Dupa ce a reziliat contractul de furnizare de energie, în 2005, cu Energy Holding, compania Alro Slatina a devenit clientul direct al Hidroelectrica, pentru o cantitate anuala de 3.000 Gigawati-ora. În ciuda faptului ca vinde energia sub pretul mediu al pietei, Hidroelectrica îsi poate asigura din contractul cu Alro resursele financiare aferente programului de investitii, precum si garantia necesara în fata bancilor comerciale pentru împrumuturile de dezvoltare. Acest lucru nu justifica totusi prelungirea contractului pâna în 2018, în conditiile în care Hidroelectrica se poate confrunta si cu o perioada de seceta, respectiv de scadere a productiei de electricitate.
Chiar daca fostul ministru al economiei, Adriean Videanu, ne-a asigurat ca „baietii destepti din energie au devenit baieti harnici”, zilele trecute s-a reaprins scandalul contractelor pe care Hidroelectrica le-a încheiat cu anumiti beneficiari ocolind bursa de energie, respectiv platforma OPCOM. Cheia provocarii o constituie aparitia în presa a unor stenograme din care reiese faptul ca Dorin Cocos, sotul Elenei Udrea, ar fi facut o ampla campanie de lobby pe lânga presedintele Basescu pentru ca Alro sa poata cumpara energie ieftina de la Hidroelectrica. Daca polemicile au tinut cont de faptul ca, la vremea respectiva, Elena Udrea era sefa cancelariei prezidentiale, în schimb s-a trecut cu vederea faptul ca un alt membru marcant al PDL,
Valeriu Stoica, si casa lui de avocatura, reprezinta Alro în toate problemele de natura juridica ale companiei. Or, în stenogramele facute publice saptamâna trecuta apare doar Dorin Cocos, care încearca sa ajute Alro sa obtina un contract direct cu Hidroelectrica, vorbindu-se si de un comision de circa 4 milioane de dolari. Pâna sa vedem si alte stenograme asemanatoare, se impune sa facem însa câteva precizari asupra relatiei dintre producatorul de energie electrica ieftina, Hidroelectrica, si cel mai mare consumator din România, respectiv Alro Slatina.
Un privilegiu vechi
Ceea ce trebuie spus înca de la început este faptul ca Alro Slatina a beneficiat de anumite discounturi la energia electrica achizitionata de la societatile de stat înca de pe vremea în care toate acestea erau reunite sub umbrela RENEL si CONEL. Prin diferite hotarâri de guvern, înca din 1995, Alro primea discount de 20% si apoi de 30% la pretul energiei electrice cumparate, pentru simplul motiv ca în caz contrar productia de aluminiu nu era rentabila în România. Un alt argument invocat de societate este acela ca peste tot în lume producatorii de aluminiu beneficiaza de cea mai ieftina energie, dat fiind faptul ca aceasta acopera pâna la 40% din costurile de productie. Lucru adevarat pâna la un moment dat. Din momentul liberalizarii
pietei de energie însa, în anul 2001, Alro s-a vazut nevoita sa achizitioneze energie de pe asa-zisa piata libera, respectiv de la furnizorii privati aparuti în piata. Tot de atunci au început si presiunile celor de la Alro pe lânga autoritatile din România. Cum la energia ieftina produsa de Hidroelectrica aveau acces doar anumiti traderi, Alro a încheiat cu unul dintre acestia un contract avantajos pentru ambele parti, mai putin pentru Hidroelectrica, aceasta vânzând chiar sub pretul de productie în anumite situatii. Numai ca, la un moment dat, Alro a decis sa-si ia autorizatie de furnizor de energie si a renuntat la contractul pe care îl
avea cu Energy Holding, încheind un alt contract direct cu Hidroelectrica. Cu siguranta, cei de la Alro nu au facut acest lucru de capul lor, ci sfatuiti de baietii destepti invocati adesea de presedintele Basescu.
Pe cont propriu
În septembrie 2004, Alro a fost notificata de catre Energy Holding ca, începând cu 2005, i se va reduce cantitatea de energie de la 3 Twh la 2,3 Twh. Fara nicio explicatie. Paradoxal, avertismentul celor de la Energy Holding venea în paralel cu o negociere cu Hidroelectrica, în urma careia Energy Holding obtinea o suplimentare a cantitatii de energie hidro. Nu întâmplator, dupa avertismentul dat Alro si dupa ce aceasta a început sa caute energie în piata, unul dintre ofertanti este tot Energy Holding, însa la un pret mult mai mare. „Am primit o oferta de la Energy Holding cu 60-70% mai mare fata de pretul avut pâna atunci”, declara directorul Alro, Gheorghe Dobra, în fata unei Comisii de ancheta parlamentara din Camera
Deputatilor.
În acele conditii, pretul energiei ar fi urcat la 50-52 dolari/MWh, în care erau incluse si taxele de transport. Oferta nu a fost acceptata, motiv pentru care Alro si-a facut societate de furnizare de energie, a renuntat în totalitate la contractul cu Energy Holding si, culmea, s-a întors din nou în curtea Hidroelectrica. Miscarea Alro a fost greu digerata de Energy Holding, administratorul firmei recunoscând ulterior ca „Alro nu a fost o experienta placuta”.
Pe firul afacerii a intrat apoi si Autoritatea Nationala de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), care a avut grija ca energia ieftina sa nu ajunga la oricine. Între altele, un ordin al ANRE privind functionarea pietei de energie electrica pentru anul 2004 preciza: „Consumatorii de energie electrica din România au dreptul sa beneficieze, direct sau prin intermediul furnizorilor lor, de o cota din cantitatea de energie electrica livrata de Hidroelectrica”. Aceasta cota era stabilita în functie de anumite tipuri de contracte. Ordinul ANRE a fost cât se poate de co-rect la vremea respectiva, în sensul de a deschide accesul
la energia hidro, ieftina, tuturor consumatorilor eligibili. Minunea nu a durat însa mult, astfel ca sase luni mai târziu apare un nou Ordin, nr. 21/ 08.09.2004, care anuleaza bunele intentii anterioare. Hidroelectrica este obligata sa contracteze la pret reglementat 60% din productia proprie de energie electrica, prin contracte de portofoliu încheiate cu titularii de licente de furnizare.
Lobby-ul a avut succes În aceasta situatie, Alro nu avea alta solutie decât sa faca lobby pe lânga cine putea sa intervina în favoarea companiei.
Succesul a fost garantat în momentul în care Alro a încheiat un contract direct cu Hidroelectrica, pentru o cantitate de 3.000 GWh pe an. Atentie însa: contractul avea durata de un singur an, cu posibilitatea renegocierii. Aici, probabil, a intervenit si Dorin Cocos, caci pentru a fi asigurati de continuitate cei de la Alro aveau nevoie de un contract cu Hidroelectrica pe o perioada mult mai lunga. Miracolul s-a împlinit tocmai anul trecut, când Hidroelectrica a prelungit durata contractului cu Alro pâna în 2018. Dintre toate cele 18 contracte directe semnate de Hidroelectrica cu furnizorii de energie electrica, doar cel cu Alro se întinde pe un termen atât de lung. Directorul general al Hidroelectrica a motivat aceasta decizie prin faptul ca societatea îsi poate asigura astfel fluxul necesar de bani pentru investitii si poate prezenta garantii pentru eventuale împrumuturi de dezvoltare. În momentul în care Hidroelectrica a initiat renegocierile contractelor bilaterale avea doua alternative. Una era oprirea contractelor, cu asumarea proceselor în instanta, care ar fi fost deschise de companiile cu care Hidroelectrica avea acorduri, iar Hidroelectrica urma astfel sa vânda energia pe bursa de profil OPCOM. A doua varianta era sa aduca preturile din contracte la nivelul considerat de referinta la OPCOM, dar acest lucru „ar da peste cap toata economia nationala”, susti-ne directorul general al companiei, Mihai David.
Riscurile le preia Hidroelectrica Cert este ca în cazul Alro contractul a fost renegociat la un pret mai mare, impunându-se si o clauza care stabileste pretul energiei în functie de cotatia aluminiului pe pietele internationale. Aparent, totul este în regula si ambele parti au de câstigat din aceasta afacere. Problema este însa cum s-a ajuns aici si de ce contractul cu Alro se prelungeste tocmai pâna în 2018, în conditiile în care Hidroelectrica nu poate anticipa productia de energie pâna atunci. Ce înseamna asta? Simplu, în cazul în care vor fi ani secetosi, productia Hidroelectrica se va reduce considerabil, în schimb contractele semnate vor trebui operate la preturile la care s-au încheiat. Adica în jur de 120 lei/ MWh, fata de o medie de 150-160 lei/ MWh, pretul de piata. si daca nu va avea energie suficienta din productia proprie, Hidroelectrica se va vedea nevoita sa cumpere de la alti producatori, cu preturi mult mai mari, pentru a-si onora obligatiile la preturi mai mici. Despre acest lucru nu se spune însa nimic. Revista „Saptamâna Financiara” a publicat în premiera toate contractele renegociate de catre Hidroelectrica, din care reiese ca nu mai putin de 13,795 TWh sunt vânduti în baza acestor contracte directe.
SURSA: Bizlawyer