UNIUNEA EUROPEANA FEDERATIE SAU CONFEDERATIE?
Este corectă sintagma din primele fraze conform căreia UE este o federație/confederație? Considerând faptul că Europenii fug ca arși de conceptul de a federaliza statele europene, putem spune că această organizație este federativă, în lipsa unei armate comune și a unui buget comun? Cred că e forțată un pic nota.
Uniunea Europeană, nu este nici o confederatie (cum este Elvetia) si nici o federatie (cum este SUA sau Rusia). Uniunea Europeană este o structura sui generis, nici o data in istoria Europei si a lumii nu a mai existat o asemenea structura in care statele isi impart o parte din suveranitate pentru a fi folosita in comun. Statele UE si-au unit drepturile suverane in domeniul financiar, economic, partial judiciar si suveranitatea granițelor prin comunitatea Shenghen.
Pentru că UE are atât trăsăturile unei confederaţii, cât şi pe cele ale unei federaţii, un răspuns tranşant la întrebarea de mai sus nu este lesne de dat. În continuare, să trecem în revistă trasaturile de federaţie şi confederaţie ale UE.
* Confederaţie - Cetăţenii statelor membre nu sunt direct legaţi de instituţiile europene (cu excepţia PE), ci de guvernele naţionale;
* Federaţie - Există un sistem de tratate şi legi cu aplicabilitate directă pe întreg teritoriul UE, interpretate uniform şi apărate de către CEJ;
* Confederaţie - Instituţiile cheie ale UE (Comisia, Consiliul de Miniştri, Consiliul European, Curtea Europeană de Justiţie) sunt investite cu autoritate nu de către cetăţenii statelor membre ci de către liderii şi guvernele statelor membre;
- Instituţiile sunt, fie formate direct de către aceşti leaderi (Consiliul de Miniştri, Consiliul European), fie sunt numite de către aceştia (Comisia, CEJ);
* Federaţie - Exista domenii, politici, în care statele membre au transferat autoritatea la nivelul
UE, precum comerţul, mediul, agricultura sau concurenţa, dar există şi domenii în care legislaţia naţională continuă să fie dominantă (politica socială);
* Confederaţie - Statele membre au încă identităţi separate deoarece:
• au propriile sisteme de legi; • pot semna tratate bilaterale cu alte state;
• pot acţiona unilateral în cele mai multe domenii ale politicii externe şi de securitate.
* Federaţie - Există un Parlament, direct ales de cetăţeni şi, pe măsură ce puterea acestuia creşte, puterea legislativelor naţionale scade;
* Confederaţie - Nu există un sistem generalizat de taxe: • deşi UE percepe taxe, prin intermediul taxelor vamale, a prelevărilor la import, cea mai mare parte a impozitelor şi taxelor (pe venit, proprietate, profit, etc.) sunt percepute în continuare la nivel naţional.
* Federaţie - Există un buget al UE (deşi de dimensiuni relativ reduse), care conferă instituţiilor europene independenţă financiară;
* Confederaţie - Nu există un sistem militar european efectiv, forţele terestre şi navale aparţin statelor membre
* Federaţie - Comisia Europeană are autoritatea de a iniţia şi purta negocieri cu terţe state, în
numele statelor membre, în domeniul comercial.
* Confederaţie - Deşi există simboluri europene (steag, emblema etc.), majoritatea cetăţenilor continuă să se identifice cu propriile simboluri naţionale.
* Federaţie - UE are propria sa monedă, care a înlocuit monedele naţionale şi propriile ei
simboluri.
După cum se poate observa, este mult mai uşor să explici ce nu este Uniunea Europeană, decât ceea ce ea este, de vreme ce nu avem de a face nici cu o confederaţie dar nici cu o federaţie, nici cu o organizaţie Uniunea Europeană între federalism şi interguvernamentalism. Politici comune ale UE internaţională dar nici cu un stat. Ca atare, aprecierea extrem de plastică făcută de fostul preşedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors, conform căruia avem de a face cu un „obiect politic neidentificat” („un object politique non-identifie” / „un unidentified political object”) nu face decât să accentueze caracterul original al construcţiei europene, fără precedent şi respectiv fără un model în evoluţii anterioare, care depăşeşte cadrul stabilit de conceptele tradiţionale şi impune utilizarea unor concepte noi. În consecinţă, pentru a evita atât utilizarea termenului de federaţie, cât şi de confederaţie, în ultima perioadă se utilizează tot mai mult cel de „uniune supranaţională”, cu atribute care-l plasează între primele două. Cei mai entuziaşti adepţi ai adâncirii integrării europene consideră că UE ar trebui să evolueze către o federaţie a Statelor Unite ale Europei, în care guvernele naţionale să devină guverne locale, asemenea Landurilor din Germania sau statelor federale din SUA. Pentru a atinge un asemenea stadiu, UE ar trebui să aibă un sistem fiscal comun, forţe militare comune dar şi instituţii care să acţioneze în numele ei în plan extern. Cum federalismul se dovedeşte a nu fi însă un concept static sau cu valoare absolută, ci unul dinamic, care îmbracă forme diferite în situaţii şi perioade diferite (în funcţie de particularităţile şi natura forţelor politice, economice, sociale, istorice şi culturale locale), nu sunt suficiente argumente care să susţină ideea că federalismul european ar trebui să arate exact ca cel american sau chiar german. Aşa cum, până în acest moment, procesul integrării s-a dovedit a fi unul extrem de prielnic inovaţiei, cu certitudine şi drumul pe care se va merge în viitor va fi unul particular UE şi numai ei.
SURSA: ACADEMICA
Este corectă sintagma din primele fraze conform căreia UE este o federație/confederație? Considerând faptul că Europenii fug ca arși de conceptul de a federaliza statele europene, putem spune că această organizație este federativă, în lipsa unei armate comune și a unui buget comun? Cred că e forțată un pic nota.
Uniunea Europeană, nu este nici o confederatie (cum este Elvetia) si nici o federatie (cum este SUA sau Rusia). Uniunea Europeană este o structura sui generis, nici o data in istoria Europei si a lumii nu a mai existat o asemenea structura in care statele isi impart o parte din suveranitate pentru a fi folosita in comun. Statele UE si-au unit drepturile suverane in domeniul financiar, economic, partial judiciar si suveranitatea granițelor prin comunitatea Shenghen.
Pentru că UE are atât trăsăturile unei confederaţii, cât şi pe cele ale unei federaţii, un răspuns tranşant la întrebarea de mai sus nu este lesne de dat. În continuare, să trecem în revistă trasaturile de federaţie şi confederaţie ale UE.
* Confederaţie - Cetăţenii statelor membre nu sunt direct legaţi de instituţiile europene (cu excepţia PE), ci de guvernele naţionale;
* Federaţie - Există un sistem de tratate şi legi cu aplicabilitate directă pe întreg teritoriul UE, interpretate uniform şi apărate de către CEJ;
* Confederaţie - Instituţiile cheie ale UE (Comisia, Consiliul de Miniştri, Consiliul European, Curtea Europeană de Justiţie) sunt investite cu autoritate nu de către cetăţenii statelor membre ci de către liderii şi guvernele statelor membre;
- Instituţiile sunt, fie formate direct de către aceşti leaderi (Consiliul de Miniştri, Consiliul European), fie sunt numite de către aceştia (Comisia, CEJ);
* Federaţie - Exista domenii, politici, în care statele membre au transferat autoritatea la nivelul
UE, precum comerţul, mediul, agricultura sau concurenţa, dar există şi domenii în care legislaţia naţională continuă să fie dominantă (politica socială);
* Confederaţie - Statele membre au încă identităţi separate deoarece:
• au propriile sisteme de legi; • pot semna tratate bilaterale cu alte state;
• pot acţiona unilateral în cele mai multe domenii ale politicii externe şi de securitate.
* Federaţie - Există un Parlament, direct ales de cetăţeni şi, pe măsură ce puterea acestuia creşte, puterea legislativelor naţionale scade;
* Confederaţie - Nu există un sistem generalizat de taxe: • deşi UE percepe taxe, prin intermediul taxelor vamale, a prelevărilor la import, cea mai mare parte a impozitelor şi taxelor (pe venit, proprietate, profit, etc.) sunt percepute în continuare la nivel naţional.
* Federaţie - Există un buget al UE (deşi de dimensiuni relativ reduse), care conferă instituţiilor europene independenţă financiară;
* Confederaţie - Nu există un sistem militar european efectiv, forţele terestre şi navale aparţin statelor membre
* Federaţie - Comisia Europeană are autoritatea de a iniţia şi purta negocieri cu terţe state, în
numele statelor membre, în domeniul comercial.
* Confederaţie - Deşi există simboluri europene (steag, emblema etc.), majoritatea cetăţenilor continuă să se identifice cu propriile simboluri naţionale.
* Federaţie - UE are propria sa monedă, care a înlocuit monedele naţionale şi propriile ei
simboluri.
După cum se poate observa, este mult mai uşor să explici ce nu este Uniunea Europeană, decât ceea ce ea este, de vreme ce nu avem de a face nici cu o confederaţie dar nici cu o federaţie, nici cu o organizaţie Uniunea Europeană între federalism şi interguvernamentalism. Politici comune ale UE internaţională dar nici cu un stat. Ca atare, aprecierea extrem de plastică făcută de fostul preşedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors, conform căruia avem de a face cu un „obiect politic neidentificat” („un object politique non-identifie” / „un unidentified political object”) nu face decât să accentueze caracterul original al construcţiei europene, fără precedent şi respectiv fără un model în evoluţii anterioare, care depăşeşte cadrul stabilit de conceptele tradiţionale şi impune utilizarea unor concepte noi. În consecinţă, pentru a evita atât utilizarea termenului de federaţie, cât şi de confederaţie, în ultima perioadă se utilizează tot mai mult cel de „uniune supranaţională”, cu atribute care-l plasează între primele două. Cei mai entuziaşti adepţi ai adâncirii integrării europene consideră că UE ar trebui să evolueze către o federaţie a Statelor Unite ale Europei, în care guvernele naţionale să devină guverne locale, asemenea Landurilor din Germania sau statelor federale din SUA. Pentru a atinge un asemenea stadiu, UE ar trebui să aibă un sistem fiscal comun, forţe militare comune dar şi instituţii care să acţioneze în numele ei în plan extern. Cum federalismul se dovedeşte a nu fi însă un concept static sau cu valoare absolută, ci unul dinamic, care îmbracă forme diferite în situaţii şi perioade diferite (în funcţie de particularităţile şi natura forţelor politice, economice, sociale, istorice şi culturale locale), nu sunt suficiente argumente care să susţină ideea că federalismul european ar trebui să arate exact ca cel american sau chiar german. Aşa cum, până în acest moment, procesul integrării s-a dovedit a fi unul extrem de prielnic inovaţiei, cu certitudine şi drumul pe care se va merge în viitor va fi unul particular UE şi numai ei.
SURSA: ACADEMICA