De ce vrem guvern de tehnocrati - Alina Mungiu-Pippidi - 21.01 2012
Esenţa guvernului politic a rămas, în această perioadă de atenuare a diferenţelor ideologice, redistribuirea. Cu alte cuvinte, dacă în materie de euro sau bună guvernare soluţiile nu au culoare ideologică, în materie de stat social ideologia este la fel cum a fost, şi alegerea politică la fel. Unii vor ca oamenii cu venituri mai mari să contribuie mai mult la bugetul statului. Asta e stînga, şi e perfect legitimă, dacă lumea asta va vota în alegeri.
Dar fiind noi în vremuri de austeritate pînă să luăm mai mult de la bogaţi să dăm la săraci avem deocamadată o agendă de redus cheltuielile bugetare, şi e important cum reducem aceste cheltuieli. „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cît furaţi” reflectă sentimentul popular faţă de politica guvernului Boc. Nimeni nu poate simpatiza o guvernare care taie de la săraci şi ajută pe clienţi, care închide spitale şi ridică biserici. Emil Boc se preface că nu pricepe că lumea nu îi reproşează austeritatea în general, ci sacrificarea săracilor pe altarul clientelismului politic şi necesităţii de a se crampona de putere. E foarte important deci să tăiem obiectiv, şi asta nu o poate face acest guvern care şi-a cumpărat constant voturile în Parlament cu alocări preferenţiale pentru circumscriţiile electorale. Nici un guvern politic nu ar putea face aşa ceva. De asta trebuie să cerem un guvern de tehnocraţi şi totală transparenţă a oricăror alocări bugetare. Mandatul tehnocraţilor trebuie să fie alegeri corecte şi reduceri de cheltuieli obiective.
Problema e că Băsescu nu vrea guvern de tehnocraţi, realizînd ce important este să păstrezi controlul resurselor bugetare într-un an electoral. Asta subminează toate declaraţiile lui de reformă şi modernizare. Ce să mai vorbesc de circul gratuit pe care îl face invitînd nişte tineri întorşi din străinătate să concureze la nişte posturi de consilieri cu profil neprecizat la Cotroceni, şi dîndu-le ca temă România anului 2030, spunînd că pînă în 2020 e rezolvată? Vi se par umoristice lucrurile astea, sînt fie o sfidare a bunei guvernări (copiii întrebau şi ei „Dar nu vă trebuie o anumită calificare?”; de altfel, le-a spus celor care nu au intrat pe lista scurtă că vorbeşte cu Boc să îi angajeze prin agenţiile guvernamentale, nu o fi aflat că posturile sînt teoretic blocate în sectorul bugetar???)? Sau or fi începutul unei degradări? Oricum ar fi, ce credibilitate are unul care crede că posturile nu trebuie date prin concurs, că nu trebuie să aibă job description, şi că dacă eventual li se dă o probă trebuie să fie una care să nu poată servi la evaluarea obiectivă a candidaţilor? Cum putem insufla acestui om un minim respect pentru competenţă şi pentru procedurile de a identifica şi promova competenţa?
Pe scurt, văd avantajele guvernului de tehnocraţi, eu personal cunosc şi destui tehnocraţi, dar nu prea văd cum personajul care l-a dat afară pe Arafat şi i-a cerut scuze doar ameninţat cu insurecţia să numească un prim ministru tehnocrat. Cel mult vreunul de-al lui, din servicii, pus pe ţambal ca dedesupt secretarii politici de stat să îşi vadă mai departe de cumpărarea alegerilor. Deci e bine ca lumea să rămînă în stradă, că altfel chiar nu e nici o speranţă.
SURSA: Romania Curata
Esenţa guvernului politic a rămas, în această perioadă de atenuare a diferenţelor ideologice, redistribuirea. Cu alte cuvinte, dacă în materie de euro sau bună guvernare soluţiile nu au culoare ideologică, în materie de stat social ideologia este la fel cum a fost, şi alegerea politică la fel. Unii vor ca oamenii cu venituri mai mari să contribuie mai mult la bugetul statului. Asta e stînga, şi e perfect legitimă, dacă lumea asta va vota în alegeri.
Dar fiind noi în vremuri de austeritate pînă să luăm mai mult de la bogaţi să dăm la săraci avem deocamadată o agendă de redus cheltuielile bugetare, şi e important cum reducem aceste cheltuieli. „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cît furaţi” reflectă sentimentul popular faţă de politica guvernului Boc. Nimeni nu poate simpatiza o guvernare care taie de la săraci şi ajută pe clienţi, care închide spitale şi ridică biserici. Emil Boc se preface că nu pricepe că lumea nu îi reproşează austeritatea în general, ci sacrificarea săracilor pe altarul clientelismului politic şi necesităţii de a se crampona de putere. E foarte important deci să tăiem obiectiv, şi asta nu o poate face acest guvern care şi-a cumpărat constant voturile în Parlament cu alocări preferenţiale pentru circumscriţiile electorale. Nici un guvern politic nu ar putea face aşa ceva. De asta trebuie să cerem un guvern de tehnocraţi şi totală transparenţă a oricăror alocări bugetare. Mandatul tehnocraţilor trebuie să fie alegeri corecte şi reduceri de cheltuieli obiective.
Problema e că Băsescu nu vrea guvern de tehnocraţi, realizînd ce important este să păstrezi controlul resurselor bugetare într-un an electoral. Asta subminează toate declaraţiile lui de reformă şi modernizare. Ce să mai vorbesc de circul gratuit pe care îl face invitînd nişte tineri întorşi din străinătate să concureze la nişte posturi de consilieri cu profil neprecizat la Cotroceni, şi dîndu-le ca temă România anului 2030, spunînd că pînă în 2020 e rezolvată? Vi se par umoristice lucrurile astea, sînt fie o sfidare a bunei guvernări (copiii întrebau şi ei „Dar nu vă trebuie o anumită calificare?”; de altfel, le-a spus celor care nu au intrat pe lista scurtă că vorbeşte cu Boc să îi angajeze prin agenţiile guvernamentale, nu o fi aflat că posturile sînt teoretic blocate în sectorul bugetar???)? Sau or fi începutul unei degradări? Oricum ar fi, ce credibilitate are unul care crede că posturile nu trebuie date prin concurs, că nu trebuie să aibă job description, şi că dacă eventual li se dă o probă trebuie să fie una care să nu poată servi la evaluarea obiectivă a candidaţilor? Cum putem insufla acestui om un minim respect pentru competenţă şi pentru procedurile de a identifica şi promova competenţa?
Pe scurt, văd avantajele guvernului de tehnocraţi, eu personal cunosc şi destui tehnocraţi, dar nu prea văd cum personajul care l-a dat afară pe Arafat şi i-a cerut scuze doar ameninţat cu insurecţia să numească un prim ministru tehnocrat. Cel mult vreunul de-al lui, din servicii, pus pe ţambal ca dedesupt secretarii politici de stat să îşi vadă mai departe de cumpărarea alegerilor. Deci e bine ca lumea să rămînă în stradă, că altfel chiar nu e nici o speranţă.
SURSA: Romania Curata