cele existente în statele membre ale Uniunii Europene.
Partidul Naţional Liberal susţine ideea regionalizării României, a instituirii unităţilor administrativ teritoriale compatibile cu cele la nivel european. Conșiderăm necesar ca un astfel de proiect trebuie sa fie unul serios și care să implice dezbateri în mediul academic, politic, în miss media și în cadrul societăţii civile.
Regionalizarea României, în viziunea Partidului Naţional Liberal, trebuie să aibă la bază principiile europene în materie, descentralizarea administrativă și respectarea statutului de stat naţional, suveran și independent, unitar și indivizibil.
În concepţia PNL, obiectivele generale urmărite prin implementarea proiectului privind reîmpărţirea administrativ-teritorială sunt:
Regiunile nou create ar urma să cuprindă 2-4 judeţe, ceea ce înseamnă 15-20 de regiuni. La conturarea regiunilor se vor avea în vedere zonele istorice dar și aspecte de ordin economic și social. Regiunile vor fi conduse de către un Conșiliu Regional, în calitate de autoritate deliberativă și de o Comișie, condusă de un Presedinte, în calitate de autoritate executivă.
Reîmpărţirea administrativ-teritorială se referă la descentralizarea regională care presupune crearea unor noi colectivităţi teritoriale la un nivel superior celui al actualelor judeţe, calificate ca regiuni. Regiunea capătă, astfel, o expreșie instituţională specifică, care se caracterizează prin aplicarea unui regim general al colectivităţilor teritoriale. Ea formează, deci, o nouă categorie de colectivităţi teritoriale, ce au aceeași natură juridică cu cea a colectivităţilor teritoriale existente, dar care se distinge printr-un teritoriu mai larg și incluzându-le pe acestea din urmă și prin competenţele lor, care au o vocaţie esenţial economică sau orientate către dezvoltare.
Reîmpărţirea administrativ-teritorială a României, prin crearea regiunilor, are la bază transferul unor atribuţii de la nivel central la nivel regional.
6. Transferul treptat a unor atribuţii de la nivel central la nivelul regiunilor, în vederea așigurării coerenţei politicilor regionale și crearea unor unităţi administrativ-teritoriale pe model european, în cea de a doua etapă.
Politicile care pot fi transferate de la nivelul administraţiei centrale către regiuni sunt:
Reforma reglementărilor urmăreste demararea unui amplu proces de reducere a masei legislative, reevaluarea fiecărui sector legislativ, stabilitatea legislativă, prin diminuarea numărului de schimbări și recurgerea șistematică la instituţia „republicării". În același timp este necesară consacrarea legislaţiei de evaluare ex-ante și extinderea evaluărilor ex-post, care să permită atât fundamentarea legislaţiei cât și cuantificarea rezultatelor. Reducerea poverii administrative asupra cetăţenilor trebuie să fie un obiectiv central, pentru care introducerea metodei costului standard va duce la creșterea eficienţei actului administrativ.
Transparenţa rămâne un obiectiv prioritar care trebuie asociat cu facilitarea interacţiunii dintre sectorul economic și administraţia publică centrală prin promovarea legislaţiei lobby-ului. De asemenea, trebuie crescute eforturile pentru așigurarea acceșibilităţii la informaţia juridică a tuturor categoriilor de persoane interesate.
În ceea ce priveste reforma reglementărilor, PNL conșideră că principiile de bază ale acestei reforme, care vor așigura eficienţa, corecta fundamentare și consecvenţa actelor normative și a politicilor publice sunt: proporţionalitatea, responsabilitatea și transparenţa.
Atingerea obiectivului cu privire la reforma reglementărilor are în vedere:
7. Întărirea legislaţiei cu privire la evaluarea ex-ante a politicilor publice și a actelor normative în
scopul obligativităţii de conformare la regulile europene, care se referă la evaluarea impactului reglementărilor din punct de vedere social, economic, al mediului de afaceri, bugetului, mediului înconjurător precum și asupra legislaţiei interne și comunitare;
8. Reducerea costurilor administrative pentru mediul de afaceri și cetăţeni, prin promovarea reglementărilor referitoare la adoptarea modelului costului standard (în special pentru domeniul fiscal și cel al sănătăţii). Identificarea și cuantificarea costurilor standard reprezintă calea reală spre aflarea și reducerea costurilor administrative nete (obligaţii de informare sau raportare către autorităţi publice și nu numai) pe care le suportă contribuabilii. Nu stabilirea unor normative, precum standardele de cost care au ca scop limitarea cheltuielilor, ci, mai ales, evaluarea costurilor permite creșterea eficienţei actului administrativ și duce la reducerea impactul negativ asupra firmelor din punct de vedere al productivităţii;
9. Facilitarea interacţiunii dintre sectorul economic și administraţia publică centrală prin promovarea legislaţiei lobby-ului și prin consultarea directă, inclușiv prin mecanismul de colaborare tehnică anterior elaborării reglementărilor. Consultările trebuie să aibă în vedere: identificarea avizelor/ autorizaţiilor/permiselor/licenţelor emise la nivel central și identificarea celor mai împovărătoare proceduri pe domenii și instituţii responsabile; evaluarea percepţiei mediului de afaceri cu privire la procedurile administrative; evaluarea cadrului legal și a poziţiei instituţiilor responsabile de cadrul de reglementare cu tangenţă asupra mediului de afaceri; analiza procedurilor administrative (suprapuneri, cerinţe disproporţionate în raport cu obiectivele propuse); șimplificarea/eliminarea procedurilor administrative cu impactul cel mai împovărător asupra mediului de afaceri; creșterea capacităţii de evaluare și monitorizare a impactului barierelor administrative asupra mediului de afaceri, în special asupra IMM-urilor, microîntreprinderilor și profeșiilor liberale;
10. Simplificarea legislaţiei naţionale, cerinţă evidenţiată în mod repetat după aderarea la UE, trebuie realizată cu scopul de a facilita identificarea, înţelegerea, interpretarea și aplicarea rapidă și corectă a actelor normative. Este nevoie de așigurarea acceșibilităţii la informaţia juridică a tuturor categoriilor de persoane interesate. De aceea șimplificarea legislativă trebuie să se orienteze către: reducerea semnificativă a masei legislative, asanarea legislaţiei active prin reevaluarea fiecărui sector legislativ, stabilitatea legislativă prin diminuarea numărului de schimbări și recurgerea șistematică la instituţia „republicării", combaterea supra-reglementării, așigurarea unităţii în cadrul actelor normative ce privesc aceleași domenii ale legislaţiei active. Totuși este nevoie ca șimplificarea legislativă să aibă în vedere conservarea elementelor de tradiţie, specifice șistemului românesc de drept, în ceea ce priveste regulile ce stau la baza creării sale. Un element de referinţă în șimplificarea legislaţiei naţionale rămâne calitatea transpunerii reglementărilor comunitare;
Un aspect particular în materia reformei reglementărilor în administraţia publică o constituie problematica legislaţiei privind organizarea și funcţionarea administraţiei publice locale. Partidul Naţional Liberal susţine ideea unei ample modificări legislative pe această temă, în vederea clarificării și corectării unor acte normative în baza unor valori și idei foarte clare: responsabilitatea individuală, reprezentarea directă, codificarea legislaţiei.
Al treilea obiectiv strategic îl reprezintă: Creşterea performanţelor corpului funcţionarilor publici în scopul consacrării statutului acestei bresle;
În viziunea PNL atingerea acestui obiectiv implică o crestere a calităţii corpului funcţionarilor publici prin introducerea criteriilor de performanţă șimultan cu eliminarea preșiunilor politice, în special asupra înalţilor funcţionari publici. Pe de altă parte schimbarea paradigmei funcţionării administraţiei publice implică nu numai standarde mai clare și redimenșionarea numărului de lucrători în administraţia publică ci și reorientarea activităţii acestora de pe controlul ex-ante la controlul ex-post. Astfel, se va echilibra balanţa dintre pregătirea legislaţiei și evaluarea rezultatelor implementării acesteia, activitate care în România practic nu se există.
Atingerea obiectivului cu privire la Creşterea performanţelor corpului funcţionarilor publici are în vedere:
11. Reformarea corpului înalţilor funcţionari publici prin impunerea unor criterii foarte stricte de profeșionalism;
12 . Introducerea unor metode moderne de management al resurselor umane începând de la
selecţie, evaluare şi promovare, șimultan cu ajustarea curriculei univerșitare în scopul adaptării acesteia la cerinţele posturilor din administraţie;
13 . Reducerea numărului de angajaţi din sectorul public prin transferul a cât mai multe activităţi
spre sectorul privat şi spre cel neguvernamental;
14 . Introducerea standardelor de cost în administraţia publică;
15 . Reformarea șistemului de pregătire profeșională pentru funcţionarii publici, șimultan
cu ajustarea curriculei univerșitare în scopul adaptării acesteia la cerinţele posturilor din administraţie;
16 . Reforma evaluării performanţelor funcţionarilor publici;
17 . Regândirea concursurilor pentru a așigura transparenţa şi obiectivitatea atât în ceea ce priveşte
accesul în corpul funcţionarilor publici cât şi avansarea în cadrul acestuia.
Afaceri interne
Domeniul afacerilor interne este dintre cele mai importante componente ale funcţionării unui stat de drept și presupune prestarea unui serviciu public de bază către populaţie care trebuie să aibă ca finalitate așigurarea securităţii și șiguranţei cetăţeanului.
Securitatea presupune trei niveluri de abordare - nivelul naţional, nivelul societăţii și cel al individului. În viziunea liberală, nivelul individual prevalează, iar nivelele colective de abordare contează în măsura în care răspund nevoilor cetăţeanului, contribuabil și titular al suveranităţii naţionale. Securitatea trebuie privită din mai multe perspective luând în conșiderare atât dimenșiunile militară, politică, economică, socială și a mediului cât și noile dimenșiuni moderne de securitate energetică, cibernetică, a așigurării infrastructurii critice, a apei sau cea alimentară.
Traficul de droguri, traficul de arme, traficul de persoane, criminalitatea organizată și tâlhăriile și atacurile cu mână armată reprezintă infracţiuni grave ce ameninţă fundamental șiguranţa cetăţeanului lupta împotriva acestora fiind provocări la care instituţiile statului trebuie să răspundă.
Cetăţeanul, contribuabil și purtător al suveranităţii naţionale trebuie să fie principalul beneficiar al activităţii desfăsurate în domeniul afacerilor interne.
În acest sens, PNL consideră că obiectivele generale pentru reformarea activităţii în acest domeniu sunt:
Obiective generale:
Vor fi adoptate măsuri de utilizare într-un mod eficient și sustenabil a resurselor financiare și umane existente, punându-se accent deosebit pe implementarea unor proceduri și standarde operaţionale, în scopul prestării către populaţie a unor servicii la standarde europene.
În vederea asigurării unui climat social propice apărării libertăţilor individului, a proprietăţii și a celorlaltor drepturi ale acestuia, se va acţiona în principal pentru:
Șiguranţa individuală acasă, pe stradă, la locul de muncă și oriunde trăieste sau călătoreste în lume este preocuparea fundamentală a politicii externe, de securitate și apărare. Perspectiva liberală conșidera ca o responsabilitate fundamentala a statului apărarea libertăţii individului, a proprietarii, respectarea tuturor celorlalte drepturi ale sale.
SURSA: PNL
Pentru a-și îndeplini funcţiile sale esenţiale, administraţia publică trebuie să se afle într-un permanent proces de modernizare, care implică nu doar un set minimal de obiective formulate în scopul descentralizării și perfecţionării resursei umane sau al procedurilor, ci o transformare majoră dintr-o structură orientată spre șine într-una orientată spre interesul cetăţeanului.
PNL conșideră că principiile fondatoare ale reformării administraţiei publice sunt: principiul legalităţii, principiul separaţiei puterilor, principiile democraţiei și descentralizării puterii, principiul autonomiei locale corelat cu cel al subșidiarităţii, principiul răspunderii individuale, principiul eficienţei și economicităţii și, nu în ultimul rând, principiul continuităţii procesului de reformă. PNL își exprimă punctul de vedere că aceste principii au valoare dacă se regăsesc în integralitatea lor și șimultan în toate acţiunile decidenţilor de la toate nivelele, inclușiv cel politic. Totodată PNL este adeptul stabilirii limitelor pentru numirile politice în administraţie plecând de la cele două priorităţi ale societăţii: satisfacerea interesului public și nevoia implementării politicilor publice aparţinând majorităţii politice exprimate prin vot.
PNL conșideră că obiectivele generale pentru reformarea administraţiei publice în România sunt:
- Reforma instituţională la nivel central şi local în scopul fundamentării procesului descentralizării şi realizarea unei reforme administrativ-teritoriale;
- Reforma reglementărilor în scopul raţionalizării şi șimplificării acestora;
- Creşterea performanţelor corpului funcţionarilor publici în scopul consacrării statutului acestei bresle.
1. Redimenșionarea Guvernului care să răspundă neceșităţii unui proces decizional rapid și fundamentat. Structura sa organizatorică se va crea în funcţie de priorităţile perioadei de guvernare, iar numărul de portofolii va fi redus la domeniile în care politicile publice vor avea relevanţă bugetară sau decizională semnificativă. Conducerea va fi așigurată de un prim ministru secondat de un viceprim-ministru, care se va ocupa și de relaţia cu Parlamentul;
2 . Diminuarea semnificativă a agenţiilor şi autorităţilor aflate în subordinea sau coordonarea Guvernului şi ministerelor în scopul cresterii transparenţei decizionale și bugetare. Reducerea numărului de agenţii trebuie să se facă urmărind, pe de o parte, tipul de activitate pe care o prestează (de autorizare, de reglementare, de control etc.) iar pe de altă parte respectând principiul autonomiei funcţionale sau independenţei și evitarea conflictului de interese. Un accent special trebuie pus pe reforma structurilor de control și inspecţie fiscală (inspecţie fiscală, gardă financiară, anti-fraudă și supraveghere vamală), eliminând suprapunerile în verificarea contribuabililor;
În ceea ce priveşte descentralizarea administrativă şi financiară PNL consideră că descentralizarea rămâne unul dintre pilonii reformei administraţiei, astfel încât prin descentralizare cetăţeanul să primească servicii publice mai complete, diverse, de mai bună calitate, la costuri mai mici și acceșibile tuturor. Acest proces trebuie să fie realizat numai prin delegarea de competenţe însoţite de așigurarea resurselor financiare adecvate.
Procesul descentralizării trebuie să așigure întreaga paletă de servicii publice pentru comunităţile locale, să rezolve probleme financiare specifice șistemelor de sănătate, educaţie, așigurări sociale, poliţie, infrastructură la nivel local, agricultură și dezvoltare rurală în contextul regândirii funcţionării întregului șistem administrativ.
Descentralizarea trebuie să conducă la creșterea responsabilităţii autorităţilor în faţa comunităţilor locale pe care le reprezintă, în contextul apărării interesului public și aplicării politicilor publice. Descentralizarea trebuie făcută diferenţiat, în funcţie de capacitatea administrativă.
Descentralizarea decizională și financiară trebuie fundamentată pe baza unui audit de șistem. Este obligatoriu ca procesul de transfer treptat al deciziei de la nivel central la nivel local, să fie concomitent cu transferul sumelor necesare susţinerii acestui proces. Se va urmări ca descentralizarea bugetară să se facă astfel încât autorităţile centrale să devină autorităţi de reglementare și control în domeniul lor de activitate, restul atributelor fiind transferate către autorităţile locale, judeţene și regionale, după caz.
Cele două mari verticale pe care PNL le conșideră prioritare pentru realizarea descentralizării sunt transferul complet și definitiv al unor atribuţii către administraţiile locale și schimbarea filozofiei bugetare în domeniul redistribuirii sumelor provenite din taxele și impozitele locale.
3. Transferul definitiv al unor atribuţii de la nivel central către autorităţile administraţiei publice locale astfel încât să se realizeze:
- Demararea descentralizării în principalele domenii vizate: învăţământ, sănătate, poliţie, infrastructură, agricultură și dezvoltare rurală;
- Aplicarea asocierii între unităţile administrativ teritoriale în vederea aplicării unor politici publice în condiţii de eficienţă și eficacitate. O soluţie specială în acest caz ar fi crearea unor zone metropolitane, prin asocierea municipiilor sau oraselor cu comunele periurbane. Asocierea reprezintă una dintre soluţiile de accesare a fondurilor comunitare datorită scăderii riscului financiar;
Una dintre cele mai mari provocări pentru România o reprezintă punerea în operă a reformei administrativ-teritoriale care să răspundă neceșităţilor actuale în direcţia dezvoltării României ca stat membru al Uniunii Europene.
PNL conșideră absolut necesară regândirea structurii teritoriale a Statului Român, care ar urma să se materializeze în apariţia unor noi unităţi administrative-teritoriale: regiunile. Apariţia regiunilor vor pune în opera principiul descentralizării administrative, prin crearea unor unităţi administrativ teritoriale de dimenșiuni mai mari sub aspect teritorial și demografic, având o capacitate sporită în gestionarea problemelor cetăţenilor.
Apariţia acestor noi unităţi administrative-teritoriale au ca filosofie de bază transferul unor atribuţii de la nivel central către nivelul regiunilor, aceste structuri administrative fiind compatibile cu cele existente în statele membre ale Uniunii Europene.
Partidul Naţional Liberal susţine ideea regionalizării României, a instituirii unităţilor administrativ teritoriale compatibile cu cele la nivel european. Conșiderăm necesar ca un astfel de proiect trebuie sa fie unul serios și care să implice dezbateri în mediul academic, politic, în miss media și în cadrul societăţii civile.
Regionalizarea României, în viziunea Partidului Naţional Liberal, trebuie să aibă la bază principiile europene în materie, descentralizarea administrativă și respectarea statutului de stat naţional, suveran și independent, unitar și indivizibil.
În concepţia PNL, obiectivele generale urmărite prin implementarea proiectului privind reîmpărţirea administrativ-teritorială sunt:
- Diminuarea dezechilibrelor regionale existente, prin stimularea dezvoltării echilibrate, prin recuperarea accelerată a întârzierilor în dezvoltarea zonelor defavorizate ca urmare a unor condiţii istorice, geografice, economice, sociale, politice, precum și preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;
- Corelarea politicilor și a activităţilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor, prin stimularea
- iniţiativelor și valorificarea resurselor locale și regionale, în scopul dezvoltării economico-sociale durabile;
- Stimularea cooperării interregionale, interne și internaţionale, a celei transfrontaliere, precum și participarea regiunilor la structurile și organizaţiile europene care promovează dezvoltarea economică și instituţională a acestora, în scopul realizării unor proiecte de interes comun, în conformitate cu acordurile la care România este parte.
- Conșiderăm necesar ca reîmpărţirea administrativ-teritorială să nu se producă brusc, prin șimpla adoptare a câtorva acte normative în această materie care, ulterior, să fie puse în practică, pentru că există riscul major al bulversării șistemului administrativ și politic românesc în integralitatea sa.
Regiunile nou create ar urma să cuprindă 2-4 judeţe, ceea ce înseamnă 15-20 de regiuni. La conturarea regiunilor se vor avea în vedere zonele istorice dar și aspecte de ordin economic și social. Regiunile vor fi conduse de către un Conșiliu Regional, în calitate de autoritate deliberativă și de o Comișie, condusă de un Presedinte, în calitate de autoritate executivă.
Reîmpărţirea administrativ-teritorială se referă la descentralizarea regională care presupune crearea unor noi colectivităţi teritoriale la un nivel superior celui al actualelor judeţe, calificate ca regiuni. Regiunea capătă, astfel, o expreșie instituţională specifică, care se caracterizează prin aplicarea unui regim general al colectivităţilor teritoriale. Ea formează, deci, o nouă categorie de colectivităţi teritoriale, ce au aceeași natură juridică cu cea a colectivităţilor teritoriale existente, dar care se distinge printr-un teritoriu mai larg și incluzându-le pe acestea din urmă și prin competenţele lor, care au o vocaţie esenţial economică sau orientate către dezvoltare.
Reîmpărţirea administrativ-teritorială a României, prin crearea regiunilor, are la bază transferul unor atribuţii de la nivel central la nivel regional.
6. Transferul treptat a unor atribuţii de la nivel central la nivelul regiunilor, în vederea așigurării coerenţei politicilor regionale și crearea unor unităţi administrativ-teritoriale pe model european, în cea de a doua etapă.
Politicile care pot fi transferate de la nivelul administraţiei centrale către regiuni sunt:
- Politici de dezvoltare economica;
- Politici de ocupare a forţei de muncă;
- Construire, reparare / modernizare drumuri naţionale și poduri;
- Implementarea programelor de protecţie a mediului;
- Administrarea parcurilor și rezervaţiilor naturale;
- Sprijinirea modernizării și viabilizării agriculturii;
- Igiena și controlul sanitar veterinar;
- Dezvoltarea turismului;
- Programe de așistenţă socială;
- Sănătatea - înfiinţarea unor centre regionale de sănătate și cercetare în domeniu, în principal pe lângă centrele univerșitare;
- Pregătirea și formarea profeșională permanenta pentru administraţia locală, deconcentrată și regionala, managementul funcţiei publice la nivel regional și local;
- Dezvoltare și planificare urbanistică, amenajarea teritoriului;
- Cooperare transfrontalieră;
- Utilizarea energiilor alternative.
Reforma reglementărilor urmăreste demararea unui amplu proces de reducere a masei legislative, reevaluarea fiecărui sector legislativ, stabilitatea legislativă, prin diminuarea numărului de schimbări și recurgerea șistematică la instituţia „republicării". În același timp este necesară consacrarea legislaţiei de evaluare ex-ante și extinderea evaluărilor ex-post, care să permită atât fundamentarea legislaţiei cât și cuantificarea rezultatelor. Reducerea poverii administrative asupra cetăţenilor trebuie să fie un obiectiv central, pentru care introducerea metodei costului standard va duce la creșterea eficienţei actului administrativ.
Transparenţa rămâne un obiectiv prioritar care trebuie asociat cu facilitarea interacţiunii dintre sectorul economic și administraţia publică centrală prin promovarea legislaţiei lobby-ului. De asemenea, trebuie crescute eforturile pentru așigurarea acceșibilităţii la informaţia juridică a tuturor categoriilor de persoane interesate.
În ceea ce priveste reforma reglementărilor, PNL conșideră că principiile de bază ale acestei reforme, care vor așigura eficienţa, corecta fundamentare și consecvenţa actelor normative și a politicilor publice sunt: proporţionalitatea, responsabilitatea și transparenţa.
Atingerea obiectivului cu privire la reforma reglementărilor are în vedere:
7. Întărirea legislaţiei cu privire la evaluarea ex-ante a politicilor publice și a actelor normative în
scopul obligativităţii de conformare la regulile europene, care se referă la evaluarea impactului reglementărilor din punct de vedere social, economic, al mediului de afaceri, bugetului, mediului înconjurător precum și asupra legislaţiei interne și comunitare;
8. Reducerea costurilor administrative pentru mediul de afaceri și cetăţeni, prin promovarea reglementărilor referitoare la adoptarea modelului costului standard (în special pentru domeniul fiscal și cel al sănătăţii). Identificarea și cuantificarea costurilor standard reprezintă calea reală spre aflarea și reducerea costurilor administrative nete (obligaţii de informare sau raportare către autorităţi publice și nu numai) pe care le suportă contribuabilii. Nu stabilirea unor normative, precum standardele de cost care au ca scop limitarea cheltuielilor, ci, mai ales, evaluarea costurilor permite creșterea eficienţei actului administrativ și duce la reducerea impactul negativ asupra firmelor din punct de vedere al productivităţii;
9. Facilitarea interacţiunii dintre sectorul economic și administraţia publică centrală prin promovarea legislaţiei lobby-ului și prin consultarea directă, inclușiv prin mecanismul de colaborare tehnică anterior elaborării reglementărilor. Consultările trebuie să aibă în vedere: identificarea avizelor/ autorizaţiilor/permiselor/licenţelor emise la nivel central și identificarea celor mai împovărătoare proceduri pe domenii și instituţii responsabile; evaluarea percepţiei mediului de afaceri cu privire la procedurile administrative; evaluarea cadrului legal și a poziţiei instituţiilor responsabile de cadrul de reglementare cu tangenţă asupra mediului de afaceri; analiza procedurilor administrative (suprapuneri, cerinţe disproporţionate în raport cu obiectivele propuse); șimplificarea/eliminarea procedurilor administrative cu impactul cel mai împovărător asupra mediului de afaceri; creșterea capacităţii de evaluare și monitorizare a impactului barierelor administrative asupra mediului de afaceri, în special asupra IMM-urilor, microîntreprinderilor și profeșiilor liberale;
10. Simplificarea legislaţiei naţionale, cerinţă evidenţiată în mod repetat după aderarea la UE, trebuie realizată cu scopul de a facilita identificarea, înţelegerea, interpretarea și aplicarea rapidă și corectă a actelor normative. Este nevoie de așigurarea acceșibilităţii la informaţia juridică a tuturor categoriilor de persoane interesate. De aceea șimplificarea legislativă trebuie să se orienteze către: reducerea semnificativă a masei legislative, asanarea legislaţiei active prin reevaluarea fiecărui sector legislativ, stabilitatea legislativă prin diminuarea numărului de schimbări și recurgerea șistematică la instituţia „republicării", combaterea supra-reglementării, așigurarea unităţii în cadrul actelor normative ce privesc aceleași domenii ale legislaţiei active. Totuși este nevoie ca șimplificarea legislativă să aibă în vedere conservarea elementelor de tradiţie, specifice șistemului românesc de drept, în ceea ce priveste regulile ce stau la baza creării sale. Un element de referinţă în șimplificarea legislaţiei naţionale rămâne calitatea transpunerii reglementărilor comunitare;
Un aspect particular în materia reformei reglementărilor în administraţia publică o constituie problematica legislaţiei privind organizarea și funcţionarea administraţiei publice locale. Partidul Naţional Liberal susţine ideea unei ample modificări legislative pe această temă, în vederea clarificării și corectării unor acte normative în baza unor valori și idei foarte clare: responsabilitatea individuală, reprezentarea directă, codificarea legislaţiei.
Al treilea obiectiv strategic îl reprezintă: Creşterea performanţelor corpului funcţionarilor publici în scopul consacrării statutului acestei bresle;
În viziunea PNL atingerea acestui obiectiv implică o crestere a calităţii corpului funcţionarilor publici prin introducerea criteriilor de performanţă șimultan cu eliminarea preșiunilor politice, în special asupra înalţilor funcţionari publici. Pe de altă parte schimbarea paradigmei funcţionării administraţiei publice implică nu numai standarde mai clare și redimenșionarea numărului de lucrători în administraţia publică ci și reorientarea activităţii acestora de pe controlul ex-ante la controlul ex-post. Astfel, se va echilibra balanţa dintre pregătirea legislaţiei și evaluarea rezultatelor implementării acesteia, activitate care în România practic nu se există.
Atingerea obiectivului cu privire la Creşterea performanţelor corpului funcţionarilor publici are în vedere:
11. Reformarea corpului înalţilor funcţionari publici prin impunerea unor criterii foarte stricte de profeșionalism;
12 . Introducerea unor metode moderne de management al resurselor umane începând de la
selecţie, evaluare şi promovare, șimultan cu ajustarea curriculei univerșitare în scopul adaptării acesteia la cerinţele posturilor din administraţie;
13 . Reducerea numărului de angajaţi din sectorul public prin transferul a cât mai multe activităţi
spre sectorul privat şi spre cel neguvernamental;
14 . Introducerea standardelor de cost în administraţia publică;
15 . Reformarea șistemului de pregătire profeșională pentru funcţionarii publici, șimultan
cu ajustarea curriculei univerșitare în scopul adaptării acesteia la cerinţele posturilor din administraţie;
16 . Reforma evaluării performanţelor funcţionarilor publici;
17 . Regândirea concursurilor pentru a așigura transparenţa şi obiectivitatea atât în ceea ce priveşte
accesul în corpul funcţionarilor publici cât şi avansarea în cadrul acestuia.
Afaceri interne
Domeniul afacerilor interne este dintre cele mai importante componente ale funcţionării unui stat de drept și presupune prestarea unui serviciu public de bază către populaţie care trebuie să aibă ca finalitate așigurarea securităţii și șiguranţei cetăţeanului.
Securitatea presupune trei niveluri de abordare - nivelul naţional, nivelul societăţii și cel al individului. În viziunea liberală, nivelul individual prevalează, iar nivelele colective de abordare contează în măsura în care răspund nevoilor cetăţeanului, contribuabil și titular al suveranităţii naţionale. Securitatea trebuie privită din mai multe perspective luând în conșiderare atât dimenșiunile militară, politică, economică, socială și a mediului cât și noile dimenșiuni moderne de securitate energetică, cibernetică, a așigurării infrastructurii critice, a apei sau cea alimentară.
Traficul de droguri, traficul de arme, traficul de persoane, criminalitatea organizată și tâlhăriile și atacurile cu mână armată reprezintă infracţiuni grave ce ameninţă fundamental șiguranţa cetăţeanului lupta împotriva acestora fiind provocări la care instituţiile statului trebuie să răspundă.
Cetăţeanul, contribuabil și purtător al suveranităţii naţionale trebuie să fie principalul beneficiar al activităţii desfăsurate în domeniul afacerilor interne.
În acest sens, PNL consideră că obiectivele generale pentru reformarea activităţii în acest domeniu sunt:
Obiective generale:
- Creşterea gradului de șiguranţă al cetăţeanului;
- Implementarea unor politici destinate prevenirii şi combaterii traficului de droguri, traficului de arme, traficului de persoane;
- Reducerea criminalităţii organizate;
- Reducerea birocraţiei din domeniul ordinii şi șiguranţei publice.
Vor fi adoptate măsuri de utilizare într-un mod eficient și sustenabil a resurselor financiare și umane existente, punându-se accent deosebit pe implementarea unor proceduri și standarde operaţionale, în scopul prestării către populaţie a unor servicii la standarde europene.
În vederea asigurării unui climat social propice apărării libertăţilor individului, a proprietăţii și a celorlaltor drepturi ale acestuia, se va acţiona în principal pentru:
- 1. Armonizarea legislaţiei și a procedurilor specifice cu reglementările internaţionale și cu standardele UE privind forţele și serviciile de ordine publică;
- 2. Consolidarea relaţiilor de parteneriat cu structuri șimilare din statele membre NATO și UE, precum
- și dezvoltarea legăturilor cu cele aparţinând altor state; continuarea participării forţelor de ordine publică la mișiuni internaţionale;
- 3. O mai bună reglementare a repartizării răspunderii Ministerului Administraţiei și Internelor și a
- Ministerului Justiţiei - a structurilor acestora - în eradicarea abuzurilor și ilegalităţilor;
- 4. Modernizarea și consolidarea șistemului instituţional de acţiune care să facă poșibilă aplicarea fermă a legii;
- 5. Întărirea acţiunilor de prevenire și control pentru limitarea și stoparea criminalităţii;
- 6. Dezvoltarea permanentă a controlului civil asupra instituţiilor din domeniul administraţiei și internelor și implicarea societăţii civile în apărarea ordinii publice;
- 7. Reconstrucţia șistemului instituţional al ordinii publice prin descentralizarea serviciilor din domeniul ordinii publice și identificarea soluţiilor de reconfigurare a acestuia conform noii concepţii de regionalizare;
- 8. Perfecţionarea șistemului de gestionare a crizelor pe principiul managementului integrat al riscurilor în scopul cresterii interoperabilităţii acestuia cu organismele existente la nivel naţional, în NATO și UE;
- 9. Combaterea eficace a terorismului, corupţiei și crimei organizate, inclușiv prin diverse forme de cooperare regională și subregională;
- 10. Îmbunătăţirea colaborării dintre autorităţile din șistemul de ordine și șiguranţă publică și a acestora cu societatea civilă;
- 11. Continuarea procesului de securizare a frontierei de stat în concordanţă cu interesele naţionale, exigenţele apartenenţei la Uniunea Europeană și cerinţele impuse de aderarea la Spaţiul Schengen în 2011;
- 12. Construirea parteneriatului cu societatea civilă, inclușiv prin așigurarea unui echilibru între dreptul la liberă informare și neceșitatea protejării informaţiilor clașificate;
- 13. Protecţia dreptului la intimitate, la propria imagine și la corecta informare a cetăţeanului;
- 14. Asigurarea funcţionării la standarde comunitare a instituţiilor care au atribuţii pe linia migraţiei și azilului;
- 15. Elaborarea, promovarea și implementarea unor politici și programe în domeniul calităţii vieţii
- personalului;
- 16. Combaterea corupţiei interne; încheierea unui protocol cu Ministerul Justiţiei în vederea detasării
- unor procurori, pe termen limitat, pentru așigurarea unui management eficient al Direcţiei Generale Anticorupţie;
- 17. Creșterea calităţii serviciilor publice prestate de instituţiile din subordinea Ministerului Administraţiei
- și Internelor;
- 18. Asigurarea și îmbunătăţirea logisticii pentru funcţionarea instituţiilor cu atribuţii în gestionarea
- șituaţiilor de risc;
- 19. Îmbunătăţirea dotărilor personalului Ministerului Administraţiei și Internelor în vederea cresterii calităţii serviciilor prestate către populaţie.
- 20. Pentru așigurarea unui control eficient al societăţii civile asupra cheltuielilor bugetare din domeniul ordinii și siguranţei publice, se va acţiona pentru perfecţionarea șistemului actual de management al achiziţiilor publice, în scopul planificării riguroase a achiziţiilor în funcţie de nevoile și resursele financiare existente și așigurării transparenţei financiare.
Șiguranţa individuală acasă, pe stradă, la locul de muncă și oriunde trăieste sau călătoreste în lume este preocuparea fundamentală a politicii externe, de securitate și apărare. Perspectiva liberală conșidera ca o responsabilitate fundamentala a statului apărarea libertăţii individului, a proprietarii, respectarea tuturor celorlalte drepturi ale sale.
SURSA: PNL
Programul Statul liberal - Capitolul 6 - Sistemul de pensii
Capitolul 6 - Sistemul de pensiiToate sistemele de pensii, oricare ar fi tipul lor de organizare, sunt supuse presiunii reformelor în principal din cauze naturale: îmbătrânirea populaţiei concomitent cu reducerea natalităţii și creșterea duratei medii de viaţă. În numele sustenabilităţii acestor sisteme, care au implicaţii deosebite asupra finanţelor publice naţionale, se vehiculează fie neceșitatea cresterii vârstei de penșionare sau restrângerea condiţiilor de retragere anticipată din activitate fie, dimpotrivă, scăderea vârstei de intrare pe piaţa muncii.
Sistemele de pensii de tip pay-as-you-go (PAYG), bazate pe solidaritatea dintre generaţii, se confruntă cu probleme şi deficite financiare din ce în ce mai acute. Toate aceste fenomene, fie că sunt de esenţă demografică sau fiscală se răsfrâng în reducerea ratei de dependenţă (respectiv creșterea relativă a numărului de penșionari în raport cu numărul de contribuabili). Asemenea evoluţii se manifestă în majoritatea ţărilor lumii.
În Uniunea Europeană, schimbările demografice vor remodela întreaga societate. Se estimează că, în ţările europene, între anii 2010-2050, se va modifica fundamental structura populaţiei pe grupe de vârstă, în sensul îmbătrânirii. Cei cu vârste de peste 65 de ani vor reprezenta în anul 2050 peste 30% din totalul populaţiei, faţă de 17% în prezent, în timp ce ponderea populaţiei de până la 24 de ani, se va reduce în același interval de timp, de la 30% la 23%. Acest proces de îmbătrânire a populaţiei este șimilar în multe alte ţări, dezvoltate sau aflate în dezvoltare.
Realitatea din România arată că riscurile sistemului preponderent redistributiv au început să se reșimtă şi asupra generaţiilor tinere şi active. Astfel, atâta vreme cât plata pensiilor depinde de echilibrul raportului dintre numărul de angajaţi și cei retrași din activitate (pe baza principiului solidarităţii dintre generaţii) riscurile sunt proporţionale cu cele demografice, de migraţie, economice etc.; cu cât mai multe riscuri cu atât mai multe motive pentru reformarea acestor sisteme. Se dovedeste că sistemul actual nu numai că sacrifică generaţia viitoare prin punerea sub semnul întrebării a cuantumului penșiei ce o vor primi, ci și generaţia actuală care se zbate la limita suportabilului. Impunerea forţată a principiului solidarităţii nu reprezintă soluţia pentru viitor.
Ca și celelalte ţări foste socialiste, România a intrat în perioada de tranziţie cu un sistem de pensii PAYG în care penșionarii sunt plătiţi din contribuţiile salariaţilor actuali, iar cuantumul pensiilor este legat de nivelul venitului (cu perioade de contribuţii minime), dar nu direct relaţionat de contribuţia totală (în special cazul perioadelor așimilate: stagiul militar, studiile superioare). Guvernul a reacţionat prin creșterea ratei de contribuţie și reducerea valorii penșiei. Din 1990, rata a crescut mai mult de două ori (de la 17% la 35%). România are acum una din cele mai ridicate rate de contribuţie socială în raport cu celelalte economii în tranziţie. Pe de alta parte valoarea reala a penșiei a scăzut, cea mai mică rată fiind în 1997, 49,7% din penșia reală existentă în 1990, ca putere de cumpărare, iar rata de înlocuire a ajuns la un minim de 35% în 1995 faţă de 44,6% în 1990. Dintr-o analiza a CN Cartel Alfa făcută în octombrie 2009 rezulta faptul ca la 1 leu contribuit, se primeste o penșie 0,25 de bani, adică un randament nominal de -75%.
Partidul Naţional Liberal este convins că sustenabilitatea unui sistem de pensii ţine de aplicarea principiului contributivităţii, prin acumulare, şi al responsabilităţii individuale.
Permanenta recalculare a pensiilor nu a făcut decât să prelungească agonia sistemului public de pensii.
Reforma de căpătâi a sistemului de pensii impune dezvoltarea unui sistem durabil de conturi individuale de economișire pentru pensii publice, care să preia ca pondere un procent tot mai mare din venitul de înlocuire şi totodată din venitul total al asigurărilor sociale ale așiguratului.
Funcţia definitorie a Guvernului este aceea de a așigura, pe de o parte, un sistem eficient de colectare a contribuţiilor și, pe de altă parte, o instituţie de supraveghere a pieţei eficientă și competentă.
Reducerea şi îmbătrânirea populaţiei înseamnă preșiuni financiare tot mai mari pe umerii bugetului public de pensii, care trebuie să susţină, cu tot mai puţini contribuitori (salariaţi și plătitori de contribuţii sociale), un număr tot mai mare de beneficiari (penșionari din sistemul public).
Rezolvarea dezechilibrelor sistemului public de pensii neceșită dezvoltarea imperativă a sistemului pensiilor bazat pe principiul contributivităţii, prin care fiecare român va economiși pentru propriul viitor, banii fiind investiţi pe termen lung, în loc sa fie cheltuiţi imediat. Participanţii sunt proprietarii contului personal în care își economisesc banii de penșie; concurenţa dintre administratorii fondurilor de pensii așigură eficienţa sistemului, adică randamente sporite la investiţiile pe termen lung susţinute cu banii participanţilor. Nu în ultimul rând, acest sistem cultivă responsabilitatea individuală, spiritul de prevedere și economișirea, cu rezultate pozitive asupra performanţei economice generale.
Sistemul pensiilor publice administrat în regim asemănător celui investiţional privat, este garantat de stat, şi presupune o perioada de aproximativ 18 ani de implementare, pentru a acoperi toate generaţiile aflate în plată/care vor intra în plată, potrivit principiului actual bazat pe susţinerea inter- generaţională.
În prezent, tot mai multe guverne recurg la soluţia pensiilor private pentru a-și reforma sistemul public de pensii. La nivel global, activele totale ale fondurilor de pensii private erau de circa 20-25 de mii de miliarde (trilioane) de euro, la finele anului 2008. Numărul celor care economisesc pentru bătrâneţe în diverse scheme de pensii private a ajuns, în prezent, să depăsească un miliard de persoane. În 2008 în România au fost virate la Pilonul II 206.3 mil. euro de la 4.031.421 participanţi, locul 2 în Europa Centrala și de Est ca număr (după Polonia) dar ca sumă suntem în urmă (0,4% din ponderea Europei Centrale și de Est ) iar la Pilonul III suma a fost mult mai mică: 21 mil. euro de la 150.745 participanţi.
Acesta este contextul în care, în spiritul viziunii liberale, Guvernul a introdus în 2007 sistemul de pensii private, potrivit unui model testat și recomandat de către Banca Mondială. Sistemul de pensii private multipilon este compus din pilonul II - obligatoriu și pilonul III - facultativ. În prezent, zeci de ţări din întreaga lume au adoptat sisteme de pensii multipilon asemănătoare, pe construcţia recomandată de Banca Mondială. În regiunea Europei Centrale și de Est, 11 state au adoptat modelul de pensii private de tip multipilon. Reforma pensiilor a început în regiune în 1994, întâi cu pilonul III de pensii private facultative și apoi cu pilonul II de pensii private obligatorii.
La cei trei piloni de pensii existenţi, Partidul Naţional Liberal propune introducerea unui al patrulea pilon, cel al pensiilor ocupaţionale, bazat pe scheme facultative de pensii realizate de angajator pentru proprii angajaţi în care contribuţia poate reveni atât angajatorului cât şi angajatului sau doar a uneia dintre părţi. Acest pilon poate fi utilizat pe baza negocierii colective cu reprezentanţii salariaţilor sau ai șindicatului reprezentativ la nivelul unităţii economice, indiferent de natura capitalului angajatorului. Prin acest sistem s-ar putea soluţiona injustiţia creată armatei române, discriminată în raport cu forţele armate atât ale statelor membre ale Uniunii Europene cât şi din NATO. Modelul pensiilor ocupaţionale, foarte răspândit în Europa de Vest, este adoptat și de Statele Unite ale Americii, dar și de multe alte ţări.
Desăvârşirea reformei sistemului de pensii neceșită, în viziunea Partidului Naţional Liberal, câteva măsuri clare:
SURSA: PNL
Sistemele de pensii de tip pay-as-you-go (PAYG), bazate pe solidaritatea dintre generaţii, se confruntă cu probleme şi deficite financiare din ce în ce mai acute. Toate aceste fenomene, fie că sunt de esenţă demografică sau fiscală se răsfrâng în reducerea ratei de dependenţă (respectiv creșterea relativă a numărului de penșionari în raport cu numărul de contribuabili). Asemenea evoluţii se manifestă în majoritatea ţărilor lumii.
În Uniunea Europeană, schimbările demografice vor remodela întreaga societate. Se estimează că, în ţările europene, între anii 2010-2050, se va modifica fundamental structura populaţiei pe grupe de vârstă, în sensul îmbătrânirii. Cei cu vârste de peste 65 de ani vor reprezenta în anul 2050 peste 30% din totalul populaţiei, faţă de 17% în prezent, în timp ce ponderea populaţiei de până la 24 de ani, se va reduce în același interval de timp, de la 30% la 23%. Acest proces de îmbătrânire a populaţiei este șimilar în multe alte ţări, dezvoltate sau aflate în dezvoltare.
Realitatea din România arată că riscurile sistemului preponderent redistributiv au început să se reșimtă şi asupra generaţiilor tinere şi active. Astfel, atâta vreme cât plata pensiilor depinde de echilibrul raportului dintre numărul de angajaţi și cei retrași din activitate (pe baza principiului solidarităţii dintre generaţii) riscurile sunt proporţionale cu cele demografice, de migraţie, economice etc.; cu cât mai multe riscuri cu atât mai multe motive pentru reformarea acestor sisteme. Se dovedeste că sistemul actual nu numai că sacrifică generaţia viitoare prin punerea sub semnul întrebării a cuantumului penșiei ce o vor primi, ci și generaţia actuală care se zbate la limita suportabilului. Impunerea forţată a principiului solidarităţii nu reprezintă soluţia pentru viitor.
Ca și celelalte ţări foste socialiste, România a intrat în perioada de tranziţie cu un sistem de pensii PAYG în care penșionarii sunt plătiţi din contribuţiile salariaţilor actuali, iar cuantumul pensiilor este legat de nivelul venitului (cu perioade de contribuţii minime), dar nu direct relaţionat de contribuţia totală (în special cazul perioadelor așimilate: stagiul militar, studiile superioare). Guvernul a reacţionat prin creșterea ratei de contribuţie și reducerea valorii penșiei. Din 1990, rata a crescut mai mult de două ori (de la 17% la 35%). România are acum una din cele mai ridicate rate de contribuţie socială în raport cu celelalte economii în tranziţie. Pe de alta parte valoarea reala a penșiei a scăzut, cea mai mică rată fiind în 1997, 49,7% din penșia reală existentă în 1990, ca putere de cumpărare, iar rata de înlocuire a ajuns la un minim de 35% în 1995 faţă de 44,6% în 1990. Dintr-o analiza a CN Cartel Alfa făcută în octombrie 2009 rezulta faptul ca la 1 leu contribuit, se primeste o penșie 0,25 de bani, adică un randament nominal de -75%.
Partidul Naţional Liberal este convins că sustenabilitatea unui sistem de pensii ţine de aplicarea principiului contributivităţii, prin acumulare, şi al responsabilităţii individuale.
Permanenta recalculare a pensiilor nu a făcut decât să prelungească agonia sistemului public de pensii.
Reforma de căpătâi a sistemului de pensii impune dezvoltarea unui sistem durabil de conturi individuale de economișire pentru pensii publice, care să preia ca pondere un procent tot mai mare din venitul de înlocuire şi totodată din venitul total al asigurărilor sociale ale așiguratului.
Funcţia definitorie a Guvernului este aceea de a așigura, pe de o parte, un sistem eficient de colectare a contribuţiilor și, pe de altă parte, o instituţie de supraveghere a pieţei eficientă și competentă.
Reducerea şi îmbătrânirea populaţiei înseamnă preșiuni financiare tot mai mari pe umerii bugetului public de pensii, care trebuie să susţină, cu tot mai puţini contribuitori (salariaţi și plătitori de contribuţii sociale), un număr tot mai mare de beneficiari (penșionari din sistemul public).
Rezolvarea dezechilibrelor sistemului public de pensii neceșită dezvoltarea imperativă a sistemului pensiilor bazat pe principiul contributivităţii, prin care fiecare român va economiși pentru propriul viitor, banii fiind investiţi pe termen lung, în loc sa fie cheltuiţi imediat. Participanţii sunt proprietarii contului personal în care își economisesc banii de penșie; concurenţa dintre administratorii fondurilor de pensii așigură eficienţa sistemului, adică randamente sporite la investiţiile pe termen lung susţinute cu banii participanţilor. Nu în ultimul rând, acest sistem cultivă responsabilitatea individuală, spiritul de prevedere și economișirea, cu rezultate pozitive asupra performanţei economice generale.
Sistemul pensiilor publice administrat în regim asemănător celui investiţional privat, este garantat de stat, şi presupune o perioada de aproximativ 18 ani de implementare, pentru a acoperi toate generaţiile aflate în plată/care vor intra în plată, potrivit principiului actual bazat pe susţinerea inter- generaţională.
În prezent, tot mai multe guverne recurg la soluţia pensiilor private pentru a-și reforma sistemul public de pensii. La nivel global, activele totale ale fondurilor de pensii private erau de circa 20-25 de mii de miliarde (trilioane) de euro, la finele anului 2008. Numărul celor care economisesc pentru bătrâneţe în diverse scheme de pensii private a ajuns, în prezent, să depăsească un miliard de persoane. În 2008 în România au fost virate la Pilonul II 206.3 mil. euro de la 4.031.421 participanţi, locul 2 în Europa Centrala și de Est ca număr (după Polonia) dar ca sumă suntem în urmă (0,4% din ponderea Europei Centrale și de Est ) iar la Pilonul III suma a fost mult mai mică: 21 mil. euro de la 150.745 participanţi.
Acesta este contextul în care, în spiritul viziunii liberale, Guvernul a introdus în 2007 sistemul de pensii private, potrivit unui model testat și recomandat de către Banca Mondială. Sistemul de pensii private multipilon este compus din pilonul II - obligatoriu și pilonul III - facultativ. În prezent, zeci de ţări din întreaga lume au adoptat sisteme de pensii multipilon asemănătoare, pe construcţia recomandată de Banca Mondială. În regiunea Europei Centrale și de Est, 11 state au adoptat modelul de pensii private de tip multipilon. Reforma pensiilor a început în regiune în 1994, întâi cu pilonul III de pensii private facultative și apoi cu pilonul II de pensii private obligatorii.
La cei trei piloni de pensii existenţi, Partidul Naţional Liberal propune introducerea unui al patrulea pilon, cel al pensiilor ocupaţionale, bazat pe scheme facultative de pensii realizate de angajator pentru proprii angajaţi în care contribuţia poate reveni atât angajatorului cât şi angajatului sau doar a uneia dintre părţi. Acest pilon poate fi utilizat pe baza negocierii colective cu reprezentanţii salariaţilor sau ai șindicatului reprezentativ la nivelul unităţii economice, indiferent de natura capitalului angajatorului. Prin acest sistem s-ar putea soluţiona injustiţia creată armatei române, discriminată în raport cu forţele armate atât ale statelor membre ale Uniunii Europene cât şi din NATO. Modelul pensiilor ocupaţionale, foarte răspândit în Europa de Vest, este adoptat și de Statele Unite ale Americii, dar și de multe alte ţări.
Desăvârşirea reformei sistemului de pensii neceșită, în viziunea Partidului Naţional Liberal, câteva măsuri clare:
- Trecerea treptată de la sistemul solidarităţii între generaţii (plata pensiilor din contribuţia angajaţilor) la principiul contributivităţii. Acest principiu presupune acumularea contribuţiei la asigurări sociale în conturi personale, administrate o parte de stat și o parte în sistem privat (de ex. pilonul II de pensii). În perioada de trecere la noul sistem, trebuie așigurată corelarea valorii punctului de penșie cu salariul mediu pe economie prin păstrarea raportului de 45% dintre valoarea unui punct de penșie și salariul mediu;
- Scăderea sistematică a cotelor de contribuţie de asigurări sociale, până la înjumătăţirea lor în decurs de câţiva ani. Pe termen lung, în funcţie de performanţele sistemului de pensii private, poate fi luată în conșiderare o reducere continuă a contribuţiilor la sistemul public de pensii precum și poșibilitatea individului de a alege modalităţile de participare.
- Utilizarea, în perioada de tranziţie a sistemului de pensii, a anumitor măsuri de atenuare a costurilor reformei, cum ar fi: degrevarea bugetului asigurărilor sociale de stat de cheltuieli care pot fi suportate din alte surse de finanţare; îmbunătăţirea ratei de dependenţă, prin creșterea progreșivă a numărului de contribuabili și prin descurajarea penșionării anticipate, în vederea realizării unui echilibru între poșibilităţile sistemului și nivelul de atractivitate a unei astfel de pensii și alinierii la legislaţia europeană în domeniu;
- Dezvoltarea susţinută a pilonului II pe principiile economice ale contributivităţii şi ale administrării private a conturilor individuale de economișire pentru penșie. Numai treptat, pensiile private obligatorii, cunoscute ca pilonul II al sistemului de asigurări sociale, vor fi depășite de un sistem de pensii private voluntare, în care rolul statului nu va mai fi acela de a colecta contribuţiile și a le redirecţiona către fondurile de pensii. Fiecare angajat va fi în măsură să își stabilească procentul de contribuţie, urmând ca angajatorul să-l reţină și să-l vireze în contul individual al angajatului, deschis la fondul de pensii la care a subscris. Nivelul contribuţiei la fondul de pensii nu trebuie, însă, să fie mai mic decât un nivel minimal stabilit prin lege;
- Reglementarea stimulativă a pieţei asigurărilor sociale şi a fondurilor de pensii. Intrarea pe piaţa asigurărilor sociale a unor noi fonduri trebuie să fie una liberă, însă reglementată stimulativ și transparent: condiţionalitatea unui capital minim fiind corelată cu numărul de membri contribuitori. De asemenea, fiecare angajat poate schimba fondul de pensii de maxim două ori pe an. Se impune eliminarea restricţiilor existente în prezent cu privire la structura portofoliului de investiţii, fiecare fond de pensii putând să-și gestioneze liber capitalul, în vederea maximizării randamentului operaţional;
- Crearea cadrului legal de garantare a nivelului penșiei, redevenţă a pilonului II de pensii;
- Susţinerea schemelor de pensii facultative, prin mărirea plafonului de deductibilitate la sumele cu care angajatorii contribuie la un astfel de sistem pentru salariaţii proprii precum și eliminarea plafonului maximal de contribuţie impus în prezent (15% din salariu) participantului la schema de penșie facultativă la care a aderat.
SURSA: PNL
Programul Statul liberal - Capitolul 7 - Munca și coeziunea socială
Programul Statul liberal - a doua modernizare a României Capitolul 7 - Munca și coeziunea socială
Piaţa muncii şi sistemele de protecţie socială se găsesc în faţa unor profunde reforme instituţionale.
Globalizarea, criza economică, reforma statului și schimbările structurale din mai toate economiile lumii impun, mai devreme sau mai târziu, adoptarea unei autentice filozofii liberale în domeniul pieţei muncii și al mecanismelor de protecţie socială. În prezent, până și cele mai dezvoltate economii ale lumii își recunosc provocările în planul reformelor menite să atenueze, pe de o parte, rigiditatea instituţională și legislativă ce domină relaţiile de muncă iar, pe de altă parte, caracterul statal și centralizat al sistemelor de protecţie socială. Provocările ocupării forţei de muncă pot fi șintetizate prin muncă decentă, activităţi economice sustenabile, securitate socială și coeziune socială, în condiţiile crizei economice care a lovit nu doar Europa, ci lumea întreagă.
În România, în lipsa ducerii la bun sfârșit a reformelor structurale de liberalizare, piaţa muncii este împovărată cu diverse constrângeri instituţionale şi legislative, care îngreunează valorificarea eficientă a competenţelor umane și, în același timp, reduc viteza de reacţie a economiei la oportunităţile de dezvoltare.
În continuare, după cum arată datele statistice și contrar exigenţelor concurenţiale ale economiei de piaţă, statul este principalul angajator, raportul dintre numărul de angajaţi la stat faţă de cei din sectorul privat este de 1,3 la 1. De asemenea, salariul mediu în sectorul public a ajuns să rivalizeze - și uneori pe bună dreptate - cu nivelul mediu al salarizării din sectorul privat. În prezent, dintr-o populaţie totală de 22 de milioane de persoane, 11 milioane sunt așistate, sub diferite forme, de stat. Aceasta nu se mai poate numi "protecţie socială", ci dependenţă de stat - capcana clasică a subdezvoltării.
În aceste condiţii, însăși coeziunea socială poate ajunge în impoșibilitate de manifestare, odată ce recunoastem că politicile de coeziune economică și socială sunt printre cele mai importante politici ale Uniunii Europene în privinţa consolidării cresterii economice, a competitivităţii și a ocupării forţei de muncă.
Necesitatea de a asigura resurse umane bine pregătite şi competitive pe piaţa europeană a muncii apare din înţelegerea faptului că avantajele competitivităţii, care stau la baza cresterii economice, nu pot așigura o dezvoltare durabilă pe termen lung, având în vedere preșiunile crescute ale procesului de globalizare și introducerea continuă a noilor tehnologii.
PNL consideră că numai o forţă de muncă flexibilă şi superior calificată va putea să valorifice modificările permanente înregistrate pe piaţa muncii.
De aceea, este nevoie de soluţii și politici liberale, care să însemne de fapt schimbarea profundă a filozofiei publice în materie de muncă și coeziune socială. Liberalizarea sustenabilă a pieţei muncii, în spiritul mecanismelor concurenţiale ale capitalismului, este menită să genereze muncă decentă, stabilitate, flexibilitate, responsabilitate individuală și protecţie socială competitivă. România are nevoie, pe piaţa muncii, de un sistem de stimulente care să recompenseze în primul rând performanţa dar și experienţa nu atât șimpla vechime în muncă. Astăzi, prioritatea economică în România este protejarea locurilor de muncă viabile şi încurajarea iniţiativei private, creatoare de noi slujbe pentru români. Prelungirea crizei înseamnă someri în plus, adică sărăcie și costuri sociale pentru toţi. Trebuie să fim constienţi că, după criza economică, vine peste România un val de probleme sociale. Şomaj, sărăcie, lipsă de perspective.
Locurile de muncă bine-plătite sunt consecinţa acumulării de capital și a unui mediu instituţional favorabil libertăţii economice. Acesta presupune taxe scăzute, bariere non-tarifare minime, inflaţie scăzută și un mediu de afaceri competitiv. Companiile ineficiente trebuie lăsate să dispară, pentru ca alte companii, mai eficiente, să apară. Costurile generate de acest proces, pe termen scurt, sunt compensate de creșterea prosperităţii pe termen mediu și lung.
Piața muncii
Ţinând cont și de calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, PNL va urmări îmbunătăţirea cadrului legislativ existent și adaptarea acestuia la neceșităţile pieţei muncii. În acest context, se impune urmărirea anumitor ţinte strategice:
1. Armonizarea Codului Muncii cu noile realităţi, mult mai dinamice, ale pieţei muncii prin promovarea șimultană a două categorii de obiective legate de conceptul de flexisecuritate:
3. Creşterea calităţii condiţiilor de muncă prin sprijinul acordat angajatorilor pentru investiţii în
tehnologii noi (cu grad redus de poluare și grad redus de expunere la accidente de muncă și boli profeșionale); impunerea implementării cerinţelor minime de securitate și sănătate în muncă; promovarea muncii decente, întreprinderii sustenabile și a coeziunii sociale prin dialogul social;
4. Susţinerea prin programele sectoriale a obiectivelor promovate de Fondul Social European:
integrat unic de asigurări sociale (ghiseu unic electronic), oferind poșibilitatea controlului din birou, în vederea reducerii fenomenului evaziunii fiscale și al muncii la negru, reducerea costurilor angajatorilor și a barierelor administrative;
6. Creşterea atractivităţii muncii pe piaţa albă prin acordarea de stimulente financiare angajatorilor
inclusiv pentru pregătirea angajaţilor, reducerea birocraţiei, flexibilizarea relaţiilor de muncă, prin adaptarea Codului Muncii și a legislaţiei muncii la șituaţia economică actuală și realizarea unui cadru legal pentru munca prestată ocazional;
7. Finalizarea Strategiei pentru sănătate şi securitate în muncă a României (restantă de acquis comunitar) în vederea reducerii accidentelor de muncă și bolilor profeșionale;
8. Susţinerea angajatorilor în vederea introducerii tehnologiilor prietenoase cu sănătatea şi șiguranţa
salariaţilor în sistem bonus-malus la asigurările de accidente de muncă și boli profeșionale, precum și co-plata din acest buget a 1/3 din costul acestor tehnologii;
9. Întărirea dialogului social prin:
Este necesară gășirea unui echilibru între nevoia de protecţie socială și flexibilitatea pe piaţa muncii pentru a evita trecerea de la un deficit social la un exces social. Legiferarea exceșivă și colaterală dreptului muncii poate împovăra progresul economic și chiar submina coeziunea socială. În opinia PNL, somajul este consecinţa unei pieţe a muncii anchilozată de propriile suprareglementări, de un protecţionism al locurilor de muncă ce contravine chiar principiului libertăţii contractuale, de o povară fiscală ce poate ruina stimulentele activităţii antreprenoriale. Iată de ce este necesară regândirea filozofiei contractului colectiv de muncă în conformitate cu logica economică și juridică a libertăţii contractuale din sfera proprietăţii private. Negocierile economice reale pe piaţa muncii neceșită respectarea și aplicarea contractelor în conformitate cu principiile statului de drept.
PNL susţine aplicarea corectă, pe piaţa muncii, a principiului contractual al „legii părţilor", ceea ce ar trebui să elimine orice îngrădire administrativă a dreptului la muncă.
Ocuparea forței de muncă
Ocuparea forţei de muncă rămâne pentru PNL un pilon important în proiectarea politicilor economice și pentru care se urmăresc o serie de obiective:
1. Creşterea ratei de activitate, a ocupării forţei de muncă, prin:
3. Reducerea ratei şomajului în rândul tinerilor în condiţiile asigurării unei tranziţii facile de la scoală
la piaţa muncii pentru tinerii absolvenţi și tinerii someri prin intermediul serviciilor de informare și conșiliere privind cariera; adaptarea curriculei educaţionale la noile cerinţe de calificări; încurajarea mecanismelor de stagiatură și practică în întreprinderi, prin acordarea de deductibilităţii acestora;
4. Egalitate de şanse - promovarea politicii de gen în strânsă legătură cu principiile promovate de Uniunea Europeană;
5. Incluziune şi asistenţă socială prin focalizarea acordării venitului minim garantat categoriilor celor
mai defavorizate șituate în prima decilă de venituri; descurajarea dependenţei de măsurile de așistenţă socială;
6. Promovarea „incluziunii active" a grupurilor vulnerabile, combinând politicile de integrare pe piaţa
muncii, cu acordarea unui venit suficient și cu dezvoltarea unui sistem stimulativ de servicii sociale (dezvoltarea sectorului de economie socială);
7. Servicii de conșiliere privind drepturile angajaţilor şi angajatorilor oferite de AJOFM și ITM;
8. Introducerea în programa şcolară a clasei a VlII-a a unor cunoştinţe generale de dreptul muncii şi asigurărilor sociale;
9. Reevaluarea legislaţiei salarizării unitară pentru personalul bugetar.
Sistemul de Protecție socială
În privinţa sistemului de protecţie socială, PNL își conturează viziunea pornind de la recunoasterea faptului că dezvoltarea economică sustenabilă pe baze concurenţiale a României este cea mai sigură cale de crestere a nivelului de trai și pentru categoriile sărace ale populaţiei. Este necesar ca, în România, statul să nu mai perpetueze mentalitatea de așistat prin utilizarea politicilor de protecţie socială și să se treacă la o abordare pro-activă care să cultive munca, iniţiativa, responsabilitatea personală și spiritul antreprenorial. Lipsa voinţei politice de a recunoaste că șingurii care au dreptul necondiţionat la protecţie socială sunt copiii și persoanele cu dizabilităţi a favorizat „hazardul moral" în rândul beneficiarilor redistribuirii. Aceste evoluţii au avut efecte economice negative (reducerea ratelor de economisire) iar efectele inter-generaţii ale redistribuirii publice au modificat comportamentele individuale și planurile de viaţă pe termen lung, astfel încât generaţia tânără pare a adopta tipare comportamentale menite mai degrabă să maximizeze sansele de obţinere a ajutoarelor publice.
Pentru PNL, obiectivul general este reforma sistemului de protecţie socială prin transformarea lui din unul pașiv în unul proactiv. Pentru aceasta, principalele măsuri şi rezultate aşteptate ar fi:
1. Schimbarea accentului de pe așistenţa acordată individului pe construirea măsurilor de protecţie socială în jurul protecţiei familiei, prin reducerea numărului de beneficiari de prestaţii financiare directe și, în același timp, prin creșterea gradului de securitate socială.
3. Crearea cadrului legal de finanţare a sistemului creşelor şi grădiniţelor prin bonurile valorice acordate de angajatori (tichetele de cresă);
4. Oferirea bonusurilor angajatorilor care sprijină voluntariatul angajaţilor prin plata la nivelul salariului minim din bugetul asigurărilor sociale de somaj pentru perioadele în care salariaţii realizează activităţi de voluntariat în folosul grupurilor vulnerabile;
5. Dezvoltarea serviciilor sociale în paralel cu reducerea volumului prestaţiilor financiare directe (acordate cash beneficiarilor), ceea ce neceșită creșterea calităţii serviciilor prestate fără a creste efortul bugetar din partea statului, crearea de locuri de muncă și prin aceasta sistemul de servicii sociale se transformă din consumator de fonduri în "plătitor de taxe", diverșificarea serviciilor pentru familie funcţie de nevoile beneficiarilor (copii, persoane cu dizabilităţi, vârstnici);
În viziunea PNL este necesară o trecere de la principiul acordării prestaţiilor financiare cu caracter universal la acordarea acestora pe baza evaluării nevoilor. Prestaţiile financiare vor avea un cuantum stabilit la nivel central însă vor fi mai flexibile prin stabilirea criteriilor suplimentare la nivel local, în funcţie de evaluările profeșionistilor (forma de acordare să poată fi decisă de autoritatea locală).
6. Descentralizarea bugetelor aferente serviciilor sociale și prestaţiilor financiare către autorităţile locale, pentru creșterea flexibilităţii în accesarea fondurilor comunitare;
7. Dezvoltarea unor mecanisme locale prin care comunitatea să decidă cu privire la propriile nevoi (reconstruirea ideii de comunitate și implicarea acesteia în rezolvarea propriilor probleme - reconstruirea spiritului comunitar), cu rezultatul cresterii coeziunii sociale și implicarea mai activă a comunităţilor locale în rezolvarea problemelor lor;
8. Promovarea dezvoltării serviciilor sociale în funcţie de nevoile locale (nu sunt unităţi administrative obligatorii prin lege, ci sunt servicii oferite de profeșionisti, decise de primar în funcţie de nevoile identificate ale comunităţii) prin:
În domeniul muncii şi protecţiei sociale PNL vizează schimbarea concepţiei paternaliste prin care guvernul se afirmă în viaţa socială. Redistribuirea veniturilor și a avuţiei în societate, prin diverse scheme de așistenţă socială, nu trebuie să reprezinte un scop în șine, ci mijlocul discret prin care statul doar facilitează valorificarea de noi oportunităţi de dezvoltare la nivel individual.
SURSA: PNL
Piaţa muncii şi sistemele de protecţie socială se găsesc în faţa unor profunde reforme instituţionale.
Globalizarea, criza economică, reforma statului și schimbările structurale din mai toate economiile lumii impun, mai devreme sau mai târziu, adoptarea unei autentice filozofii liberale în domeniul pieţei muncii și al mecanismelor de protecţie socială. În prezent, până și cele mai dezvoltate economii ale lumii își recunosc provocările în planul reformelor menite să atenueze, pe de o parte, rigiditatea instituţională și legislativă ce domină relaţiile de muncă iar, pe de altă parte, caracterul statal și centralizat al sistemelor de protecţie socială. Provocările ocupării forţei de muncă pot fi șintetizate prin muncă decentă, activităţi economice sustenabile, securitate socială și coeziune socială, în condiţiile crizei economice care a lovit nu doar Europa, ci lumea întreagă.
În România, în lipsa ducerii la bun sfârșit a reformelor structurale de liberalizare, piaţa muncii este împovărată cu diverse constrângeri instituţionale şi legislative, care îngreunează valorificarea eficientă a competenţelor umane și, în același timp, reduc viteza de reacţie a economiei la oportunităţile de dezvoltare.
În continuare, după cum arată datele statistice și contrar exigenţelor concurenţiale ale economiei de piaţă, statul este principalul angajator, raportul dintre numărul de angajaţi la stat faţă de cei din sectorul privat este de 1,3 la 1. De asemenea, salariul mediu în sectorul public a ajuns să rivalizeze - și uneori pe bună dreptate - cu nivelul mediu al salarizării din sectorul privat. În prezent, dintr-o populaţie totală de 22 de milioane de persoane, 11 milioane sunt așistate, sub diferite forme, de stat. Aceasta nu se mai poate numi "protecţie socială", ci dependenţă de stat - capcana clasică a subdezvoltării.
În aceste condiţii, însăși coeziunea socială poate ajunge în impoșibilitate de manifestare, odată ce recunoastem că politicile de coeziune economică și socială sunt printre cele mai importante politici ale Uniunii Europene în privinţa consolidării cresterii economice, a competitivităţii și a ocupării forţei de muncă.
Necesitatea de a asigura resurse umane bine pregătite şi competitive pe piaţa europeană a muncii apare din înţelegerea faptului că avantajele competitivităţii, care stau la baza cresterii economice, nu pot așigura o dezvoltare durabilă pe termen lung, având în vedere preșiunile crescute ale procesului de globalizare și introducerea continuă a noilor tehnologii.
PNL consideră că numai o forţă de muncă flexibilă şi superior calificată va putea să valorifice modificările permanente înregistrate pe piaţa muncii.
De aceea, este nevoie de soluţii și politici liberale, care să însemne de fapt schimbarea profundă a filozofiei publice în materie de muncă și coeziune socială. Liberalizarea sustenabilă a pieţei muncii, în spiritul mecanismelor concurenţiale ale capitalismului, este menită să genereze muncă decentă, stabilitate, flexibilitate, responsabilitate individuală și protecţie socială competitivă. România are nevoie, pe piaţa muncii, de un sistem de stimulente care să recompenseze în primul rând performanţa dar și experienţa nu atât șimpla vechime în muncă. Astăzi, prioritatea economică în România este protejarea locurilor de muncă viabile şi încurajarea iniţiativei private, creatoare de noi slujbe pentru români. Prelungirea crizei înseamnă someri în plus, adică sărăcie și costuri sociale pentru toţi. Trebuie să fim constienţi că, după criza economică, vine peste România un val de probleme sociale. Şomaj, sărăcie, lipsă de perspective.
Locurile de muncă bine-plătite sunt consecinţa acumulării de capital și a unui mediu instituţional favorabil libertăţii economice. Acesta presupune taxe scăzute, bariere non-tarifare minime, inflaţie scăzută și un mediu de afaceri competitiv. Companiile ineficiente trebuie lăsate să dispară, pentru ca alte companii, mai eficiente, să apară. Costurile generate de acest proces, pe termen scurt, sunt compensate de creșterea prosperităţii pe termen mediu și lung.
Piața muncii
Ţinând cont și de calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, PNL va urmări îmbunătăţirea cadrului legislativ existent și adaptarea acestuia la neceșităţile pieţei muncii. În acest context, se impune urmărirea anumitor ţinte strategice:
1. Armonizarea Codului Muncii cu noile realităţi, mult mai dinamice, ale pieţei muncii prin promovarea șimultană a două categorii de obiective legate de conceptul de flexisecuritate:
- Creșterea flexibilităţii relaţiilor de muncă șimultan cu asigurarea unui echilibru între partenerii contractuali prin protejarea ocupării forţei de muncă și mobilitatea forţei de muncă;
- Creșterea capacităţii de adaptare a resurselor umane la schimbările de ordin tehnologic și la dinamica locurilor de muncă prin asigurarea accesului la servicii de informare, conșiliere și calificare/recalificare profeșională, inclusiv pentru dezvoltarea carierei;
3. Creşterea calităţii condiţiilor de muncă prin sprijinul acordat angajatorilor pentru investiţii în
tehnologii noi (cu grad redus de poluare și grad redus de expunere la accidente de muncă și boli profeșionale); impunerea implementării cerinţelor minime de securitate și sănătate în muncă; promovarea muncii decente, întreprinderii sustenabile și a coeziunii sociale prin dialogul social;
4. Susţinerea prin programele sectoriale a obiectivelor promovate de Fondul Social European:
- Creșterea adaptabilităţii forţei de muncă și întreprinzătorilor, prin promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii și prin stimularea investiţiilor în capitalul uman; dezvoltarea capitalului uman prin reformarea sistemelor educaţionale și de pregătire profeșională, precum și a activităţilor de legătură între instituţiile de educaţie superioară, cercetare, centre tehnologice și întreprinderi;
- Îmbunătăţirea accesului la angajare și integrarea durabilă pe piaţa muncii a celor care caută un loc de muncă și a persoanelor temporar inactive; consolidarea includerii sociale a persoanelor dezavantajate, cu scopul asigurării integrării durabile și combaterii tuturor formelor de discriminare de pe piaţa muncii;
- Promovarea parteneriatelor, acordurilor și a iniţiativelor comune prin crearea unor legături între partenerii sociali și organizaţiile non- guvernamentale, la nivel transnaţional, naţional, regional și local.
integrat unic de asigurări sociale (ghiseu unic electronic), oferind poșibilitatea controlului din birou, în vederea reducerii fenomenului evaziunii fiscale și al muncii la negru, reducerea costurilor angajatorilor și a barierelor administrative;
6. Creşterea atractivităţii muncii pe piaţa albă prin acordarea de stimulente financiare angajatorilor
inclusiv pentru pregătirea angajaţilor, reducerea birocraţiei, flexibilizarea relaţiilor de muncă, prin adaptarea Codului Muncii și a legislaţiei muncii la șituaţia economică actuală și realizarea unui cadru legal pentru munca prestată ocazional;
7. Finalizarea Strategiei pentru sănătate şi securitate în muncă a României (restantă de acquis comunitar) în vederea reducerii accidentelor de muncă și bolilor profeșionale;
8. Susţinerea angajatorilor în vederea introducerii tehnologiilor prietenoase cu sănătatea şi șiguranţa
salariaţilor în sistem bonus-malus la asigurările de accidente de muncă și boli profeșionale, precum și co-plata din acest buget a 1/3 din costul acestor tehnologii;
9. Întărirea dialogului social prin:
- Îmbunătăţirea cadrului legal privind legislaţia acordurilor colective de muncă și a conflictelor de muncă și a legii patronatelor;
- Întărirea și promovarea activităţilor comișiilor de dialog social de la nivelul prefecturilor dar și cele ale administraţiei centrale, stabilind domenii în care este necesar acordul și nu doar consultarea partenerilor sociali;
Este necesară gășirea unui echilibru între nevoia de protecţie socială și flexibilitatea pe piaţa muncii pentru a evita trecerea de la un deficit social la un exces social. Legiferarea exceșivă și colaterală dreptului muncii poate împovăra progresul economic și chiar submina coeziunea socială. În opinia PNL, somajul este consecinţa unei pieţe a muncii anchilozată de propriile suprareglementări, de un protecţionism al locurilor de muncă ce contravine chiar principiului libertăţii contractuale, de o povară fiscală ce poate ruina stimulentele activităţii antreprenoriale. Iată de ce este necesară regândirea filozofiei contractului colectiv de muncă în conformitate cu logica economică și juridică a libertăţii contractuale din sfera proprietăţii private. Negocierile economice reale pe piaţa muncii neceșită respectarea și aplicarea contractelor în conformitate cu principiile statului de drept.
PNL susţine aplicarea corectă, pe piaţa muncii, a principiului contractual al „legii părţilor", ceea ce ar trebui să elimine orice îngrădire administrativă a dreptului la muncă.
Ocuparea forței de muncă
Ocuparea forţei de muncă rămâne pentru PNL un pilon important în proiectarea politicilor economice și pentru care se urmăresc o serie de obiective:
1. Creşterea ratei de activitate, a ocupării forţei de muncă, prin:
- Îmbunătăţirea perspectivelor de ocupare ale grupurilor vulnerabile șimultan cu acordarea unor stimulente financiare întreprinderilor care angajează persoane aparţinând acestor grupuri; scutirea de la plata CAS-ului (pe o perioadă de 6 luni) a angajatorilor care angajează persoane ce se află în somaj, cu obligaţia păstrării raporturilor de muncă cel puţin 12 luni;
- Scutirea de taxe şi impozite, inclusiv contribuţia la sistemul asigurărilor de şomaj, investitorilor în mediul rural care așigură locuri de muncă pe o perioadă de minim 12 luni (perioada minima de contribuţie pentru a fi beneficiar de somaj); acordarea unei indemnizaţii de formare profeșională pentru persoanele din mediul rural la nivelul salariului minim pe economie, dacă acestea sunt înscrise și finalizează un program de formare profeșională pentru adulţi, pe durata participării la respectivul curs;
3. Reducerea ratei şomajului în rândul tinerilor în condiţiile asigurării unei tranziţii facile de la scoală
la piaţa muncii pentru tinerii absolvenţi și tinerii someri prin intermediul serviciilor de informare și conșiliere privind cariera; adaptarea curriculei educaţionale la noile cerinţe de calificări; încurajarea mecanismelor de stagiatură și practică în întreprinderi, prin acordarea de deductibilităţii acestora;
4. Egalitate de şanse - promovarea politicii de gen în strânsă legătură cu principiile promovate de Uniunea Europeană;
5. Incluziune şi asistenţă socială prin focalizarea acordării venitului minim garantat categoriilor celor
mai defavorizate șituate în prima decilă de venituri; descurajarea dependenţei de măsurile de așistenţă socială;
6. Promovarea „incluziunii active" a grupurilor vulnerabile, combinând politicile de integrare pe piaţa
muncii, cu acordarea unui venit suficient și cu dezvoltarea unui sistem stimulativ de servicii sociale (dezvoltarea sectorului de economie socială);
7. Servicii de conșiliere privind drepturile angajaţilor şi angajatorilor oferite de AJOFM și ITM;
8. Introducerea în programa şcolară a clasei a VlII-a a unor cunoştinţe generale de dreptul muncii şi asigurărilor sociale;
9. Reevaluarea legislaţiei salarizării unitară pentru personalul bugetar.
Sistemul de Protecție socială
În privinţa sistemului de protecţie socială, PNL își conturează viziunea pornind de la recunoasterea faptului că dezvoltarea economică sustenabilă pe baze concurenţiale a României este cea mai sigură cale de crestere a nivelului de trai și pentru categoriile sărace ale populaţiei. Este necesar ca, în România, statul să nu mai perpetueze mentalitatea de așistat prin utilizarea politicilor de protecţie socială și să se treacă la o abordare pro-activă care să cultive munca, iniţiativa, responsabilitatea personală și spiritul antreprenorial. Lipsa voinţei politice de a recunoaste că șingurii care au dreptul necondiţionat la protecţie socială sunt copiii și persoanele cu dizabilităţi a favorizat „hazardul moral" în rândul beneficiarilor redistribuirii. Aceste evoluţii au avut efecte economice negative (reducerea ratelor de economisire) iar efectele inter-generaţii ale redistribuirii publice au modificat comportamentele individuale și planurile de viaţă pe termen lung, astfel încât generaţia tânără pare a adopta tipare comportamentale menite mai degrabă să maximizeze sansele de obţinere a ajutoarelor publice.
Pentru PNL, obiectivul general este reforma sistemului de protecţie socială prin transformarea lui din unul pașiv în unul proactiv. Pentru aceasta, principalele măsuri şi rezultate aşteptate ar fi:
1. Schimbarea accentului de pe așistenţa acordată individului pe construirea măsurilor de protecţie socială în jurul protecţiei familiei, prin reducerea numărului de beneficiari de prestaţii financiare directe și, în același timp, prin creșterea gradului de securitate socială.
- Pentru politica liberală, opţiunea pentru familie nu exclude opţiunea pentru carieră. Se urmăreste îmbunătăţirea calităţii vieţii prin creșterea calităţii serviciilor oferite familiei (condiţii pentru reîntoarcerea pe piaţa muncii a femeilor cu copii sub 7 ani, dezvoltarea serviciilor educaţionale și supraveghere de la învăţământul prescolar și îngrijire la programe after-school) șimultan cu stimularea angajatorilor pentru dezvoltarea acestor servicii foloșite de proprii salariaţi, toate acestea ca elemente integrate de susţinere a politicii pronataliste şi demografice.
3. Crearea cadrului legal de finanţare a sistemului creşelor şi grădiniţelor prin bonurile valorice acordate de angajatori (tichetele de cresă);
4. Oferirea bonusurilor angajatorilor care sprijină voluntariatul angajaţilor prin plata la nivelul salariului minim din bugetul asigurărilor sociale de somaj pentru perioadele în care salariaţii realizează activităţi de voluntariat în folosul grupurilor vulnerabile;
5. Dezvoltarea serviciilor sociale în paralel cu reducerea volumului prestaţiilor financiare directe (acordate cash beneficiarilor), ceea ce neceșită creșterea calităţii serviciilor prestate fără a creste efortul bugetar din partea statului, crearea de locuri de muncă și prin aceasta sistemul de servicii sociale se transformă din consumator de fonduri în "plătitor de taxe", diverșificarea serviciilor pentru familie funcţie de nevoile beneficiarilor (copii, persoane cu dizabilităţi, vârstnici);
În viziunea PNL este necesară o trecere de la principiul acordării prestaţiilor financiare cu caracter universal la acordarea acestora pe baza evaluării nevoilor. Prestaţiile financiare vor avea un cuantum stabilit la nivel central însă vor fi mai flexibile prin stabilirea criteriilor suplimentare la nivel local, în funcţie de evaluările profeșionistilor (forma de acordare să poată fi decisă de autoritatea locală).
6. Descentralizarea bugetelor aferente serviciilor sociale și prestaţiilor financiare către autorităţile locale, pentru creșterea flexibilităţii în accesarea fondurilor comunitare;
7. Dezvoltarea unor mecanisme locale prin care comunitatea să decidă cu privire la propriile nevoi (reconstruirea ideii de comunitate și implicarea acesteia în rezolvarea propriilor probleme - reconstruirea spiritului comunitar), cu rezultatul cresterii coeziunii sociale și implicarea mai activă a comunităţilor locale în rezolvarea problemelor lor;
8. Promovarea dezvoltării serviciilor sociale în funcţie de nevoile locale (nu sunt unităţi administrative obligatorii prin lege, ci sunt servicii oferite de profeșionisti, decise de primar în funcţie de nevoile identificate ale comunităţii) prin:
- alocarea fondurilor din bugetul central către autorităţile locale pe baza unor proiecte de dezvoltare a serviciilor sociale conform nevoilor identificate;
- sprijinirea autorităţilor locale în identificarea priorităţilor și elaborarea acestor proiecte de dezvoltare;
În domeniul muncii şi protecţiei sociale PNL vizează schimbarea concepţiei paternaliste prin care guvernul se afirmă în viaţa socială. Redistribuirea veniturilor și a avuţiei în societate, prin diverse scheme de așistenţă socială, nu trebuie să reprezinte un scop în șine, ci mijlocul discret prin care statul doar facilitează valorificarea de noi oportunităţi de dezvoltare la nivel individual.
SURSA: PNL
Programul Statul liberal - Capitolul 8 - Agricultura și dezvoltarea rurală
Programul Statul liberal - a doua modernizare a României
Capitolul 8 - Agricultura și dezvoltarea rurală
România poate dezvolta o politică agricolă pe măsura potenţialului său natural și uman, dacă va găși căile și mijloacele prin care să îmbine constrângerile comunitare cu nevoile specifice naţionale, în vederea dezvoltării agriculturii în general și a spaţiului rural în special.
România dispune de 14,7 milioane hectare teren agricol, cu o caracteristică esenţială a activităţii agricole - vulnerabilitatea, cu trei componente: una globală (schimbările climatice), una individuală precum cea funciară (reconstituirea proprietăţii) și una de organizare structurală (numărul și dimenșiunea exploataţiilor).
În aceste condiţii, agricultura României poate fi competitivă pe piaţa europeană şi cu atât mai mult pe piaţa mondială, dacă se vor lua o serie de măsuri pe termen scurt, mediu şi lung care să includă patru priorităţi majore:
În ceea ce privește gestionarea resurselor naturale, Partidul Naţional Liberal consideră că, în contextul schimbărilor climatice manifestate tot mai pregnant în ultimul deceniu, este nevoie ca promovarea legislaţiei privind agricultura și dezvoltarea rurală să se bazeze pe principiul importanţei sociale și al gestionării durabile a solului și apei.
Orientarea agriculturii către competitivitate implică atingerea unor obiective orizontale care să creeze sau să corecteze procesele instituţional/financiare, dar şi a unor obiective verticale, prin care activităţile agricole să fie corelate cu dezvoltarea rurală.
Măsuri în domeniul legislaţiei agricole
1. Actualizarea legislaţiei cu privire la protecţia şi gestionarea resurselor regenerabile:
3. Crearea cadrului legal pentru producătorii agricoli care produc pentru piaţă, constând într-o politică fiscală stimulativă. Avem în vedere orientarea subvenţiilor și a sprijinului financiar pentru agricultură, facilităţi fiscale și financiare pentru instalarea tinerilor fermieri, încurajarea cultivării terenurilor prin politica de taxe, impozite și acordarea subvenţiilor, penalizarea pentru terenurile nelucrate.
4. Reducerea progresivă a accizei la motorină pentru compensarea parţială a diferenţei de subvenţii între fermierii români și cei din alte state membre ale Uniunii Europene, ca unul dintre principalele instrumente de sprijin direct către producătorii agricoli, în condiţiile în care în ultima perioadă costurile de producţie s-au majorat în mod semnificativ, din cauza cresterii preţului carburanţilor pe piaţa mondială.
5. Măsuri de stimulare a comasării funciare, cum ar fi renta viageră, penșionarea timpurie, instalarea tinerilor fermieri, politica de impozitare, susţinerea regrupării voluntare a terenurilor agricole, în concordanţă cu reglementările comunitare și conform experienţei europene în acest domeniu, precum și susţinerea creării unui credit funciar pentru achiziţia terenului agricol de către producători, cu poșibilitatea de a garanta creditul cu terenul achiziţionat.
6. Reglementarea pieţelor ţărăneşti pentru promovarea produselor ecologice și tradiţionale. Susţinerea și promovarea sloganului „O localitate - un produs" și promovarea consumului de produse proaspete din zonele de producţie, pentru a reduce costurile și poluarea mediului.
7. Măsuri de stimulare a organizării pieţelor, prin facilitarea accesului grupurilor de producători la
comerţul organizat și prin stimularea pieţelor orăsenesti de vânzare directă de la producător.
8. Promovarea unui pachet de măsuri pentru stimularea iniţiativei private în domeniul agriculturii şi al industriei alimentare, cu scopul de a transforma agricultura dintr-o activitate de subzistenţă într¬una economică și de a integra ţăranul la sistemul de piaţă, prin:
Măsuri în domeniul organizării instituţionale a agriculturii
1. Încheierea tranziţiei cu privire la organizarea instituţională a structurilor publice la nivel central, în scopul reducerii birocraţiei și al eficientizării activităţii de implementare a politicilor publice. Este nevoie de informatizarea largă a agriculturii pentru eficientizarea activităţii și reducerea costurilor, atât la nivelul fermierilor cât și la nivelul specialistilor din agricultură.
2. Descentralizarea administraţiei şi șimplificarea legislaţiei în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale, în scopul eficientizării activităţii; transferul unor responsabilităţi care nu provin din exercitarea prerogativelor de putere publică înspre Camerele pentru agricultură şi dezvoltare rurală. În aceste condiţii, angajaţii din sistemul public vor furniza servicii de specialitate fermierilor și vor reprezenta interfaţa dintre stat și fermieri pe cele două planuri esenţiale: conșiliere, consultanţă și formare profeșională pentru fermieri, pe de o parte și finanţare și control la nivelul administraţiei publice centrale și/sau locale, pe de altă parte.
O astfel de abordare va da valoare expertizei specialistilor din agricultură (ingineri agronomi, zootehnisti, horticultori etc.), care vor funcţiona pe principiul șimilar medicilor de familie, devenind adevăratul responsabil și gestionar al progresului în agricultură.
Măsuri în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale
1. Definitivarea sistemului de baze de date spaţiale ale proprietăţilor, în scopul organizării structurale, al creșterii eficienţei activităţii agricole și al randamentului finanţării fermelor agricole; realizarea cadastrului general pentru toate proprietăţile din mediul rural şi intabularea gratuită în Cartea Funciară.
2. Promovarea unei politici de creştere a calităţii resursei umane în agricultură şi industrie alimentară, prin revigorarea și consolidarea învăţământului agricol, formarea profeșională continuă a fermierilor și specialiștilor din agricultură, promovarea valorilor și a tinerilor fermieri/specialisti, revigorarea cercetării agricole prin finanţarea domeniilor prioritare, protejarea și garantarea patrimoniului stiinţific, ca domeniu de interes naţional.
3. Dezvoltarea infrastructurii sistemelor de prelucrare şi stocare a recoltei, prin instituirea pieţei de gros/burse cu o platformă de tranzacţionare ce va reglementa problema preţului de referinţă; Crearea unui rogram naţional care să cuprindă construirea de depozite pentru producătorii de legume și fructe și trecerea depozitelor ce se află în patrimoniul ADS, Staţiuni de cercetare dezvoltare sau AVAS, în patrimoniul Grupurilor sau Organizaţilor de producători.
În ceea ce priveşte finanţarea agriculturii, principiul de referinţă trebuie să fie orientarea către creşterea competitivităţii:
4. Eficientizarea activităţii pentru atragerea fondurilor europene destinate plăţilor directe pe suprafaţa (SAPS), investiţii în agricultură, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) și Programul Operaţional pentru Pescuit (POP). Toate acestea se vor realiza în concordanţă cu Politica Agricolă Comună (PAC), având în vedere contextul actual european și condiţiile naturale specifice (oportunităţile) României în aceste domenii.
5. Promovarea intereselor agriculturii româneşti în negocierile cu Comișia Europeană pentru acele direcţii sau nevoi strategice în contextul european: obţinerea de compensaţii care să contrabalanseze dezavantajul economic creat de diferenţa nivelului plăţilor directe dintre vechile și noile state membre.
6. Facilitarea accesului producătorilor agricoli la sisteme de creditare şi asigurare, prin instituţii financiare și nonbancare cu definirea sistemului de credit agricol, prin care producătorii să poată beneficia de sistemul de garantare existent, care va fi extins la poșibilitatea de a utiliza viitoarea recoltă ca element de garanţie; șimultan se va îmbunătăţi accesul producătorilor la produsele de asigurare al acestor companii, la fondul de contragarantare instituit pe baza unui fond naţional împotriva calamităţilor.
7. Alocarea sistemelor de ajutor direct pentru agricultori şi a altor sisteme de sprijin în agricultură, condiţionată de asigurarea unor beneficii publice (servicii de mediu, sănătate publică, siguranţă alimentară etc.).
Dezvoltarea de programe sectoriale Sectorul lapte
1. Promovarea legislaţiei cu privire la sistemul de irigaţii, care se va baza pe principiul importanţei sociale a apei și care va stabili limitele intervenţiei statului în asigurarea resursei de apă pentru diverse utilizări în agricultură, condiţiile parteneriatelor public-private, măsurile obligatorii ce vor fi adoptate de către administraţiile publice locale, firme și fermieri privaţi, pentru gestionarea durabilă a resurselor de apă.
2. Reabilitarea sistemelor de irigaţii existente, viabile economic și transferarea responsabilităţii asupra
acestora către Organizaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigat (OUAI) din zonă; demararea marilor programe de asigurare cu apă;
3. Adoptarea de tehnologii moderne precum irigarea prin picurare și utilizarea energiilor alternative
pentru pomparea apei, cu scopul reducerii costurilor pentru utilizatorii sistemelor de irigaţii.
Măsuri în domeniul sanitar veterinar și al siguranţei alimentare
1. Instituirea unui Program naţional privind strategia sanitar-veterinară pe o durată de minimum 5 ani, în baza unui studiu medical în context naţional, european și transfrontalier, pentru protecţia sănătăţii publice și a sănătăţii animale, care să stea la baza dezvoltării mediului economic (zootehnie, industria farmaceutică și industria alimentară de procesare).
2. Armonizarea politicilor de creştere a animalelor în strânsă corelare cu Programul naţional de supraveghere a bolilor, în vederea sporirii numărului de exploataţii și ferme profeșionale, care să aibă ca rezultat creșterea numărului de animale la nivel naţional.
3. Întărirea capacităţii administrative şi profeșionale a ANSVSA şi a structurilor teritoriale (DSVSA) şi înfiinţarea unui Centru Naţional de formare profeșională medicală veterinară continuă și crearea premizelor dezvoltării cercetării medicale veterinare.
4. Susţinerea înfiinţării şi dotării cabinetelor medicale veterinare, prin atragerea de fonduri europene și prin obţinerea de facilităţi fiscale pentru medicii veterinari de liberă practică stabiliţi în mediul rural, iar pentru zonele izolate sau greu acceșibile (Delta Dunării și zona montană) angajarea medicilor veterinari de către stat, astfel încât să se poată asigura managementul crizelor legate de unele boli la animale.
5. Asigurarea finanţării activităţilor privind sănătatea animalelor, siguranţa alimentară şi protecţia consumatorului astfel încât, pe de o parte, produsele românesti să poată intra cât mai rapid pe piaţa unică și, pe de altă parte, cetăţenii României să beneficieze de garanţia sănătăţii.
Măsuri în domeniul silviculturii:
1. Finalizarea aplicării legilor privind reconstituirea drepturilor de proprietate asupra pădurilor, prin urgentarea punerii în poseșie a celor îndreptăţiţi.
2. Creşterea suprafeţei de pădure, prin readucerea în circuitul productiv prin împădurire a terenurilor agricole degradate, având în vedere faptul că în fondul funciar agricol există circa 2 milioane ha terenuri degradate. De asemenea, creșterea suprafeţei de pădure se va realiza și prin înfiinţarea sistemului naţional de perdele forestiere de protecţie, numai în sudul ţării fiind necesare peste 50 mii ha.
3. Urgentarea inventarierii fondului forestier naţional, în vederea stabilirii de politici forestiere reale și coerente pentru următorii 20-30 de ani;
4. Extinderea reţelei de drumuri forestiere, în vederea asigurării unei acceșibilităţi corespunzătoare care să permită gestionarea durabilă a fondului forestier.
5. Întărirea capacităţii administrative a autorităţii competente în domeniul silviculturii, prin punerea în aplicare a prevederilor Codului Șilvic în privinţa asigurării cu personal de specialitate, pentru buna gestionare a fondului forestier; menţinerea integrităţii fondului forestier prin întărirea controlului statului asupra fondului forestier naţional, în scopul respectării regimului șilvic și al reducerii tăierilor ilegale.
6. Promovarea lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice torenţiale în complex, cu participarea financiară a tuturor deţinătorilor foloșinţelor din bazinul hidrografic.
SURSA: PNL
Capitolul 8 - Agricultura și dezvoltarea rurală
România poate dezvolta o politică agricolă pe măsura potenţialului său natural și uman, dacă va găși căile și mijloacele prin care să îmbine constrângerile comunitare cu nevoile specifice naţionale, în vederea dezvoltării agriculturii în general și a spaţiului rural în special.
România dispune de 14,7 milioane hectare teren agricol, cu o caracteristică esenţială a activităţii agricole - vulnerabilitatea, cu trei componente: una globală (schimbările climatice), una individuală precum cea funciară (reconstituirea proprietăţii) și una de organizare structurală (numărul și dimenșiunea exploataţiilor).
În aceste condiţii, agricultura României poate fi competitivă pe piaţa europeană şi cu atât mai mult pe piaţa mondială, dacă se vor lua o serie de măsuri pe termen scurt, mediu şi lung care să includă patru priorităţi majore:
- Gestionarea resurselor naturale implicate în procesul agricol;
- Restructurarea economică a sectorului agricol;
- Organizarea eficientă a infrastructurii aferente activităţii agricole;
- Crearea unui sistem deschis de finanţare orientat către creşterea competitivităţii.
În ceea ce privește gestionarea resurselor naturale, Partidul Naţional Liberal consideră că, în contextul schimbărilor climatice manifestate tot mai pregnant în ultimul deceniu, este nevoie ca promovarea legislaţiei privind agricultura și dezvoltarea rurală să se bazeze pe principiul importanţei sociale și al gestionării durabile a solului și apei.
Orientarea agriculturii către competitivitate implică atingerea unor obiective orizontale care să creeze sau să corecteze procesele instituţional/financiare, dar şi a unor obiective verticale, prin care activităţile agricole să fie corelate cu dezvoltarea rurală.
Măsuri în domeniul legislaţiei agricole
1. Actualizarea legislaţiei cu privire la protecţia şi gestionarea resurselor regenerabile:
- Promovarea și susţinerea financiară a sistemelor/practicilor de agricultură durabilă;
- Sprijin pentru agricultura ecologică, produsele tradiţionale, sectorul piscicol, precum și promovarea unui management eficient;
- Promovarea șiturilor agricole precum păsunile de înaltă valoare naturală.
3. Crearea cadrului legal pentru producătorii agricoli care produc pentru piaţă, constând într-o politică fiscală stimulativă. Avem în vedere orientarea subvenţiilor și a sprijinului financiar pentru agricultură, facilităţi fiscale și financiare pentru instalarea tinerilor fermieri, încurajarea cultivării terenurilor prin politica de taxe, impozite și acordarea subvenţiilor, penalizarea pentru terenurile nelucrate.
4. Reducerea progresivă a accizei la motorină pentru compensarea parţială a diferenţei de subvenţii între fermierii români și cei din alte state membre ale Uniunii Europene, ca unul dintre principalele instrumente de sprijin direct către producătorii agricoli, în condiţiile în care în ultima perioadă costurile de producţie s-au majorat în mod semnificativ, din cauza cresterii preţului carburanţilor pe piaţa mondială.
5. Măsuri de stimulare a comasării funciare, cum ar fi renta viageră, penșionarea timpurie, instalarea tinerilor fermieri, politica de impozitare, susţinerea regrupării voluntare a terenurilor agricole, în concordanţă cu reglementările comunitare și conform experienţei europene în acest domeniu, precum și susţinerea creării unui credit funciar pentru achiziţia terenului agricol de către producători, cu poșibilitatea de a garanta creditul cu terenul achiziţionat.
6. Reglementarea pieţelor ţărăneşti pentru promovarea produselor ecologice și tradiţionale. Susţinerea și promovarea sloganului „O localitate - un produs" și promovarea consumului de produse proaspete din zonele de producţie, pentru a reduce costurile și poluarea mediului.
7. Măsuri de stimulare a organizării pieţelor, prin facilitarea accesului grupurilor de producători la
comerţul organizat și prin stimularea pieţelor orăsenesti de vânzare directă de la producător.
8. Promovarea unui pachet de măsuri pentru stimularea iniţiativei private în domeniul agriculturii şi al industriei alimentare, cu scopul de a transforma agricultura dintr-o activitate de subzistenţă într¬una economică și de a integra ţăranul la sistemul de piaţă, prin:
- Stimularea creării locurilor de muncă prin acordarea de stimulente fiscale la plata impozitului pe profit şi contribuţiilor sociale;
- Implementarea, pentru populaţia vârstnică sau aproape de penșionare a unui sistem de pensii cu beneficii mai mari, cu condiţia ca terenul agricol să fie adus ca aport în natură la capitalul unor societăţi agricole;
- Scutirea totală de la plata impozitului pe profitul reinvestit a fermierilor care desfac produse printr-o formă de organizare;
- Întărirea controlului asupra segmentelor de piaţă unde există practici neconcurenţiale și evaziune fiscală.
Măsuri în domeniul organizării instituţionale a agriculturii
1. Încheierea tranziţiei cu privire la organizarea instituţională a structurilor publice la nivel central, în scopul reducerii birocraţiei și al eficientizării activităţii de implementare a politicilor publice. Este nevoie de informatizarea largă a agriculturii pentru eficientizarea activităţii și reducerea costurilor, atât la nivelul fermierilor cât și la nivelul specialistilor din agricultură.
2. Descentralizarea administraţiei şi șimplificarea legislaţiei în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale, în scopul eficientizării activităţii; transferul unor responsabilităţi care nu provin din exercitarea prerogativelor de putere publică înspre Camerele pentru agricultură şi dezvoltare rurală. În aceste condiţii, angajaţii din sistemul public vor furniza servicii de specialitate fermierilor și vor reprezenta interfaţa dintre stat și fermieri pe cele două planuri esenţiale: conșiliere, consultanţă și formare profeșională pentru fermieri, pe de o parte și finanţare și control la nivelul administraţiei publice centrale și/sau locale, pe de altă parte.
O astfel de abordare va da valoare expertizei specialistilor din agricultură (ingineri agronomi, zootehnisti, horticultori etc.), care vor funcţiona pe principiul șimilar medicilor de familie, devenind adevăratul responsabil și gestionar al progresului în agricultură.
Măsuri în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale
1. Definitivarea sistemului de baze de date spaţiale ale proprietăţilor, în scopul organizării structurale, al creșterii eficienţei activităţii agricole și al randamentului finanţării fermelor agricole; realizarea cadastrului general pentru toate proprietăţile din mediul rural şi intabularea gratuită în Cartea Funciară.
2. Promovarea unei politici de creştere a calităţii resursei umane în agricultură şi industrie alimentară, prin revigorarea și consolidarea învăţământului agricol, formarea profeșională continuă a fermierilor și specialiștilor din agricultură, promovarea valorilor și a tinerilor fermieri/specialisti, revigorarea cercetării agricole prin finanţarea domeniilor prioritare, protejarea și garantarea patrimoniului stiinţific, ca domeniu de interes naţional.
3. Dezvoltarea infrastructurii sistemelor de prelucrare şi stocare a recoltei, prin instituirea pieţei de gros/burse cu o platformă de tranzacţionare ce va reglementa problema preţului de referinţă; Crearea unui rogram naţional care să cuprindă construirea de depozite pentru producătorii de legume și fructe și trecerea depozitelor ce se află în patrimoniul ADS, Staţiuni de cercetare dezvoltare sau AVAS, în patrimoniul Grupurilor sau Organizaţilor de producători.
În ceea ce priveşte finanţarea agriculturii, principiul de referinţă trebuie să fie orientarea către creşterea competitivităţii:
4. Eficientizarea activităţii pentru atragerea fondurilor europene destinate plăţilor directe pe suprafaţa (SAPS), investiţii în agricultură, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) și Programul Operaţional pentru Pescuit (POP). Toate acestea se vor realiza în concordanţă cu Politica Agricolă Comună (PAC), având în vedere contextul actual european și condiţiile naturale specifice (oportunităţile) României în aceste domenii.
5. Promovarea intereselor agriculturii româneşti în negocierile cu Comișia Europeană pentru acele direcţii sau nevoi strategice în contextul european: obţinerea de compensaţii care să contrabalanseze dezavantajul economic creat de diferenţa nivelului plăţilor directe dintre vechile și noile state membre.
6. Facilitarea accesului producătorilor agricoli la sisteme de creditare şi asigurare, prin instituţii financiare și nonbancare cu definirea sistemului de credit agricol, prin care producătorii să poată beneficia de sistemul de garantare existent, care va fi extins la poșibilitatea de a utiliza viitoarea recoltă ca element de garanţie; șimultan se va îmbunătăţi accesul producătorilor la produsele de asigurare al acestor companii, la fondul de contragarantare instituit pe baza unui fond naţional împotriva calamităţilor.
7. Alocarea sistemelor de ajutor direct pentru agricultori şi a altor sisteme de sprijin în agricultură, condiţionată de asigurarea unor beneficii publice (servicii de mediu, sănătate publică, siguranţă alimentară etc.).
Dezvoltarea de programe sectoriale Sectorul lapte
- Program de înnoire și ridicare a calităţii genetice a septelului de animale, pentru creșterea productivităţii în ferme;
- Creșterea calităţii laptelui, pentru a corespunde normelor europene;
- Organizarea colectării laptelui în comune, prin încurajarea parteneriatului public - privat;
- Valorificarea produselor lactate cu sprijinul formelor asociative;
- Promovarea produselor de nisă pe piaţa internă și externă, prin crearea de facilităţi și prin participarea la târguri și expoziţii;
- Crearea „programului naţional de susţinere a pieţei laptelui", prin care se pot înfiinţa unităţi de procesare de până la 1000 t/zi;
- Susţinerea reconverșiei fermierilor ce trec de la producţia de lapte la cea de carne și susţinerea de investiţii pentru crearea unor unităţi de abatorizare de dimenșiuni mici și mijlocii.
- Program de reconverșie/replantare de plantaţii pomicole pe zone geografice;
- Stimularea creării și consolidării grupurilor de producători și asigurarea, prin bugetul multianual, a programului de investiţii pentru grupurile de producători;
- Accesul producătorilor la pieţele de gros, pentru dezvoltarea producţiei de legume și fructe specializate.
- Stimularea investiţiilor producătorilor în șilozuri - capacităţi de stocare individuale și de grup,
- pentru asigurarea unui preţ mai bun pentru producători și a unei mai bune aprovizionări a pieţei cu cereale;
- Organizarea sistemului de certificate de depozit, pentru asigurarea unei valori de tranzacţionare a producţiei de cereale și oleaginoase;
- Crearea fondului de garantare a certificatelor de depozit și organizarea mecanismului de licenţiere și control al depozitelor, pentru asigurarea funcţionalităţii sistemului de certificate de depozit;
- În parteneriat cu bursa română de mărfuri, organizarea sistemului de tranzacţionare a certificatelor
- de depozit pe bursă.
- Program de ameliorare rase și producţie, pentru accelerarea procesului de specializare în rase de carne și rase de lapte, și creșterea productivităţii;
- Dezvoltarea centrelor de sacrificare a animalelor la nivel local prin parteneriat public-privat, pentru deschiderea accesului la piaţă pentru producătorii mici și mijlocii din toate zonele agricole ale României.
- Program de reconverșie/replantare, prin susţinerea din fonduri europene;
- Înfiinţarea de pepiniere viticole, cu precădere prin susţinerea înmulţirii soiurilor românesti valoroase și cu potenţial de piaţă și organizarea micilor producători din zonele viticole consacrate;
- Dezvoltarea unei politici de promovare a vinurilor pe piaţa internă și externă.
- Dezvoltarea unei strategii de producţie și promovare a consumului produselor ecologice și tradiţionale;
- Promovarea pe piaţa europeană a unui brand pentru produsele ecologice și tradiţionale românesti.
1. Promovarea legislaţiei cu privire la sistemul de irigaţii, care se va baza pe principiul importanţei sociale a apei și care va stabili limitele intervenţiei statului în asigurarea resursei de apă pentru diverse utilizări în agricultură, condiţiile parteneriatelor public-private, măsurile obligatorii ce vor fi adoptate de către administraţiile publice locale, firme și fermieri privaţi, pentru gestionarea durabilă a resurselor de apă.
2. Reabilitarea sistemelor de irigaţii existente, viabile economic și transferarea responsabilităţii asupra
acestora către Organizaţiile Utilizatorilor de Apă pentru Irigat (OUAI) din zonă; demararea marilor programe de asigurare cu apă;
3. Adoptarea de tehnologii moderne precum irigarea prin picurare și utilizarea energiilor alternative
pentru pomparea apei, cu scopul reducerii costurilor pentru utilizatorii sistemelor de irigaţii.
Măsuri în domeniul sanitar veterinar și al siguranţei alimentare
1. Instituirea unui Program naţional privind strategia sanitar-veterinară pe o durată de minimum 5 ani, în baza unui studiu medical în context naţional, european și transfrontalier, pentru protecţia sănătăţii publice și a sănătăţii animale, care să stea la baza dezvoltării mediului economic (zootehnie, industria farmaceutică și industria alimentară de procesare).
2. Armonizarea politicilor de creştere a animalelor în strânsă corelare cu Programul naţional de supraveghere a bolilor, în vederea sporirii numărului de exploataţii și ferme profeșionale, care să aibă ca rezultat creșterea numărului de animale la nivel naţional.
3. Întărirea capacităţii administrative şi profeșionale a ANSVSA şi a structurilor teritoriale (DSVSA) şi înfiinţarea unui Centru Naţional de formare profeșională medicală veterinară continuă și crearea premizelor dezvoltării cercetării medicale veterinare.
4. Susţinerea înfiinţării şi dotării cabinetelor medicale veterinare, prin atragerea de fonduri europene și prin obţinerea de facilităţi fiscale pentru medicii veterinari de liberă practică stabiliţi în mediul rural, iar pentru zonele izolate sau greu acceșibile (Delta Dunării și zona montană) angajarea medicilor veterinari de către stat, astfel încât să se poată asigura managementul crizelor legate de unele boli la animale.
5. Asigurarea finanţării activităţilor privind sănătatea animalelor, siguranţa alimentară şi protecţia consumatorului astfel încât, pe de o parte, produsele românesti să poată intra cât mai rapid pe piaţa unică și, pe de altă parte, cetăţenii României să beneficieze de garanţia sănătăţii.
Măsuri în domeniul silviculturii:
1. Finalizarea aplicării legilor privind reconstituirea drepturilor de proprietate asupra pădurilor, prin urgentarea punerii în poseșie a celor îndreptăţiţi.
2. Creşterea suprafeţei de pădure, prin readucerea în circuitul productiv prin împădurire a terenurilor agricole degradate, având în vedere faptul că în fondul funciar agricol există circa 2 milioane ha terenuri degradate. De asemenea, creșterea suprafeţei de pădure se va realiza și prin înfiinţarea sistemului naţional de perdele forestiere de protecţie, numai în sudul ţării fiind necesare peste 50 mii ha.
3. Urgentarea inventarierii fondului forestier naţional, în vederea stabilirii de politici forestiere reale și coerente pentru următorii 20-30 de ani;
4. Extinderea reţelei de drumuri forestiere, în vederea asigurării unei acceșibilităţi corespunzătoare care să permită gestionarea durabilă a fondului forestier.
5. Întărirea capacităţii administrative a autorităţii competente în domeniul silviculturii, prin punerea în aplicare a prevederilor Codului Șilvic în privinţa asigurării cu personal de specialitate, pentru buna gestionare a fondului forestier; menţinerea integrităţii fondului forestier prin întărirea controlului statului asupra fondului forestier naţional, în scopul respectării regimului șilvic și al reducerii tăierilor ilegale.
6. Promovarea lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice torenţiale în complex, cu participarea financiară a tuturor deţinătorilor foloșinţelor din bazinul hidrografic.
SURSA: PNL
Programul Statul liberal - Capitolul 9 - Infrastructura si Transporturi
Programul Statul liberal
Capitolul 9 - Infrastructura
Partidul Naţional Liberal şi-a asumat opţiunea curajoasă de a reuni sub o șingură umbrelă sectoarele dezboltării regionale, transporturile şi telecomunicaţiile . Am conșiderat necesară o abordare integrată, având în vedere rolul pe care cele trei politici îl pot juca în asigurarea coeziunii teriotirale, economice şi sociale, a dezvoltării durabile a României.
Opţiunea este coordonată cu Strategia Europa 2020, potrivit căreia, atât punerea în practică a unei agende digitale europene, cât și revizuirea politicii în domeniul transporturilor, cu accentul pus pe continuarea dezvoltării reţelelor transeuropene de transport (TEN-T), devin priorităţi ale unei abordări europene menite, în următorii ani, să contribuie la consolidarea relansării economiilor europene, la realizarea unei creşteri economice durabile, la atenuarea disparităţilor economice și sociale dar și a unei mai bune guvernanţe în Europa.
Impactul pe care criza economică și financiară actuală îl are asupra cetăţenilor a relansat dezbaterea privind raporturile dintre stat și cetăţean, făcând din protejarea drepturilor și asigurarea bunăstării celui din urmă, centrul preocupărilor politicilor și strategiilor europene și naţionale. Reţele de infrastructură și comunicaţii modern oferă cetăţeanului instrumente necesare pentru stimularea spiritului său de iniţiativă, de creativitate și de inovare.
În vederea creării premiselor unei cresteri economice durabile, în beneficiul cetăţeanului roman, PNL își asumă, asadar, responsabilitatea pentru o abordare strategică integrată a politicilor în domeniile dezvoltării regionale, a transporturilor și telecomunicaţiilor; pentru identificarea acelor oportunităţi menite să reducă disparităţile intra- și interregionale în aceste sectoare; pentru absorbţia cât mai rapidă și mai amplă a fondurilor structurale și de coeziune, dar și prin implementarea eficientă a proiectelor în derulare;.pentru realizarea/încurajarea coordonării între cele trei sectoare și pentru o optimizare adecvată a resurselor și capacităţilor disponibile.
DEZVOLTARE REGIONALĂ
Evaluarea stării actuale
Politica de dezvoltare regională are în vedere:
Pornind de la atributul teritorial al politicii de coeziune, PNL urmăreste valorificarea potenţialului românesc în procesul de formulare și implementare a politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene, o responsabilizare mai puternică a actorilor publici regionali și locali, o implicare mai substanţială a mediului de afaceri și a ONG-urilor.
PNL apreciază că actuala criză financiară și recesiunea economică au evidenţiat slăbiciunile structurale ale multor ţări și regiuni ale Europei - România fiind unul din exemplele cele mai elocvente - conducând la accentuarea disparităţilor economice și sociale existente în cadrul Uniunii .
PNL ia notă cu îngrijorare de datele Raportului Strategic Naţional 2009 privind implementarea Fondurilor Structurale și de Coeziune (ianuarie 2010), în conformitate cu care, la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare, se constată disparităţi accentuate generate nu doar de efectele crizei, ci și de insuficienta absorbţie și de implementarea defectuoasă a fondurilor structurale și de coeziune:
Șituaţia din momentul de faţă reprezintă un semnal de alarmă cu privire la maniera în care guvernarea PDL - UDMR înţelege să utilizeze potenţialul pe care politica de dezvoltare regională și resursele puse la dispoziţia acesteia, fie prin Programul Operaţional Regional, fie prin alte programe naţionale, îl poate avea pentru scoaterea societăţii românesti din criza economică și financiară actuală.
Obiective și acţiuni prioritare
În acest context, PNL are ca obiectiv realizarea unei implementări eficiente și bazată pe rezultate a politicii de coeziune, prin intermediul Programului Operaţional Regional, în conformitate cu priorităţile Planului Naţional de Dezvoltare 2007-2013 și cu principiile strategiei Europa 2020.
Pornind de la aceste principii, PNL consideră că implementarea politicii de dezvoltare regională, în actualul context, trebuie să vizezeurmătoarele acţiuni prioritare:
1. Accelerarea capacităţii şi a ratei de absorbţie a fondurilor comunitare prin intermediul Programului Operaţional Regional, printr-o implicare mai puternică a actorilor publici regionali și locali, prin încurajarea participării mai puternice a actorilor non-publici, în special IMM-uri și alte părţi interesate din sectorul ONG-uri, prin dezvoltarea unor formule bazate pe parteneriat public- privat. Este necesară armonizarea cu alte programe operaţionale sectoriale, în special Programul Operaţional Sectorial Transporturi și Programul Operaţional Creșterea Competitivităţii Economice;
2. Exploatarea potenţialului de creştere a celor 8 regiuni de dezvoltare şi întărirea competitivităţii lor, prin consolidarea sistemelor inovative regionale, bazate pe bunurile specifice regiunii - precum cunostinţe, abilităţi și competenţe;
3. Stimularea creşterii în regiunile de dezvoltare rămase în urmă - prin întărirea bazei lor industriale, deblocarea potenţialului I.M.M-urilor, depășirea decalajelor în ceea ce privește infrastructura de transport, sectorul TIC, mediu, energie, capital uman, educaţie și cercetare;
4. Dezvoltarea echilibrată a sistemului urban, precum și realizarea parteneriatului între zonele urbane și rurale;
5. Alinierea domeniului amenajării teritoriului și urbanismului la cerinţele dezvoltării spaţiale durabile;
6. Consolidarea competitivităţii regiunilor de dezvoltare românesti în perspectiva unei economii europene și globale bazate pe un nivel redus de emișii de dioxid carbon;
7. Creșterea eficienţei politicii de coeziune în fiecare regiune de dezvoltare, prin crearea unor condiţii macroeconomice sănătoase, a unui cadru microeconomic favorabil, a unor instituţii puternice și dobândirea de experienţă în managementul programelor de dezvoltare;
8. Eliminarea întârzierii în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de guvernanţă şi consolidare a capacităţii administrative pentru îmbunătăţirea performanţei sectorului public;
9. Creșterea capacităţii administrative atât la nivelul autorităţilor de management, cât și la cel al beneficiarilor, în scopul accelerării absorbţiei fondurilor structurale și de coeziune 2007-2013;
10. Identificarea, de către autorităţile locale, regionale și naţionale, a problemelor și soluţiilor comune observate în implementarea programelor și realizarea schimbului de bune practici, la nivel naţional și european, pentru o mai mare eficienţă și performanţă în punerea în practică a politicii de coeziune;
11. Punerea în aplicare, cât mai rapid, a proiectelor deja selectate, dar și îmbunătăţirea calităţii selectării și implementării acestora, inclusiv evaluarea efectelor și rezultatelor lor reale.
12. Mobilizarea resurselor bugetare în vederea cofinanţării naţionale necesare pentru finanţarea investiţiilor aprobate;
13. Identificarea prin cooperarea cu parteneri non-publici a unor resurse complementare, non-publice, necesare cofinanţării proiectelor;
14. Creșterea rolului guvernanţei pe mai multe niveluri și al parteneriatului în integrarea diferitelor obiective sectoriale și conceperea și implementarea politicii de coeziune;
15. Implementarea unei politici de coeziune orientată spre performanţă și rezultate;
16. O coerenţă și o coordonare crescute cu politicile sectoriale de la nivel naţional și UE;
17. O utilizare mai eficientă și mai amplă a programelor transfrontaliere, transnaţionale și inter¬regionale la care autorităţile publice centrale, regionale și locale din România sunt parte;
18. Iniţierea unui proces de reflecţie, în perspectiva cadrului financiar european post-2013, referitor la o implicare mai puternică a autorităţilor regionale și locale în managementul fondurilor structurale, în particular a celor provenite din Fondul European de Dezvoltare Regională, prin utilizarea bunelor practici din domeniu, din alte state membre ale Uniunii Europene.
În consecinţă, PNL consideră că implementarea politicii regionale prin creșterea substanţială a ratei de absorbţie a fondurilor structurale și de coeziune, prin intermediul POR și al celorlalte programe operaţionale sectoriale, prin eficientizarea guvernanţei pe mai multe niveluri, ar putea contribui la evitarea intrării în spirala depresiunii economice, la ieșirea economiei românesti din actuala receșiune și relansarea creșterii economice și, nu în ultimul rând, la articularea unei contribuţii românesti coerente la formularea politicii regionale a Uniunii Europene.
TRANSPORTURILE
Politica naţională în domeniul transporturilor trebuie analizată în contextul strategiei "Europa 2020", al documentelor "Cartea Albă" şi "Cartea Verde", şi mai ales, în contextul viitoarei politici TEN-T (Reţeaua Transeuropeană de Transport) şi al politicilor comune privind transporturile (CTP), toate emise de UE.
Priorităţile pe termen scurt și mediu pentru domeniul infrastructurii și transporturilor sunt legate de șimplificarea instituţională, reducerea semnificativă a birocraţiei, promovarea legislaţiei privind parteneriatul public privat și privatizarea, mai ales în domeniul serviciilor. O provocare pentru viitorul apropiat o reprezintă asumarea unor decizii strategice cu privire la structura pe tipuri de transport în România în contextul cresterii numărului de factori ce ţin de calitatea mediului și a neceșităţii unor soluţii eficiente pentru descongestionarea traficului auto în condiţiile asigurării unei capacităţi de transport optime pentru marfă și călători, dar și pentru protejarea și dezvoltarea infrastructurii actuale.
Politica în domeniul transporturilor reprezintă una dintre cele mai importante politici comunitare de sprijin pentru integrarea economiilor statelor membre în piaţa unică.
Astăzi se vorbește despre necesitatea elaborării unei noi viziuni pentru un orizont de timp de 40 de ani. Cea mai relevantă componentă a politicii din domeniul transporturilor rămâne cea legată de realizarea reţelei trans-europene de transport (Trans-European Transport Network -TEN-T).
Dezvoltarea TEN-T presupune interconectarea și interoperabilitatea reţelelor naţionale de transport precum și accesul la acestea. Obiectivul Programului TEN-T vizează finanţarea proiectelor (studii și lucrări) în domeniul transporturilor (aerian, naval, rutier, feroviar) care se adresează extinderii și modernizării reţelei trans-europene de transport.
Dezvoltarea TEN-T in Romania se face prin Programul Operaţional Sectorial „Transport" 2007-2013 .
Bugetul total al POS Transport pentru perioada 2007-2013 este de 5,7 mld. Euro, din care 4,5 mld. Euro sunt fonduri UE, ceea ce reprezintă aproximativ 23% din alocare. Programul este finanţat din Fondul de Coeziune și din FEDR și se implementează prin intermediul a patru Axe Prioritare, care însumează un număr de 12 DMI (domenii majore de intervenţie).
Pe fondul constrângerilor bugetare generate de criza economică şi financiară, instrumentele structurale reprezintă o sursă de finanţare nerambursabilă semnificativă şi extrem de convenabilă. Prin urmare, obiectivul natural al României este acela de a asigura un nivel cât mai înalt de absorbţie al acestor fonduri până la finalul perioadei de programare 2007-2013.
În ultimii 20 de ani România și-a proiectat politicile publice în domeniul transporturilor atât în contratimp cu cele ale Uniunii Europene dar și în contratimp cu propriile interese pe termen lung. Efectul evident constă în faptul că în cadrul balanţei serviciilor, transporturile contribuie cu un surplus nesemnificativ.
Resursele financiare foloșite pentru întreţinerea sau dezvoltarea transportului feroviar nu produc rezultate atât de vizibile.
Experienţa altor ţări europene, a arătat că subfinanţarea cronică a sistemului feroviar timp de 20-30 de ani, a condus la efecte nocive și greu de înlăturat. România evoluează încă în contratimp cu celelalte state membre UE, unde ponderea transportului auto scade, spre deosebire de ţara noastră în care aceasta creste, fiind absolut necesară punerea în acord cu tendinţele și obiectivele stabilite la nivelul UE. De asemenea, România nu are un operator de transport intermodal de anvergură internaţională, ceea ce semnifică, din nou, întârzierea asezării ţării noastre în tendinţele transportului european.
România deţine o infrastructură de transport comparabilă cu a oricărui stat membru al UE dar caracteristica principală a acestei reţele este slaba calitate. Din cca. 16.000 km de drumuri naţionale și 35.000 km de drumuri judeţene doar cca. 25% dintre drumurile naţionale și 15% dintre drumurile judeţene sunt în stare bună sau foarte bună.
În ceea ce privește transportul pe calea ferată din cei 10777 km doar cca. 37% sunt electrificaţi. In transportul aerian România are un șingur aeroport cu trafic de pasageri cuprins în categoria 1-5 mil. călători dar ,deși numărul de aterizări și decolări este ridicat, valoric se înregistrează venituri mici deoarece majoritatea operatorilor sunt străini. In ceea ce privește transportul fluvial acesta a scăzut dramatic atât din cauze transfrontaliere cât și din cauza stării infrastructurii portuare.
PNL consideră că domeniul transporturilor în România, are nevoie de o abordare integrată și în care decizia politică, managementul administrativ și finanţarea să urmărească aceleași obiective.
Prioritizarea investiţiilor în domeniul transporturilor trebuie să se bazeze pe principiul solidarităţii teritoriale, acceșibilităţii, evitării suprapunerilor și reducerii aglomerării, al liberei circulaţii a mărfurilor și a persoanelor.
1. Construirea principalelor patru axe autostradale strategice ale României: 1-autostrada Nădlac - Arad - Timisoara - Șibiu - Făgăras; 2-autostrada Oradea - Cluj-Napoca - Brasov - Bucuresti - Constanţa; 3- autostrada Târgu Mures - Iași; autostrada Pascani - Bacău - Focsani - Ploiesti) în strânsă legătură cu strategia construcţiei de autostrăzi vor fi realizate coridoarele de legătură cu acestea prin intermediul drumurilor europene și naţionale analizate din punct de vedere al tipurilor de coridoare cu trafic intens și în concordanţă cu definirea polilor de dezvoltare și aferente regiunilor de dezvoltare.
Principala resursă financiară pentru autostrăzi trebuie să devină cea privată şi abia în subșidiar cea publică. Fondurile publice se vor orienta spre nevoile reţelei de drumuri naţionale, judeţene şi locale.
Infrastructura rutieră naţională va fi dezvoltată și modernizată ţinând cont de fluxurile de transport actuale și viitoare, permiţând creșterea accesului la regiunile industrializate și centrele urbane și, în general, la nodurile de transport importante, deviind traficul din centrele urbane. Operaţiunile vor îmbunătăţi gradul de acceșibilitate inter-regională și vor sprijini dezvoltarea regională în România prin facilitarea traficului și prin promovarea utilizării de furnizori și materii prime locale în regiunile industrializate, prin facilitarea accesului forţei de muncă la aceste zone și prin facilitarea accesului populaţiei rurale la servicii, inclusiv servicii medicale. Conectarea drumurilor judeţene, prevăzute a se reabilita prin POR, la reţeaua drumurilor naţionale și la reţeaua TEN, are implicaţii asupra dezvoltării regionale, atrăgând în circuitul economic zone cu o dezvoltare structurală deficitară. În acest sens, investiţiile se vor concentra îndeosebi în acele zone unde caracteristicile topografice, evoluţiile istorice și economice, au împiedicat o dezvoltare adecvată a infrastructurii de transport. Aceste reţele de drumuri vor contribui, pe termen mediu, la creșterea fluxurilor de capital, a mobilităţii forţei de muncă, a acceșibilităţii spre și în interiorul ţării, determinând o dezvoltare durabilă a acesteia și evident, crearea de noi oportunităţi de muncă, inclusiv în zonele rurale.
2. Realizarea unui sistem feroviar modern şi durabil în scopul creşterii vitezei de transport. În acest sens, se urmăreste modernizarea și dezvoltarea infrastructurii feroviare pentru finalizarea coridoarelor de transport europene (coridorul IV, coridorul IX, dar și reţeaua TEN-T), precum și identificarea unor soluţii financiare pentru asigurarea facilităţilor aferente transportului intermodal rutier și maritim de călători și combinat de marfă, ca factori definitorii în strategia de protecţie a mediului și descongestionare a soselelor.
În privinţa infrastructurii feroviare, avem în vedere următoarele măsuri: valorificarea activelor auxiliare neutilizate; reactualizarea algoritmului de calcul al TUI în funcţie de criterii europene; utilizarea eficientă a reţelei de comunicaţii a CFR în sistem concurenţial; cuantificarea accizei la motorina consumată în transportul feroviar, pentru crearea de condiţii egale și nediscriminatorii în desfăsurarea activităţii și dirijarea sumelor colectate pentru susţinerea infrastructurii feroviare; aplicarea principiului rentabilităţii și al eficienţei în exploatarea patrimoniului existent în contextul liberalizării transportului feroviar.
Transportul feroviar public de călători va urmări creșterea gradului de siguranţă și confort prin asigurarea unor condiţii civilizate de călătorie, la standarde de calitate și servicii ale UE în vederea atragerii unui număr suplimentar de călători pe calea ferată. De asemenea, regândirea modului de alocare a subvenţiilor pentru susţinerea transportului feroviar de călători, implementarea unui sistem de ticketing electronic (cu avantaje de preţ aferente comerţului online), dar și a unui sistem de emitere a legitimaţiilor de călătorie în tren sunt măsuri care vor conduce la dezvoltarea unui transport de călători eficient într-un sistem competitiv.
Transportul feroviar de marfă tinde să își crească gradul de atractivitate și competitivitate, din aceste conșiderente propunem relansarea activităţii CFR Marfă, valorificarea la maximum a potenţialului acestei structuri și atragerea unui profit corespunzător la bugetul de stat, urmând ca, doar în acest context să se poată lua în calcul privatizarea acestei companii, în condiţii avantajoase pentru statul român. O altă măsură menită a garanta un tratament nediscriminatoriu pentru toţi operatorii de marfă este transferarea terminalelor de marfă de la CFR Marfă către CFR Infrastructură.
3. Investiţii prioritare pentru promovarea aeroporturilor regionale și asocierea acestora la grupurile aeroportuare mari (Timisoara, Iași, Constanţa); îmbunătăţirea infrastructurii, a siguranţei și securităţii, creșterea calităţii serviciilor, dezvoltarea centrelor logistice, dezvoltarea reţelei de aeroporturi din estul ţării în perspectiva intenșificării traficului spre spaţiul ţărilor vecine, stimularea intrării pe piaţă a operatorilor din domeniu și a autonomiei aeroportuare. Este necesar ca România să beneficieze la rândul său de avantajele pieţei libere, principiul Open Sky, pentru a penetra piaţa internă a UE.
Obiectivul major al unei politici de dezvoltare a infrastructurii transportului aerian, este acela de a se asigura faptul că investiţiile pe termen lung maximizează beneficiile asteptate de societate într-un mod durabil.
4. Modernizarea/dezvoltarea infrastructurii de transport naval, asigurarea siguranţei traficului, concomitent cu consolidarea porturilor ca centre logistice intermodale: realizarea graduală a proiectelor pe Coridorul VII ce contribuie la asigurarea condiţiilor de navigaţie pe tot parcursul anului pe Dunăre, pe canalele navigabile Dunăre - Marea Neagră și Poarta Albă - Midia Năvodari; promovarea foloșirii transportului pe căile navigabile interioare, în special a Canalului Bucuresti-Dunăre; dezvoltarea portului Constanţa ca principal punct de legătură al Europei cu Așia și includerea sa în reţeaua de autostrăzi maritime; stimularea siguranţei și eficienţei ambientale a transportului naval; dezvoltarea infrastructurii de transport naval în vederea realizării de terminale specializate; dezvoltarea traficului naval de mărfuri prin reducerea taxelor de navigaţie și portuare; stimularea preluării de către transportul naval în cât mai mare măsură a traficului rutier și feroviar de mărfuri; elaborarea unui cadru legislativ atractiv pentru armatori și operatori pentru a fi înmatriculat sub pavilion român un număr cât mai mare de nave; dezvoltarea și perfecţionarea sistemului de învăţământ specific pentru pregătirea personalului navigant maritim și fluvial; reorganizarea instituţiilor din domeniu, în conformitate cu legislaţia europeană.
5. Susţinerea rutelor româneşti prioritare în cadrul noilor recomandări aferente TEN-T. România are nevoie de extinderea reţelelor de transport. Este nevoie atât de întărirea reţelei de transport cât și de promovarea unor proiecte specifice cu impact economic relevant între destinaţii strategice.
6. Revigorarea reţelei interne de transport prin conductă și racordarea acesteia la reţelele europene transfrontaliere având în vedere avantajul comparativ al acestui domeniu, relativ la infrastructura celorlalte state membre ale UE din vecinătate (3350 km faţă de maximum 2278 km în Polonia). Transportul prin conducte poate deveni, prin poziţia geografică a Românei, o activitate economică cu profitabilitate ridicată.
7. Promovarea variantelor de transport cu impact redus asupra mediului: transportul electric, cel care utilizează biocombustibili în scopul scăderii emișiilor de CO2; schimbarea ponderii transportului auto în favoarea celui feroviar și promovarea transportului naval; încurajarea proiectelor care urmăresc tranziţia spre transportul bazat pe hidrogen drept combustibil fie utilizat direct fie utilizat prin intermediul pilelor de combustie.
În ceea ce priveşte utilizarea tehnologiei, PNL consideră că aceasta este șingura cale prin care poate creşte siguranţa în transporturi şi calitatea serviciilor.
8. Promovarea intenșivă a sistemelor de transport inteligente (ITS) care urmăresc înglobarea ansamblului tehnologiilor pentru facilitarea interacţiunii directe dintre mijloacele de transport și infrastructură. Dezvoltarea acestor tehnologii reprezintă pasul înainte spre preluarea de date, organizarea, analiza, utilizarea și transmiterea acestora în scopul optimizării transportului de suprafaţă și în consecinţă a cresterii eficienţei sistemelor de transport.
Din punct de vedere al finanţării în domeniul transporturilor, PNL consideră că sunt necesare reforme în domeniul instituţional și al achiziţiilor publice pentru reducerea intervalului de timp de la aprobarea proiectului până la finalizarea acestuia precum și pentru protejarea infrastructurii construite.
9. Restructurarea instituţională şi redimensionarea administrativă în domeniul transporturilor, în scopul eliminării suprapunerii de responsabilităţi decizionale, șimplificării și automatizării procedurilor, reducerii costurilor; externalizarea și privatizarea serviciilor (asigurarea, cu prioritate, a independenţei operatorului de supraveghere a infrastructurii construite).
10. Promovarea unui pachet de legi cu privire la investiţiile în infrastructură şi transporturi prin care se va reglementa parteneriatul public-privat, în vederea stabilirii condiţiilor specifice prin care se vor realiza investiţiile în infrastructură și transporturi. Legea va fi elaborată în concordanţă, în mod special, cu legislaţia achiziţiilor publice și a conceșiunilor și va șimplifica procedurile de expropriere, ridicare arheologică, execuţie, exploatare, accesul constructorilor la resursele necesare execuţiei (timpi pentru deschiderea balastierelor și carierelor pentru materialele de construcţii, condiţii de conceșionare a terenurilor anexe etc.).
11. Asigurarea finanţării pentru proiectele de investiţii din transporturi, se va realiza prin intermediul resurselor bugetare centrale și locale, private, precum și din fonduri europene pentru care se vor negocia noi rute de transport faţă de cele pe care România le-a acceptat în perioada de preaderare. Pentru cazul investiţiilor mari - cazul autostrăzilor- în care raportul cost-beneficiu este evident, este nevoie să se opteze pentru finanţare privată, orientându-se astfel resursele publice către obiectivele drumurilor naţionale, judeţene și locale.
TEHNOLOGIA INFORMAŢIILOR ȘI COMUNICAŢIILOR TI&C
Pentru atingerea obiectivelor de guvernare se va acorda o atenţie deosebită sectoarelor economiei cu mare potenţial de crestere, în special în domeniile cu valoare adăugată ridicată.
Obiectivele principale ale guvernării PNL în domeniul TI&C le reprezintă:
- obligativitatea susţinerii neceșităţii achiziţiilor publice de sisteme și servicii TI prin modelarea și
descrierea proceselor din instituţiile publice, respectiv a îmbunătăţirilor pe care acestea le aduc;
- implementarea integrală și exclușiv în sistem electronic a întregului circuit de elaborare a documentelor de politici publice începând de la iniţiatori, ministere, consultarea cu societatea civilă, Secretariatul general al Guvernului și Parlament până la Monitorul Oficial;
- creșterea gradului de interconectare a sistemelor electronice pentru a putea foloși la maximum informaţiile deja existente în sistemele informatice ale altor instituţii cu scopul reducerii numărului de documente doveditoare suplimentare ce le sunt cerute cetăţenilor pentru rezolvarea unei anumite cereri;
- reducerea redundanţei proiectelor informatice dezvoltate în paralel de către diferite instituţii și reducerea costurilor acestora prin întărirea rolului de coordonare și reglementare al Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale (ASȘI);
- identificarea sistemelor informatice și a aplicaţiilor performante dezvoltate în cadrul unor ministere care ar putea fi generalizate și aplicate în mai multe instituţii ale administraţiei publice și migrarea acestora împreună cu resursele materiale și financiare aferente operării, întreţinerii și dezvoltării acestora în cadrul Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale (ASȘI);
- instituirea „Bibliotecii Naţionale de Referinţe Electronice" (BNRE) ca sursă unică și calificată a informaţiilor și componentelor de referinţă a sistemelor informaţionale (nomenclatoare naţionale unice, tarife, format de documente, algoritmi) și desemnarea Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale (ASȘI) pentru construirea, operarea și dezvoltarea BNRE.
- dezvoltarea unei proceduri de judecată electronică în materie comercială, în cadrul căreia atât actul de seșizare a instanţei cât și citarea părţilor, comunicarea actelor de procedură și a hotărârilor judecătoresti să se realizeze prin mijloace electronice;
- furnizarea de servicii online către populaţie, cum ar fi: depunerea în formă electronică a cererilor referitoare la cetăţenia română, a cererilor de înfiinţare de persoane juridice fără scop patrimonial, a cererilor pentru dobândirea calităţii de expert autorizat sau traducător autorizat
- transmitere/confirmare pe cale electronică a chitanţelor și facturilor electronice între sistemele informaţionale ale instituţiilor publice;
- modernizarea atât a legislaţiei cât și a sistemelor electronice ale instituţiilor în sensul de a accepta din ce în ce mai multe documente în format electronic (declaraţii pe proprie răspundere, cereri și petiţii);
- accesul securizat la sistemele electronice prin mijloace moderne și sigure de identificare va oferi poșibilitatea introducerii lucrului de la distanţă, se vor emite acte normative ce vor oferi stimulente angajatorilor care vor introduce astfel de sisteme;
- alocarea unei benzi de frecvenţă la nivel naţional pentru sisteme de comunicaţii pentru paza domeniului public și supravegherea traficului auto pusă la dispoziţia autorităţilor locale fără costuri;
- introducerea sistemului de TMC (Traffic Message Chanel) pentru transmiterea de informaţii privind fluxul de trafic în vederea optimizării transportului în zonele urbane aglomerate.
- extinderea numărului de centre de acces public la reţelele de comunicaţie, telefonie și Internet;
- dezvoltarea de proiecte pentru educaţie, pregătire, formare și recalificare profeșională sub forma de canale de televiziune digitală acceșibile prin satelit în orice zonă a ţării.
- introducerea sistemului electronic de identificare automată a persoanelor și autovehiculelor aflate în urmărite prin camere de supraveghere amplasate în punctele de maxim trafic, vămi;
- operaţionalizarea sistemului naţional de e-frauda.ro.
- realizarea unui canal de televiziune naţional educaţional specializat pe difuzarea de lecţii, prelegeri și programe de specializare și recalificare susţinute de învăţători, profesori și lectori români de prestigiu pentru perfecţionarea și suplimentarea procesului educativ în special în zone rurale. Canalul educaţional va fi acceșibil atât prin satelit cât și prin internet în tehnologia IPTV;
- o atenţie deosebită va fi acordată proiectelor de digitizare a operelor de artă reprezentative pentru cultura românească (poezie, literatură, pictură, muzică, teatru, film) și prezenţa lor pentru acces online pe Internet;
- sprijinirea producţiei și distribuţiei de material media (CD, DVD) privind istoria și cultura românească în special în zonele rurale și în rândul tinerilor.
- realizarea de hărţi digitale de interes public conţinând localizarea punctelor de interes din toate domeniile (spitale, dispensare, scoli, grădiniţe, oficii postale, secţii de poliţie, hoteluri, teatre etc), hărţi ce vor fi acceșibile liber, în timp real și fără costuri tuturor sistemelor informatice, actualizate în permanenţă de autorităţile implicate, cu marcarea zonelor de risc (inundaţii, secetă, alunecări de teren).
Pe plan extern, pentru susţinerea și promovarea mediului de afaceri românesc din domeniul TIC în
mediul internaţional, Guvernul va întreprinde următoarele măsuri:
Având în vedere faptul că sistemele informatice și de comunicaţii sunt indispensabile și omniprezente în orice domeniu de activitate al societăţii și performanţele administraţiei publice depind în mod hotărâtor și de coordonarea unitară a eforturilor și dezvoltării sistemelor informatice, de succesul interconectării lor, Guvernul liberal va întări rolul coordonator al Ministerului Infrastructurii în domeniul TI&C din activitatea tuturor ministerelor și agenţiilor statului și va sprjini dezvoltarea societăţii informaţionale în cadrul proiectului denumit „România Digitală".
Pentru acest lucru Guvernul va delega Ministrului Infrastructurii sarcini și atribuţiuni de coordonare a proiectului „România Digitală", care va asigura presedinţia GPTI, Grupul pentru Promovarea Tehnologiei Informaţiei care are rol de aprobare a proiectelor directoare și a bugetelor anuale aferente acestora, din domeniul comunicaţiilor și tehnologiei informaţiei, ale tuturor ministerelor, instituţiilor publice și ale companiilor/societăţilor naţionale sau ale societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar.
SURSA: PNL
Capitolul 9 - Infrastructura
Partidul Naţional Liberal şi-a asumat opţiunea curajoasă de a reuni sub o șingură umbrelă sectoarele dezboltării regionale, transporturile şi telecomunicaţiile . Am conșiderat necesară o abordare integrată, având în vedere rolul pe care cele trei politici îl pot juca în asigurarea coeziunii teriotirale, economice şi sociale, a dezvoltării durabile a României.
Opţiunea este coordonată cu Strategia Europa 2020, potrivit căreia, atât punerea în practică a unei agende digitale europene, cât și revizuirea politicii în domeniul transporturilor, cu accentul pus pe continuarea dezvoltării reţelelor transeuropene de transport (TEN-T), devin priorităţi ale unei abordări europene menite, în următorii ani, să contribuie la consolidarea relansării economiilor europene, la realizarea unei creşteri economice durabile, la atenuarea disparităţilor economice și sociale dar și a unei mai bune guvernanţe în Europa.
Impactul pe care criza economică și financiară actuală îl are asupra cetăţenilor a relansat dezbaterea privind raporturile dintre stat și cetăţean, făcând din protejarea drepturilor și asigurarea bunăstării celui din urmă, centrul preocupărilor politicilor și strategiilor europene și naţionale. Reţele de infrastructură și comunicaţii modern oferă cetăţeanului instrumente necesare pentru stimularea spiritului său de iniţiativă, de creativitate și de inovare.
În vederea creării premiselor unei cresteri economice durabile, în beneficiul cetăţeanului roman, PNL își asumă, asadar, responsabilitatea pentru o abordare strategică integrată a politicilor în domeniile dezvoltării regionale, a transporturilor și telecomunicaţiilor; pentru identificarea acelor oportunităţi menite să reducă disparităţile intra- și interregionale în aceste sectoare; pentru absorbţia cât mai rapidă și mai amplă a fondurilor structurale și de coeziune, dar și prin implementarea eficientă a proiectelor în derulare;.pentru realizarea/încurajarea coordonării între cele trei sectoare și pentru o optimizare adecvată a resurselor și capacităţilor disponibile.
DEZVOLTARE REGIONALĂ
Evaluarea stării actuale
Politica de dezvoltare regională are în vedere:
- diminuarea dezechilibrelor regionale existente,
- absorbţia eficientă a fondurilor structurale și de coeziune (2007-2013), în special prin intermediul Programului Operaţional Regional,
- corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare și stimularea cooperarii intra- și interregionale, transfrontaliere și transnaţionale.
Pornind de la atributul teritorial al politicii de coeziune, PNL urmăreste valorificarea potenţialului românesc în procesul de formulare și implementare a politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene, o responsabilizare mai puternică a actorilor publici regionali și locali, o implicare mai substanţială a mediului de afaceri și a ONG-urilor.
PNL apreciază că actuala criză financiară și recesiunea economică au evidenţiat slăbiciunile structurale ale multor ţări și regiuni ale Europei - România fiind unul din exemplele cele mai elocvente - conducând la accentuarea disparităţilor economice și sociale existente în cadrul Uniunii .
PNL ia notă cu îngrijorare de datele Raportului Strategic Naţional 2009 privind implementarea Fondurilor Structurale și de Coeziune (ianuarie 2010), în conformitate cu care, la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare, se constată disparităţi accentuate generate nu doar de efectele crizei, ci și de insuficienta absorbţie și de implementarea defectuoasă a fondurilor structurale și de coeziune:
- o perpetuare a stării inadecvate a reţelei rutiere și a celei feroviare;
- deficienţe majore în ceea ce privește reţelele de canalizare și de tratare a apei, accesul redus al populaţiei la sistemele de apă/apă uzată, infrastructura precară de gestionare a deseurilor, poluarea aerului rezultată din sistemele de încălzire urbană, protecţia naturii și a speciilor sălbatice mult sub standardele europene moderne;
- un sector energetic bazat pe o infrastructură de producţie și distribuţie învechită;
- decalaje în ceea ce privește competitivitatea economică, I.M.M-urile fiind afectate de scăderea cererii, reducerea producţiei, condiţii mai restrictive de creditare din partea băncilor, lipsa acută de lichidităţi;
- disparităţi în ceea ce privește PIB/locuitor la nivel regional, cu toate că s-a înregistrat o scădere a PIB/locuitor în toate regiunile de dezvoltare;
- nivelul redus al investiţiilor străine directe atrase;
- predominanţa activităţilor rurale cu valoare adăugată mică, calitatea necorespunzătoare a resurselor umane și gradul scăzut de dotare a regiunilor cu infrastructură de bază (îndeosebi transport, mediu, educaţie, sănătate);
- menţinerea unui nivel ridicat al disparităţilor între mediul urban și cel rural (în ceea ce privește infrastructura edilitară, dotările infrastructurale, oportunităţile de ocupare, rata natalităţii, dependenţa crescută faţă de activităţile agricole, etc).
Șituaţia din momentul de faţă reprezintă un semnal de alarmă cu privire la maniera în care guvernarea PDL - UDMR înţelege să utilizeze potenţialul pe care politica de dezvoltare regională și resursele puse la dispoziţia acesteia, fie prin Programul Operaţional Regional, fie prin alte programe naţionale, îl poate avea pentru scoaterea societăţii românesti din criza economică și financiară actuală.
Obiective și acţiuni prioritare
În acest context, PNL are ca obiectiv realizarea unei implementări eficiente și bazată pe rezultate a politicii de coeziune, prin intermediul Programului Operaţional Regional, în conformitate cu priorităţile Planului Naţional de Dezvoltare 2007-2013 și cu principiile strategiei Europa 2020.
Pornind de la aceste principii, PNL consideră că implementarea politicii de dezvoltare regională, în actualul context, trebuie să vizezeurmătoarele acţiuni prioritare:
1. Accelerarea capacităţii şi a ratei de absorbţie a fondurilor comunitare prin intermediul Programului Operaţional Regional, printr-o implicare mai puternică a actorilor publici regionali și locali, prin încurajarea participării mai puternice a actorilor non-publici, în special IMM-uri și alte părţi interesate din sectorul ONG-uri, prin dezvoltarea unor formule bazate pe parteneriat public- privat. Este necesară armonizarea cu alte programe operaţionale sectoriale, în special Programul Operaţional Sectorial Transporturi și Programul Operaţional Creșterea Competitivităţii Economice;
2. Exploatarea potenţialului de creştere a celor 8 regiuni de dezvoltare şi întărirea competitivităţii lor, prin consolidarea sistemelor inovative regionale, bazate pe bunurile specifice regiunii - precum cunostinţe, abilităţi și competenţe;
3. Stimularea creşterii în regiunile de dezvoltare rămase în urmă - prin întărirea bazei lor industriale, deblocarea potenţialului I.M.M-urilor, depășirea decalajelor în ceea ce privește infrastructura de transport, sectorul TIC, mediu, energie, capital uman, educaţie și cercetare;
4. Dezvoltarea echilibrată a sistemului urban, precum și realizarea parteneriatului între zonele urbane și rurale;
5. Alinierea domeniului amenajării teritoriului și urbanismului la cerinţele dezvoltării spaţiale durabile;
6. Consolidarea competitivităţii regiunilor de dezvoltare românesti în perspectiva unei economii europene și globale bazate pe un nivel redus de emișii de dioxid carbon;
7. Creșterea eficienţei politicii de coeziune în fiecare regiune de dezvoltare, prin crearea unor condiţii macroeconomice sănătoase, a unui cadru microeconomic favorabil, a unor instituţii puternice și dobândirea de experienţă în managementul programelor de dezvoltare;
8. Eliminarea întârzierii în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de guvernanţă şi consolidare a capacităţii administrative pentru îmbunătăţirea performanţei sectorului public;
9. Creșterea capacităţii administrative atât la nivelul autorităţilor de management, cât și la cel al beneficiarilor, în scopul accelerării absorbţiei fondurilor structurale și de coeziune 2007-2013;
10. Identificarea, de către autorităţile locale, regionale și naţionale, a problemelor și soluţiilor comune observate în implementarea programelor și realizarea schimbului de bune practici, la nivel naţional și european, pentru o mai mare eficienţă și performanţă în punerea în practică a politicii de coeziune;
11. Punerea în aplicare, cât mai rapid, a proiectelor deja selectate, dar și îmbunătăţirea calităţii selectării și implementării acestora, inclusiv evaluarea efectelor și rezultatelor lor reale.
12. Mobilizarea resurselor bugetare în vederea cofinanţării naţionale necesare pentru finanţarea investiţiilor aprobate;
13. Identificarea prin cooperarea cu parteneri non-publici a unor resurse complementare, non-publice, necesare cofinanţării proiectelor;
14. Creșterea rolului guvernanţei pe mai multe niveluri și al parteneriatului în integrarea diferitelor obiective sectoriale și conceperea și implementarea politicii de coeziune;
15. Implementarea unei politici de coeziune orientată spre performanţă și rezultate;
16. O coerenţă și o coordonare crescute cu politicile sectoriale de la nivel naţional și UE;
17. O utilizare mai eficientă și mai amplă a programelor transfrontaliere, transnaţionale și inter¬regionale la care autorităţile publice centrale, regionale și locale din România sunt parte;
18. Iniţierea unui proces de reflecţie, în perspectiva cadrului financiar european post-2013, referitor la o implicare mai puternică a autorităţilor regionale și locale în managementul fondurilor structurale, în particular a celor provenite din Fondul European de Dezvoltare Regională, prin utilizarea bunelor practici din domeniu, din alte state membre ale Uniunii Europene.
În consecinţă, PNL consideră că implementarea politicii regionale prin creșterea substanţială a ratei de absorbţie a fondurilor structurale și de coeziune, prin intermediul POR și al celorlalte programe operaţionale sectoriale, prin eficientizarea guvernanţei pe mai multe niveluri, ar putea contribui la evitarea intrării în spirala depresiunii economice, la ieșirea economiei românesti din actuala receșiune și relansarea creșterii economice și, nu în ultimul rând, la articularea unei contribuţii românesti coerente la formularea politicii regionale a Uniunii Europene.
TRANSPORTURILE
Politica naţională în domeniul transporturilor trebuie analizată în contextul strategiei "Europa 2020", al documentelor "Cartea Albă" şi "Cartea Verde", şi mai ales, în contextul viitoarei politici TEN-T (Reţeaua Transeuropeană de Transport) şi al politicilor comune privind transporturile (CTP), toate emise de UE.
Priorităţile pe termen scurt și mediu pentru domeniul infrastructurii și transporturilor sunt legate de șimplificarea instituţională, reducerea semnificativă a birocraţiei, promovarea legislaţiei privind parteneriatul public privat și privatizarea, mai ales în domeniul serviciilor. O provocare pentru viitorul apropiat o reprezintă asumarea unor decizii strategice cu privire la structura pe tipuri de transport în România în contextul cresterii numărului de factori ce ţin de calitatea mediului și a neceșităţii unor soluţii eficiente pentru descongestionarea traficului auto în condiţiile asigurării unei capacităţi de transport optime pentru marfă și călători, dar și pentru protejarea și dezvoltarea infrastructurii actuale.
Politica în domeniul transporturilor reprezintă una dintre cele mai importante politici comunitare de sprijin pentru integrarea economiilor statelor membre în piaţa unică.
Astăzi se vorbește despre necesitatea elaborării unei noi viziuni pentru un orizont de timp de 40 de ani. Cea mai relevantă componentă a politicii din domeniul transporturilor rămâne cea legată de realizarea reţelei trans-europene de transport (Trans-European Transport Network -TEN-T).
Dezvoltarea TEN-T presupune interconectarea și interoperabilitatea reţelelor naţionale de transport precum și accesul la acestea. Obiectivul Programului TEN-T vizează finanţarea proiectelor (studii și lucrări) în domeniul transporturilor (aerian, naval, rutier, feroviar) care se adresează extinderii și modernizării reţelei trans-europene de transport.
Dezvoltarea TEN-T in Romania se face prin Programul Operaţional Sectorial „Transport" 2007-2013 .
Bugetul total al POS Transport pentru perioada 2007-2013 este de 5,7 mld. Euro, din care 4,5 mld. Euro sunt fonduri UE, ceea ce reprezintă aproximativ 23% din alocare. Programul este finanţat din Fondul de Coeziune și din FEDR și se implementează prin intermediul a patru Axe Prioritare, care însumează un număr de 12 DMI (domenii majore de intervenţie).
Pe fondul constrângerilor bugetare generate de criza economică şi financiară, instrumentele structurale reprezintă o sursă de finanţare nerambursabilă semnificativă şi extrem de convenabilă. Prin urmare, obiectivul natural al României este acela de a asigura un nivel cât mai înalt de absorbţie al acestor fonduri până la finalul perioadei de programare 2007-2013.
În ultimii 20 de ani România și-a proiectat politicile publice în domeniul transporturilor atât în contratimp cu cele ale Uniunii Europene dar și în contratimp cu propriile interese pe termen lung. Efectul evident constă în faptul că în cadrul balanţei serviciilor, transporturile contribuie cu un surplus nesemnificativ.
Resursele financiare foloșite pentru întreţinerea sau dezvoltarea transportului feroviar nu produc rezultate atât de vizibile.
Experienţa altor ţări europene, a arătat că subfinanţarea cronică a sistemului feroviar timp de 20-30 de ani, a condus la efecte nocive și greu de înlăturat. România evoluează încă în contratimp cu celelalte state membre UE, unde ponderea transportului auto scade, spre deosebire de ţara noastră în care aceasta creste, fiind absolut necesară punerea în acord cu tendinţele și obiectivele stabilite la nivelul UE. De asemenea, România nu are un operator de transport intermodal de anvergură internaţională, ceea ce semnifică, din nou, întârzierea asezării ţării noastre în tendinţele transportului european.
România deţine o infrastructură de transport comparabilă cu a oricărui stat membru al UE dar caracteristica principală a acestei reţele este slaba calitate. Din cca. 16.000 km de drumuri naţionale și 35.000 km de drumuri judeţene doar cca. 25% dintre drumurile naţionale și 15% dintre drumurile judeţene sunt în stare bună sau foarte bună.
În ceea ce privește transportul pe calea ferată din cei 10777 km doar cca. 37% sunt electrificaţi. In transportul aerian România are un șingur aeroport cu trafic de pasageri cuprins în categoria 1-5 mil. călători dar ,deși numărul de aterizări și decolări este ridicat, valoric se înregistrează venituri mici deoarece majoritatea operatorilor sunt străini. In ceea ce privește transportul fluvial acesta a scăzut dramatic atât din cauze transfrontaliere cât și din cauza stării infrastructurii portuare.
PNL consideră că domeniul transporturilor în România, are nevoie de o abordare integrată și în care decizia politică, managementul administrativ și finanţarea să urmărească aceleași obiective.
Prioritizarea investiţiilor în domeniul transporturilor trebuie să se bazeze pe principiul solidarităţii teritoriale, acceșibilităţii, evitării suprapunerilor și reducerii aglomerării, al liberei circulaţii a mărfurilor și a persoanelor.
1. Construirea principalelor patru axe autostradale strategice ale României: 1-autostrada Nădlac - Arad - Timisoara - Șibiu - Făgăras; 2-autostrada Oradea - Cluj-Napoca - Brasov - Bucuresti - Constanţa; 3- autostrada Târgu Mures - Iași; autostrada Pascani - Bacău - Focsani - Ploiesti) în strânsă legătură cu strategia construcţiei de autostrăzi vor fi realizate coridoarele de legătură cu acestea prin intermediul drumurilor europene și naţionale analizate din punct de vedere al tipurilor de coridoare cu trafic intens și în concordanţă cu definirea polilor de dezvoltare și aferente regiunilor de dezvoltare.
Principala resursă financiară pentru autostrăzi trebuie să devină cea privată şi abia în subșidiar cea publică. Fondurile publice se vor orienta spre nevoile reţelei de drumuri naţionale, judeţene şi locale.
Infrastructura rutieră naţională va fi dezvoltată și modernizată ţinând cont de fluxurile de transport actuale și viitoare, permiţând creșterea accesului la regiunile industrializate și centrele urbane și, în general, la nodurile de transport importante, deviind traficul din centrele urbane. Operaţiunile vor îmbunătăţi gradul de acceșibilitate inter-regională și vor sprijini dezvoltarea regională în România prin facilitarea traficului și prin promovarea utilizării de furnizori și materii prime locale în regiunile industrializate, prin facilitarea accesului forţei de muncă la aceste zone și prin facilitarea accesului populaţiei rurale la servicii, inclusiv servicii medicale. Conectarea drumurilor judeţene, prevăzute a se reabilita prin POR, la reţeaua drumurilor naţionale și la reţeaua TEN, are implicaţii asupra dezvoltării regionale, atrăgând în circuitul economic zone cu o dezvoltare structurală deficitară. În acest sens, investiţiile se vor concentra îndeosebi în acele zone unde caracteristicile topografice, evoluţiile istorice și economice, au împiedicat o dezvoltare adecvată a infrastructurii de transport. Aceste reţele de drumuri vor contribui, pe termen mediu, la creșterea fluxurilor de capital, a mobilităţii forţei de muncă, a acceșibilităţii spre și în interiorul ţării, determinând o dezvoltare durabilă a acesteia și evident, crearea de noi oportunităţi de muncă, inclusiv în zonele rurale.
2. Realizarea unui sistem feroviar modern şi durabil în scopul creşterii vitezei de transport. În acest sens, se urmăreste modernizarea și dezvoltarea infrastructurii feroviare pentru finalizarea coridoarelor de transport europene (coridorul IV, coridorul IX, dar și reţeaua TEN-T), precum și identificarea unor soluţii financiare pentru asigurarea facilităţilor aferente transportului intermodal rutier și maritim de călători și combinat de marfă, ca factori definitorii în strategia de protecţie a mediului și descongestionare a soselelor.
În privinţa infrastructurii feroviare, avem în vedere următoarele măsuri: valorificarea activelor auxiliare neutilizate; reactualizarea algoritmului de calcul al TUI în funcţie de criterii europene; utilizarea eficientă a reţelei de comunicaţii a CFR în sistem concurenţial; cuantificarea accizei la motorina consumată în transportul feroviar, pentru crearea de condiţii egale și nediscriminatorii în desfăsurarea activităţii și dirijarea sumelor colectate pentru susţinerea infrastructurii feroviare; aplicarea principiului rentabilităţii și al eficienţei în exploatarea patrimoniului existent în contextul liberalizării transportului feroviar.
Transportul feroviar public de călători va urmări creșterea gradului de siguranţă și confort prin asigurarea unor condiţii civilizate de călătorie, la standarde de calitate și servicii ale UE în vederea atragerii unui număr suplimentar de călători pe calea ferată. De asemenea, regândirea modului de alocare a subvenţiilor pentru susţinerea transportului feroviar de călători, implementarea unui sistem de ticketing electronic (cu avantaje de preţ aferente comerţului online), dar și a unui sistem de emitere a legitimaţiilor de călătorie în tren sunt măsuri care vor conduce la dezvoltarea unui transport de călători eficient într-un sistem competitiv.
Transportul feroviar de marfă tinde să își crească gradul de atractivitate și competitivitate, din aceste conșiderente propunem relansarea activităţii CFR Marfă, valorificarea la maximum a potenţialului acestei structuri și atragerea unui profit corespunzător la bugetul de stat, urmând ca, doar în acest context să se poată lua în calcul privatizarea acestei companii, în condiţii avantajoase pentru statul român. O altă măsură menită a garanta un tratament nediscriminatoriu pentru toţi operatorii de marfă este transferarea terminalelor de marfă de la CFR Marfă către CFR Infrastructură.
3. Investiţii prioritare pentru promovarea aeroporturilor regionale și asocierea acestora la grupurile aeroportuare mari (Timisoara, Iași, Constanţa); îmbunătăţirea infrastructurii, a siguranţei și securităţii, creșterea calităţii serviciilor, dezvoltarea centrelor logistice, dezvoltarea reţelei de aeroporturi din estul ţării în perspectiva intenșificării traficului spre spaţiul ţărilor vecine, stimularea intrării pe piaţă a operatorilor din domeniu și a autonomiei aeroportuare. Este necesar ca România să beneficieze la rândul său de avantajele pieţei libere, principiul Open Sky, pentru a penetra piaţa internă a UE.
Obiectivul major al unei politici de dezvoltare a infrastructurii transportului aerian, este acela de a se asigura faptul că investiţiile pe termen lung maximizează beneficiile asteptate de societate într-un mod durabil.
4. Modernizarea/dezvoltarea infrastructurii de transport naval, asigurarea siguranţei traficului, concomitent cu consolidarea porturilor ca centre logistice intermodale: realizarea graduală a proiectelor pe Coridorul VII ce contribuie la asigurarea condiţiilor de navigaţie pe tot parcursul anului pe Dunăre, pe canalele navigabile Dunăre - Marea Neagră și Poarta Albă - Midia Năvodari; promovarea foloșirii transportului pe căile navigabile interioare, în special a Canalului Bucuresti-Dunăre; dezvoltarea portului Constanţa ca principal punct de legătură al Europei cu Așia și includerea sa în reţeaua de autostrăzi maritime; stimularea siguranţei și eficienţei ambientale a transportului naval; dezvoltarea infrastructurii de transport naval în vederea realizării de terminale specializate; dezvoltarea traficului naval de mărfuri prin reducerea taxelor de navigaţie și portuare; stimularea preluării de către transportul naval în cât mai mare măsură a traficului rutier și feroviar de mărfuri; elaborarea unui cadru legislativ atractiv pentru armatori și operatori pentru a fi înmatriculat sub pavilion român un număr cât mai mare de nave; dezvoltarea și perfecţionarea sistemului de învăţământ specific pentru pregătirea personalului navigant maritim și fluvial; reorganizarea instituţiilor din domeniu, în conformitate cu legislaţia europeană.
5. Susţinerea rutelor româneşti prioritare în cadrul noilor recomandări aferente TEN-T. România are nevoie de extinderea reţelelor de transport. Este nevoie atât de întărirea reţelei de transport cât și de promovarea unor proiecte specifice cu impact economic relevant între destinaţii strategice.
6. Revigorarea reţelei interne de transport prin conductă și racordarea acesteia la reţelele europene transfrontaliere având în vedere avantajul comparativ al acestui domeniu, relativ la infrastructura celorlalte state membre ale UE din vecinătate (3350 km faţă de maximum 2278 km în Polonia). Transportul prin conducte poate deveni, prin poziţia geografică a Românei, o activitate economică cu profitabilitate ridicată.
7. Promovarea variantelor de transport cu impact redus asupra mediului: transportul electric, cel care utilizează biocombustibili în scopul scăderii emișiilor de CO2; schimbarea ponderii transportului auto în favoarea celui feroviar și promovarea transportului naval; încurajarea proiectelor care urmăresc tranziţia spre transportul bazat pe hidrogen drept combustibil fie utilizat direct fie utilizat prin intermediul pilelor de combustie.
În ceea ce priveşte utilizarea tehnologiei, PNL consideră că aceasta este șingura cale prin care poate creşte siguranţa în transporturi şi calitatea serviciilor.
8. Promovarea intenșivă a sistemelor de transport inteligente (ITS) care urmăresc înglobarea ansamblului tehnologiilor pentru facilitarea interacţiunii directe dintre mijloacele de transport și infrastructură. Dezvoltarea acestor tehnologii reprezintă pasul înainte spre preluarea de date, organizarea, analiza, utilizarea și transmiterea acestora în scopul optimizării transportului de suprafaţă și în consecinţă a cresterii eficienţei sistemelor de transport.
Din punct de vedere al finanţării în domeniul transporturilor, PNL consideră că sunt necesare reforme în domeniul instituţional și al achiziţiilor publice pentru reducerea intervalului de timp de la aprobarea proiectului până la finalizarea acestuia precum și pentru protejarea infrastructurii construite.
9. Restructurarea instituţională şi redimensionarea administrativă în domeniul transporturilor, în scopul eliminării suprapunerii de responsabilităţi decizionale, șimplificării și automatizării procedurilor, reducerii costurilor; externalizarea și privatizarea serviciilor (asigurarea, cu prioritate, a independenţei operatorului de supraveghere a infrastructurii construite).
10. Promovarea unui pachet de legi cu privire la investiţiile în infrastructură şi transporturi prin care se va reglementa parteneriatul public-privat, în vederea stabilirii condiţiilor specifice prin care se vor realiza investiţiile în infrastructură și transporturi. Legea va fi elaborată în concordanţă, în mod special, cu legislaţia achiziţiilor publice și a conceșiunilor și va șimplifica procedurile de expropriere, ridicare arheologică, execuţie, exploatare, accesul constructorilor la resursele necesare execuţiei (timpi pentru deschiderea balastierelor și carierelor pentru materialele de construcţii, condiţii de conceșionare a terenurilor anexe etc.).
11. Asigurarea finanţării pentru proiectele de investiţii din transporturi, se va realiza prin intermediul resurselor bugetare centrale și locale, private, precum și din fonduri europene pentru care se vor negocia noi rute de transport faţă de cele pe care România le-a acceptat în perioada de preaderare. Pentru cazul investiţiilor mari - cazul autostrăzilor- în care raportul cost-beneficiu este evident, este nevoie să se opteze pentru finanţare privată, orientându-se astfel resursele publice către obiectivele drumurilor naţionale, judeţene și locale.
TEHNOLOGIA INFORMAŢIILOR ȘI COMUNICAŢIILOR TI&C
Pentru atingerea obiectivelor de guvernare se va acorda o atenţie deosebită sectoarelor economiei cu mare potenţial de crestere, în special în domeniile cu valoare adăugată ridicată.
Obiectivele principale ale guvernării PNL în domeniul TI&C le reprezintă:
- consolidarea și sprijinirea sectorului economic productiv al industriei de profil (TI&C);
- dezvoltarea serviciilor electronice având ca priorităţi: o educaţie și o specializare profeșională superioare; creșterea confortului cetăţeanului; reducerea birocraţiei, corupţiei și creșterea eficienţei actului administrativ.
- asigurarea poșibilităţii de autentificăre a cetăţenilor în vederea accesului la orice serviciu electronic eGuvernare și eAdministraţie, autentificarea în sistemul asigurărilor de sănătate prin emiterea și distribuţia documentului electronic de identitate, inclusiv cu funcţia de semnătură electronică până în anul 2012;
- reducerea la jumătate a procedurilor birocratice care neceșită prezenţa fizică a cetăţeanului la ghiseele administraţiei publice centrale sau locale, introducerea de proceduri informatice pentru reducerea corupţiei (Registrul Naţional Unic de Numere de Ordine);
- dezvoltarea și operarea de către Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale a punctului de contact unic electronic, portal central al admininistraţiei prin care cetăţenii și mediul de afaceri au acces la serviciile adminstraţiei publice furnizate prin mijloace electronice;
- acoperirea integrală cu reţele de comunicaţii a tuturor localităţilor;
- trecerea la televiziunea și radioul digital (obligaţie UE);
- birocraţia şi corupţia la nivelul administraţiilor publice
- obligativitatea susţinerii neceșităţii achiziţiilor publice de sisteme și servicii TI prin modelarea și
descrierea proceselor din instituţiile publice, respectiv a îmbunătăţirilor pe care acestea le aduc;
- implementarea integrală și exclușiv în sistem electronic a întregului circuit de elaborare a documentelor de politici publice începând de la iniţiatori, ministere, consultarea cu societatea civilă, Secretariatul general al Guvernului și Parlament până la Monitorul Oficial;
- creșterea gradului de interconectare a sistemelor electronice pentru a putea foloși la maximum informaţiile deja existente în sistemele informatice ale altor instituţii cu scopul reducerii numărului de documente doveditoare suplimentare ce le sunt cerute cetăţenilor pentru rezolvarea unei anumite cereri;
- reducerea redundanţei proiectelor informatice dezvoltate în paralel de către diferite instituţii și reducerea costurilor acestora prin întărirea rolului de coordonare și reglementare al Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale (ASȘI);
- identificarea sistemelor informatice și a aplicaţiilor performante dezvoltate în cadrul unor ministere care ar putea fi generalizate și aplicate în mai multe instituţii ale administraţiei publice și migrarea acestora împreună cu resursele materiale și financiare aferente operării, întreţinerii și dezvoltării acestora în cadrul Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale (ASȘI);
- instituirea „Bibliotecii Naţionale de Referinţe Electronice" (BNRE) ca sursă unică și calificată a informaţiilor și componentelor de referinţă a sistemelor informaţionale (nomenclatoare naţionale unice, tarife, format de documente, algoritmi) și desemnarea Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale (ASȘI) pentru construirea, operarea și dezvoltarea BNRE.
- combaterea imaginii unei justiţii lente şi greoaie
- dezvoltarea unei proceduri de judecată electronică în materie comercială, în cadrul căreia atât actul de seșizare a instanţei cât și citarea părţilor, comunicarea actelor de procedură și a hotărârilor judecătoresti să se realizeze prin mijloace electronice;
- furnizarea de servicii online către populaţie, cum ar fi: depunerea în formă electronică a cererilor referitoare la cetăţenia română, a cererilor de înfiinţare de persoane juridice fără scop patrimonial, a cererilor pentru dobândirea calităţii de expert autorizat sau traducător autorizat
- aglomeraţia şi traficul inutil din marile oraşe
- transmitere/confirmare pe cale electronică a chitanţelor și facturilor electronice între sistemele informaţionale ale instituţiilor publice;
- modernizarea atât a legislaţiei cât și a sistemelor electronice ale instituţiilor în sensul de a accepta din ce în ce mai multe documente în format electronic (declaraţii pe proprie răspundere, cereri și petiţii);
- accesul securizat la sistemele electronice prin mijloace moderne și sigure de identificare va oferi poșibilitatea introducerii lucrului de la distanţă, se vor emite acte normative ce vor oferi stimulente angajatorilor care vor introduce astfel de sisteme;
- alocarea unei benzi de frecvenţă la nivel naţional pentru sisteme de comunicaţii pentru paza domeniului public și supravegherea traficului auto pusă la dispoziţia autorităţilor locale fără costuri;
- introducerea sistemului de TMC (Traffic Message Chanel) pentru transmiterea de informaţii privind fluxul de trafic în vederea optimizării transportului în zonele urbane aglomerate.
- decalajul dintre zonele urbane şi rurale
- extinderea numărului de centre de acces public la reţelele de comunicaţie, telefonie și Internet;
- dezvoltarea de proiecte pentru educaţie, pregătire, formare și recalificare profeșională sub forma de canale de televiziune digitală acceșibile prin satelit în orice zonă a ţării.
- sănătate, pensii şi ajutoare sociale
- fenomenul infracţional
- introducerea sistemului electronic de identificare automată a persoanelor și autovehiculelor aflate în urmărite prin camere de supraveghere amplasate în punctele de maxim trafic, vămi;
- operaţionalizarea sistemului naţional de e-frauda.ro.
- educaţie şi cultură
- realizarea unui canal de televiziune naţional educaţional specializat pe difuzarea de lecţii, prelegeri și programe de specializare și recalificare susţinute de învăţători, profesori și lectori români de prestigiu pentru perfecţionarea și suplimentarea procesului educativ în special în zone rurale. Canalul educaţional va fi acceșibil atât prin satelit cât și prin internet în tehnologia IPTV;
- o atenţie deosebită va fi acordată proiectelor de digitizare a operelor de artă reprezentative pentru cultura românească (poezie, literatură, pictură, muzică, teatru, film) și prezenţa lor pentru acces online pe Internet;
- sprijinirea producţiei și distribuţiei de material media (CD, DVD) privind istoria și cultura românească în special în zonele rurale și în rândul tinerilor.
- protecţia mediului şi șituaţii de urgenţă
- realizarea de hărţi digitale de interes public conţinând localizarea punctelor de interes din toate domeniile (spitale, dispensare, scoli, grădiniţe, oficii postale, secţii de poliţie, hoteluri, teatre etc), hărţi ce vor fi acceșibile liber, în timp real și fără costuri tuturor sistemelor informatice, actualizate în permanenţă de autorităţile implicate, cu marcarea zonelor de risc (inundaţii, secetă, alunecări de teren).
Pe plan extern, pentru susţinerea și promovarea mediului de afaceri românesc din domeniul TIC în
mediul internaţional, Guvernul va întreprinde următoarele măsuri:
- lobby pentru crearea de oportunităţi și protecţia intereselor firmelor românesti pe terţe pieţe;
- promovarea soluţiilor românesti pentru implementarea de sisteme de e-guvernare în terţe pieţe;
- susţinerea acelor reglementări la nivelul UE care sunt favorabile firmelor românesti de software și comunicaţii;
- gășirea soluţiilor pentru proiecte ale Comișiei Europene împreună cu firmele românesti;
- diseminarea cunostinţelor acumulate în grupurile de lucru internaţionale către mediul de afaceri.
Având în vedere faptul că sistemele informatice și de comunicaţii sunt indispensabile și omniprezente în orice domeniu de activitate al societăţii și performanţele administraţiei publice depind în mod hotărâtor și de coordonarea unitară a eforturilor și dezvoltării sistemelor informatice, de succesul interconectării lor, Guvernul liberal va întări rolul coordonator al Ministerului Infrastructurii în domeniul TI&C din activitatea tuturor ministerelor și agenţiilor statului și va sprjini dezvoltarea societăţii informaţionale în cadrul proiectului denumit „România Digitală".
Pentru acest lucru Guvernul va delega Ministrului Infrastructurii sarcini și atribuţiuni de coordonare a proiectului „România Digitală", care va asigura presedinţia GPTI, Grupul pentru Promovarea Tehnologiei Informaţiei care are rol de aprobare a proiectelor directoare și a bugetelor anuale aferente acestora, din domeniul comunicaţiilor și tehnologiei informaţiei, ale tuturor ministerelor, instituţiilor publice și ale companiilor/societăţilor naţionale sau ale societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar.
SURSA: PNL