Dec 10, 2012 Postat de Grigorie Lăcriţa in Fiscal
În cadrul articolului de faţă vom prezenta caracteristicile distinctive ale produsului intern brut, produsului intern net şi produsului naţional brut, prin abordarea unor exemple edificatoare în ceea ce priveşte înţelegerea teoretică, dar, îndeosebi, sfera practică a acestora.
* Produsul INTERN BRUT (P.I.B.)
Produsul intern brut (P.I.B.) reprezintă suma produselor finale, adică bunurile, serviciile pentru consum şi investiţiile brute, produse între graniţele unei ţări, în interiorul unei ţări, (de aici şi noţiunea de „intern” indiferent de naţionalitatea celui ce a muncit sau deţine capitalul.)
Investiţiile brute (Iv.br.) sunt investiţiile care conţin toate bunurile de investiţii produse.
Investiţiile brute nu sunt corectate cu deprecierea.
Deprecierea (dp) desemnează cantitatea de capital consumată într-un an, precum amortizarea mijloacelor fixe sau înlocuirea acestora, numite şi „decese” de capital.
Aşadar, investiţiile brute conţin toate utilajele, fabricile şi locuinţele construite în cursul unui an, chiar dacă unele dintre acestea au fost cumpărate pur şi simplu pentru a înlocui unele bunuri de capital învechite care au ars sau au fost aruncate la fiare vechi.
Dacă vrem să ştim cu cât a crescut capitalul unui stat, investiţiile brute nu reprezintă un indicator prea fidel.
Din cauză că investiţiile brute includ şi înlocuirile de mijloace fixe (de capital) uzate, „moarte”, înlocuite, acest indicator este prea larg, prea brut, deci nu reflectă deprecierea.
O analogie cu populaţia va clarifica importanţa luării în calcul a deprecierii.
Dacă vrem să determinăm creşterea numerică a populaţiei, nu este corect să număraţi pur şi simplu toate naşterile, pentru că am supraevalua o modificare netă a numărului populaţiei.
Pentru a obţine creşterea populaţiei trebuie să scădem numărul deceselor.
Acest lucru este valabil şi pentru capital.
Pentru a determina creşterea netă a capitalului, trebuie să începem cu investiţiile brute şi să scădem „decesele” de capital, exprimate sub forma deprecierii.
Altfel spus, deprecierea de capital este capitalul consumat (şi/sau care nu mai poate fi consumat, care nu mai poate fi folosit), capitalul „mort”, capitalul scos din funcţiune, capitalul înlocuit cu altul.
Astfel, pentru a evalua formarea capitalului, vom măsura investiţiile nete.
Investiţiile nete (Iv.n) reprezintă „naşterile” de capital şi se obţin prin scăderea din investiţiile brute a „deceselor” de capital (a deprecierii capitalului).
Altfel spus: Iv.n = Iv.br. – dp.
Includerea deprecierii în investiţiilor brute este întrucâtva similară cu includerea, în investiţiilor brute, a grâului, a făinii şi a pâinii.
Un asemenea produs intern brut va include grâul de 3 ori.
Dacă se are în vedere criteriul teritorial, respectiv ce se produce în interiorul unei ţări, indiferent de către cine (indiferent de naţionalitatea celui ce a muncit sau deţine capitalul ), se include în produsul intern brut.
Deci, produsul intern brut este un indicator al valorii de piaţă a tuturor bunurilor şi serviciilor produse între graniţele unei ţări, în interiorul unei ţări, indiferent cine a muncit sau este proprietarul activelor utilizate în scopul producerii lor.
Produsul intern brut al României nu include încasările provenite din activităţile desfăşurate de firmele din România pe teritoriul altor ţări, şi nici câştigurile reinvestite în filialele străine ale unor firme autohtone.
* Produsul intern net (P.i.n.)
Produsul intern net (P.i.n.) reprezintă suma produselor finite, adică pe lângă bunurile şi serviciile pentru consum se ia în calcul numai investiţiile nete.
Investiţiile nete (Iv.n) sunt corectate cu deprecierea (dp.).
Altfel spus: Iv.n = Iv.br – dp.
Scăzând deprecierea (dp) din produsul intern brut vom obţine produsul intern net, care se poate exprima prin următoarea relaţie de calcul: P.I.N = P.I.B. – dp.
Cu toate că produsul intern net este un indicator mai exact al producţiei naţionale, nu se lucrează cu acesta deoarece este dificil de estimat volumul investiţiilor nete.
Investiţiile brute, care se includ în produsul intern, pot fi evaluate destul de exact, ceea ce face să se folosească indicatorul produsul intern brut.
* Produsul NAŢIONAL BRUT (P.N.B.)
Produsul naţional brut (P.N.B.) reprezintă producţia totală realizată cu munca sau capitalul deţinut de rezidenţii din România.
Nerezident înseamnă orice persoană fizică care nu are reşedinţa sau domiciliul stabil în România sau care nu este prezentă în România pentru o perioadă sau perioade care depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni, începând sau sfârşind în cursul anului calendaristic vizat, precum şi persoanele juridice străine şi orice altă entitate înregistrată în străinătate.
Aşa după cum am mai arătat, produsul intern brut reprezintă producţia totală realizată cu munca şi capitalul din interiorul ţării, inclusiv producţia obţinută prin munca şi capitalul cetăţenilor altor ţări.
De exemplu, o parte din produsul intern brut al României este produs de uzinele Ford, care sunt proprietatea unor companii americane.
Produsele obţinute de aceste uzine sunt incluse în produsul intern brut al României, dar nu şi în produsul naţional brut.
În mod asemănător, dacă un român obţine venituri dintr-o activitate desfăşurată în Israel, în mai puţin de 183 de zile într-un an, veniturile respective vor fi incluse în produsul intern brut al Israelului şi în produsul naţional brut al României.
Dacă se are în vedere criteriul teritorial, respectiv ce se produce în interiorul unei ţări, indiferent de către cine, indiferent de naţionalitatea celui ce a muncit sau deţine capitalul, venitul se include în produsul intern brut.
Dacă se are în vedere criteriul naţional, respectiv criteriul „naţionalilor” (care au cetăţenia unei ţări), adică veniturile cetăţenilor unei ţări, indiferent în ce ţări sunt obţinute acestea, se include în, produsul naţional brut.
Deci, produsul naţional brut este un indicator al valorii de piaţă a tuturor bunurilor şi serviciilor produse de forţa de muncă şi activele „naţionalilor” unei ţări.
Produsul naţional brut cuprinde încasările rezultate din operaţiunile pe care firmele şi cetăţenii unei ţări l-au efectuat atât în ţara respectivă, cât şi în alte ţări, precum şi câştigurile reinvestite în filiale din străinătate ale firmelor autohtone.
Despre autor ⁄ Grigorie Lăcriţa
Este evaluator în specialitatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Cercetător de prestigiu şi profund cunoscător al fiscalităţii în practică, dr. N. Grigorie – Lăcriţa a încheiat şi executat mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară şi străinătate, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.