România, țară bogată în resurse minerale, deține aproximativ 60% din apele minerale ale Europei – aproximativ 2500 de izvoare, datorită structurii geologice a subsolului. Ea se numară printre țările cu varietatea cea mai mare de resurse de apă minerală din Europa, dar și din lume. Ele sunt bogate în conținut mineral,calciu și sodiu în N -V țării, în timp ce în centru și est se regăsesc cu precădere apele minerale magneziene, sodice și feruginoase.
Până în 1990 comercializarea apelor minerale se făcea de către mai multe societăți comerciale, unite într-o „centrală industrială” și care aveau ca obiect de activitate extragerea, imbutelierea dar și comercializarea de apă minerală.
După 1990 cele două activități au fost divizate, unde regia autonomă RAMIN si-a păstrat doar activitatea de extracție, iar activitatea de îmbuteliere și comercializare a fost transferată către societăți comerciale private prin crearea unei noi piețe. Evoluția reformei legislative a privatizat RAMIN-ul, transformându-l în 1997 într-o societate comercială de stat, sub numele de Societatea Națională a Apelor Minerale(SNAM), care avea ca obiect de activitate extracția, dar și îmbutelierea apei minerale, ceea ce a transformat SNAM-ul într-un potențial concurent pentru asociațiile patronale, dar și un competitor prin furnizarea apei minerale extrase, dominând astfel această piață.
Noua configurație a pieței de apă minerală a conturat o concurență neloială, deoarece la un pol se afla SNAM-ul, care se ocupa printr-un monopol nereglementat de furnizarea apei minerale, iar la celălalt pol se aflau pe poziția de concurenți prin cumpărarea de apă minerală -agenții economici dezavantajați.
Începând cu 1998 ANRM-ul a concesionat și alte surse prin concurs de oferte, câștigătorii fiind atât SNAM, cât și alte societăți comerciale, unde redevența încasată de stat prin ANRM era calculată diferit pentru agenții economici. Concret, SNAM plătește o redevență de 40 de ori mai mică decât celelalte societăți(4euro/1000litri), mai ales că SNAM-UL deține majoritatea izvoarelor în momentul de față. Practic deține monopolul, iar nemulțumirile societăților de îmbuteliere(plătesc 7euro/1000litri) au crescut de la an la an, dovadă fiind intervenția patronatelor în repetate rânduri, conform cărora SNAM-ul este doar un intermediar artificial între resursele de apă minerală și consumator.
LEGISLAȚIA APELOR MINERALE
Legislația care reglementează concesionarea izvoarelor de apă minerală în România sunt: Legea Minelor nr. 85/2003 cu modificările și completările ulterioare(LM 85); Hotărârea Guvernului României nr. 1208/2003, privind aprobarea Normelor pentru aplicarea LM nr.85/2003 cu modificările și completările ulterioare(HG 1208); Ordinul președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale(ANRM) nr. 87/2008, pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind clasificarea și evaluarea resurselor/rezervelor de apă minerală naturală, apă minerală terapeutică, apă geotermală..(O 87)
Legea Minelor nr.85/2003 prevede printre alte regelementări sistemul de tip taxe/redevențe, unde inițiativa concesionării aparține autorității competente sau persoanelor juridice interesate. Dreptul de a executa activităţi miniere de explorare/ exploatare se face pe baza licenţelor de explorare, respectiv a licenţelor sau permiselor de exploatare, iar licențele sunt acordate pe bază de concurs de ofertă, cu demonstrarea capacităţilor tehnice si financiare. Titularul licenței de explorare poate obţine direct licența de exploatare, prin negociere cu ANRM, pe baza documentaţiilor prevăzute de lege. Durata licenței de exploatare este de maximum 20 ani, cu posibilitatea de prelungire în perioade succesive de 5 ani.
CARE SUNT ACTORII-CONCESIONARI DE IZVOARE MINERALE ÎN ROMÂNIA?
Carpathian Springs, controlată de Jean Valvis, va primi în concesiune, pentru 20 de ani, cu drept de prelungire pe perioade succesive de câte 5 ani, perimetrul Barnar Vest, din județul Suceava. Omul de afaceri va exploata resursele de apă minerală din acea zonă, în schimbul unei redevențe derizorii. În cei 20 de ani de concesiune, statul va încasa puțin peste 2,8 milioane de euro, deoarece pentru concesionarea suprafeței de 2,054 km pătrați, Carpathian Springs plătește o taxă anuală de 32.000 de lei/km pătrat, respectiv aproape 000 de euro. Pe lângă cei 32.000 de lei/km pătrat, concesionarul achită și redevență minieră de 4 euro/1.000 litri de apă. În anul 2004, în urma publicării licenței în Monitorul Oficial, Carpathian Springs a obținut licență de explorare conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 85/2003 – Legea Minelor, la solicitarea titularului licenței de explorare acesta are dreptul să obțină direct licență de exploatare pentru oricare dintre resursele minerale descoperite.. Deasemeni, art. 18 alin (2) lit. a din aceeași Lege a Minelor prevede: “(2) Licența de exploatare se acordă direct titularului licenței de explorare, la solicitarea acestuia pentru oricare dintre resursele minerale descoperite, în termen de 90 de zile de la data transmiteri către autoritatea competentă (Agenția Națională pentru Resurse Minerale) a raportului final de explorare acceptat de aceasta.” Având în vedere aceste prevederi legale s-a obținut licența de concesiune nr. 16203/2013 a activității miniere de exploatare a apei minerale naturale necarbogazoase în perimetrul Barnar Vest, județul SuceavaPotrivit ANMR, producția minieră estimată pe durata de concesiune de 20 de ani contractuali este de 704.680 mii litri, în consecință, valoarea redevenței datorate bugetului de stat pentru perioada de concesiune menționată este de 2.818.720 de euro. (…). Valoarea medie anuală a redevenței datorate bugetului de stat este de 140.936 euro în echivalent lei.
În 2001 Izvoarele minerale din stațiunea Băile Olănești au fost concesionate, pe o perioadă de 20 de ani de firma SC Olănești Riviera SA, societate deținută de familia lui Ion și a Mariei Tudor, din Râmnicu Vâlcea. Aceste izvoare sunt recunoscute pe plan mondial ca “Izvoarele de aur”, pentru efectele curative în cazul bolilor gastro-duodenale, hepatice, renale și a alergiilor de orice fel (cel mai cunoscut izvor fiind Izvorul 24).
Sirianul Omar Hayssam deţine contractul de concesionare cu Societatea Naţională Ape Minerale pe 25 de ani prin firma Bucovina Mineral Water S.A, fosta Moldo Drinks Production. Situația privind facturile de la această firmă demonstrează ca au existat pierderi majore pentru statul român, în urma unei rambursări ilegale de TVA.
Prin Ordinul nr. 89/2014 privind aprobarea unei licenţe de concesiune pentru explorare, din mai 2014, s-a aprobat licența de concesionare pentru explorarea resurselor de apă minerală naturală din perimetrul Ciuta, județul Hunedoara către C Quasar S.A. Cei de la Quasar au identificat un izvor de apă minerală la Vadu Dobrii. Vor construi o conductă, de la Vadu Dobrii şi până la Peştişu Mare, pe o distanță de 30 km.
Regia autonoma a apelor din Constanța RAJA si-a exprimat dorința de a concesiona resursele de apă minerală din localitatea Medgidia, izvoare cu o compoziție distinctă și consistentă de minerale. Până în acest moment două țări arabe, dintre care și Quatar-ul și-au anunțat deja intențiile de a investi în exportarea acestei ape recunoscute pentru efectele sale curative. Ei și-au propus să finanțeze construcția unei conducte de inox, care să lege Medgidia de Constanța, investiție ce s-ar ridica la 1.8 milioane de Euro, conform unei declarații făcută de ministrului dezvoltării regionale.
CONCLUZII
Ce constatăm în cazul concesionării apelor minerale din România? Această privatizare este benefică sau nu pentru statul român? Ce efecte ar produce o externalizare a resurselor de apă minerală?Dar în situația unei împiedicări a externalizării?
SCENARIUL PESIMIST
Începând cu 2014, cel mai probabil securitatea națională a României ar putea fi afectată în contextul unei legislații interne permisibile în ceea ce privește concesionarea resurselor de apă minerală, dar și prin interesul crescut al actorilor străni vis-a-vis de potențialul acesteia.
Riscul unei insecurități se va produce pe fondul tranzacționării, în următoarea perioadă , a unui pachet important de acțiuni deținute de SNAM, a.î statul va pierde o resursă strategică și un domeniu extrem de profitabil, unde cel mai probabil tranzacția nu va aduce niciun beneficiu financiar la bugetul de stat.
Conform rapoartelor notariale, în majoritatea cazurilor, concesionarii sunt cetățeni străini a.î în vestul țării s-au remarcat interesați oameni de afaceri arabi, tocmai pentru că, în țările din care provin aceasta constituie o resursă extrem de importantă și rară, iar statul român prin acceptul de a concesiona aceste resurse, creează o vulnerabilitate în contextul crizei de apă potabilă, fapt demonstrat și argumentat de specialiști în hidrologie.
Dpv economic, românii se vor afla, probabil, într-o situație de concurență neloială, deoarece cumpărătorii străinii vor achiziționa terenuri bogate în resurse naturale cu dobandă subvenționată (conform studiilor de piată bancară din UE), în timp ce cumpărătorii români nu vor fi susținuți în acest demers. Mai mult de atât, potrivit ANRM, prețul concesiunii, respectiv redevența încasată de stat, se calculează, în cazul SNAM, ca procent din valoarea apei minerale comercializate, a.î SNAM plătește redevența la o valoare estimată mult mai mică decât societățile comerciale, avându-se în vedere că piața apei minerale deține 50%.
De asemenea, este demn de semnalat că există pericolul , dacă nu se monitorizează bine acest proiect de lege, ca o mare parte din izvoarele de apă minerală să ajungă pe mâna unei singure societăți și să creeze astfel un pol dominant pe piață, care timp de 20 de ani , căci aceasta este limita maximă prevăzută de lege în ceea ce privește concesionarea bunurilor aparținând statului,păgubind statul român. Probabil, în afara riscului pentru concesionarea izvoarelor, se preconizează si o bătălie crâncenă pe patrimoniul SNAM în condițiile unei privatizări vulnerabile a acesteia.
În al doilea rând, România nu poate deveni competitivă pe piața externă, întrucât o sticlă autohtonă de un litru și jumătate de apă minerală costă peste nivelul de preț european, datorită costurilor mari de producție(este nevoie de retehnologizarea industriei). Totodată, există țări care acordă prime și subvenții propriilor producători pentru exportul de apă minerală sau achiziționarea de resurse din țări terțe, iar acest lucru cel mai probabil ar afecta interesul național al statului român.
Multinaționalele și natiunile deja posesoare de teren bogat în resurse de apă minerală, probabil, își vor extinde dreptul de proprietate în defavoarea statului român, având ca scop doar exportul profitului și crearea unui mediu de afaceri, în contextul unei crize de apă potabilă. Ei vor exporta, cel mai probabil, la scară mare profiturile peste graniță și totodată vor frauda statul român prin cumpărarea de input-uri din afară la preturi mari, a.î profitul lor va fi zero în scopul de a nu plăti impozite statului român. Această schemă de fraudare ar putea fi asociată cu un atentat la securitatea națională(asemeni lui OMAR HAYSSAM).
De asemenea, România s-ar putea confrunta cu presiuni la nivel național din partea unor țări ca Ungaria, care va folosi legislația în scopuri strategice pentru a fi cât mai aproape de autonomia locală, iar achiziționarea de terenuri cu izvoare de apă minerală în Transilvania, i-ar ajuta în atingerea obiectivului, ceea ce ar aduce atingere la suveranitatea natională și ar genera conflicte etnice de proporții
Dpv social, RO se va confrunta cu o vulnerabilitate extremă prin lipsa accesului la resursele naturale/minerale, ce ar genera multiple conflicte între străini și populația locală. Pe fondul suprapopulării planetei, deținerea terenurilor agricole și a rezervelor de apă va deveni implicit un aspect vital de supraviețuire în contextul actual.
SCENARIUL OPTIMIST
Într-un astfel de scenariu, în care România și-ar asuma o decizie politică strategică, blocând concesionarea terenurilor bogate în resurse minerale și în izvoare de apă minerală către cetățenii străini, și-ar apăra interesul național și nu ar mări riscul unei insecurități naționale.
Într-un astfel de context, statele interesate vor face totuși presiuni asupra privatizării/concesionării, aducând ca argument prevederile aderării la UE ceea ce ar provoca conflicte diplomatice la nivel internațional.
Într-un astfel de scenariu optimist, Romania și-ar păstra integritatea teritorială și ar garanta siguranța cetățeanului său, iar UE ar fi obligată să amâne reformărea în acest sector, ca și în cazul multor state din spațiul comunitar. Hrana şi apa, resursele de bază ale statului român vor fi protejate, iar concurența neloială ar fi eliminată prin crearea unor politici restrictive față de posibilii cumpărători străini.
În aceeași măsură multinaționalele deja posesoare de teren bogat în resurse minerale vor fi monitorizate de statul român cu privire la externalizarea profiturilor și la creditările subvenționate acordate de către propriul stat în domeniul agricol cu efecte pe teritoriul românesc.
Conform celor două scenarii argumentate, factorii și tendințele ce vor trebui monitorizați pentru a reduce efectul de “surpriză” sunt:
Modificările legislative interne și cele externe(la nivelul UE) cu privire la “privatizarea/concesionarea de terenuri bogate în resurse minerale” – ar trebui monitorizate pentru a anticipa din timp riscul unei “crize”, pe fondul unei posibile crizei de apă potabilă
Resursele financiare subvenționate ale cetățenilor străini, în scopul achiziționării de terenuri în Romania, raportate la resursele financiare ale cetățenilor români(aici trebuie monitorizat concret puterea de cumparare a cetățeanului străin vs cetateanului român prin raportare la piața bancară, subvenții de la UE, veniturile proprii…)
Cererea și oferta de resurse minerale/apă minerală în România reprezintă un factor important, având în vedere că statisticile ne arată un interes major al cetățenilor străini pentru pentru concesionarea lor, iar Romania prin structura ei geologică poate reprezenta o resursă importantă în acest sens.
Deciziile UE (mai ales după alegerile parlamentare din mai 2014) cu privire la obligativitatea respectării unor articole din tratatul de aderare în acest sens (aici trebuie urmarită competitivitatea dintre România și celelalte țări din UE la capitolul “subvenții pentru achiziționarea de resurse la nivelul UE” – o posibilă resursă în cumpărarea de terenuri)
Exporturile firmelor străine, care deja dețin teren cu izvoare minerale în România și de monitorizat atât “itinerariul profitului”, dar si intențiile acestora în creșterea capacității, prin cumpărarea de noi terenuri pe teritoriul românesc.
De monitorizat acele terenuri bogate în resurse natural, forestiere și cu izvoare de apă minerală, care ar putea reprezenta o țintă probabilă a unor țări europene, într-un astfel de context vulnerabil pentru țara noastră.
Politicile strategice ale unor state în privința ocupării teritoriului românesc, ce ar putea aduce atingere securității și integrității de stat (în special de monitorizat UNGARIA si ARABIA SAUDITĂ – zona Transilvania)
Alegerile parlamentare din UE și orientările politice ale noilor aleși, în scopul prognozării unor eventuale decizii cu privire la liberalizarea terenurilor agricole în UE (implicit RO)
Alegerile prezidentiale din RO și urmărirea politicilor interne cu privire la legalizarea/blocarea accesului cetățenilor străini la terenurile agricole din România.
De monitorizat politicile despre viitoarea regionalizare din România, care ar putea avea impact asupra administrării teritoriale
Viitoarea aderare la Schengen, regionalizarea și Politica Agricolă Comună(PAC) cu posibil impact asupra securității teritoriale vs alimentare.
Cesionarea terenurilor agricole din Romania de către străini – ar reprezenta o primă etapă în cumpararea lor, a.î trebuie urmărită legislația în privința drepturilor acestora și prioritatea lor dpv legislativ.
SURSA: NewsInt
Statul isi deschide fabrici de imbuteliere a apelor minerale
Statul se va implica, pentru prima oara dupa 1990, in folosul propriu in afacerile cu ape minerale, iar reprezentantii Societatii Nationale a Apelor Minerale (SNAM) au anuntat ca vor sa infiinteze cel putin doua fabrici de imbuteliere a acestor ape.
Romania detine circa 60% din rezervele de ape minerale ale Europei, dar numai 20% dintre acestea sunt exploatate. De fapt, e un fel de a spune, deoarece din debitul celor aproximativ 2.000 de izvoare de ape minerale din Romania, doar 30% se exploateaza efectiv, iar restul de 70% ia calea apelor curgatoare sau se pierde in pamant.
Afacere profitabila
Piata apelor minerale creste lent in Romania, dar inregistreaza in fiecare an un plus de 3-5%, vanzarile pe piata interna ajungand la peste 350 de milioane de euro pe an. Daca avem in vedere ca SNAM, de exemplu, plateste statului o redeventa de 3 euro/1.000 de litri de apa minerala, pe care o ofera, de fapt firmelor private, insa cu 7 euro/1.000 de litri (adica 3 bani/litru), rezulta ca afacerea cu ape minerale este profitabila. Aceasta deoarece la raft, cea mai ieftina apa plata de 0,5 litri costa un leu, iar cea de 2 litri, aproximativ 2 lei, pretul fiind de peste 33 de ori mai mare ca redeventa. In aceste conditii, nu este de mirare ca directorul general al SNAM, Radu Dumitru, a anuntat ca institutia sa vrea sa deschida doua fabrici de imbuteliere a apelor minerale, cu fonduri UE. E drept ca un ordin al Consiliului Concurentei interzice SNAM acest lucru, dar nu-i bai, da Guvernul o ordonanta si se rezolva! Avand in vedere diferenta intre cuantumul redeventelor (stat versus privat), acest demers pare a fi anticoncurential.
SURSA: eNational
Statul român vrea să exporte apă în statele arabe
Statul vrea să exporte apa minerală din izvoarele subterane acolo unde este mai multă nevoie de ea - în statele arabe bogate. Autorităţile au de gând să scoată profit din cea mai mare resursă a subsolului, după modelul afacerilor cu petrol, gaze naturale sau uraniu. În acest moment, companiile vând apa minerală îmbuteliată cu preţuri de peste 30 de ori mai mari decât preţul la care o cumpără de la stat.
Spre Qatar, Emiratele Arabe, Iordania şi China ar putea pleca de anul viitor milioane de metri cubi de apă minerală, vrac sau îmbuteliată. Compania Naţională vrea să cumpere două unităţi de îmbuteliere de la companiile private. Ar fi o premieră a ultimilor 25 de ani ca statul român să cumpere de pe piaţă o unitate de producţie.
„Până în 90 se ştiau de cei 4B: Biborţeni, Borsec, Bodoc şi Buziaş, erau cele 4 ape minerale foarte cunoscute la nivel mondial. Pe noi ne interesează să recuperăm aceste fabrici din piaţă care s-au închis, să remontăm puţin brandurile cele vechi şi să ieşim cu apa la vânzare în export,” spune Radu Dumitru, director general Societatea Naţională a Apelor Minerale.
Astfel, sticle de apă minerală cu brandurile Bodoc sau Buziaş ar putea sta pe masa bogaţilor şeici, spune directorul companiei de stat. Şi tot el estimează că îmbutelierea, cu eticheta statului român, ar putea începe în două luni.
„O staţie de îmbuteliere se învârte undeva la +/- 10 milioane de euro. Avem posibilitatea să luăm aceşti bani din credite bancare,” mai spune Radu Dumitru.
Marea problemă în acest moment este că România câştigă foarte puţin din această resursă. Din consumul de 2 miliarde de litri de apă îmbuteliată în ţara noastră, doar pentru jumătate din cantitate sunt plătite taxe. Restul este vândută ca apă de masă sau apă de izvor şi pentru ea nu se plătesc redevenţe, se plânge şeful companiei.
„Ştim de unde se îmbuteliază, că se îmbuteliază pe lângă Bucureşti, că e mai aproape de centrele comerciale, pe lângă marile oraşe sunt tot felul de izvoare, foraje, care se iau un aviz sanitar că este potabilă şi pe urmă o bagă în sticlă, dar omul acum se uita la preţ. E apă potabilă dintr-o fântână şi o pune în sticlă, neavând nicio calitate minerală,” adaugă directorul general al Societăţii Naţionale a Apelor Minerale.
Nici firmele care achită redevenţe pentru cele 80 de izvoare exploatate nu lasă prea mulţi bani statului. Redevenţa este de 4 euro pentru 1.000 de litri de apă minerală. Adică statul încasează pe 1000 de litri cât ar încasa pe 2 sticle de apă plată vândută în supermarketurile din Dubai.
Preţul apei minerale este majorat de firmele de îmbuteliere şi supermarketuri de 36 de ori de la izvor până la consumatorul final. Deşi companiile care îmbuteliază apa minerală nu contribuie decât cu ambalajul de plastic şi costurile cu distribuţia, în buzunarul lor intră cea mai mare parte din profitul care se face pe seama resursei spune şeful companiei de stat. Dacă vom exporta apa în Emiratele Arabe, câştigul va intra integral în bugetul statului, mai ales că acolo preţul minim al unui litru de apă minerală este echivalentul a 5 lei.
SURSA: DIGI24
Visul lui Valvis: să vândă cea mai scumpă apă din lume
Jean Valvis, elveţianul care s-a îmbogăţit din apa Dorna, are ambiţia să cucerească pieţele internaţionale tot cu apă, scrie Capital.
În mod sigur, lui Jean Valvis, omul de afaceri elveţian de origine elenă care, la sfârşitul lui 2002, vindea cu aproape 40 de milioane de euro către Coca-Cola compania de ape minerale Dorna, îi place să dezvolte noi branduri. „Mare parte“, după cum se exprimă el, din suma încasată din tranzacţiile pe care le-a făcut până acum – cu Coca-Cola, plus vânzarea LaDorna către Lactalis (în aprilie 2008, care i-a adus între 70 şi 90 de milioane de euro) – a reinvestit-o în afacerile reunite azi sub umbrela Valvis Holding. Dintre ele, Aqua Carpatica este „unul din cele mai importante subiecte, care absoarbe şi timp, şi energie, şi mijloace de finanţare“, spune Valvis. Dacă e să trecem la cifre, anul acesta mai mult de jumătate din vânzările hodingului – estimate la 25- 26 de milioane de euro – vor proveni din Aqua Carpatica.
„În 2011, primul an de prezenţă pe piaţă a brandului, vindeam 16 milioane de litri. În 2012, vânzările au crescut la 55 de milioane de litri, plus undeva la 10 milioane de comenzi neonorate“, arată Valvis cum a evoluat cel de-al doilea brand de apă minerală pe care l-a creat. Creşterea spectaculoasă de pe piaţa internă i-a dat curaj să privească şi în altă parte: în acest moment, marele său pariu este să vândă apă în ţările Uniunii Europene şi în Statele Unite.
Jean Valvis, în vârstă de 57 de ani, şi-a propus nici mai mult, nici mai puţin decât să deţină cea mai scumpă apă minerală din lume. Întrebat care va fi preţul cu care se va vinde Aqua Carpatica peste graniţe, Valvis a evitat să dea un preţ exact, dar a dat de înţeles că nu va fi departe de suma de 10 euro. „Va fi primul brand de apă minerală de lux care va cuceri pieţele occidentale“, continuă omul de afaceri, explicând că pentru grup din România, „aşa, mijlociu sau mic, cum suntem noi, să mergem pe pieţele internaţionale şi să le spunem giganţilor cu vânzări anuale şi de 40 de miliarde de euro: «Bună ziua! Aşa ceva nu aveţi» – este o adevărată provocare economică“. Pe ce se bazează când vrea să treacă înaintea unora dintre cele mai cunoscute şi scumpe ape minerale din lume, precum Evian, Perrier, San Pellegrino, Apollinaris sau Fiji?
Răspunsul, pe capital.ro
SURSA: Agrointel