Energie ieftină la priza PDL
Două societăţi ivite aparent din neant au devenit în ultimul an actori de calibru în comerţul cu energie. Cu aportul nemijlocit al ministrului Economiei la acel moment, Adriean Videanu, acestea au intrat "pe fir" fără să fie obligate să mai treacă pe la Bursă sub pretextul exportului de energie - un eventual indicator de performanţă, ar fi vrut ministrul să înţelegem.
Evident, preţurile obţinute au fost unele favorabile, sub media de tranzacţionare pe bursă. În România acest lucru este interzis. Laurenţiu Ciurel, fost director al Complexului Turceni spune că afacerile grele, dar ilegale, aprobate de Adriean Videanu au dus la destituirea ministrului. La o privire atentă vedem însă că nimic nu este întâmplător şi că, şi de această dată, energia ieftină a devenit monopolul afacerilor conectate la Partidul Democrat Liberal.
Altaria Research Limited, off-shore-ul din Cipru care a pus mâna pe o afacere cu un profit anual garantat de 50 de milioane de euro, este o mai veche "cunoştinţă" a familiei primarului de la Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan. Mai exact, feciorul lui Pinalti a vândut una dintre afaceri către Altaria. Dar Altaria este un partener de nădejde al "băieţilor deştepţi" din energia românească. În Bulgaria, Serbia şi alte ţări din sud-estul Europei, Energy Holding şi Rudnap Group (firma deţinută de Altaria Research Limited) au afişat transparent relaţiile de prietenie comercială care le leagă. Ambele firme fac parte dintr-o tagmă mică de afaceri construite în strânsă legătură cu puternicii zilei, oameni politici influenţi din regiune. Energy Holding era prin 2007 cel mai important comerciant român de energie.
Între timp, firma, sub forma în care a devenit cunoscută, a dispărut. De altfel, afacerile controlate de Bogdan Buzăianu au fost preluate de grupul elveţian Alpiq. Buzăianu este un om de afaceri care de 10 ani este tot conexat de jurnalişti cu diverse afaceri pe bani grei făcute pe spatele statului român. El a devenit în România chiar simbolul "băieţilor deştepţi" (cum însuşi preşedintele Traian Băsescu i-a numit) care cumpără energie ieftină de la stat şi o vând mai departe, eventual tot unor societăţi publice. În preajma alegerilor din 2009, Bogdan Buzăianu a fost surprins de ziariştii de la "Academia Caţavencu" coborând din limuzina ministrului Radu Berceanu, iar la scurt timp, Metrorex, o regie în subordinea Transporturilor, a declarat una dintre firmele Alpiq din România câştigătoare a licitaţiei pentru furnizarea de energie electrică.
Altaria Research Limited este o companie anonimă înregistrată la Nicosia, controlată de sârbo-croatul Damir Fazlic. Acesta a fost subiectul unor scandaluri, fiind acuzat de spălare de bani. Scandalul a implicat înalţi demnitari din Albania, dar deocamdată s-a soldat doar cu un proces penal împotriva publicaţiei care a acuzat afacerea.
Altaria a intrat în România prin preluarea Global Logistics Services SRL, firmă înfiinţată de fiul primarului Gheorghe Ştefan, Gabriel Ştefan, împreună cu Lucian Bădescu, fiul unui fost şef din Serviciul Român de Informaţii. În structura Global Logistics Services s-a regăsit şi Green Energy SRL, firmă controlată de aceeaşi doi băieţi cu părinţi influenţi, şi care a demarat documentaţia pentru două parcuri eoliene, Sibioara şi Săcele. După ce presa a arătat că firma Green Energy a devenit peste noapte unul dintre liderii comerţului cu energie din România, Gabriel Ştefan s-a retras din firmă, asociat devenind firma Scucci Limited, un alt off-shore. În luna martie a acestui an în Green Energy a intrat RG Renovatio Group Limited, un alt off-shore înregistrat în Nicosia, exact la aceeaşi adresă cu Altaria Research Limited.
Firma se numeşte azi Renovatio Trading SRL, iar ca administrator figurează acelaşi teleormănean, Eduard-Marius Ciucu, împuternicit de Gabriel Ştefan chiar de la începuturile business-ului. Deloc de neglijat, printre acţionarii Green Energy, până la ascunderea lor într-o căsuţă poştală din Nicosia, a figurat Alexandru Petrişor Drăgoiu, unul dintre partenerii lui Honorius Prigoană din câţiva sateliţi ai Rosal.
Potrivit declaraţiilor fostului şef de la Turceni, Laurenţiu Ciurel, firma achiziţionează curent electric cu 38 de euro şi vinde mai departe cu 50 de euro/ MWh. Rezultă că firma face un profit lunar de 4,3 milioane de euro cu doar trei angajaţi. Ministrul Adriean Videanu a fost direct implicat în generarea acestui uriaş profit pentru firma cipriotă.
Stafia din contoare
Gabriel Ştefan şi Bogdan Buzăianu sunt doi dintre "băieţii deştepţi" de vitrină de pe firele noastre electrice. Când presa a curentat apropierea afacerii de familia lui Ştefan au început să fie şterse urmele. Dar pasiunea pentru bani "electrici" ţine familia Ştefan în priză. Fiica primarului Pinalti a fost numită de Adriean Videanu în Consiliul de Administraţie al societăţii care se ocupă cu instruirea energeticienilor, Formenerg SA, din ograda Transelectrica. Care este legătura Giorgianei Ştefan, altfel trăitoare pe la Nisa, cu societatea de stat, ştiu doar Videanu şi secretarul de stat Claudiu Stafie. Acesta din urmă este vicepreşedintele PDL de la Neamţ, plantat de Pinalti în conducerea ministerului şi care a rămas pe fir şi după înlocuirea lui Videanu. Probabil că liderii partidului au stabilit că acesta nu şi-a terminat misiunea din minister.
Zarul a fost aruncat: tot partidul alimentat
Iacta Alea Est SRL a apărut în acest scandal fiind firma care se oferă să intermedieze achiziţii de curent din cota atribuită direct de Videanu către Rudnap. Societatea a fost înfiinţată în mai 2010 având asociaţi două persoane: Dănuţ Ungureanu, un bucureştean cu domiciliul în Colentina, şi timişoreanca Mirona Filipoiu. Până de curând, afacerile Mironei Filipoiu se reduceau la firma Maxilex Consulting. De altfel, timişoreanca este consilier juridic şi nimic nu prefigura marea carieră de intermediar în tranzacţiile cu energie electrică. O informaţie din istoricul Registrului Comerţului vine însă să ridice din vălul misterului din jurul acestei căpuşe.
Rozemarie Gudrun Isis Olănescu, consiliera personală a secretarului de stat Răzvan Murgeanu, a fost o perioadă asociata Mironei Filipoiu în Maxilex Consulting. Aşa a făcut aceasta saltul de pe malul Begăi în apele tulburi ale afacerilor româneşti cu energie. Rozemarie Gudrun Olănescu este o femeie pe cât de bogată, pe atât de controversată. Din trecutul său răzbat puţine detalii, cu privire la nişte afaceri de consultanţă făcute pe banii Băncii Mondiale. Aceasta a devenit o persoană publică în momentul în care a intrat în aparatul de consilieri al primarului general Sorin Oprescu. Nu a stat mult timp în Primărie, preferând să-l urmeze pe Murgeanu la Ministerul Dezvoltării Regionale, când acesta fost numit secretar de stat.
Jurnalul Naţional a prezentat la începutul acestui an o poveste halucinantă din vremea campaniei electorale din 2009 când secretara personală a lui Răzvan Murgeanu, Laura Gîtlan, îşi petrecea serile în oraş cu un fost puşcăriaş, Gheorghe Iscru care se pretindea un influent om de afaceri. Cei doi promiteau unor diverse firme private sprijin pentru obţinerea de contracte pe bani publici. În felul acesta Iscru ar fi adunat "sponsorizări" pentru campanie electorală a preşedintelui Traian Băsescu în valoare totală de 700.000 de euro. Când au realizat că sunt duse de nas, mai multe firme implicate au încercat să-l tragă pe răspundere pe Iscru şi chiar au apelat la Murgeanu pentru lămurirea situaţiei. Cu acea ocazie a ieşit la iveală implicarea lui Rozemarie Gudrun Olănescu în afacere. În acest moment, dosarul se află la DNA, dar procurorii nu au nici un spor pentru a afla care a fost implicarea funcţionarilor publici.
Semn însă că intermediarul intermediarului Rudnap, respectiv Iacta Alea Est SRL, nu este singură pe lume este faptul că la doar câteva zile după înfiinţare firma a fost "conectată" în Damami Internaţional SRL, alături de omul de afaceri Marian Vasile. Această din urmă firmă are un obiect de activitate foarte generos: consultanţă pentru afaceri şi management.
SURSA: JURNALUL
Firma Rudnap SRL vinde pe piaţa internă o parte a energiei ieftine achiziţionate preferenţial pentru a fi exportată în Serbia şi Ungaria. Rudnap SRL, o companie cu trei angajaţi în România, a fost cadorisită, pe o perioadă de un an, de către Ministerul Economiei condus la vremea respectivă de Adriean Videanu, cu o cantitate de 500 de megawaţi energie electrică, putere orară, care urma să fie vândută în Serbia şi Ungaria. Cum la jumătatea contractului firma Rudnap a vândut la export doar circa o treime din energia primită, înseamnă că o cantitate importantă (probabil jumătate) va fi distribuită pe piaţa din România, la preţuri consistent mai mari decât cele pe care Rudnap le-a plătit producătorilor de stat.
Niciun contract direct de energie, cum este cel semnat în luna august 2010 între societatea Electrica şi firma Rudnap, în valoare de peste 200 de milioane de euro, nu se atribuie fără un comision pe măsură. Din diferenţa dintre preţul de achiziţie al energiei electrice şi cel de vânzare reiese cât se poate de evident că un comision de câteva milioane de euro este chiar un mizilic, raportat la profitul ce se realizează din vânzarea energiei electrice, fie că această operaţiune este derulată peste graniţă, fie că ea se rezumă la piaţa internă. Foarte ciudat, deşi contractul dintre societăţile menţionate a fost parafat în afara platformei de tranzacţionare.
OPCOM, ceea ce încalcă reglementările din România, deşi cantitatea iniţială a fost suplimentată, nimeni nu mai urmăreşte ce se întâmplă cu energia respectivă, în ciuda faptului că raportările de la frontieră demonstrează că s-a exportat prea puţin faţă de cât s-a angajat Rudnap. Cum energia electrică nu este o marfă ce poate fi stocată, este evident că surplusul de energie a fost băgat pe gât consumatorilor din România, care suportă de două ori diferenţele de preţ rezultate din această tranzacţie.
Bursa - ocolită iniţial, folosită ulterior
Concret, la coşul de energie ce i-a fost atribuit iniţial firmei Rudnap au participat patru producători de stat din România:
- Hidroelectrica (cu 150 de megawaţi),
- Nuclearelectrica, Complexul Energetic Turceni,
- Complexul Energetic Rovinari, fiecare cu câte 50 de megawaţi (MW).
Ulterior, contractul a fost suplimentat cu încă 200 de MW, după acelaşi algoritm. Pentru a înţelege însă adevărata proporţie a afacerii, trebuie să facem trecerea de la puterea orară la cantitatea de energie electrică destinată firmei respective, precum şi la preţul plătit la graniţă de către aceasta.
- 500 de MW putere orară înseamnă nu mai puţin de 4.380.000 megawaţi oră (MWh) cantitate, dacă înmulţim 500 MW cu 8.760 de ore cât are un an caledaristic.
Cu alte cuvinte, Rudnap a primit peste 4 terawaţi oră (TWh), în condiţiile în care întreg exportul României de energie electrică în 2010 a fost de 3,853 TWh.
Prin comparaţie, cel mai mare producător de energie electrică din România, Hidroelectrica, a produs anul trecut circa 19 TWh, motiv pentru care a avut suficientă energie ieftină pentru băieţii deştepţi.
Preţul de achiziţie al energiei electrice a fost de 156 lei/MWh, care, raportat la o medie de 4,2 lei/euro, înseamnă circa 37 euro/MWh, un preţ relativ rezonabil pentru piaţa românească, însă extrem de avantajos pentru export, unde se ridică la 70-80 euro/MWh. Pentru a distribui însă această energie în Bulgaria, Serbia sau Ungaria (cum s-a precizat), trebuie să mai ai şi cerere. În Bulgaria piaţa este practic monopolizată, rămânând deci pieţele Serbiei şi Ungariei. Când acestea nu pot absorbi însă energia din România, energia rămâne aici şi se vinde pe platforma OPCOM, eventual în Piaţa pentru Ziua Următoare (PZU), unde preţurile medii ale lunii ianurie şi februarie au sărit la circa 230 lei/MWh. Un avantaj nesperat pentru Rudnap (sau poate anticipat). La asemenea cantităţi mari de energie electrică, diferenţa de circa 70 lei/MWh (dintre achiziţie şi vânzare) aduce câştiguri de milioane de lei.
Minciuna interesului naţional
Să revenim însă la consumatorii români, care plătesc aproape 100 de euro/MWh, tocmai din cauza aranjamentelor pe care Ministerul Economiei le face cu anumiţi traderi privaţi de energie. Pentru ca energia vândută de Electrica către Rudnap să coste doar 156 lei/MWh, era obligatoriu ca toţi cei patru producători care au contribuit la coş să câştige câte ceva din afacere. Preţurile de producţie ale celor două complexuri energetice sunt însă mult mai mari decât preţul plătit de Rudnap, dovadă că la fiecare ofertă de pe piaţă a acestor două complexuri, preţul nu coboară sub 180 lei/MWh. Singurele societăţi care au un preţ avantajos, sub cel plătit de Rudnap, este Hidroelectrica şi, într-o anumită măsură, Nuclearelectrica. De aici tragem concluzia evidentă că o parte din profitul celor Hidroelectrica şi Nuclearelectrica a fost direcţionat către cele două complexuri energetice, iar o altă parte, cea mai consistentă, către Rudnap. Evident, o cotă-parte din afacere i-a revenit şi Electrică, întrucât energia i-a fost atribuită iniţial acestei societăţi şi abia apoi către Rudnap. Salvarea celor două complexuri a fost şi motivaţia pentru Ministerul Economiei a intervenit direct în stabilirea acestui contract. Praf în ochii fraierilor, căci dacă ar fi avut această intenţie, ministerul putea direcţiona întreaga cantitate atribuită direct către Rudnap, pe piaţa de energie, unde ar fi obţinut şi un preţ mai bun, iar de respectiva cantitate ar fi beneficiat mai mulţi traderi prezenţi în piaţă, într-o concurenţă absolut transparentă. Numai că, atenţie, în acest caz comisionul ar fi fost zero. Or, dacă ar fi să considerăm că acest comision este de doar 2 euro/MWh, la o cantitate de 4.380.000 MWh, suma ar depăşi 8 milioane de euro. Este de ici, de colo?
Din codaş în postura de lider incontestabil
Să revenim însă la Rudnap SRL, care este o filială a Rudnap Serbia şi are ca acţionar firma Altaria Research, înregistrată, evident, într-un paradis fiscal (Cipru). În anul 2009, filiala din România a realizat un export de energie de 40.896 MWh, clasându-se pe locul al 13-lea în topul exportatorilor, de departe unul codaş. De asemenea, până la pomana făcută de fostul ministru al economiei, Adriean Videanu, de peste 4,3 milioane MWh, Rudnap a exportat în primele şase luni ale anului cantităţi nesemnificative de energie electrică: în luna martie exportul a fost de 980 MWh, în aprilie de 1.123 MWh, în luna mai de 1.430 MWh, iar în luna iunie de 13.853 MWh. Pentru asemenea cantităţi nu merită deranjul. Ce a determinat atunci conducerea Ministerului Economiei să aleagă tocmai această firmă pentru a-i atribui un contract direct pentru o cantitate de energie mai mare decât întreaga cantitate exportată de România în 2009? Rămâne un mare mister, care miroase însă de la o poştă a comision. Vine aşadar luna august 2010, când Rudnap încheie cu Electrica contractul amintit mai sus şi brusc exporturile obscurului SRL urcă la 59.089 MWh, într-o singură lună. Era doar începutul, căci în luna septembrie cantitatea exportată a urcat la 302.605 MWh, pentru ca lunile următoare să o ţină cam la acelaşi nivel. Şi totuşi, ceva scârţâie în afacere, pentru că la finele lunii decembrie Rudnap exportase în total 1.229.545 MWh, cam o treime din întreaga cantitate pusă la dispoziţia ei de către societatea Electrica, la ordinul Ministerului Economiei. Or, suntem deja la jumătatea contractului, ceea ce înseamnă că o parte din energia destinată exportului merge pe piaţa românească, evident la preţuri mult mai mari decât cele de achiziţie. Consumatorii români plătesc, căci aranjorii câştigă.
SURSA: Saptamana Financiara
Pinalti şi Mafia bosniacă
Una dintre cele mai intersante afaceri care-i leaga pe Lucian Badescu, Gabriel Stefan (foto) si Green Energy de personaje mai mult decat interesante din Serbia, Muntenegru, dar si de off-shore-uri implicate in traficul de arme se numeste Altaria Research Limited. Compania a fost infiintata in iunie 2006, la Nicosia. Altaria a cumparat de la Green Energy, Lucian Badescu si Gabriel Stefan (fiul lui Pinalti) partile sociale din Global Logistics Services SRL in martie 2007. Altaria, detinuta de alte doua firme off-shore (Avomar si Amerito) a caror activitate se va dovedi mai mult decat interesanta, a achizitionat o parte din Rudnap Group AD. Practic, in octombrie 2009, Altaria Research Limited controla mai multe firme din grupul Rudnap, din tari ca Ungaria, Macedonia, Albania, Serbia, Bosnia-Hertegovina, dar si Rudnap SRL inregistrata pe Bd. Magheru 26, blocul Casata. Rudnap a primit in 2010, conform saptamanalului Saptamana Financiara, un contract privilegiat de 200 de milioane de euro de la Ministerul Economiei condus de Adriean Videanu pentru exportul de energie in Serbia, Ungaria si Bulgaria. Contractul a fost prelungit in 2011.
Eu detin Altaria!
"Eu detin Altaria!" Declaratia ii apartine lui Damir Fazlic. Bine, dar cine este Fazlic? Jurnalisti din Bosnia-Hertegovina, Serbia si Croatia au declarat pentru Jurnalul National ca numele acestui om apare ori de cate ori se intampla ceva in neregula. Jurnalistii croati l-au numit Meyer Lansky din Balcani. Lansky a fost unul dintre cei mai renumiti gangsteri americani, care impreuna cu Lucky Luciano au avut cea mai mare contributie la dezvoltarea Sindicatului Crimei Organizate din Statele Unite. Fazlic s-a nascut la Visegrad, actualmente Republica Srpska din Bosnia-Hertegovina. Unchiul sau, Jovica Stanisic, a fost faimosul sef al Securitatii Statului din Serbia in timpul regimului lui Slobodan Milosevic. De aproape zece ani, Fazlic are legaturi nu numai cu retelele de crima organizata din Balcani, dar si cu unii dintre cei mai influenti politicieni din regiune. Sali Berisha, prim-ministrul Albaniei si fost presedinte al tarii, a recunoscut odata in Parlamentul de la Tirana ca Fazlic este prietenul sau. Aceasta declaratie venise in urma unui scandal de amploare care a zguduit Tirana, dupa ce Fazlic a fost arestat in Sarajevo, impreuna cu Naser Oric. Cel din urma a fost condamnat de Tribunalul Penal International pentru Fosta Iugoslavie pentru actiunile sale ca sef al armatei bosniace in timpul luptelor pentru controlul enclavei de la Srebrenica. In timpul arestarii lui Fazlic au aparut o serie de speculatii legate de activitati suspicioase ale acestuia in Albania, cat si despre legaturile sale foarte apropiate cu familia Berisha. La finalul lui 2008, procurorii albanezi au declansat o investigatie impotriva lui Fazlic, pentru evaziune fiscala si inregistrarea de firme fictive, cat si pentru activitatile sale imobiliare din Durres de pe coasta albaneza a Adriaticii. Fazlic este proprietarul mai multor companii din Albania care au fost infiintate cu ajutorul unei firme detinute de fiica lui Sali Berisha. Insa nu dupa mult timp, procurorii albanezi l-au scos de sub urmarire, pentru ca nu primisera informatiile solicitate de la autoritatile din Cipru si Bosnia-Hertegovina.
Legaturi de afaceri
Fazlic nu ascapat nici de autoritatile vamale italiene. La sfarsitul lui ianuarie 2009, vamesii italieni au oprit un transport de computere al unei firme sarbesti. Destinatia era Portul Valona din Albania, nava oprita de italieni navigand sub pavilion panamez. Computerele, care veneau din China si aveau software piratat, erau doar o parte a celor 10.000 pe care guvernul albanez urma sa le ofere la cateva sute de scoli. Conform presei albaneze, licitatia pentru aceste computere a fost castigata de un consortiu sarbo-albanez in care Fazlic detinea actiuni. Bosniacii il cunosc pe Damir Fazlic inca din 1999, cand a devenit consilierul prim-ministrului de atunci al Bosniei-Hertegovina, Edhem Bicakcic. In acea perioada, asa cum ulterior procurorii din Sarajevo au confirmat, Fazlic s-a folosit de functia sa pentru a fura 25.000 de marci convertibile si apoi a tepuit cu 250.000 de dolari fabrica de tutun din oras. Fazlic, ca si consilier-sef, a mai fost asociat cu unii dintre cei mai bogati sarbi, Miroslav Miskovic, un alt prieten al lui Slobodan Milosevic. In Croatia, Fazlic a fost asociat cu Hrvoje Petrac, un lider influent al crimei organizate croate care a fost arestat in Grecia in 2005.
Petrac a fost partener de afaceri, asa cum reiese si din cablogramele WikiLeaks, si chiar l-a ajutat sa scape pe Ante Gotovina, care fusese acuzat de crime de razboi in timpul razboiului din Croatia. De altfel, Damir Fazlic a fost foarte succint descris de Vladimir Beba Popovic, un apropiat al fostul presedinte sarb Zoran Djindjic, asasinat in 2003. Popovic l-a descris pe Fazlic drept "infractor, escroc si un om diabolic", spunand ca detine toate documentele legate de infractiunile lui Fazlic si legaturile lui cu mafia tutunului si crima organizata.
SURSA: JURNALUL
Contractul dintre Green Energy si RAFO a fost semnat din partea rafinariei de Marin Anton, managerul care declara ca negocierea s-a facut direct cu Lucian Badescu. Lucru deloc surprinzator. Atat Anton, cat si Badescu au lucrat pentru Gelu Tofan, patronul fabricii de anvelope Danubiana. Mai spuneam ca una dintre afacerile profitabile ale grupului a fost Cernavoda Power, firma prin care urma sa se dezvolte un parc eolian in Dobrogea. Cernavoda Power avea atunci cand a fost infiintata, in 2003, numele de Celuloza Consult, care avea ca obiect activitati de consultanta. Ea a fost infiintata de Teodor Balan, patronul pensiunii turistice Octopus de langa Piatra-Neamt. In iulie 2007, Celuloza Consult a trecut de la Balan la cei doi interpusi ai lui Lucian Badescu: Ioana-Claudia Finna si Alexandru-Ioan Teodorescu. La un an de la infiintare, Celuloza Consult a devenit Cernavoda Power, fiind detinuta in totalitate de Alykos Ventures Limited, off-shore-ul patronat la randu-i de Paramac si Plenexus, cele doua firme cipriote in spatele carora se afla Lucian Badescu si Silviu Bogdan Mihalcea-Calinescu.
Dupa ce Alykos si-a schimbat numele in RG Renovatio Group, 85% din partile sociale au si fost vandute catre concernul spaniol Nuevas Energias de Occidente SL. RG Renovatio Group si o firma necunoscuta din Danemarca impart frateste un alt proiect eolian: Sibioara Wind Farm. Initial, firma i-a avut ca asociati pe Gabriel Stefan, fiul lui Pinalti, care avea 72%; Green Energy si Lucian Badescu. Spuneam ca anul 2007 a fost unul de intensa activitate a grupului pe piata firmelor off-shore si a energiei. In acel an, la sfarsitul lui ianuarie, patronii Sibioara Wind Farm au transferat catre Alykos partile lor sociale pentru fabuloasa suma de 250 de ron, adica vreo 60 de euro. O afacere identica au facut Stefan si Badescu si Green Energy cu un alt proiect eolian: Sacele Wind Farm.
Ciracii lui Vantu
Pe de alta parte, omul lui Badescu, Ioana-Claudia Finna, fusese timp de doi ani pana la 1 ianuarie 2007 singurul asociat si administrator intr-o alta firma implicata in afaceri cu energie: Wind Expert SRL. In aceeasi luna in care fiul lui Pinalti si partenerul sau vindeau Sibioara si Sacele, Finna a transferat cate 33,3% din capitalul social al Wind Expert catre Romacapital Invest SA si 911 Crisis&Image Communication SA, firma care ulterior a devenit 911 Communication SRL. In mai acelasi an, Romcapital Invest si-a vandut partea catre Ice Blink Consulting. Mai apoi, in luna noiembrie 2007, si 911 Communication si-a vandut procentele din Wind Expert catre Alykos. Dupa aproape un an, Ice Blink Consulting detina 95%, iar Finna 5% care au ajuns la Nuevas Energias de Occidente SL.
In 2005, Badescu, ca unic asociat la Ice Blink, a decis sa vanda 25% catre Solexim S.à.r.l, dar afacerea pare sa nu-i fi multumit pe cei de la Solexim, pentru ca in 2007 asociatii erau Mihalcea-Calinescu si Lucian Badescu. Solexim a fost infiintata in 2005 la Geneva si avea ca reprezentant pe Florin Dima. Acesta din urma figura intr-o firma din Londra, Petrochem Limited, ca asociat impreuna cu Ion Maticiuc, care impreuna cu beizadeaua sa de Dorobanti, Codin Maticiuc zis Poponet, erau strans legati in SSIF Unicapital de Valeriu Vasile Velciu, fost director in Comertul Exterior inainte de ’89. Velciu a fost director la Automatica, una dintre firmele lui Maticiuc, care a fost implicata intr-un contract de negociere directa cu Nuclearelectrica pentru cumpararea de energie de la Reactorul 2 de la Cernavoda. Un alt partner al lui Maticiuc a fost Filip Teodorescu, fostul sef al Directiei 3 Constraspionaj din Securitate. SSIF Unicapital a fost infiintata de Constantin Iavorski, fost ministru al Energiei din Republica Moldova, ale carui afaceri cu Bogdan Buzaianu, mogulul energiei, sunt arhicunoscute. Ice Blink (o alta aventura a lui Lucian Badescu, Silviu Bogdan Mihalcea-Calinescu si RG Renovatio Group) aparea in structura Tofan Agro Investments SA. La Ice Blink era administrator Adrian Preda, care, pe langa Domenia Credit si Romexterra Bank, a gravitat si in jurul Petromservice, fiind in consiliul de administratie al Delta Asigurari, unde mai figura si Bogdan Radu Negrutzi, un alt om de-al lui Sorin Ovidiu Vantu. Negrutzi era asociat la Global Video Media, la randu-i actionar la Realitatea SA. 911 Communication este firma care in octombrie 2008 cumpara de la Realitatea Media 75% din M&C Strategy Development SRL, fosta Panorama RCG Media.
Din Cipru in Elvetia
Asa cum spuneam, RG Renovatio Group, chiar daca isi schimbase numele din Alykos, avea ca asociati aceleasi firme dinainte de modificarea survenita: Paramac Limited si Plenexus Limited. In decembrie 2007, Plenexus era asociat cu 50% la o firma din Luxemburg, Primafina Holding S.à.r.l, jumatatea cealalta fiind detinuta de Sentono Limited din Nicosia, Cipru. Primafina Holding fusese infiintata in noiembrie 2011 si avea ca asociati doua firme din Luxemburg aflate la aceeasi adresa din bulevardul Royal: Seline Participations SA si Eurolux Managements SA, ambele avand certificate de actionar la purtator din partea unei firme din Panama, Atlantic Capital Invest SA. In 2008, Plenexus si Sentono ajungeau sa detina Primafina Holding.
Una dintre cele mai intersante afaceri care-i leaga pe Lucian Badescu, Stefan Gabriel si Green ENergy de personaje mai mult decat interesante din Serbia, Muntenegru, dar si de off-shore-uri implicate in traficul de arme se numeste Altaria Research Limited. In 2005, Badescu, Stefan si a lor Green Energy au infiintat in Bucuresti Global Logistics Services SRL. In martie 2007, Badescu si-a vandut catre Altaria Research Limited, infiintata in iunie 2006 in Nicosia, cele 24% pe care le detinea la Global Logistics pentru suma de 2.400 de ron, iar fiul lui Pinalti cele 72% pentru 7.200 de ron. Dupa ce Green Energy si-a vandut si ea partile sociale catre Altaria Research, aceasta a devenit singurul asociat al Global Logistics. Altaria a infiintat in iunie 2008 la Bucuresti firma Rudnap SRL din Bucuresti, la care avea 99%, iar Almaco Imobiliare SRL 1%.
SURSA: JURNALUL
Caracatița „băieților deștepți“ din energie are tentacule la Brașov
Mihai David și Călin – Filimon Costan sunt două nume care apar în combinațiile celor care au profitat de pe urma contractelor cu energie cumpărată ieftin, în detrimentul statului și al nostru, al tuturor, și revândută cu prețuri nesimțite care le-au permis celor doi să se îmbogățească fără limite.
Conform unor ziare electronice, rețeaua Buzăianu este în atenția Comisiei Europene și nu numai, care a început să investigheze contractele „băieților deștepți” din energie și cele ale Alro Slatina și Arcelormital, lucru care dă frisoane politicienilor care au gestionat domeniul energetic și s-au înfruptat din banul public.
Recent, FMI și Banca Mondială au făcut precizări clare asupra contractelor păguboase încheiate de statul român pentru Hidroelectrica, și mai mult decât atât, cele două instituții au cerut oprirea acestor contracte și tragerea la răspundere a vinovaților. Relațiile construite pe sistemul caracatiței cu persoane plasate în funcții cheie, care să răspundă la comenzi și să faciliteze accesul băieților la sacul cu bani, a fost una dintre strategiile aplicate cu succes de Bogdan Buzăianu.
Profitând de interpretarea preferențială a legislației și de susținerea oamenilor din funcțiile cheie, Bogdan Buzăianu a exportat electricitatea din România în Balcani cu un profit considerabil, greu de imaginat pentru noi – muritorii de rând.
Cadrul legislativ dă posibilitatea încadrării tranzacțiilor în categoria schimburilor naturale pentru a menține în funcțiune liniile aeriene cu statele vecine și de asemenea tranzitul, iar taxele pentru acestea sunt de maximum 0,7 euro/MWh la tranzit și de multe ori zero. Astfel, băieții care s-au crezut deștepți până de curând, au vândut pe piața internă energie achiziționată din exterior fără achitarea taxelor aferente importului, iar energia obținută pe contracte avantajoase de la producători autohtoni au livrat-o la extern fără taxe de export. Pentru a fi sigur de fincționarea sistemului, Bogdan Buzăianu a dezvoltat relații de prietenie cu directorul general al Companiei Naţionale de Transport al Electricităţii CN Transelectrica – Adrian Băicuși, directorul Dispeceratului Energetic Naţional (DEN) – Marian Cernat şi directorul general adjunct al Transelectrica – Octavian Lohan.
Aceleași surse electronice subliniază faptul că pașii afaceristului deștept au fost ghidați la milimetru de fostul ministru Adriean Videanu – un priceput al țepelor trase statului român de-a lungul anilor, în care a „vegheat” oficial la cheltuirea „cumpătată“ a banului public în folosul unor caractițe similare celor din energie.
Bogdan Buzăianu câștigă sume foarte mari de bani din șmecheria legislativă și, ca întotdeauna, statul român reprezentat de „prietenii” băieților deștepți, pare să nu înțeleagă cum pierde anual 100.000.000 de euro din aceste afaceri.
În 2010, când a ieșit la iveală ingineria cu tranzitul de energie, Adriean Videanu a creat o diversiune media, trimițându-l pe Tudor Șerban să „cerceteze” afacerea șmecherilor, iar ca toată „gogoașa” creată de Videanu să aibă și un „acar Păun”, l-a găsit pe nimeni altul decât Adrian Băicu, care a acceptat să demisioneze. Plecarea lui Videanu de la minister n-a însemnat nici măcar reducera elanului „băieților deștepți” în țepuirea statului român, ci mai degrabă cooptarea „prospăturilor” în rețea și astfel apare pe circuit celebrul Pinalti – Gheorghe Stefan, căruia maestrul de ceremonii Bogdan Buzăianu i-a creat o breșă în gestionarea afacerii cu compania sârbească Rudnap, deținută de Vojin Lazarevic. Firma din Serbia are un corespondent în România care se numește S.C. Rudnap s.r.l., care are afaceri cu energie, ocupând locul 13 în topul exportatorilor, iar acționarul majoritar al acesteia este o altă companie „Altaria Research” cu sediul în Cipru.
„Băieții” pregătesc cu sârg caietele de sarcini pentru Hidrocentrala Bicaz – Stejaru, iar drumurile lui Pinalti la Hidroelectrica sunt din ce în ce mai dese, motivate cu siguranță de un câștig iminent de peste 100.000.000 de euro, peste prețul real al lucrărilor. Unul dintre artizanii caracatiței, Bogdan Buzăianu s-a lansat în afaceri pe teritoriul românesc în anul 1993, cu companii dezvoltate în Elveția unde a emigrat în 1991, dar orientarea de bussines a rămas totuși spre țara natală, care poate fi țepuită „legal” cu ajutorul unor persoane dornice de îmbogățire și de funcții care sună pompos.
În anul 2008 Bogdan Buzăianu renunţă de bunăvoie şi nesilit de nimeni la cetăţenia română pentru a se face elveţian şi a se muta de tot în ţara cu mult lapte „alb”, iar pentru lăsa impresia că este „altul”, românul nostru își schimbă numele în Nicolas Buzianu. La astfel de schimbări, noul Nicolas are nevoie de un job interesant pe care-l găsește cu susținerea lui Marius Vizer și ajunge astfel ambasador onorific al Federației Internaționale de Judo, poziție din carea cutreierat lumea trecând cu predilecție prin Mongolia, țări africane, Singapore și mai ales Rusia.
Nicolas Buzăianu probabil cel mai important exponent al băieților deștepți controlează în continuare, prin interpuşi, afacerile companiei Energy Holding, chiar dacă susţine cu fiecare ocazie că nu mai are nimic de-a face cu societatea de pe urma căreia s-a îmbogăţit. Recent , presa dezvăluia legaturile lui Dragoș David cu rețeaua de băieți deștepți din jurul Energy Holding, scoțând în evdență faptul că tentaculele caracatiței au ajuns sub Tâmpa.
În Brașov au apărut semnale ale faptului că niște băieți au început să croșeteze componente ale rețelei de afaceriști cu energie, în anchete de presă publicate și de newsbv.ro, dar la acea dată nimeni n-a luat în seamă semnalul tras de ziariștii de investigații.
Încrengătura de susținâtori din zona politcă și din cea a afacerilor s-a dovedit a fi funcțională în septembrie 2011 când s-a pus problema introducerii clauzei de forță majoră pentru micșorarea cantității de energie livrată livrată de Hidroelectrica. Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR) a avizat atunci activarea clauzei de forţă majoră, ceea ce ar fi făcut ca în noiembrie 2011 un număr de 41 de contracte să intre sub incidenţa acesteia. Energy Holding a obținut ca prin minune anularea în justiţie a avizului de forţa majoră emis de CCIR, fără să se prezinte public explicații pentru greșeala comisă.
Pentru a-și dmonstra forța de a anihila orice tentativă de a le deranja afecrile caracatița l-a hărțuit pe cel carea înaintat către CCIR documentația pentru activarea clauzei de forță majoră, directorul Constantin Trihenea, a fost hăituit până a decis să demisioneze. Autorii hărțuirii lui Constantin Trihenea sunt încă necunoscuți, dar cei care au habar de mersul pieței vorbesc despre presiuni directe și indirecte făcute de fostul ministru Adriean Videanu și fostul director general al Hidroelectrica – Mihai David – brașovean și văr al lui Dragoș David, ultimul reprezentând o periodă interesele naționale ale României la Parlamentul Europei.
Nicolas cu aere de elvețian a determinat în decembrie 2010 renegocierea și prelungirea unor contracte cu Hidroelectrica, fapt ce a dus la golirea lacurilor de acumulare ale hidrocentralelor, iar pentru cunoscători amintim că prelungirea contractelor de pe piața de energie până în 2018, s-a făcut pe finalul mandatului lui Adriean Videanu. Acordul Consiliului de Administraţie al societăţii privind modificarea contractelor a fost semnat doar de fostul secretar de stat din Ministrul Economiei, Tudor Şerban, preşedinte al CA, care s-a remarcat prin a fi consilierul personal al lui Adriean Videanu, preluat ulterior de Ion Ariton. Brașovul intră în scenă prin relația lui Buzăianu cu celălalt personaj – Mihai David – fost director general al Hidroelectrica, relație deosebit de avantajoasă pentru ambii.
În cadrul relației amintite, în 2010 UCM Reşiţa, controlată de Buzăianu, a primit 45 milioane lei de la Hidroelectrica (condusă de David), iar în cele din urmă banii au ajuns în conturi elvețiene. Adrian Chebuţiu – administrator al UCM Reşiţa responsabil pentru unele dintre ingineriile financiare este cercetat în prezent de DNA pentru devalizarea uzinelor reșițene. Mai multe agenții de presă online precizează că, în schimbul banilor, David a beneficiat de susținere pentru a rămâne membru în CA al Hidroelectrica, ceea ce i-a adus destule avantaje.
Mai exact, Hidroelectrica acorda lucrări către sucursalele de reparaţii Hidroserv, care le subcontracta grupului de firme ICCO Braşov (administrat formal de Călin-Filimon Costan şi controlat de David Ciprian). Din această relație, în 2010, ICCO Metal SRL a încasat de la Hidroserv Bistriţa – 465.000 lei, iar ICCO Electric – 14,5 milioane lei de la Hidroserv Slatina.
Un alt bussines din care David a știu să profite din plin este cel făcut de firma Bepco SRL din Ghimbav, care a implementat un sistem de producere a agentului termic, exact după ce David a ajuns consilier local la Brașov. Poate că am fi crezut că este o simplă coincidență între cele două momente, dacă acționarii firmei Bepco SRL nu ar fi fost acelaşi Călin-Filimon Costan şi fosta lui soţie (Simina Mariana parteneră de afaceri în mai multe firme cu Mihai Ciprian David), prieteni vechi cu Buzăianu.
Capitolul „protectori ai băieților deștepți” continuă cu Nicolae Opriş (suținut de Nicolas Buzăianu), fostul șef serviciu preţuri la Hidroelectrica, devenit peste noapte vicepreşedinte şi chiar preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Rolul lui Nicolae Opriș a fost să vegheze ca nu cumva să fie pusă în practică vreo inițiativă care ar fi afectat afacerile băieților deștepți,iar pentru ca să fie sigur că nimic nu se schimbă odată cu plecarea sa, s-a asigurat că noua conducere şi oamenii de încredere cultivați de el (Viorel Alicuşi pare a fi cel mai îndrăgit) vor avea aceeaşi consideraţie pentru afacerile băieților deștepți.
Statul şi consumatorii români sunt ca deobicei cei care au pirdut și vor mai pierde datorită acestei încrengături de afaceri și interese private, iar ca o estimare Hidroelectrica va avea în intervalul 2000 – 2018 o pagubă de 5 miliarde de euro. Românul cu aere de elvețian Nicolas Buzăianu își arogă acum calități de industriaş, afacerist elveţian, cu businessuri în domeniul energetic, inclusiv în cadrul industriei producătore de echipamente energetice. Maestrul țepelor mai mult sau mai puțin legale trase poporului român – Nicolas Buzăianu apare şi ca membru fondator al unei asociaţii obscure, Paix Academie din Elveța, asociaţie din care fac parte nume sonore ale vieţii internaţionale ca fostul preşedinte UNESCO – Federico Mayor.
La reușitele notabile ale lui Nicolas Buzăianu se adaugă funcțiile de adjunct al ambasadorului Zambiei în Franța și ambasador al Zambiei la UNESCO. Buzăianu a devenit ambasador al unei ţări al cărei cetăţean nu era şi, în luna octombrie a acestui an, a fost în centrul unui scandal internaţional după ce noul preşedinte al Zambiei, ales la 23 septembrie, Michael Sata, succesorul lui Rupiah Banda, l-a acuzat ca fiind implicat într-o escrocherie cu aur. Buzăianu şi-a pierdut rapid rangul de ambasador şi a anunţat că-l dă în judecată pe preşedintele Sata, cerându-i despăgubiri de 100 de milioane de dolari.
În prezent, activitatea lui Bogdan Nicolae Buzăianu, împreună cu foşti sau actuali factori de conducere ai Hidroelectrica, face obiectul cercetărilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (Dosarul penal nr.151/DP/2005) pentru săvârşirea de activităţi suspecte de evaziune fiscală şi spălare de bani de natură să conducă la subminarea economiei naţionale.
SURSA: Newsbv
Curentul cumparat la preturi mici de baietii destepti a mers prin Cipru, în Piatra Neamţ
Curentul cumparat la preturi mici de baietii destepti a mers prin Cipru, în Piatra Neamţ a spus Ponta facand aluzie la Gheorghe Stefan si completand informatiile facute publice de noi inca de acum cateva luni in articolul , Nodul gordian al miriapodului arogant , din 16.02.2012 unde spuneam :
Am descoperit prima data ca un smecher plin de dispret fata de tine, care in acte este cetatean al altei tari, este chiar acum cu mana in buzunarul tau si se infrupta din banii munciti de tine si de familia ta.
Ministerul Economiei, prin intermediul societăţii Electrica, a dat in 2010 firmei Rudnap SRL România o cantitate de energie de 500 MW putere orară, pe care aceasta urma s-o exporte în Ungaria, Serbia şi Bulgaria. În ciuda faptului că Rudnap nu a reuşit să exporte întreaga cantitate oferită, iar o parte din energie a fost vândută pe piaţa din România la preţuri mult mai mari decât cel de achiziţie, conducerea MEC a dispus o prelungire a contractului pe încă un an, fără ca decizia să fie aprobată şi de Consiliile de Administraţie ale societăţilor producătoare de energie.
Afacerea în valoare de milioane de euro a fost prelungita pana in zilele noastre, in ciuda faptului că acest contract este unul exclusiv de export şi este atribuit direct, fără a fi ofertat pe bursa de energie. Rudnap SRL îşi permite să ignore înţelegerea iniţială vânzând o parte din cantitatea primită pe piaţa la preţuri evident mai mari. Acest lucru este dovedit de raportările Transelectrica în privinţa alocărilor de capacitate de export, din care reiese cât se poate de clar că Rudnap a vândut pe pieţele externe în cel mai bun caz doar jumătate din energia primită. Cum diferenţa de cantitate nu poate fi stocată, este clar că aceasta a fost băgată pe gâtul consumatorilor din România. Deci sa nu va mai mirati de ce voi platiti ca prostii si altii se plimba cu limuzine de lux din banii obtinuti de la o firma cu 3 angajati .
Preţul de achiziţie al energiei electrice la aceasta firma era de 156 lei/MWh . Rudnap SRL România fiind o societate de apartament, filială a Rudnap Serbia, cu acţionari persoane juridice cu sediul, evident, într-un paradis fiscal. Altaria Research Limited, cu sediul în Nicosia (Cipru), deţine 99% din părţile sociale ale firmei Rudnap .
Culmea smecheriei este dubla. O data se produce profit din buzunarele romanilor prin adaosul comercial si o data de la producatorul de energie unde preţurile de producţie ale celor două complexuri energetice sunt mult mai mari decât preţul plătit de către Rudnap, dovadă că la fiecare ofertă de pe piaţă a acestor două complexuri, preţul nu coboară sub 180 lei/MWh. Singurele societăţi care au un preţ avantajos, sub cel plătit de Rudnap, sunt Hidroelectrica şi, într-o anumită măsură, Nuclearelectrica.
Deci ca sa intelegeti foarte clar ce face acest smecher care este in spatele firmei Rudnap , va rezumam pe scurt si cu cifre . Producerea unui MWh costa aproxmativ 180 lei , smecherul cumpara cu 156 lei iar la dumneavoastra la priza ,pe un contract de tip social, 1 MWh costa 851.93 lei .
Deci daca smecherul ar disparea si in locul lui ati lua direct dumneavoastra curentul , cei care platiti acum sa spunem 3 milioane lei vechi pe luna , pentru energiea consumata pe un contract de tip social , ati ajunge sa platiti 54 de lei / luna . Frumos nu ?
Dar haideti sa invartim cu batul in rahat si sa vedem cum e treaba cu frumoasa firma Rudnap . Deci firma Rudnap nu este detinuta de un patron ci de o alta firma intitulata Altaria Research Limited care la randul ei este asociat unic al SC GLOBAL LOGISTICS SERVICES SRL , firma din care Gabriel Stefan ( fiul domnului primar Gheorhe Stefan ) avea 75% si frumoasa firma SC GREEN ENERGY SRL 1% , procente care ulterior au fost cedate firmei ALTARIA RESEARCH LIMITED la uimitorul pret de 10000 lei , am sa rad in paranteza (hahahaha) . Imbarligata treaba nu? Dar chiar daca in acest moment oficial nu se poate da numele celui care incaseaza banii, deoarece smecheria se petrece acum in Cipru , putem spune clar cu nume si prenume unde incepe firul povestii .
SURSA: Ziar Piatra Neamt
Conspirația anti Ștefan prinde contur – Năstase și Ponta în prim-plan
Anticorupție demarată împotriva unor persoane cu funcții de răspundere din Primăria Piatra Neamț a redeschis o temă lansată de mai multe ori în spațiul public de primarul Gheorghe Ștefan, cea a unui complot, a unei conspirații împotriva sa, a familiei sale și a apropiaților săi, conspirație care reunește organe ale statului și structuri paralele de informații, totul cu scopul de a-l denigra și de a-i bara ascensiunea politică. Această teorie a apărut de fiecare dată când s-au produs atacuri la activitatea Primăriei, la afaceri derulate de Gheorghe Ștefan prin fostele sale firme sau când au fost puse sub semnul întrebării acțiuni ale unor persoane considerate ca fiind din cercul său de apropiați.
Teoria conspirației poate fi foarte ușor întreținută și folosită drept scut împotriva oricăror atacuri. Cu atât mai mult cu cât, în timp, Gheorghe Ștefan a avut dușmani, mulți și puternici, dată fiind anvergura sa politică, dați fiind oamenii pe care i-a promovat și a puterii acestora de a influența decizii. Dacă privim retroactiv, putem conchide că măcar la nivelul PSD-ului a fost recepționat ca un adversar redutabil, căruia trebuie să-i decimezi întâi armata și apoi să-l ataci direct.
Fostul prim-ministru Adrian Năstase, încarcerat în acest moment pentru fapte de corupție, la vremea când era deputat și chiar vicepreședinte al Camerei Deputaților, se interesa (după ce Băsescu făcuse același lucru) de afacerile băieților deștepți din energie, cu trimitere la Rudnap și, prin extensie la Claudiu Stafie, nemțeanul care a semnat contractul în calitate de secretar de stat.
Cam la același nivel s-a produs și ”atacul” la un alt apropiat al lui Ștefan, fostul viceprimar Gheorghe Popescu, căruia Corpul de Control al primului ministru Victor Ponta îi pune în cârcă contracte dubioase de peste 1.000.000 de euro. Considerând aceste acte ca un început de complot, teoria poate fi una de luat în seamă, dacă facem abstracție de eventuale posibile efecte penale. (Mesagerul)
Adrian Năstase, atac la Rudnap
nastase si pontaAfacerea ”Rudnap”, prin care Electrica a cedat fără licitație traderului de energie Rudnap, din Serbia, un contract de 200 de milioane de euro, a început să facă valuri după ce ziarul ”Adevărul” publica, în 2010, un material în care făcea trimitere la o filieră cu interese în energie. Acolo se vorbea despre ”presiunile lui Claudiu Stafie, secretar de stat în Ministerul Economiei”. Rudnap a obținut un profit de 20 de milioane de euro din această afacere. Energia hidro achiziționată în acest contract are un preț mai mic chiar decât cea pentru „băieții deștepți”. La vremea aceea, cu subiect și predicat, Ștefan a declarat că nu are nicio legătură cu acest export de energie și nici cu grupul Rudnap. „Aceste informații sunt tendențioase și speculative. Este singurul meu comentariu”. La rândul său, Stafie declara: „Ministerul a sprijinit exportul, nu o anumită firmă, nu conta cu cine se realizează această tranzacție. Au avut de câștigat din acest export toate companiile românești implicate”. Întrebat dacă statul nu ar fi câștigat mai mult dacă s-ar fi organizat o licitație, oficialul a precizat că această întrebare trebuie pusă reprezentanților Electrica. Stafie a refuzat să precizeze concret dacă el a fost cel care a semnat ordinul prin care producătorii au putut vinde energia în mod direct.
Asocierea lui Gheorghe Ștefan cu respectiva afacere s-a făcut pornindu-se de la o serie de coincidențe: fiul său, Gabriel Ștefan, a fost acționar la traderul Green Energy, firmă pe care a vândut-o în 2009 către RG Renovatio Group Limited. Potrivit Jurnalului Național, Renovatio avea aceeași adresă poștală în Cipru, ca și Altaria Research Limited, proprietarul Rudnap. În 2011, în luna aprilie, Adrian Năstase făcea o interpelare cu privire la această afacere. La vremea aceea, o interpelare a unui fost prim-ministru ca Năstase evident că suscita interes și atrăgea atenția organelor de control.
Gheorghe Popescu și parcul fotovoltaic de la Drânceni
gheorghe popescu Fostul șef de la Finanțele Publice din Neamț, apoi viceprimar de Piatra Neamț, promovat în fruntea ANL și apoi la Agenția Națională de Mediu. Indiferent unde a lucrat, el a fost receptat ca un produs venit de la Piatra Neamț și ca apropiat al primarului Ștefan. Nu la mult timp după ce Victor Ponta a preluat șefia Guvernului, Corpul de Control al acestuia lua la puricat Agenția Națională de Mediu. Rezultatul nu era unul liniștitor pentru Gheorghe Popescu, acuzat că ar fi facilitat spargerea unui proiect în patru mai mici, ca să se obțină fonduri suplimentare. Și acest control, dacă luăm în calcul teoria conspirației, poate fi un element demn de luat în seamă.
Iată cum apare dl. Gheorghe Popescu în raportul de control:
II. Despre derularea proiectelor finantate prin „Programul privind producerea energiei din surse regenerabile.” În perioada verificata, pentru finantarea „Programului privind producerea energiei din surse regenerabile”, Administratia Fondului pentru Mediu a organizat doua sesiuni de selectare a proiectelor. La data de 5.07.2012, erau incheiate contracte de finantare nerambursabila pentru un numar de 70 de proiecte, avand o valoare totala contractuala de 1.235.771.072,02 RON, din care doar 11 proiecte se aflau in derulare, restul de 59 fiind suspendate din cauza insuficientei fondurilor necesare decontarilor. Pentru patru proiecte privind parcuri eoliene, implementate in aceeasi zona, respectiv comuna Dranceni, judetul Vaslui, avand ca beneficiari SC ELECTRICA SERV SRL (2 proiecte), SC EXACTECH SRL si SC HOME STORES CONCEPT SRL, societati comerciale intre care exista legaturi in ceea ce priveste asociatii, administratorii si sediile sociale, a fost decontata suma totala de 87.043.920,33 RON. Valoarea contractata, corespunzatoare celor patru proiecte, a reprezentat doar 9,06% din valoarea totala contractata pentru cele 70 de proiecte, dar suma decontata pentru acestea a reprezentat 64,24% din valoarea totala decontata in cadrul acestui program. In legatura cu asociatii si/sau administratorii beneficiarilor SC ELECTRICA SERV SRL si SC HOME STORES CONCEPT SRL, precum si ai SC EOL GENERAL SERVICE SRL – executantul lucrarilor de infrastructura in cadrul celor patru proiecte, s-au constatat urmatoarele:
• Prin decizia penala nr.2.450 din 7.12.2011, ramasa definitiva, „Curtea de Apel Bucuresti a hotarat condamnarea lui Vicol Mihai Tiberiu la pedeapsa de 4 ani si 9 luni inchisoare si a numitei Capota Gina la pedeapsa de 3 ani inchisoare, in regim de detentie, pentru savarsirea mai multor infractiuni de fals si infractiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene.
Cele patru parcuri eoliene au fost amplasate in aceeasi zona, situata in extravilanul comunei Dranceni, judetul Vaslui, pe tarlale invecinate, putand fi considerate ca parti componente ale unui parc eolian unitar.
Procedand la dezmembrarea parcului eolian unitar in patru parti componente, beneficiarii SC ELECTRICA SERV SRL , SC EXACTECH SRL si SC HOME STORES CONCEPT SRL au solicitat finantari nerambursabile in cadrul a patru proiecte, aparent distincte, ceea ce a avut drept consecinta aprobarea de catre Administratia Fondului pentru Mediu a unei finantari nerambursabile in cuantum total de 112.006.452,64 RON.
In acest sens este relevant faptul ca potrivit dispozitiilor art.21 alin (1) si (2) din Ghidul de finantare al acestui program, aprobat prin ordin de ministru, suma maxima care putea fi acordata unui beneficiar, in cadrul sesiunii de finantare, era de 30.000.000 RON pentru fiecare proiect, un solicitant putand depune in cadrul sesiunii de finantare un singur proiect.
In legatura cu cele patru proiecte, verificarile efectuate au evidentiat si urmatoarele aspecte comune:
• Studiile de fezabilitate, studiile geotehnice, studiile topografice, expertizele tehnice pentru drumul de exploatare si proiectele tehnice pentru executia lucrarilor au fost realizate, de regula, de aceiasi operatori economici pentru toate cele 4 proiecte si prezinta foarte multe asemanari, fiind aproape identice.
• Toate turbinele eoliene achizitionate si instalate au fost produse de VESTAS DESUTSCHLAND GmbH
• Pentru achizitia lucrarilor de infrastructura, rezistenta, platforme si retele electrice, in cadrul celor patru proiecte, au fost declarate castigatoare ofertele depuse de SC EOL GENERAL SERVICE SRL, societate comerciala infiintata la data de 26.02.2011 de catre beneficiarii finantarilor nerambursabile.
• Desi toate turbinele eoliene au fost fabricate de acelasi producator, costul pentru 1MW instalat propus spre finantare a cunoscut variatii foarte mari si nejustificate de la 2.339.585,53 EUR, in primul proiect depus in anul 2009, la 6.090.300,02 EUR in proiectul propus de SC EXACTECH SRL in anul 2010.
• Intre beneficiarii acestor finantari nerambursabile si alte societati comerciale avand asociati sau administratori comuni cu cei ai beneficiarilor, in anul 2011, au fost efectuate transferuri de bani, in cuantumuri foarte mari (echivalentul a zeci de milioane de euro), in conditiile in care unele dintre societatile comerciale nu aveau angajati.
Avand in vedere necesitatea asigurarii cofinantarii celor 4 proiecte, precum si lipsa documentelor justificative care sa ateste provenienta licita a sumelor transferate intre operatorii economici, rezulta indicii privind caracterul fictiv al relatiilor comerciale in baza carora s-au efectuat platile.
In legatura cu capacitatea beneficiarilor de a asigura sursele de cofinantare a proiectelor, s-au constatat urmatoarele:
• In niciunul din cele patru proiecte, reprezentantii Administratiei Fondului pentru Mediu nu au solicitat societatilor respective documente justificative privind capacitatea fiecarui solicitant de a cofinanta proiectul si nici documente care sa ateste asigurarea procentului din contributia proprie prin credite bancare, asa cum au precizat in cererile de finantare.
• Garantarea finantarii nerambursabile acordata din bugetul fondului pentru mediu s-a facut cu bilete la ordin, in alb, cu clauza „fara protest”, avalizate doar de administratorul operatorului economic sau de unul dintre asociatii principali ai acestuia, in calitate de persoana fizica si nu de o unitate bancara sau de catre o alta persoana fizica sau juridica cu o bonitate dovedita. In situatia refuzarii la plata a biletelor la ordin pentru lipsa partiala sau totala a disponibilitatilor banesti ale celor trei beneficiari, Administratia Fondului pentru mediu se va afla in imposibilitatea recuperarii finantarii acordate, precum si a altor cheltuieli generate de incalcarea prevederilor contractuale.
In acest sens, este relevant faptul ca SC ELECTRICA SERV SRL a fost inregistrata in anul 2008, anterior obtinerii finantarii nerambursabile, la Centrala Incidentelor de Plati, cu incidente majore de plata cu bilete la ordin. Acest aspect a fost cunoscut si de catre reprezentantii Administratiei Fondului pentru Mediu in urma analizei documentelor anexate cererilor de finantare.
Prin incheierea de acte aditionale la contractele de finantare, reprezentantii Administratiei Fondului pentru Mediu au fost de acord cu solicitarile beneficiarilor de modificare a graficelor de efectuare a platilor, in sensul devansarii datelor pentru depunerea cererilor de tragere. Acest fapt a determinat decontarea in cadrul celor patru proiecte, in perioada iunie-octombrie 2011, cu 42.836.997,91 RON mai mult decat prevederile graficelor initiale de efectuare a platilor.
III. Despre implicarea directa a presedintelui Administratiei Fondului pentru Mediu, Popescu Gheorghe, in acordarea finantarii nerambursabile in cadrul celor patru proiecte. Implicarea presedintelui in acordarea finantarii nerambursabile pentru cele patru proiecte rezulta din urmatoarele imprejurari:
• La data de 22.06.2011, acesta s-a deplasat alaturi de responsabilul de proiect in comuna Dranceni, Vaslui unde au constatat ca la 2 zile de la data depunerii cererii de tragere nr.1, toti pilonii, in numar de 32, aferenti celor doua turbine au fost turnati la 22 m adancime precum si faptul ca fusese realizata reteaua subterana de cabluri electrice care facea legatura fiecarei turbine cu punctul de conexiune la sistemul energetic.
• Toate cele patru contracte pentru finantarea nerambursabila au fost semnate de presedintele Gheorghe Popescu
• Toate cererile de tragere depuse de beneficiari au fost de asemenea aprobate de presedinte.
Potrivit dispozitiilor art.4 alin (4) din OUG nr.196/2005 privind Fondul pentru Mediu, presedintele are calitatea de ordonator de credite. In aceasta calitate, presedintele raspunde de angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare repartizate si aprobate, precum si pentru angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza unei gestiuni financiare.
Avand in vedere dispozitiile art.13 alin (1) din OUG 43/2002 privind DNA, cu modificarile si completarile ulterioare, care reglementeaza competenta materiala de efectuare a urmaririi penale, daca „s-a cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 1.000.000 euro, in cazul infractiunilor prevazute la art. 248 din Codul penal”, Corpul de control al primului ministru va sesiza DNA, organul de urmarire penala competent sa cerceteze posibilele fapte de natura penala constatate in cadrul actiunii de control privind activitatea Administratiei Fondului pentru Mediu. (Extras din raportul Corpului de Control al Primului Ministru)
SURSA: Mesagerul Neamt
A plecat Rudnap, a venit RWE pe o piata in care energia de export a devenit miza principala
„Rudnap pleaca, cine-i va lua locul? „, ne-am intrebat in urma cu cateva zile, dupa ce traderul sarb de energie electrica si-a anulat licenta de furnizare pe piata romaneasca. Iata ca, grupul german de utilitati RWE, una dintre cele mai mari companii energetice din Europa, a anuntat deja intrarea pe piata de trading locala, cu scopul declarat de a ajunge in scurt timp in top 10 furnizori de energie. Chiar daca salutam prezenta directa a nemtilor pe piata noastra, atragem atentia ca experienta acestora si forta lor financiara pot fi doua elemente care sa suplineasca inzecit iesirea Rudnap, un trader care din cateva activitati de export s-a umplut de bani in Romania.
Chiar daca aparent RWE nu are nici o legatura cu Rudnap, contextul pietei de energie si facilitatea aparuta pe relatia de export (in conditiile de capacitati de productie excedentare) ne pot pune in fata unor situatii similare celei din care Rudnap a dat cateva tunuri financiare semnificative, cu energia achizitionata din Romania. Din pacate, nici pana in ziua de azi autoritatile nu ne-au lamurit cat din energia electrica achizitionata de Rudnap de la cei 4 mai mari producatori romani (Hidroelectrica, CE Oltenia, CE Hunedoara si Nuclearelectrica) , in ideea declarata de a fi exportata, a trecut efectiv granita si cat a ramas aici pentru a fi vanduta la un pret mult mai bun decat cel de pe piata externa.
Inca odata, fara nici o legatura cu viitoarele afaceri a lui RWE, va aducem aminte despre ceea ce a insemnat prezenta Rudnap aici.
Partea a II-a „Au dat tunul si s-au dus, cine urmeaza?
Minciuna interesului national
Sa revenim insa la consumatorii romani, care platesc deja circa 100 de euro/MWh energie electrica, in contextul in care pe piata libera acesta nu trece , in medie, de 40 euro/MWh. Ni s-a demonstrat, noua consumatorilor, ca am fost furati la factura cu dublarea valorii certificatelor verzi si mai apoi cu taxa de cogenerare. Dar despre cei care fac export, de ce nu suntem informati? Si despre aranjamentele pe care autoritatile le fac, sau le-au facut cu anumiti traderi privati…?
„Pentru ca energia vanduta de Electrica catre Rudnap sa coste doar 156 lei/MWh, era obligatoriu ca cei patru producatori care au contribuit la cos sa castige fiecare cate ceva din afacere. Preturile de productie ale celor doua complexe energetice sunt insa mult mai mari decat pretul platit de catre Rudnap, dovada ca la fiecare oferta de pe piata a acestor doua complexuri, pretul nu coboara sub 180 lei/MWh. Singura societate care are un pret avantajos, sub cel platit de Rudnap, este Hidroelectrica si, intr-o anumita masura, Nuclearelectrica.
De aici tragem concluzia evidenta ca o parte din profitul celor doua societati (Hidroelectrica si Nuclearelectrica) a fost directionat catre cele doua Complexuri energetice, iar o alta parte, cea mai consistenta, catre Rudnap. Evident, o cota parte din afacere i-a revenit si societatii Electrica, caci energia i-a fost atribuita initial acestei societati si de abia apoi catre Rudnap. Salvarea celor doua complexuri a fost si motivatia pentru Ministerul Economiei a intervenit direct in stabilirea acestui contract. Praf in ochii fraierilor, caci daca ar fi avut aceasta intentie, Ministerul putea directiona intreaga cantitate atribuita direct catre Rudnap, pe piata de energie, unde ar fi obtinut si un pret mai bun, iar de respectiva cantitate ar fi beneficiat mai multi traderi prezenti in piata, intr-o concurenta absolut transparenta. Numai ca, atentie, in acest caz comisionul ar fi fost zero. Or, daca ar fi sa consideram ca acest comision este de doar doi euro/MWh, la o cantitate de 4.380.000 MWh, suma ar depasi opt milioane de euro. Este de ici de colo?
Din codas in postura de lider incontestabil
Sa revenim insa la Rudnap SRL, care este o filiala a Rudnap Serbia si are ca actionar firma Altaria Research, inregistrata, evident, intr-un paradis fiscal (Cipru). In anul 2009, filiala din Romania a realizat un export de energie de 40.896 MWh, clasandu-se pe locul al 13-lea in topul exportatorilor, de departe unul codas. De asemenea, pana la pomana facuta de fostul ministru al economiei, Adriean Videanu, de peste 4, 3 milioane MWh catre Rudnap, aceasta a exportat in primele sase luni ale anului cantitati nesemnificative de energie electrica: in luna martie exportul a fost de 980 MWh, in aprilie de 1.123 MWh, in luna mai de 1.430 MWh, iar in luna iunie de 13.853 MWh. Pentru asemenea cantitati nu merita deranjul.
Ce a determinat atunci conducerea Ministerului Economiei sa aleaga tocmai aceasta firma pentru a-i atribui un contract direct pentru o cantitate de energie mai mare decat intreaga cantitate exportata de Romania in 2009 ? Ramane un mare mister, care miroase insa de la o posta a comision. Vine asadar luna august 2010, cand Rudnap incheie cu Electrica contractul amintit mai sus, si brusc exporturile obscurului SRL urca la 59.089 MWh, itr-o singura luna. Era doar inceputul, caci, in luna septembrie cantitatea exportata a urcat la 302.605 MWh, pentru ca lunile urmatoare sa o tina cam la acelasi nivel. Si totusi, ceva scartaie in afacere, pentru ca la finele lunii decembrie Rudnap exportase in total 1.229.545 MWh, cam o treime din intreaga cantitate pusa la dispozitia ei de catre societatea Electrica, la ordinul Ministerului Economiei. Or, suntem deja la jumatatea contractului, ceea ce inseamna ca o parte din energia destinata exportului merge pe piata romaneasca, evident la preturi mult mai mari decat cele de achizitie. Consumatorii romani platesc, caci aranjorii castiga”.
Aceasta a fost scurta istorie a prezentei Rudnap pe piata de energie din Romania. Observam multe coincidente cu situatia de azi. Dar sa nu anticipam. Revenind la locul luat de RWE pe piata noastra si la dorinta de a ajunge in primii 10 furnizori, este cat se poate de evident ca nimic nu este imposibil. RWE este pe locul trei in Europa la furnizarea de energie electrica si pe locul cinci la furnizarea de gaze. Are 66.000 de angajati, o cifra de afaceri de 54 de miliarde de euro, 16 milioane de clienti pe partea de energie electrica si 7 milioane pe partea de gaze in toată Europa.
SURSA: Energy Center
Băieţii deştepţi din energie storc sistemul românesc de profit şi trimit banii în conturile unor companii fantomă din Cipru. Gabriel Ştefan, fiul lui Gheorghe Ştefan, zis Pinalti, s-a remarcat în afaceri încă din 2005. A intrat în acţionariatul societăţii Green Energy, care cumpăra, în 2006, energie ieftină de la Complexul Turceni.
Mai exact, pentru 1 MWh de energie a plătit 95 de lei, în condiţiile în care termocentrala din Oltenia producea aceeaşi cantitate la 124 de lei, arată datele obţinute de Jurnalul Naţional. Mai mult, firma lui “Poponeţ” a primit energie ieftină şi de la Hidroelectrica, aşa încât, în 2007, Green Energy ajungea la o cifră de afaceri de 50 de milioane de euro şi profit de 3 milioane de euro. Din cauza scandalurilor cu “băieţii deştepţi”, Pinalti jr cedează acţiunile sale unui off-shore din Cipru: Renovatio Group.
Ulterior, compania şi-a schimbat numele în Renovatio Trading, păstrându-şi licenţa de furnizare. În 2010, compania a avut o cifră de afaceri de 135,5 milioane de lei şi un profit net de 5,17 milioane, o performanţă foarte bună având în vedere că firma avea fix 11 angajaţi.
Iar afacerile familiei Pinalti nu se opresc aici. Firmele lui Gheorghe Ştefan, cu activităţi în domeniul forestier, au primit contracte pentru defrişări pe liniile de înaltă tensiune ale Transelectrica.
În schimbul acestor contracte, Pinalti şi-a arătat sprijinul pentru menţinerea în companie a lui Horia Hăhăianu, demis de premierul Mihai Răzvan Ungureanu în luna februarie. Hăhăianu a încercat să se justifice că nu este membru PDL şi că “nu ştie să fi fost sprijinit de Pinalti”.
2 – Filiera Pinalti ne curentează cu milioane de euro
Electrica a cedat fără licitaţie traderului de energie Rudnap din Serbia un contract de 200 de milioane de euro, la presiunile lui Claudiu Stafie, secretar de stat în Ministerul Economiei. Rudnap a obţinut un profit de 20 de milioane de euro din această afacere. Energia hidro achiziţionată în acest contract are un preţ mai mic chiar decât cea pentru „băieţii deştepţi“.
Este vorba despre o cantitate de 500 MW de energie care a fost încredinţată direct, fără licitaţie, firmei din Serbia care are ca obiect de activitate comerţul cu energie. Firma sârbească, ce a câştigat din acest contract circa 20 de milioane de euro, este apropiată de afacerile lui Gheorghe Ştefan, poreclit Pinalti, primarul din Piatra Neamţ. În plus, derogarea de la ordinul de ministru prin care toţi producătorii de stat sunt obligaţi să vândă energie doar pe bursa de specialitate a fost semnată de secretarul de stat în Ministerul Economiei Claudiu Stafie, venit de la Piatra Neamţ şi cunoscut ca fiind mâna dreaptă a lui Pinalti. Surplus de energie În birourile din Ministerul Economiei, a apărut în această vară ideea unui export de energie, pentru ca producătorii pe bază de cărbune să fie ajutaţi să-şi vândă marfa. Astfel, s-a ajuns la un coş de 300 de MW (energie mixtă hidro, termo şi nucleară), suplimentat ulterior cu alţi 200 de MW, adică peste 6% din consumul energetic al ţării. Această energie urma să fie vândută de Electrica, furnizorul de energie de stat, unui exportator. Cine este Rudnap?
Potrivit site-ului companiei, Rudnap activează în piaţa de energie din 15 ţări din Europa de Sud-Est şi este deţinută de compania Altaria Research Limited, cu sediul în Cipru. Firma are în România doar trei angajaţi şi o cifră de afaceri de 10 milioane de euro în 2009. Videanu a refuzat să semneze Potrivit contractului, Rudnap primeşte de la Electrica 300 de MW de energie în perioada august 2010 – iulie 2011, pentru a-i exporta, iar pentru ultimele trei luni din acest an, cantitatea de energie a fost suplimentată până la 500 de MW. La acest coş de energie au participat producătorii Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi complexurile energetice Turceni şi Rovinari. Preţul energiei livrate de Hidroelectrica în acest coş este 120 de lei pe MWh, adică mai puţin chiar decât preţul mediu din contractele pe termen lung pe care le are producătorul hidro cu faimoşii „băieţii deştepţi”, preţ care este de 130 de lei pe MWh în prezent. Însă scopul acestei idei, deşi justificat – ajutor pentru termocentrale şi mine şi valorificarea surplusului de energie de pe piaţa românească – nu poate scuza însă mijloacele prin care s-a încheiat acest contract. Încă de la început au planat supiciuni asupra acestei tranzacţii, întrucât Electrica nu a organizat nicio licitaţie pentru a-şi selecta clientul, iar firma Rudnap a fost desemnată dintre mai mulţi furnizori de aceeaşi talie, care activează şi ei în piaţa regională. A fost presiune? „O fi fost…” Potrivit informaţiilor obţinute de „Adevărul” de la persoanele apropiate acestei tranzacţii, ministrul Economiei la acea vreme, Adriean Videanu, a refuzat să semneze derogarea de la ordinul potrivit căruia toţi producătorii erau obligaţi să vândă energia pe bursă, astfel că acest document poartă doar parafa secretarului de stat Claudiu Stafie. De fapt, acest secretat de stat, adus în minister de la Piatra Neamţ la începutul anului 2009 şi considerat mâna dreaptă a lui Gheorghe Ştefan, primarul din acest oraş, a fost şi cel care a făcut presiuni ca Electrica, aflată în subordinea ministerului, să semneze contractul cu Rudnap. „Electrica era aproape de a finaliza această tranzacţie cu un alt trader, Energy Financing Team (EFT), însă Claudiu Stafie a rupt practic contractul cu EFT, făcând presiuni ca Rudnap să fie firma câştigătoare. Într-o oră era deja semnat contractul cu sârbii”, ne-au spus sursele amintite. Se negocia cu mai mulţi traderi Contactat de „Adevărul”, Ioan Silvaş, directorul de furnizare al Electrica, a admis că se purtau discuţii cu mai mulţi traderi de energie, atât din România, cât şi din alte ţări, precum Ungaria, însă a fost ales Rudnap pentru că traderul a acceptat anumite condiţii. „Rudnap are capacitatea de a lucra pe toate graniţele. A acceptat să plătească totul în avans, înainte de livrare, lunar, şi şi-au asumat problema recuperării TVA-ului din acest export”, a spus el. Cine şi cât a câştigat din această afacere Întrebat dacă a existat vreo presiune din partea secretarului de stat Claudiu Stafie pentru ca Electrica să semneze contractul cu Rudnap, Ioan Silvaş a replicat: „O fi fost… Ne-au întrebat cei de la minister de ce întârziem atâta cu negocierile, să alegem odată o firmă şi să dăm drumul contractului”. Totodată, întrebat dacă Stafie a rupt într-adevăr contractul care urma să fie semnat cu EFT, directorul din cadrul Electrica a arătat: „Asta e doar percepţia celor de la EFT. Nu fusese nimic stabilit cu ei”. “Nu mai ştiu la ce punct am rămas cu EFT când am semnat cu Rudnap. Puteam discuta aşa o lună, două şi tot nu terminam, iar noi trebuia să dăm drumul tranzacţiei”, a răspuns Silvaş la întrebarea de ce EFT nu îndeplinea condiţiile cerute de Electrica. Tranzacţie contestată de restul pieţei Reprezentanţii EFT nu au dorit să comenteze pe această temă. „Putem spune doar că această tranzacţie a făcut foarte mult rău pieţei de energie din România”, ne-au declarat ei. „Această tranzacţie trebuia făcută în mod transparent, printr-o licitaţie”, susţine şi Ioan Lungu, preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Energie din România. În replică, Ioan Silvaş spune că Electrica nu era obligată să organizeze o astfel de licitaţie, aşa cum nu este obligat niciun alt jucător de pe piaţa furnizorilor de energie. „Activăm pe această piaţă la fel ca orice alt furnizor. Ceilalţi nu organizează licitaţii, eu de ce ar trebui să organizez? Chiar dacă suntem companie de stat, statutul nostru pe această piaţă este acelaşi cu cel al furnizorilor privaţi”, şi-a susţinut el punctul de vedere. Însă tot el a admis că preţul la care Rudnap cumpără energia este de 40 de euro pe MWh, iar Electrica are un profit extrem de mic, adică sub un euro pe MWh din acest contract. Reiese că întregul pachet de energie valorează aproape 200 de milioane de euro. Rudnap a obţinut din această afacere un profit de cinci euro pe MWh, adică 20 de milioane de euro în total. Potrivit aceloraşi surse, omul care ar sta în spatele întregii afaceri este de fapt tocmai Gheorghe Ştefan, cunoscut după porecla „Pinalti”, acelaşi care i-a prezentat pe cei de la Rudnap, în 2008, lui Theodor Stolojan. Pinalti şi Stafie se disculpă Contactat de „Adevărul”, Pinalti a declarat că nu are nicio legătură cu acest export de energie şi nici cu grupul Rudnap. „Aceste informaţii sunt tendenţioase şi speculative. Este singurul meu comentariu”, a afirmat Ştefan. La rândul său, Stafie ne-a declarat: „Ministerul a sprijinit exportul, nu o anumită firmă, nu conta cu cine se realizează această tranzacţie. Au avut de câştigat din acest export toate companiile româneşti implicate”.Întrebat dacă nu ar fi câştigat mai mult statul dacă ar fi fost organizată o licitaţie, oficialul a precizat că această întrebare trebuie pusă reprezentanţilor Electrica. Stafie a refuzat să precizeze concret dacă el a fost cel care a semnat ordinul prin care producătorii au putut vinde energia în mod direct. Printre „băieţii deştepţi” Numele lui Pinalti a mai fost asociat cu „băieţii deştepţi” din energie. Fiul său, Gabriel Ştefan, a fost acţionar la traderul Green Energy, firmă pe care a vândut-o în 2009 către RG Renovatio Group Limited. Potrivit „Jurnalul Naţional”, Renovatio are aceeaşi adresă poştală, în Cipru, ca şi Altaria Research Limited, proprietarul Rudnap. Doar 95% din energie a fost exportată Rudnap nu a putut exporta decât o parte din energia contractată, din cauza problemelor tehnice care au apărut pe linia de interconectare cu Serbia. Deşi o altă parte din energie a ieşit din ţară prin Bulgaria, exportul nu a depăşit cu totul 95% din energia contractată, a mai spus Ioan Silvaş, directorul de furnizare al Electrica.
Citeste mai mult: ADEVARUL
3 – Jocurile băieţilor deştepţi şi Serviciile Secrete
Mai mult, numele lui Pinalti este implicat într-o reţea internaţională, cu conexiuni în comerţul cu arme, care stoarce sistemul energetic românesc. FTR
5- IOSUB ROBERT DIVULGĂ FURĂCIUNEA ENERGIEI ELECTRICE COMISĂ de PINALTI…
Inteligenta multor nemteni a fost iritata la maxim de aroganta cu care unii politicieni ies in ultima perioada in fata noastra si ne ofenseaza cu povesti penibile ce au la baza un tupeu fantastic de a ne minti in fata, motiv pentru care am inceput sa scormonim in movila de rahat din varful careia ne vorbesc personajele care ne sfideaza si ne considera pe toti prosti .Tragand de unul dintre capetele ghemului gordian al imbarligaturilor finaciar-economice am reusit sa descalcim o mica parte .
Am descoperit prima data ca un smecher plin de dispret fata de tine, care in acte este cetatean al altei tari, este chiar acum cu mana in buzunarul tau si se infrupta din banii munciti de tine si de familia ta.
Ministerul Economiei, prin intermediul societăţii Electrica, a dat in 2010 firmei Rudnap SRL România o cantitate de energie de 500 MW putere orară, pe care aceasta urma s-o exporte în Ungaria, Serbia şi Bulgaria. În ciuda faptului că Rudnap nu a reuşit să exporte întreaga cantitate oferită, iar o parte din energie a fost vândută pe piaţa din România la preţuri mult mai mari decât cel de achiziţie, conducerea MEC a dispus o prelungire a contractului pe încă un an, fără ca decizia să fie aprobată şi de Consiliile de Administraţie ale societăţilor producătoare de energie.
Afacerea în valoare de milioane de euro a fost prelungita pana in zilele noastre, in ciuda faptului că acest contract este unul exclusiv de export şi este atribuit direct, fără a fi ofertat pe bursa de energie. Rudnap SRL îşi permite să ignore înţelegerea iniţială vânzând o parte din cantitatea primită pe piaţa la preţuri evident mai mari. Acest lucru este dovedit de raportările Transelectrica în privinţa alocărilor de capacitate de export, din care reiese cât se poate de clar că Rudnap a vândut pe pieţele externe în cel mai bun caz doar jumătate din energia primită. Cum diferenţa de cantitate nu poate fi stocată, este clar că aceasta a fost băgată pe gâtul consumatorilor din România. Deci sa nu va mai mirati de ce voi platiti ca prostii si altii se plimba cu limuzine de lux din banii obtinuti de la o firma cu 3 angajati .
Preţul de achiziţie al energiei electrice la aceasta firma era de 156 lei/MWh . Rudnap SRL România fiind o societate de apartament, filială a Rudnap Serbia, cu acţionari persoane juridice cu sediul, evident, într-un paradis fiscal. Altaria Research Limited, cu sediul în Nicosia (Cipru), deţine 99% din părţile sociale ale firmei Rudnap .
Culmea smecheriei este dubla. O data se produce profit din buzunarele romanilor prin adaosul comercial si o data de la producatorul de energie unde preţurile de producţie ale celor două complexuri energetice sunt mult mai mari decât preţul plătit de către Rudnap, dovadă că la fiecare ofertă de pe piaţă a acestor două complexuri, preţul nu coboară sub 180 lei/MWh. Singurele societăţi care au un preţ avantajos, sub cel plătit de Rudnap, sunt Hidroelectrica şi, într-o anumită măsură, Nuclearelectrica.
Deci ca sa intelegeti foarte clar ce face acest smecher care este in spatele firmei Rudnap , va rezumam pe scurt si cu cifre . Producerea unui MWh costa aproxmativ 180 lei , smecherul cumpara cu 156 lei iar la dumneavoastra la priza ,pe un contract de tip social, 1 MWh costa 851.93 lei .
Deci daca smecherul ar disparea si in locul lui ati lua direct dumneavoastra curentul , cei care platiti acum sa spunem 3 milioane lei vechi pe luna , pentru energiea consumata pe un contract de tip social , ati ajunge sa platiti 54 de lei / luna . Frumos nu ?
Dar haideti sa invartim cu batul in rahat si sa vedem cum e treaba cu frumoasa firma Rudnap . Deci firma Rudnap nu este detinuta de un patron ci de o alta firma intitulata Altaria Research Limited care la randul ei este asociat unic al SC GLOBAL LOGISTICS SERVICES SRL , firma din care Gabriel Stefan ( fiul domnului primar Gheorhe Stefan ) avea 75% si frumoasa firma SC GREEN ENERGY SRL 1% , procente care ulterior au fost cedate firmei ALTARIA RESEARCH LIMITED la uimitorul pret de 10000 lei , am sa rad in paranteza (hahahaha) . Imbarligata treaba nu? Dar chiar daca in acest moment oficial nu se poate da numele celui care incaseaza banii, deoarece smecheria se petrece acum in Cipru , putem spune clar cu nume si prenume unde incepe firul povestii .
Sa mergem mai departe si sa continuam cu o culme a coincidentei . Tot din Cipru a venit o firma Authentic Trustees Ltd care a castigat o licitatie de administrare a Perla Invest, adica a telegondolei, partiei, strandului si Gradinii Zoo si pentru ca potriveala sa continue printr-o stranie asemanare de nume , o alta firma “autentica” Authentic Pub SRL primise teren in parcul central din Piatra Neamt si nu ma pot abtine sa nu imi amintesc ca reprezentantul Authentic Pub SRL era doamna Ciobotaru Luminita ce are acelasi nume de familie cu al domnului Ciobotaru Ciprian fostul administrator al GLOBAL LOGISTICS SERVICES – S.R.L. patronata ulterior de ALTARIA RESEARCH LIMITED care detine firma Rudnap Serbia ce are filiala Rudnap in Romania .
Daca tot am rascolit asa de tare rahatul sa vedem totusi si cum miroase . Doamna Ciobotaru Luminita cea care reprezenta firma din Cipru a ramas sefa peste Favo Investment, firma lui Gabriel Muraru, fostul consilier al domnului primar Gheorghe Stefan , numit sef la Societatea Nationala a Sarii la propunerea Secretarului de Stat din Ministerul Economiei, Constantin Stafie, care este mana dreapta a lui Videanu cel care , “ghici ghicitoarea mea” a pecetluit frumoasa afacere cu energie ieftina .
Nu cred ca mai are vreun sens sa vorbim de alte nimicuri cum ar fi ca firma Favo Investments & Consulting Srl s-a pricopsit cu trei contracte puse la bataie de Primaria Piatra Neamt. Pentru aproximativ 100.000 de euro, firmele Favo Investments & Consulting Srl si Euro Building Srl trebuiau sa restaureze si sa puna in valoare zona istorica si culturala Curtea Domneasca din Piatra Neamt. Cele doua firme au mai obtinut un alt contract in valoare de aproximativ 150.000 de euro pentru servicii de asistenta tehnica prin diriginti de santier.
Aceleasi firme au fost cooptate si in proiectul ‘Dezvoltarea Infrastructurii turistice pe masivul Cozla’, evaluat la peste 58 de milioane de lei, la care Uniunea Europeana a contribuit cu 23,2 milioane de lei, unde urmau sa acorde asistenta tehnica si sa ofere inspectori de santier. Intre timp, aceeasi firma a lui Muraru, impreuna cu KPMG Romania, a semnat un contract de consultanta cu Electrica SA in valoare de 1,39 milioane de lei, pentru atragerea fondurilor europene. Cu doua luni inainte de a fi numit la Societatea Nationala a Sarii , Gabriel Muraru a facut o mica si nevinovata afacere. Favo Investments & Consulting Srl a semnat cu SALROM un contract de consultanta pentru un program de achizitii de utilaje si echipamente de productie in valoare de 3,5 milioane de euro, bani proveniti din fondurile europene. La scurt timp dupa ce a fost instalat pe scaunul de director general al SALROM, Muraru si-a cedat oficial firma care a fost trecuta pe numele a doua tinere, Alexandra Elena Goicea si Roxana Luminita Ciobotaru.
Cel mai important lucru pe care trebuie sa il intelegi tu , cel care citesti acest articol, este faptul ca principalul vinovat pentru tot ce se intampla in Romania se afla chiar in baie la tine, deasupra chiuvetei si il vezi in fiecare dimineata cand te speli pe fata. Daca din acest articol tu ai inteles ca noi ne luam doar de actuala putere, te rugam sa nu mai vizitezi acest site. Noi nu aratam cu degetul nici spre putere, nici spre primar sau spre alte institutii . Noi aratam cu degetul spre cel vinovat care se multumeste sa citeasca un ziar si sa asculte comentarii la televizor neavand nicio atitudine, ba chiar de cele mai multe ori nici nu merge la vot. Voi trebuie sa va treziti la realitate si sa intelegeti ca cei care se imbogatesc pe spinarea voastra o fac pentru ca voi le permiteti prin pasivitatea de care dati dovada. Totul este ca un viol, fapta ce nu poate fi condamnata in lipsa plangerii, iar daca plangerea se face prea tarziu, ea devine aproape inutila . Daca tu esti violat o data si nu iei atitudine, fii sigur ca vei mai fi violat de grupuri din ce in ce mai mari si vei suporta perversiuni din ce in ce mai multe.
Inchei prin a va spune ca ce semana la inceput cu o caracatita mica este de fapt un miriapod si noi nu am apucat sa vorbim acum decat despre degetul mic de la ultimul picior de pe dreapta, dar vom reveni in curand cu anatomia miriapodului si sa va povestim despre multe alte coincidente stranii ce se petrec pe banii dumneavoastra.
Autor: Iosub Robert Sursa: Virgil Iordache SURSA: GANDESTE
Zece ani de domnie a "băieţilor deştepţi" din energie
Companiile Energy Holding, Alpiq, EFT Romania, Electromagnetica, Elsid Titu si Euro-Pec au fost alături de Alro principalele beneficiare ale curentului ieftin de la Hidroelectrica.
Ele au cumpărat începând din 2001, timp de mai bine de zece ani energia electrică pe baza unor contracte pe termen lung, fără nicio legătură cu bursa de energie OPCOM. Decăderea respectivelor companii din rândul aşa zişilor băieţi deştepţi din energie a venit atunci când Hidroelectrica a intrat în insolvenţă şi toate contractele au fost revizuite, dacă nu sistate.
O a doua mare lovitură a fost dată azi, când Consiliul Concurenţei a anunţat sancţionarea Hidroelectrica şi mai multor companii pentru înţelegeri anticoncurenţiale. Suma totală a amenzii se ridică la 37 milioane de euro.
Povestea băieţilor deştepţi a început în 2001 şia durat timp de aproape zece ani, perioadă în care am avut parte de contracte secrete, distorsionarea pieţei şi devalizarea Hidroelectrica, paguba ridicăndu-se la 1,1 miliarde de euro, conform lui Remus Borza, şeful administratorului judiciar al producătorului de energie.
În acel an, firma elveţiană Sulzer, reprezentată în ţară de Bogdan Buzăianu, a pus mâna pe un contract de retehnologizare a hidrocentralei de la Porţile de Fier, cea mai mare din ţară. Din cauză că la vremea aceea statul român nu avea bani s-a căzut de acord ca o bună parte din curentul produs de Hidroelectrica să fie preluat de Energy Holding, o companie care apărea ca fiind a aceluiaşi Buzăianu. Acest contract a fost semnat la începutul anului 2004, moment când s-a consfiinţit apariţia băieţilor deştepţi din energie.
Respectiva înţelegere a fost secretă, încheiată pe ani buni. Dacă la început tranzacţia a fost favorabilă Hidroelectrica în sensul că preţul de vânzare era peste media pieţei, cu timpul contractul a devenit defavorabil producătorului de energie iar acest fapt a fost vizibil în momentul în care a apărut pe piaţă bursa de energie OPCOM, în 2006.
În perioada 2006-2012, Hidroelectrica a suferit prejudicii reprezentând diferenţa dintre preţul mediu de pe OPCOM şi preţul prevăzut în contractul cu Energy Holding. Buzăianu nu a rămas doar la o singură companiei ci a introdus în piaţă şi alte nume.
Chiar dacă a ieşit din acţionariatul Energy Holding în 2002 el a condus compania prin interpuşi. Pe parcurs a înfiinţat o altă companie, Buzzmann Industries, în timp ce Energy Holding a ajuns ajungă în proprietatea unei bănci din Elveţia, ţară unde s-au făcut multe jocuri ce aveau cu miză beneficiarii de curent ieftin de la Hidroelectrica.
Gurile rele susţin ca Buzăianu ar fi fost doar un paravan pentru interese ale unor servicii secrete din România. În 2008, după mai multe tranzacţii, alţi elveţieni, Atel, preiau Buzzman Industries şi Ehol, societate care a preluat o parte din contractele Energy Holding. Ulterior Atel îşi schimbă denumirea de Alpiq şi se impune pe piaţă ca al doilea mare băiat deştept. În plină perioadă de criză, atât Energy Holding cât şi Alpiq, prin cele două companii, RomIndustrie şi RomEnergie, au scos profituri serioase. De exemplu, Alpiq a realizat 42 milioane de euro în 2009 şi 33,4 milioane de euro în 2010.
La un an după semnarea primului contract Energy Holding-Hidroelectrica, îşi face intrarea Alro Slatina, combinatul oligarhului rus Vitali Matsitsky. EH renunţă la contractul de livrare către producătorul de aluminiu şi plasează Alro în rândul clienţilor Hidroelectrica, în baza unei prevederi din contract care spune că în cazul în care Energy Holding nu mai poate livra energie atunci combinatul trece automat la producătorul de electricitate.
Alro avea să semeneze ulterior un contract până în 2018 unde preţul de achiziţie al curentului a fost stabilit în funcţie de cotaţia aluminiului la bursa de mărfuri de la Londra. Pe lista băieţilor deştepţi au figurat şi sârbii de la EFT, companie cu o influenţă foarte mare în Balcani. Prezenţi în România din 2001 ei au început să facă tranzacţii cu curent din 2006, ajungând să fie principalii exportatori de curent.
Primele semne ale căderii lor au venit în 2011 când seceta a lovit în producţia de curent a Hidroelectrica. Producătorul a activat clauza de forţă majoră pe contracte şi a redus astfel cu mult cantitatea livrată către clienţi. Băieţii deştepţi au fost nevoiţi atunci să cumpere curent din altă parte, la preţul pieţei, pentru a-şi onora la rândul lor clienţii. În plan finaciar asta a însemnat o mare pierdere. EH de exemplu a coborât la minus 8 milioane de euro în 2011 de la un profit de 15 milioane de euro.
În 2012, toţi aceşti băieţi deştepţi au primit lovitura de graţie pentru că Hidroelectrica a intrat în insolvenţă şi mare majoritate a contractelor au fost reziliate de către administratorul judiciar al companiei EuroInsol, singurul scăpat dintre cei sus numiţi fiind Alro. Energy Holding, Alro, Alpiq sau EFT cumpărau un MWh cu 130 lei în medie în timp ce piaţa era undeva la 170-180 lei/MWh. După reziliere, toţi aceştia, cu excepţia Alro, care a renegociat contractul până la nivelul din piaţă, au fost nevoiţi să vină pe bursa de energie OPCOM şi să cumpere de pe unde se poate.
Multă vreme materialele din presă vorbeau doar de cei mai deştepţi băieti din energie şi de câştigul lor din urma vânzării de curent mai departe. Companiile de furnizare de curent s-au numărat printre fericiţii sorţii întrucât au scos profit şi în perioada de criză economică iar business-urile lor au crescut.
Cativa dintre ei au castigat de pe urma contractelor cu Hidroelectrica.
Astfel, elveţienii de la Alpiq, prin cele două companii pe care le deţin, Romindustrie şi Romenergie, au scos 33 milioane de euro profit net în 2010, la o cifră totală de afaceri de 266,5 milioane de euro.
Alpiq Romindustrie, avea atunci următorii clienţi: - Moldomin Moldova Nouă - Gerom Buzău - Arctic Găeşti - Conect SA - Sortilemn Gherla - Someşul Dej - Cuprom Zalău - Stoehr Simleu - Kronospan - SNR Rulmenţi SRL - Carrefour Sibiu - Mobexpert Holding Sibiu - Thraco Greiner Pack - Simea Sibiu - Matizol Ploieşti - Silvatica Baia Mare Alpiq Romenergie, companie aparuta in urma achizitie unei parti din Energy Hoding, avea cinci clienţi: - Automobile Dacia - Rominserv Zalău - Silvana Zalău - Michelin Cord - Koyo. Alpiq cumpăra la un moment dat peste 3 TWh de la Hidroelectrica pentru care plătea 120 lei/MWh, în condiţiile în care media pe piaţă era de 160 lei/MWh. Beneficiul din aceasta afacere a fost de 120 milioane de lei pe an. Vreme îndelungată eticheta de cel mai deştept baiat din energie a fost lipită companiei Energy Holding, după ce a consacrat contractele pe termen lung cu Hidroelectrica.
Energy Holding scotea un beneficiu de 90 milioane de lei pe an după ce plătea 119 lei/MWh la Hidroelectrica. Energy Holding şi-a schimbat proprietarul, fie o bancă din Elveţia, fie un off-shore din Olanda, dar tot timpul se spune ca a fost controlată de acelaşi Bogdan Buzăianu.
Clienţii EH au fost: - Ductil Steel, unitatea de la Oţelul Rosu - Delphi - Laminorul Brăila - Vega Ploieşti - Victoria Floreşti - Cora. Sarbii de la EFT şi-au propus să devină un jucător activ în România aşa cum erau în Balcani.
Un prim succes a fost semnarea unui contract foarte convenabil cu Hidroelectrica pentru care a plătit 123 lei/MWh. Profitul net scos în 2010 a fost de aproape un milion de euro, în România. EFT avea drept clienţi mari pe: - Stirom - Holcim Câmpulung - Holcim Aleşd - Holcim Turda.
Compania Electromagnetica, controlată atunci de un acţionariat răsfirat, din care cel mai important era Asociaţia Salariaţilor, a fost foarte activă pe piaţa de furnizare, având 15 clienţi.
De la Hidroelectrica cumpăra 1,1 TWh pentru care a plătit la un moment dat 132 lei/MWh, faţă de 160 lei/MWh cât era pe piaţă. Principalii beneficiari ai curentului au fost:
- Ambro Suceava - Silvarom - Ana Imep Piteşti - Plastor Oradea - Teraplast Bistriţa - Rombat Bistriţa - IPROEB Bistriţa - DRM Draxlmaier Satu Mare - Rolem Codlea - Scheeffler România - Rehau Polymer - Phoenix Mecano-Plastic - Harting România - Takata Petri Sibiu.
Consiliul Concurenţei a sancţionat cu amenzi în valoare totală de 165.843.604 lei (aprox. 37 milioane euro) compania Hidroelectrica SA şi 10 parteneri contractuali ai acesteia, în principal comercianţi de energie, pentru încheierea unor înţelegeri anticoncurenţiale pe piaţa producerii şi comercializării de energie electrică.
Amenzile aplicate sunt:
1. HIDROELECTRICA SA: 20.436.271 lei (aprox. 4,6 mil. euro);
2. ALPIQ ROMINDUSTRIES SRL: 21.728.026 lei (aprox. 4,8 mil. euro);
3. ALPIQ ROMENERGIE SRL: 87.821 lei (aprox. 20.000 euro);
4. ALRO SA: 21.238.719 lei (aprox. 4,7 mil. euro);
5. ELECTROCARBON SA: 864.203 lei (aprox. 193.000 euro);
6. ELECTROMAGNETICA SA: 9.021.308 lei (aprox. 2,0 mil. euro);
7. ELSID SA: 2.553.868 lei (aprox. 570.000 euro);
8. ENERGY FINANCING TEAM AG (SWITZERLAND): 71.374.436 lei (aprox. 16,0 mil. euro);
9. ENERGY HOLDING SRL: 12.359.852 lei (aprox. 2,8 mil. euro);
10. LUXTEN LIGHTING COMPANY SA: 5.454.150 lei (aprox. 1,2 mil. euro);
11. MENAROM-P.E.C. SA (succesor EURO-P.E.C. SA): 724.950 lei (aprox. 162.000 euro).
SURSA: Cotidianul