Legii nr. 119/ 11 Iunie 1948 - Legea naţionalizării
Prin naţionalizare, întreprinderile şi băncile au fost smulse din mâinile burgheziei şi bancherimii exploatatoare şi, prin desfiinţarea proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie, s-a trecut la modul de producţie socialist, eliminându-se antagonismul de clasă şi exploatarea omului de către om.
În mod just, legea prevedea pedepse cu închisoarea, munca silnică şi confiscarea averii pentru toţi acei duşmani ai poporului care se opuneau naţionalizării, adică binelui colectiv al întregului popor.
Cel mai important efect al naţionalizării, pe măsură ce aceasta se înfăptuia, a fost garantarea de către stat a dreptului la muncă în conformitate cu prevederile Constituţiei, prin crearea treptată de locuri de muncă pentru întregul popor, la stat, în condiţii decente şi cu retribuţie suficientă.
Odată cu involuţia României postdecembriste înapoi la capitalism, a început exact procesul opus naţionalizării: privatizarea, a cărei consecinţă imediată a fost disponibilizarea oamenilor muncii, deci reducerea locurilor de muncă, şomajul, sclavia salarială, sărăcia şi exploatarea omului de către om. În concluzie:
Socialism = Naţionalizare = locuri de muncă la stat = retribuţie suficientă = libertate = bunăstarea întregului popor
Capitalism = privatizare = reducerea locurilor de muncă = şomaj sau sclavie salarială la privaţi = antagonism de clasă = sărăcie şi exploatarea omului de către om
SURSA: Ovidiu Martin Jurj