Mașinile INVENTATE de români, dar care nu au devenit niciodată CUNOSCUTE. Şase MĂRCI s-au mai născut în România, pe lângă Dacia, Oltcit şi Aro | GALERIE FOTO - Autor: Matei Năstase | marţi, 08 martie 2016
Chiar dacă Dacia, Olcit și Aro sunt cele mai faimoase mașini românești, conaționalii noștri au inventat alte 6 mărci, care ar fi trebuit să apară, dar nu au mai făcut-o, prima fiind chiar de la 1880.
Potrivit Playtech.ro, cei 6 români, temerari ai industriei de automobile românești, nu au devenit atât de cunoscuți pentru că mașinile lor nu au fost produse la scară mai mare.
Printre ei se află și nume sonore, precum Nicolae Malaxa, iar mașina sa poate fi apreciată drept una dintre cele mai elegante mașini românești construite vreodată.
În galeria foto de mai sus puteți observa mașinile românești care nu au devenit atât de cunoscute pe cât ar fi meritat.
Chiar dacă Dacia, Olcit și Aro sunt cele mai faimoase mașini românești, conaționalii noștri au inventat alte 6 mărci, care ar fi trebuit să apară, dar nu au mai făcut-o, prima fiind chiar de la 1880.
Potrivit Playtech.ro, cei 6 români, temerari ai industriei de automobile românești, nu au devenit atât de cunoscuți pentru că mașinile lor nu au fost produse la scară mai mare.
Printre ei se află și nume sonore, precum Nicolae Malaxa, iar mașina sa poate fi apreciată drept una dintre cele mai elegante mașini românești construite vreodată.
În galeria foto de mai sus puteți observa mașinile românești care nu au devenit atât de cunoscute pe cât ar fi meritat.
1880 dumitru vasescu
1. 1880 dumitru vasescu
* Românii au inventat şi automobilele! Incredibilul automobil cu aburi al lui Dumitru Văsescu din 1880, cea mai perfectă maşină din acele vremuri! - Luni, 21 Apr 2014
În 1880, un tânăr român, Dumitru Văsescu, realiza la Paris remarcabilul său automobil cu abur, care avea să devină în anul respectiv unul dintre evenimentele de atracţie ale capitalei franceze. Acel automobil era cunoscut drept “cea mai perfectă maşină a acelui moment”. Se poate presupune, fireşte, că Dumitru Văsescu cunoscuse, într-o anumită măsură, automobilul lui Amadee Bolee, „La Moncelle“, construit încă din 1878. Poate că nu lipseau nici unele asemănări, inerente pentru două vehicule care foloseau deopotrivă aburul. Dar automobilul lui Văsescu, prin elementele sale de certă noutate şi originalitate tehnică (construcţia elastică a roţilor din spate, sistemul cilindrilor motori care comandau direct arborele roţilor din spate, ingeniozitatea mecanismului de direcţie etc.) constituia indiscutabil o performanţă şi o prioritate.
„Văsescu – după cum avea să remarce pe drept revista „Automobilă”, nr. 67 din iulie 1911 – a analizat amănunţit toate elementele problemei şi a construit un automobil cu abur (pe atunci singurul corespunzător cerinţelor unei maşini de drum) care, un moment cel puţin, a reprezentat cea mai perfectă maşină în acest gen”. Să adăugăm elogiului, absolut obiectiv, faptul că automobilele cu abur realizate de celebrii De Dion – Bouton, Trepardoux şi chiar de Serpollet, aveau să fie lansate abia la 5-6 ani după Văsescu.
Într-o lucrare de specialitate, „Din istoria automobilului“, semnată de A. Brebenel şi D. Vochin se semnalează un element nu lipsit de semnificaţie: „După terminarea strălucită a studiilor, Dumitru Văsescu se înapoiază în ţară, aducând cu el şi automobilul cu abur, pe care populaţia Bucureştiului l-a putut admira în nenumărate rânduri, circulând pe străzi, iar câteva generaţii de studenţi ai Şcolii de poduri şi şosele din Bucureşti l-au studiat cu mândrie, ca pe o realizare de seamă a unuia dintre pionierii constructorilor de automobile”.
Bravo lui! Probabil că puţini dintre noi au auzit de Văsescu, iar această invenţie românească arată încă o dată că românii au fost şi sunt printre cei mai inventivi şi inteligenţi din lume.
* Români ce nu trebuie uitați: Dumitru Vasescu, primul român constructor de mașini - Jan. 30
Dumitru Vasescu și Aurel Persu sunt doi români care au realizat ceva incredibil dar despre care, din păcate nu se prea povestește nimic.
Primul autoturism aerodinamic cu roțile încastrate în caroserie, așa cum sunt toate mașinile din ziua de azi, a fost inventat de Aurel Persu. Această singură moștenire a acestui mare inginer a făcut istorie și se află în muzeul Dimitrie Leonida din București – autoturismul său din aluminiu și cadru de lemn.
Nici despre Dumitru Vasescu nu veți găsi prea multe informații. Însă, și acesta a fost în anul 1875, primul român care a realizat o mașină, cu care s-a plimbat pe străzile din Paris, cu mult înainte ca Ford și Daimler să cocheteze cu lumea auto.
Despre Dumitru Vasescu nu știm nici noi prea multe amănunte, s-a născut la Iași în anul 1859 și a urmat școala primară și cursurile Liceului Internat Iași, însă pentru că dorea să studieze ingineria, a plecat în Paris, în capitala Franței, unde a început cursurile tehnice la „Ecole Centrale.”
Vasescu, mai târziu, reușeste să se angajeze și să câștige primii bani, iar începând cu anul 1875 pune bazele unui atelier pe strada Michelet. Aici el își propune să construiască un automobil, care să-l poată deplasa pe pământ sau cale ferată prin propriile mijloace. Pe atunci tramvaiele și locomotivele cu aburi existau deja. Dar nu existau automobilele care să poată circula pe șosele.
Chiar dacă primul automobil a fost realizat în 1770 de Cugnot, acesta era doar un prototip care nu a circulat pe drumurile publice, ci doar în cadru restrâns pe drumuri rurale. Dar pe măsură ce se dezvolta implementarea locomotivelor pe aburi și liniile de cale ferată, pe la sfârșitul secolului al XIX- lea, tot mai mulți ingineri vedeau în motoarele cu aburi un viitor pentru deplasările pe asfalt.
Cel care a fost printre primii care a transpus schița în realitate a fost Dumitru Vasescu.
În anul 1880 acesta reușeste să finanțeze un automobil propulsat cu aburi. El iese pe străzile din Paris pentru probele de circulație și reușeste să capteze privirile tuturor trecătorilor, presa momentului fiind în extaz datorită acestei invenții care a trecut de la stadiul de utilaj agricol, așa cum mai văzuseră ei, la stadiul de mașină pentru oraș. Spre deosebire de alte vehicule asemănatoare care mergeau pe bază de apă sub presiune, iar ca și carburant, cărbuni, automobilul lui Vasescu avea câteva trăsături pe care le întâlnim și în zilele de azi. Mai exact, jantele metalice cu anvelopele de cauciuc.
Atunci la acea dată, în anii 1800, roțile erau din lemn, iar noțiunea de anvelopă nu se cunoștea deloc. Și cu toate acestea, el reușeste să își doteze agregatul pe puntea din spate cu jante care aveau spițe din oțel și muchia din metal ceva mai moale, pe care stătea anvelopa rigidă de cauciuc. Sistemul de frânare era compus din două piese mecanice independente, care acționau roțile din spate, iar roțile din față erau și ele metalice.
1900
Aranjamentul autoturismului era însă unul foarte modern, așa cum urmau să fie fabricate după 1900, cu toate componentele în interiorul șasiului. Volanul de direcție se afla în partea dreaptă a mașinii, țevile și manometrele erau ascunse, pentru un aspect mai curat, iar rezervorul de apă era localizat sub scaunul conducătorului.
Încă nu există date despre viteza pe care o atingea primul automobil realizat de către un român, însă într-un univers în care toată lumea mergea cu bicicletele și cu căruțele, cu siguranță era o prezență spectaculoasă. Din păcate nu există poze despre care se poate spune cu certitudine că arată exact mașina lui Vasescu. Automobilul acestuia a putut fi admirat și în București, loc în care s-a întors după terminarea studiilor.
În anul 1906 el revine în România și ia cu el automobilul despre care a scris toată Europa. După ce face mai multe plimbări demonstrative, expune automobilul pe aburi la Școala de Poduri și Șosele din capitală, unde domnia sa era și profesor.
1909
După 3 ani de zile, pe data de 29 octombrie anul 1909, moare la București, la o vârstă destul de timpurie, lăsând în urmă numai amintirea unui inventator pasionat și a unui inginer desăvârșit. Și la fel cum automobilul său a dispărut în neant, fără să se știe nimic în prezent de soarta sa, la fel și numele său este din ce în ce mai rar pe buzele pasionaților de viteză și autoturisme. Aceștia nu își pot da seama că pot aprecia cu desăvârșire ce au acum numai privind în trecut și cunoscând istoria românescă în domeniu.
SURSA: WorldwideRomania
http://www.worldwideromania.com/2014/01/30/romani-ce-nu-trebuie-uitati-dumitru-vasescu-primul-roman-constructor-de-masini/
* Primul automobil romanesc – Dumitru Vasescu (1880)
Dumitru Vasescu este un roman care ar fi trebuit sa intre in cartile de istorie.
Si asta pentru ca a reusit in 1880 sa construiasca o masina pe aburi cu care a circulat pe strazile din Paris.
Nu trebuie sa uitam ca la vremea aceea, inca nu existau automobile cu motoare termice, dar nici vehicule personale pe aburi.
Numai cateva utilaje agricole cu motoare pe aburi erau cunoscute publicului larg, asa ca atunci cand romanul noastru a inceput sa se plimbe printre trasuri cu aceasta masina care mergea singura, a facut o impresie fantastica.
Masina avea rotile invelite cu cauciuc rigid si putea transporta pana la 4 persoane si a venit o singura data in Romania, la Bucuresti, in anul 1906.
Nu se cunoaste nimic ce soarta a avut acest vehicul istoric.
SURSA: Cersipamantromanesc
* Românii au inventat şi automobilele! Incredibilul automobil cu aburi al lui Dumitru Văsescu din 1880, cea mai perfectă maşină din acele vremuri! - Luni, 21 Apr 2014
În 1880, un tânăr român, Dumitru Văsescu, realiza la Paris remarcabilul său automobil cu abur, care avea să devină în anul respectiv unul dintre evenimentele de atracţie ale capitalei franceze. Acel automobil era cunoscut drept “cea mai perfectă maşină a acelui moment”. Se poate presupune, fireşte, că Dumitru Văsescu cunoscuse, într-o anumită măsură, automobilul lui Amadee Bolee, „La Moncelle“, construit încă din 1878. Poate că nu lipseau nici unele asemănări, inerente pentru două vehicule care foloseau deopotrivă aburul. Dar automobilul lui Văsescu, prin elementele sale de certă noutate şi originalitate tehnică (construcţia elastică a roţilor din spate, sistemul cilindrilor motori care comandau direct arborele roţilor din spate, ingeniozitatea mecanismului de direcţie etc.) constituia indiscutabil o performanţă şi o prioritate.
„Văsescu – după cum avea să remarce pe drept revista „Automobilă”, nr. 67 din iulie 1911 – a analizat amănunţit toate elementele problemei şi a construit un automobil cu abur (pe atunci singurul corespunzător cerinţelor unei maşini de drum) care, un moment cel puţin, a reprezentat cea mai perfectă maşină în acest gen”. Să adăugăm elogiului, absolut obiectiv, faptul că automobilele cu abur realizate de celebrii De Dion – Bouton, Trepardoux şi chiar de Serpollet, aveau să fie lansate abia la 5-6 ani după Văsescu.
Într-o lucrare de specialitate, „Din istoria automobilului“, semnată de A. Brebenel şi D. Vochin se semnalează un element nu lipsit de semnificaţie: „După terminarea strălucită a studiilor, Dumitru Văsescu se înapoiază în ţară, aducând cu el şi automobilul cu abur, pe care populaţia Bucureştiului l-a putut admira în nenumărate rânduri, circulând pe străzi, iar câteva generaţii de studenţi ai Şcolii de poduri şi şosele din Bucureşti l-au studiat cu mândrie, ca pe o realizare de seamă a unuia dintre pionierii constructorilor de automobile”.
Bravo lui! Probabil că puţini dintre noi au auzit de Văsescu, iar această invenţie românească arată încă o dată că românii au fost şi sunt printre cei mai inventivi şi inteligenţi din lume.
* Români ce nu trebuie uitați: Dumitru Vasescu, primul român constructor de mașini - Jan. 30
Dumitru Vasescu și Aurel Persu sunt doi români care au realizat ceva incredibil dar despre care, din păcate nu se prea povestește nimic.
Primul autoturism aerodinamic cu roțile încastrate în caroserie, așa cum sunt toate mașinile din ziua de azi, a fost inventat de Aurel Persu. Această singură moștenire a acestui mare inginer a făcut istorie și se află în muzeul Dimitrie Leonida din București – autoturismul său din aluminiu și cadru de lemn.
Nici despre Dumitru Vasescu nu veți găsi prea multe informații. Însă, și acesta a fost în anul 1875, primul român care a realizat o mașină, cu care s-a plimbat pe străzile din Paris, cu mult înainte ca Ford și Daimler să cocheteze cu lumea auto.
Despre Dumitru Vasescu nu știm nici noi prea multe amănunte, s-a născut la Iași în anul 1859 și a urmat școala primară și cursurile Liceului Internat Iași, însă pentru că dorea să studieze ingineria, a plecat în Paris, în capitala Franței, unde a început cursurile tehnice la „Ecole Centrale.”
Vasescu, mai târziu, reușeste să se angajeze și să câștige primii bani, iar începând cu anul 1875 pune bazele unui atelier pe strada Michelet. Aici el își propune să construiască un automobil, care să-l poată deplasa pe pământ sau cale ferată prin propriile mijloace. Pe atunci tramvaiele și locomotivele cu aburi existau deja. Dar nu existau automobilele care să poată circula pe șosele.
Chiar dacă primul automobil a fost realizat în 1770 de Cugnot, acesta era doar un prototip care nu a circulat pe drumurile publice, ci doar în cadru restrâns pe drumuri rurale. Dar pe măsură ce se dezvolta implementarea locomotivelor pe aburi și liniile de cale ferată, pe la sfârșitul secolului al XIX- lea, tot mai mulți ingineri vedeau în motoarele cu aburi un viitor pentru deplasările pe asfalt.
Cel care a fost printre primii care a transpus schița în realitate a fost Dumitru Vasescu.
În anul 1880 acesta reușeste să finanțeze un automobil propulsat cu aburi. El iese pe străzile din Paris pentru probele de circulație și reușeste să capteze privirile tuturor trecătorilor, presa momentului fiind în extaz datorită acestei invenții care a trecut de la stadiul de utilaj agricol, așa cum mai văzuseră ei, la stadiul de mașină pentru oraș. Spre deosebire de alte vehicule asemănatoare care mergeau pe bază de apă sub presiune, iar ca și carburant, cărbuni, automobilul lui Vasescu avea câteva trăsături pe care le întâlnim și în zilele de azi. Mai exact, jantele metalice cu anvelopele de cauciuc.
Atunci la acea dată, în anii 1800, roțile erau din lemn, iar noțiunea de anvelopă nu se cunoștea deloc. Și cu toate acestea, el reușeste să își doteze agregatul pe puntea din spate cu jante care aveau spițe din oțel și muchia din metal ceva mai moale, pe care stătea anvelopa rigidă de cauciuc. Sistemul de frânare era compus din două piese mecanice independente, care acționau roțile din spate, iar roțile din față erau și ele metalice.
1900
Aranjamentul autoturismului era însă unul foarte modern, așa cum urmau să fie fabricate după 1900, cu toate componentele în interiorul șasiului. Volanul de direcție se afla în partea dreaptă a mașinii, țevile și manometrele erau ascunse, pentru un aspect mai curat, iar rezervorul de apă era localizat sub scaunul conducătorului.
Încă nu există date despre viteza pe care o atingea primul automobil realizat de către un român, însă într-un univers în care toată lumea mergea cu bicicletele și cu căruțele, cu siguranță era o prezență spectaculoasă. Din păcate nu există poze despre care se poate spune cu certitudine că arată exact mașina lui Vasescu. Automobilul acestuia a putut fi admirat și în București, loc în care s-a întors după terminarea studiilor.
În anul 1906 el revine în România și ia cu el automobilul despre care a scris toată Europa. După ce face mai multe plimbări demonstrative, expune automobilul pe aburi la Școala de Poduri și Șosele din capitală, unde domnia sa era și profesor.
1909
După 3 ani de zile, pe data de 29 octombrie anul 1909, moare la București, la o vârstă destul de timpurie, lăsând în urmă numai amintirea unui inventator pasionat și a unui inginer desăvârșit. Și la fel cum automobilul său a dispărut în neant, fără să se știe nimic în prezent de soarta sa, la fel și numele său este din ce în ce mai rar pe buzele pasionaților de viteză și autoturisme. Aceștia nu își pot da seama că pot aprecia cu desăvârșire ce au acum numai privind în trecut și cunoscând istoria românescă în domeniu.
SURSA: WorldwideRomania
http://www.worldwideromania.com/2014/01/30/romani-ce-nu-trebuie-uitati-dumitru-vasescu-primul-roman-constructor-de-masini/
* Primul automobil romanesc – Dumitru Vasescu (1880)
Dumitru Vasescu este un roman care ar fi trebuit sa intre in cartile de istorie.
Si asta pentru ca a reusit in 1880 sa construiasca o masina pe aburi cu care a circulat pe strazile din Paris.
Nu trebuie sa uitam ca la vremea aceea, inca nu existau automobile cu motoare termice, dar nici vehicule personale pe aburi.
Numai cateva utilaje agricole cu motoare pe aburi erau cunoscute publicului larg, asa ca atunci cand romanul noastru a inceput sa se plimbe printre trasuri cu aceasta masina care mergea singura, a facut o impresie fantastica.
Masina avea rotile invelite cu cauciuc rigid si putea transporta pana la 4 persoane si a venit o singura data in Romania, la Bucuresti, in anul 1906.
Nu se cunoaste nimic ce soarta a avut acest vehicul istoric.
SURSA: Cersipamantromanesc
Automobilul aerodinamic Aurel Persu (1922)
2. Automobilul aerodinamic Aurel Persu (1922)
Un nume cu rezonanta in industria auto este Aurel Persu. El reuseste in 1921 sa construiasca primul vehicul aerodinamic din lume, cu rotile integrate in caroserie. Cu aceasta masina el merge 120,000 de kilometri pentru a-i dovedi fiabilitatea.
Interesant este ca masina lui Persu, ce poate fi admirata si acum in cadrul Muzeului Tehnic Dimitrie Leonida din Bucuresti, are un coeficient aerodinamic de numai 0,22 adica exact cat un Ferrari modern de ultima generatie.
Persu a realizat aceasta masina in forma de picatura in Germania, unde a obtinut si brevetul, dar a venit ulterior in Romania si a donat masina muzeului.
Din pacate, masina nu este intr-o stare de conservare foarte buna, avand sasiul de lemn putrezit si rupt.
Daca acest vehicul nu are parte de o restaurare urgenta, riscam sa dispara unul din cele mai importante elemente ale istoriei noastre auto. SURSA: Cersipamantromanesc
Un nume cu rezonanta in industria auto este Aurel Persu. El reuseste in 1921 sa construiasca primul vehicul aerodinamic din lume, cu rotile integrate in caroserie. Cu aceasta masina el merge 120,000 de kilometri pentru a-i dovedi fiabilitatea.
Interesant este ca masina lui Persu, ce poate fi admirata si acum in cadrul Muzeului Tehnic Dimitrie Leonida din Bucuresti, are un coeficient aerodinamic de numai 0,22 adica exact cat un Ferrari modern de ultima generatie.
Persu a realizat aceasta masina in forma de picatura in Germania, unde a obtinut si brevetul, dar a venit ulterior in Romania si a donat masina muzeului.
Din pacate, masina nu este intr-o stare de conservare foarte buna, avand sasiul de lemn putrezit si rupt.
Daca acest vehicul nu are parte de o restaurare urgenta, riscam sa dispara unul din cele mai importante elemente ale istoriei noastre auto. SURSA: Cersipamantromanesc
Autoturismul Malaxa (1945)
3. 1945 Nicolae Malaxa - Autoturismul Malaxa (1945)
Malaxa a fost un automobil romanesc construit in 1945 la Resita, in fabricile industriasului roman Nicolae Malaxa, al carui nume il poarta.
Proiectul autoturismului apartine unu grup de ingineri si tehnicieni de la uzinele A.S.A.M. si Malaxa din Bucuresti, in colaborare cu IAR din Brasov, condusi de ing. Petre Carp.
Masina avea un motor cu 3 cilindri in stea, cu racire fortata cu aer, capabil sa dezvolte 30 cp.
Propulsorul era pozitionat in spate, acolo unde era si tractiunea.
Greutatea motorului era de 80 kg iar ansamblul cu diferentialul si cutia de viteze ajungea la 150 kg.
Pentru a asigura racirea motorului, intre plafon si acoperis era lasat un spatiu pentru canalizarea aerului necesar.
Aerul era captat din fata, de deasupra parbrizului si era canalizat prin acoperisul cu pereti dubli, cu ajutorul unui ventilator mecanic, care il absorbea, dirijand o parte peste cilindri, iar restul la carburator.
Se pare ca acest design a fost inspirat de VW Beetle.
Malaxa oferea un nivel inalt de confort si putea transporta pana la sase persoane.
Caroseria avea o forma aerodinamica, foarte eleganta, cu portbagajul in partea din fata, sub capota, unde se afla si roata de rezerva.
Prinderea caroseriei pe sasiu se facea prin tampoane de cauciuc. Viteza maximă era de 120 km/h si un consum de benzina de 10 l/100 km.
Caroseria era montata pe sasiu cu tampoane de cauciuc de 10 cm grosime, ceea ce-i dadea un confort in mers neegalat de alti fabricanti. S-au produs cam 800 de automobile pe an, intre 1945 si 1947, dar majoritatea au plecat la export, de unde se explica si lipsa unui astfel de exemplar in zilele noastre.
Productia ei a fost oprita cand sovieticii au decis sa mute linia de asamblare in U.R.S.S., dupa ce un oficial de la Moscova aflat la Sofia, a fost transportat cu un automobil Malaxa si a ramas impresionat de performantele acestuia.
(Numele acestui general- maior, era Leonid Brejnev (1906-1982) fiind insotit de colonelul Vladimir Semiciastnii (1924-2001). Generalul Brejnev a fos asa de impresionat de acel automobil incat a chemat Kremlinul la telefon si a cerut mutarea uzinei Malaxa din Resita, la Podgorye, in Urali. SURSA: Cersipamantromanesc
Malaxa a fost un automobil romanesc construit in 1945 la Resita, in fabricile industriasului roman Nicolae Malaxa, al carui nume il poarta.
Proiectul autoturismului apartine unu grup de ingineri si tehnicieni de la uzinele A.S.A.M. si Malaxa din Bucuresti, in colaborare cu IAR din Brasov, condusi de ing. Petre Carp.
Masina avea un motor cu 3 cilindri in stea, cu racire fortata cu aer, capabil sa dezvolte 30 cp.
Propulsorul era pozitionat in spate, acolo unde era si tractiunea.
Greutatea motorului era de 80 kg iar ansamblul cu diferentialul si cutia de viteze ajungea la 150 kg.
Pentru a asigura racirea motorului, intre plafon si acoperis era lasat un spatiu pentru canalizarea aerului necesar.
Aerul era captat din fata, de deasupra parbrizului si era canalizat prin acoperisul cu pereti dubli, cu ajutorul unui ventilator mecanic, care il absorbea, dirijand o parte peste cilindri, iar restul la carburator.
Se pare ca acest design a fost inspirat de VW Beetle.
Malaxa oferea un nivel inalt de confort si putea transporta pana la sase persoane.
Caroseria avea o forma aerodinamica, foarte eleganta, cu portbagajul in partea din fata, sub capota, unde se afla si roata de rezerva.
Prinderea caroseriei pe sasiu se facea prin tampoane de cauciuc. Viteza maximă era de 120 km/h si un consum de benzina de 10 l/100 km.
Caroseria era montata pe sasiu cu tampoane de cauciuc de 10 cm grosime, ceea ce-i dadea un confort in mers neegalat de alti fabricanti. S-au produs cam 800 de automobile pe an, intre 1945 si 1947, dar majoritatea au plecat la export, de unde se explica si lipsa unui astfel de exemplar in zilele noastre.
Productia ei a fost oprita cand sovieticii au decis sa mute linia de asamblare in U.R.S.S., dupa ce un oficial de la Moscova aflat la Sofia, a fost transportat cu un automobil Malaxa si a ramas impresionat de performantele acestuia.
(Numele acestui general- maior, era Leonid Brejnev (1906-1982) fiind insotit de colonelul Vladimir Semiciastnii (1924-2001). Generalul Brejnev a fos asa de impresionat de acel automobil incat a chemat Kremlinul la telefon si a cerut mutarea uzinei Malaxa din Resita, la Podgorye, in Urali. SURSA: Cersipamantromanesc
Roadsterul M.R. Radu Manicatide (1945)
4. Roadsterul M.R. Radu Manicatide (1945)
Numele acestei masini realizate in doua exemplare vine de la cel care a realizat-o. E vorba de Radu Manicatide, un inginer cunoscut in anii ’40-’50 pentru realizarile sale in domeniul aeronautic.
Radu Manicatide s-a nascut la Iasi, la 17 aprilie 1912, fiind fiul reputatului profesor de pediatrie Mihail Manicatide.
A urmat Scoala Politehnica din Bucuresti si Scoala de Aeronautica si Constructii Automobile din Paris (a fost sef de promotie), in perioada 1931-1937.
Inca din aprilie 1926 era preocupat de aviatie, castigand cu un planor propriu, M-1, locul I la concursul de aeromodele si planoare. In 1931 a facut scoala de pilotaj, luandu-si brevetul.
Insa noi il pomenim aici pe dl. Manicatide nu pentru realizarile in domeniul avioanelor, ci pentru ca a reusit sa produca un automobil de conceptie proprie in 1945, exact cand se termina Al Doilea Razboi Mondial.
E vorba de un roadster de mici dimensiuni construit la IAR Brasov, dotat cu motor in doi timpi de motocicleta care producea 11,5 cp la o turatie de 4.000 rpm.
Masina avea doua locuri, motor pozitionat in spate si atingea o viteza de 70 km/h.
Greutatea proprie a masinii era de 270 kg si consuma in jur de 4,5 l/100 km, dar avea o caroserie eleganta inspirata de Jaguar XK120.
In 1947, tot in uzina IAR, Intreprinderea Aeronautica Romana, s-au construit 3 vehicule. Acestea au fost dotate cu motorul IAR002 in doi timpi cu patru cilindri dubli in linie, cu o capacitate de 1000 cmc ce producea 45 cp la 4300 rpm.
Viteza maxima a acestor automobile era de 124 km/h. Au existat chiar si variante sport ale acestui motor IAR002 care erau capabile sa produce 100 cp la 5300 rpm, tot proiectul fiind realizat sub indrumarea aceluiasi Manicatide.
SURSA: Cersipamantromanesc
Numele acestei masini realizate in doua exemplare vine de la cel care a realizat-o. E vorba de Radu Manicatide, un inginer cunoscut in anii ’40-’50 pentru realizarile sale in domeniul aeronautic.
Radu Manicatide s-a nascut la Iasi, la 17 aprilie 1912, fiind fiul reputatului profesor de pediatrie Mihail Manicatide.
A urmat Scoala Politehnica din Bucuresti si Scoala de Aeronautica si Constructii Automobile din Paris (a fost sef de promotie), in perioada 1931-1937.
Inca din aprilie 1926 era preocupat de aviatie, castigand cu un planor propriu, M-1, locul I la concursul de aeromodele si planoare. In 1931 a facut scoala de pilotaj, luandu-si brevetul.
Insa noi il pomenim aici pe dl. Manicatide nu pentru realizarile in domeniul avioanelor, ci pentru ca a reusit sa produca un automobil de conceptie proprie in 1945, exact cand se termina Al Doilea Razboi Mondial.
E vorba de un roadster de mici dimensiuni construit la IAR Brasov, dotat cu motor in doi timpi de motocicleta care producea 11,5 cp la o turatie de 4.000 rpm.
Masina avea doua locuri, motor pozitionat in spate si atingea o viteza de 70 km/h.
Greutatea proprie a masinii era de 270 kg si consuma in jur de 4,5 l/100 km, dar avea o caroserie eleganta inspirata de Jaguar XK120.
In 1947, tot in uzina IAR, Intreprinderea Aeronautica Romana, s-au construit 3 vehicule. Acestea au fost dotate cu motorul IAR002 in doi timpi cu patru cilindri dubli in linie, cu o capacitate de 1000 cmc ce producea 45 cp la 4300 rpm.
Viteza maxima a acestor automobile era de 124 km/h. Au existat chiar si variante sport ale acestui motor IAR002 care erau capabile sa produce 100 cp la 5300 rpm, tot proiectul fiind realizat sub indrumarea aceluiasi Manicatide.
SURSA: Cersipamantromanesc
Three-wheeler GAL1 - Gheorghe GAL (1954)
5. Three-wheeler GAL - Gheorghe GAL (1954)
In anii ’50 circula pe strazile Bucurestiului un automobil cu trei roti care uimea opinia publica.
Masina a fost realizata intr-un atelier modest ce-i apartinea unui automobilist amator numit Gheorghe Gal, fost campion si recordman de motociclism in anii ’30.
Microautomobilul GAL a fost construit complet manual in cateva exemplare. Are doua locuri si este dotat cu motor Jawa de 250 cmc, avand o greutate totala de 260 kg.
Sasiul este tubular, iar caroseria a fost confectionata din tabla de 1.5 mm.
Directia este pe fata, ca la orice alt autoturism, schimbatorul de viteze la volan, iar franele actioneaza pe toate cele trei roti.
Ecartamentul are 1.35 metri, iar lungimea totala este 2.6 metri. Motorul are 12 cp si consuma 4.3 l/100 km si poate duce masina la o viteza maxima de 75 km/h.
„Masina lui GAL”, asa cum era cunoscuta aceasta curiozitate pe strazile capitalei, era inspirata de Morganul englezesc si de Velorex-ul cehoslovac. Gal si-a dorit ca ulterior sa faca un astfel de microcar cu 4 locuri, dotat cu motor de 350 cmc si 18 cp.
SURSA: Cersipamantromanesc
In anii ’50 circula pe strazile Bucurestiului un automobil cu trei roti care uimea opinia publica.
Masina a fost realizata intr-un atelier modest ce-i apartinea unui automobilist amator numit Gheorghe Gal, fost campion si recordman de motociclism in anii ’30.
Microautomobilul GAL a fost construit complet manual in cateva exemplare. Are doua locuri si este dotat cu motor Jawa de 250 cmc, avand o greutate totala de 260 kg.
Sasiul este tubular, iar caroseria a fost confectionata din tabla de 1.5 mm.
Directia este pe fata, ca la orice alt autoturism, schimbatorul de viteze la volan, iar franele actioneaza pe toate cele trei roti.
Ecartamentul are 1.35 metri, iar lungimea totala este 2.6 metri. Motorul are 12 cp si consuma 4.3 l/100 km si poate duce masina la o viteza maxima de 75 km/h.
„Masina lui GAL”, asa cum era cunoscuta aceasta curiozitate pe strazile capitalei, era inspirata de Morganul englezesc si de Velorex-ul cehoslovac. Gal si-a dorit ca ulterior sa faca un astfel de microcar cu 4 locuri, dotat cu motor de 350 cmc si 18 cp.
SURSA: Cersipamantromanesc
Automobilul Rodica (1957) Nicolae Lucaci
6. Automobilul Rodica (1957) Nicolae Lucaci
Unul din cele mai putin cunoscute autoturisme romanesti poarta numele de… Rodica. La Brasov a luat nastere in anii ’50 un microcar realizat de un inginer numit Nicolae Lucaci ce i-a acordat numele fetitei sale.
Automobilul avea doua locuri si motor pozitionat frontal, un motor de conceptie proprie a aceluiasi inginer.
Puterea de 13 cp si transmisia manuala cu 3 viteze, aparent luata de la o Skoda Felicia, i-au permis acestui inginer sa parcurga la bordul micului vehicul peste 50.000 de kilometri fara probleme.
Din pacate, in afara de o poza gasita online cu acest model, nu se cunosc alte detalii si nici starea actuala a acestui automobil valoros. SURSA: Cersipamantromanesc
Unul din cele mai putin cunoscute autoturisme romanesti poarta numele de… Rodica. La Brasov a luat nastere in anii ’50 un microcar realizat de un inginer numit Nicolae Lucaci ce i-a acordat numele fetitei sale.
Automobilul avea doua locuri si motor pozitionat frontal, un motor de conceptie proprie a aceluiasi inginer.
Puterea de 13 cp si transmisia manuala cu 3 viteze, aparent luata de la o Skoda Felicia, i-au permis acestui inginer sa parcurga la bordul micului vehicul peste 50.000 de kilometri fara probleme.
Din pacate, in afara de o poza gasita online cu acest model, nu se cunosc alte detalii si nici starea actuala a acestui automobil valoros. SURSA: Cersipamantromanesc
Microcar Oszkar Beke (1958)
7. Microcar Oszkar Beke (1958)
O masina extrem de interesanta, care, aparent, inca exista in Romania, undeva la Oradea, este automobil homemade din anii ’50 construit de un maghiar pe numele sau Oszkar Beke. Evident, pentru realizarea acestei masini s-a inspirat de la microcarul Iso Isetta, care a fost lansata pe piata in 1953.
Oszkar Beke a realizat caroseria complet manual si a folosit un motor de la o motocicleta Zundapp, nemteasca.
Din pacate, alte detalii nu se cunosc despre aceasta creatie exotica, insa cel mai probabil a fost un proiect unicat realizat numai pentru uz personal, fara gandul de a o produce in masa.
SURSA: Cersipamantromanesc
O masina extrem de interesanta, care, aparent, inca exista in Romania, undeva la Oradea, este automobil homemade din anii ’50 construit de un maghiar pe numele sau Oszkar Beke. Evident, pentru realizarea acestei masini s-a inspirat de la microcarul Iso Isetta, care a fost lansata pe piata in 1953.
Oszkar Beke a realizat caroseria complet manual si a folosit un motor de la o motocicleta Zundapp, nemteasca.
Din pacate, alte detalii nu se cunosc despre aceasta creatie exotica, insa cel mai probabil a fost un proiect unicat realizat numai pentru uz personal, fara gandul de a o produce in masa.
SURSA: Cersipamantromanesc
De Karaso Simplon (2000)
8. De Karaso Simplon (2000)
In anii 2000, la Resita este realizat un cabrio care se doreste a fi inspirat de roadsterele anilor ’50, Morgan si Jaguar.
Designul nu este unul foarte urat, aceasta masina atragand ceva priviri, mai ales la expozitiile la care a fost prezenta de-a lungul vremii. Intreaga masina este realizata manual, avand o caroserie monobloc din rasina poliesterica armata cu fibra de sticla montata pe o infrastructura de Dacia Solenza.
Sub capota este motorul masinii romanesti, adica un propulsor Renault E7J de 1390 cm3, 75 cp si 114 Nm cuplu.
Finisajele interioare sunt destul de saracacioase: tapiterie din piele ecologica, prelata din bumbac, bord din lemn, mocheta, ornamente exterioare nichelate, sigle gravate manual, toate realizate unicat.
Insa cei de la De Karaso, care au si website online, spun ca pot realiza aceasta masina si cu dotari premium, precum climatornic sau ABS, dar si cu un motor Renault de 2 litri care produce peste 170 cp. SURSA: Cersipamantromanesc
* Crezul nostru este ca ca prin abordarea provocarilor la frontiera dintre arta, inginerie si afacere, vom reusi impreuna cu clientii ca "imposibilul sa devina posibil".
Numele "De Karaso" este cel al judetului Caras (Severin) cu resedinta la Resita. Aici a aparut aceasta initiativa care aspira sa fie o continuare reusita a peste 230 ani de traditie industriala.
Numele "Simplon" ca substantiv comun (simplonul) era folosit in anii '30 - '40 pentru trenul de lux Orient Expres (Paris-Istanbul) ce trece prin tunelul omonim din Elvetia. In Romania simplonul era propulsat de o faimoasa locomotiva cu abur "fabricata la Resita".
Mentionam, ca sursa de inspiratie, faimoasele locomotive cu abur fabricate la Resita intre anii 1872 - 1964, care acum s-au transformat intr-o emblema de cinste a orasului.
* Autoturismul cabrio exotic De Karaso Simplon
Inchirierea autoturismului, pret-conditii:
pentru Resita si localitati la maxim 50 km: 60 Euro/ora, minim 150 Euro (2,5 ore fara intrerupere)
pentru alte localitati: la suma minima de 150 Euro se adauga 0,6 Euro/km (1,2 Euro/km dus-intors) peste cei 50 km. Se ofera corespunzator sumei, ore de utilizare la tariful de 60 Euro/ora
noaptea sau in caz de utilizare indelungata, intreruperi in program, solicitantul va asigura cazarea soferului si gararea in siguranta a autoturismului
se solicita avans de 50%
In curand vom lansa, in regim de fabricatie la comanda si omologare individuala, un autoturism cabrio exotic, in stilul roadsterelor din anii '50 realizat preponderent manual (caroserie monobloc din rasina poliesterica armata cu fibra de sticla montata pe o infrastructura (Dacia Solenza) echipata cu motor Renault E7J: 1390 cm3, 75 CP, 114 Nm).
Finisaje oferite: tapiterie din piele ecologica, prelata din bumbac, bord din lemn, mocheta, ornamente exterioare nichelate, sigle gravate manual, toate realizate unicat. Pret informativ: 20.000 Euro pentru modelul de baza.
Oferim si o VERSIUNE SPORT cu echipare superioara: infrastructura Renault Clio 2.0 16V; motor 1998 cmc, 179 CP/ 6500 rpm, 200 Nm/ 5250 rpm; alte dotari de la autoturismul tip: ABS, Climatronic, linie audio Hi-fi, airbaguri, jenti aluminiu, etc. DeKaraso
In anii 2000, la Resita este realizat un cabrio care se doreste a fi inspirat de roadsterele anilor ’50, Morgan si Jaguar.
Designul nu este unul foarte urat, aceasta masina atragand ceva priviri, mai ales la expozitiile la care a fost prezenta de-a lungul vremii. Intreaga masina este realizata manual, avand o caroserie monobloc din rasina poliesterica armata cu fibra de sticla montata pe o infrastructura de Dacia Solenza.
Sub capota este motorul masinii romanesti, adica un propulsor Renault E7J de 1390 cm3, 75 cp si 114 Nm cuplu.
Finisajele interioare sunt destul de saracacioase: tapiterie din piele ecologica, prelata din bumbac, bord din lemn, mocheta, ornamente exterioare nichelate, sigle gravate manual, toate realizate unicat.
Insa cei de la De Karaso, care au si website online, spun ca pot realiza aceasta masina si cu dotari premium, precum climatornic sau ABS, dar si cu un motor Renault de 2 litri care produce peste 170 cp. SURSA: Cersipamantromanesc
* Crezul nostru este ca ca prin abordarea provocarilor la frontiera dintre arta, inginerie si afacere, vom reusi impreuna cu clientii ca "imposibilul sa devina posibil".
Numele "De Karaso" este cel al judetului Caras (Severin) cu resedinta la Resita. Aici a aparut aceasta initiativa care aspira sa fie o continuare reusita a peste 230 ani de traditie industriala.
Numele "Simplon" ca substantiv comun (simplonul) era folosit in anii '30 - '40 pentru trenul de lux Orient Expres (Paris-Istanbul) ce trece prin tunelul omonim din Elvetia. In Romania simplonul era propulsat de o faimoasa locomotiva cu abur "fabricata la Resita".
Mentionam, ca sursa de inspiratie, faimoasele locomotive cu abur fabricate la Resita intre anii 1872 - 1964, care acum s-au transformat intr-o emblema de cinste a orasului.
* Autoturismul cabrio exotic De Karaso Simplon
Inchirierea autoturismului, pret-conditii:
pentru Resita si localitati la maxim 50 km: 60 Euro/ora, minim 150 Euro (2,5 ore fara intrerupere)
pentru alte localitati: la suma minima de 150 Euro se adauga 0,6 Euro/km (1,2 Euro/km dus-intors) peste cei 50 km. Se ofera corespunzator sumei, ore de utilizare la tariful de 60 Euro/ora
noaptea sau in caz de utilizare indelungata, intreruperi in program, solicitantul va asigura cazarea soferului si gararea in siguranta a autoturismului
se solicita avans de 50%
In curand vom lansa, in regim de fabricatie la comanda si omologare individuala, un autoturism cabrio exotic, in stilul roadsterelor din anii '50 realizat preponderent manual (caroserie monobloc din rasina poliesterica armata cu fibra de sticla montata pe o infrastructura (Dacia Solenza) echipata cu motor Renault E7J: 1390 cm3, 75 CP, 114 Nm).
Finisaje oferite: tapiterie din piele ecologica, prelata din bumbac, bord din lemn, mocheta, ornamente exterioare nichelate, sigle gravate manual, toate realizate unicat. Pret informativ: 20.000 Euro pentru modelul de baza.
Oferim si o VERSIUNE SPORT cu echipare superioara: infrastructura Renault Clio 2.0 16V; motor 1998 cmc, 179 CP/ 6500 rpm, 200 Nm/ 5250 rpm; alte dotari de la autoturismul tip: ABS, Climatronic, linie audio Hi-fi, airbaguri, jenti aluminiu, etc. DeKaraso