Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pot aduce câştiguri de milioane de euro inclusiv persoanelor fizice care dispun de bani pentru investiţii
În ciuda faptului că la nivelul Uniunii Europene frauda cu certificate de CO2 a fost de peste 5 miliarde de euro numai anul trecut, legislaţia din România permite oricăror persoane fizice sau juridice achiziţionarea acestor valori, în scopul revânzării lor la sume mult mai mari. Creşterea TVA de la 19 la 24%, poate aduce, de asemenea, speculanţilor de certificate câştiguri nesperate numai din returnarea de TVA, cel puţin până la sfârşitul lui 2012, când se va intra în cea de-a treia schemă de comercializare, care ar putea presupune repartizarea contra cost a certificatelor pentru agenţii poluatori. Aceasta ar putea fi o altă sursă de câştig pentru cei care cumpără asemenea certificate în momentul de faţă
Pe fondul crizei economice şi al reducerii activităţii în instalaţiile industriale ce emit dioxid de carbon în atmosferă, în România ultimilor doi ani a apărut un surplus semnificativ de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, pe care deja o parte din beneficiari au început să le vândă pe o aşa-zisă piaţă secundară, care nu are însă nicio reglementare clară de funcţionare. Directiva europeană de comercializare (ETS) a fost transpusă în legislaţia românească fără a fi însoţită de acte normative care să reglementeze clar tranzacţionarea certificatelor pe piaţa secundară. În concluzie, cine ştie să profite de vidul legislativ actual se poate alege cu câştiguri de milioane de euro la o tranzacţie, căci, în lipsa unei legi speciale privind comercializarea, orice persoană juridică sau fizică poate intra în “bussines”, cu condiţia să aibă bani şi răbdare până când preţul certificatelor achiziţionate va exploda. Mai mult decât atât, Registrul Naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră nu are nicio obligaţie de a face publice respectivele tranzacţii, care inclusiv în Directiva europeană sunt considerate confidenţiale. Cu alte cuvinte, cine dispune de sume importante de bani poate să-şi deschidă un cont la Registrul Naţional al gazelor cu efect de seră, pentru ca ulterior să cumpere şi apoi să vândă asemenea valori, culmea, fără a plăti vreun impozit către stat. În schimb, dacă respectivul cumpărător îşi găseşte un client în orice altă ţară membră a Uniunii Europene, poate cere rambursarea TVA statului român, la nivelul de 24%.
Răbdare şi bani
Se estimează că numai în acest an disponibilul de certificate de emisii de gaze cu efect de seră pe piaţa românească este de peste 12 milioane de bucăţi. La un preţ mediu de 15 euro pe certificat, ajungem la concluzia că piaţa ar putea ajunge la nivelul de 180 de milioane de euro. Cum, în momentul de faţă, deficitul de certificate de pe piaţa UE este de peste 200 de milioane de tone, nu este dificil de găsit cumpărători. Afacerea va fi însă mult mai prosperă în viitorul apropiat, dacă se mizează pe o relansare economică atât în România, cât şi în Europa, când preţul certificatelor de emisii va creşte spectaculos. În plus, dacă din anul 2012 se va lua decizia la nivel european ca statele membre să nu mai acorde gratuit certificate de emisii de gaze pentru instalaţiile poluante, preţul acestora va creşte şi mai mult faţă de vârful atins până acum. Aşadar, cine are bani să cumpere în prezent şi răbdare măcar un an îşi poate creşte profitul de câteva ori.
Poluatorii încalcă regula
Directiva ETS de comercializare a certificatelor de emisii se bazează pe principiul “limitează şi comercializează” şi are ca obiectiv reducerea emisiilor de CO2. Altfel spus, un operator care intră sub incidenţa ETS şi care are repartizat prin Planul Naţional de Alocare un număr de certificate, pe care nu-l consumă însă integral, are obligaţia teoretică de a utiliza banii din vânzarea cotei suplimentare pentru investiţii în retehnologizare. În realitate însă, poluatorii din România care vând certificate nu au nicio problemă cu respectarea obligaţiilor de mediu şi folosesc banii pentru plata facturilor restante la combustibili sau chiar pentru plata salariilor angajaţilor. Reglementarea europeană şi cea internă spun că “certifcatele sunt alocate instalaţiei”, iar gestionarea lor aparţine managementului companiei. Or, în majoritatea cazurilor, acest management nu ţine cont de obligaţii, ci de ideea de a face cât mai repede rost de bani pentru consum, ceea ce va costa enorm agenţii economici în viitorul apropiat. După 2012, respectiv în perioada 2013-2020, alocarea se va face prin licitaţie şi vor exista reguli clare privin cheltuirea banilor din reducerea emisiilor de CO2. Acest lucru nu este valabil însă pentru cei care achiziţionează în momentul de faţă certificate.
Clienţi pe sprânceană
Afacerile cu certificate de emisii de gaze cu efect de seră au început să prindă cheag încă din 2008, cu precizarea că nu oricine s-a prins de valoarea acesteia. Un grup restrâns de brokeri, de firme special înfiinţate sau case de avocatură au mirosit însă profitul şi au început să-şi facă treaba în linişte, la adăpostul vidului legislativ. Pentru că tranzacţiile sunt confidenţiale, nu putem avea o imagine clară a pieţei, cu toate că ştim că la nivelul UE valoarea acestora depăşeşte nivelul de 60 de miliarde de euro anual. Pe măsură, inclusiv fraudele au depăşit nivelul de 5 miliarde de euro, în condiţiile în care în anumite ţări membre certificatele sunt asociate instrumentelor financiare, în altele nu. Dacă sunt considerate instrumente financiare, certificatele nu sunt purtătoare de TVA şi pot fi tranzacţionate transparent pe bursă. În România însă, certificatele de emisii sunt asimilate mărfurilor, motiv pentru care sunt purtătoare de TVA. În aceste condiţii, cei care cumpără de pe piaţa internă certificate şi plătesc TVA către furnizori şi revând aceste certificate pe o piaţă externă a unei ţări membre beneficiază de scutirea de TVA la export, însă au dreptul să ceară restituirea TVA din ţara de reşedinţă. Este o operaţiune asemănătoare cu cea a exportului de cereale. De aici apar fraudele majore, pe care statul român nu le poate controla, pentru că nimeni nu ştie ce se întâmplă pe piaţa secundară.
Tranzacţii nesupravegheate
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) a avizat, încă din 2009, certificatele de emisii ca fiind valori mobiliare, pentru care trebuie să se aplice legislaţia pieţei de capital. Avizul CNVM a fost contestat la Curtea de Apel, care a decis suspendarea acestuia. Până să fie luată o decizie, statul se mulţumeşte să încaseze TVA din tranzacţiile făcute la Bursa Română de Mărfuri, considerând aceste tranzacţii prestări de servicii taxabile. Reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice (MFP) invocă, la încasarea de TVA, legislaţia europeană în domeniu, unde operaţiunile cu certificate sunt taxabile, neaplicându-se nicio scutire pentru ele. Mai mult, MFP invocă necesitatea introducerii taxării inverse (o modalitate simplificată de plată a TVA), în sensul că TVA va fi transferat beneficiarului final de certificate. Ce se întâmplă însă în cazul în care, de la vânzător la beneficiar, certificatele trec prin mâinile mai multor intermediari, care ar trebui să plătească şi ei TVA?
În 12 state europene certificatele sunt considerate instrumente financiare, iar tranzacţionarea lor trebuie să fie supravegheată de autorităţile financiare. Cu urmare a fraudelor de proporţii petrecute pe teritoriul UE în ultimii doi ani, în prezent tendinţa este de a întări supravegherea pieţelor de certificate de emisii de gaze cu efect de seră. Franţa, de pildă, a dispus scutirea tranzacţiilor cu certificate de la plata TVA, Marea Britanie aplică o cotă de TVA zero, în timp ce Olanda a optat pentru taxarea inversă. La noi, în lipsa pieţelor specializate, tranzacţiile nu sunt supravegheate de nimeni.
SURSA: Bizlawyer