Corupția este endemică pentru sistemul capitalist.
Este justificată o schimbare de sistem?
Vindecarea Capitalismului corupt - 04 februarie 2014 - de Richard Wolff
Aproape zilnic, mass-media raportează corupția politică în întreaga lume. Birocrați guvernamentali, de la nivel local până la nivel național la internațional, sunt expuse pentru ca au abuzat de birourile lor pentru câștig personal. Aceasta este, de obicei câștig financiar, dar poate implica avansarea în carieră. O mare parte din care corupția este condus și finanțat de întreprinderi capitaliste. În acest tip de corupție, permite oficialilor sa faca evaziune fiscală, acorda subvenții, face cumpărături și, uneori, de vânzări și să decidă multe alte aspecte "publice" (de exemplu, localizarea drumuri, zonare orașe, construirea facilități de stat, reprimarea greve, investigarea cazurilor de corupție, negocierea acordurilor internaționale, etc .).
Deciziile oficiale sunt corupte atunci când urmăresc (în schimbul câștig personal) exclusiv sau în principal pentru a beneficia firmele individuale sau grupurilor de întreprinderi, mai degrabă decât orice scop social sau public larg. Corupția poate fi ilegal (când se aplică legile prohibitive), sau juridice în cazul în care astfel de legi au fost abrogate sau nu a trecut. Corupția politică, atunci când nu este ascuns sau secret, are loc sub un capac de protecție (sau deghizare), ca și în cazul în care efectuate pentru scopuri publice sau beneficii.
Ce unități a ales acest tip de corupție politică de astăzi cum este structura capitalismului. Pentru multe întreprinderi capitaliste, exista presiuni concurențiale și de altă natură pentru a crește profiturile, ratele de creștere și / sau cota de piață. Panouri și manageri de top încearcă să găsească intrări mai ieftine produse și puterea de muncă ieftină, pentru a extrage mai mult de ieșire de la lucrătorii lor, să-și vândă producția acestora la cele mai înalte prețuri posibile și pentru a găsi tehnologii mai profitabile. Structura le oferă fiecare stimulent de câștig financiar și / sau securitate carieră și avansarea să se comporte în aceste moduri. Astfel, panouri și manageri de top solicite asistență maximă care se poate obține de oficiali guvernamentali în toate aceste domenii și, de asemenea, să încerce să plătiți cel puțin porțiunea posibil din veniturile nete ale acestora ar fi impozitele. Consiliile de administrație apăsați profiturile corporațiilor lor pentru cea mai mare parte corupte eșaloanele superioare ale birocrației guvernamentale, cele necesare pentru a lua decizii oficiale avantajoase.
Capitaliști individuali acționează prin oficiali guvernamentali corupți pentru a servi nevoile întreprinderii lor. Grupate în asociații, ei fac la fel pentru industriile lor. Când sunt organizati ca un întreg (în "camerele de comerț" sau "alianțe de producatori," etc.), ei corup pentru a-si asigura interesele lor de clasă. Când o astfel de corupție nu este un secret, capitaliștii articuleaza cererile lor prin funcționari corupți ca "bun pentru economie sau societate în ansamblu." Aceste fraze constituie "limba corespunzătoare", care permite funcționarilor publici sa ascunde și, sperăm, să legitimeze actele lor de corupție.
Au fost impuse coduri morale stricte, reglementări și legi pentru a preveni capitaliști individual sau grupari prin coruperea oficialilor guvernamentali. Dovezile sugerează totuși, că nici etica civice-minded, nici de lege, nici o lege nu se apropie sa sfârșeasca corupția capitalista ". Instanțele guvernamentale nenumărate, comisioane, etc., abia au uns complicități oficiale prin corupție. Economia Mainstream continuă în mare parte în analizele sale si prescriptii de politică în cazul în care corupția larg răspândită nu ar exista. Mass-media are tendința de a vindeca corupția capitalista (cel puțin în țările lor de origine), în calitatea eforturilor excepționale și de guvern pentru a o opri ca fiind gravă. Acestea, de asemenea, sunt alte exemple prin care "limbajul adecvat", cu care societățile capitaliste moderne mascheaza corupția sistemica.
Pentru a reduce corupția din nivelurile actuale ridicate necesită ceva mai mult decât, și diferit de, legile suplimentare, comisioane, invocările de moralitate, reglementări și așa mai departe. Este nevoie de o schimbare economică de bază, structurală. Reformele anterioare realizate cu atât de puțin succes, deoarece au ignorat ideea sau posibilitatea unei astfel de schimbari. Au mentinut structura de stimulente de la baza capitalismului, neatinsa, și puterea capitaliștilor de a utiliza profiturile întreprinderii în scopuri corupte. Capitaliștii au continuat cu toate beneficiile și câștigurile pe care oficialii corupți le poate genera (plus riscurile și costurile din faptul că nu-i corupe). Capitaliștii au continuat, de asemenea, să adune profituri tot mai mari și, astfel fondurile cu care-i corupe.
O modalitate de a reduce corupția structurală ar fi de a democratiza întreprinderile, să reorganizeze astfel încât lucrătorii directe colectiv întreprinderilor. O astfel de democratizare economic ar face toate aspectele relației dintre întreprindere și de guvern transparent pentru toți angajații întreprinderii și, astfel, la un public mai larg. Ascunderea și deghizându corupție ar fi mult mai dificil. Respectarea reglementărilor și legilor care interzic corupția funcționarilor ar găsi probabil cel puțin o parte sprijin între factorii de decizie întreprinderilor democratizate. Aceste întreprinderi ar avea nevoie de discuții deschise și majoritate de luare a deciziilor. Minoritățile ar putea dobândi mai ușor cunoștințele necesare pentru a critica și influența deciziile și, astfel, pentru a preveni sau a reduce utilizarea veniturilor nete întreprinderilor de oficiali guvernamentali corupți.
Terminarea organizarea capitalistă a întreprinderilor lasă încă problema de stimulente pentru lucrătorii - chiar și în întreprinderile care desfășoară regizat lucrătorilor - să încerce să oficiali guvernamentali corupți. Etapa adecvat pentru a rezolva această problemă ar implica efectuarea întreprinderile democratizate și o politică cu adevărat democratizate (de guvernare pe bază de reședință, la toate nivelurile) interdependente. Deciziile guvernamentale ar trebui să fie ratificat de către întreprinderile democratizate afectate de aceste decizii guvernamentale. De asemenea, deciziile de întreprinderi democratizate ar trebui să fie ratificat de către instituțiile guvernamentale democratizate afectate.
Apoi, orice efort de unul sau un grup de întreprinderi care desfășoară o activitate direcționată lucrătorilor să obțină decizii corupte din funcționari ar activa alte companii lucrătorilor autonomi - rănit sau dezavantajate de aceste decizii - de a se opune. Și obiecțiile lor ar trebui dinți eficiente având în vedere relația de impartire a puterii între întreprinderi și guvern. Aceasta este o modalitate de a întrerupe iraționalitatea social al corupției - prin care unul sau un grup de întreprinderi câștigă un avantaj corupt în detrimentul altora, care sunt astfel provocat să facă la fel, generând astfel corupției sistemice.Rezultatul final este - așa cum istoria capitalismului arată - o economie care servește cel mai bine cei care pot fi cel mai eficient corupt și corupt.
Într-adevăr, legislaturi ar fi reconstruite ca bi-cameral - dar într-un nou sens. O cameră ar fi pe bază de întreprindere, în timp ce celălalt ar fi pe bază de reședință. Cheie verificările și soldurile de un astfel de sistem ar putea fi în mod rezonabil pentru a reduce corupția politică în raport cu ceva până acum încercat. O astfel de schimbare structurală ar putea depasi bine lunga lista de reforme anticorupție, care au fost atât de des paravane pentru a evita schimbările economice de bază necesare.
ARTICOLUL ORIGINAL IN ENGLEZA
Curing Corrupt Capitalism - February 4, 2014 - by Richard Wolff
Corruption is endemic to the capitalist system. Is a system change warranted?
Nearly daily, mass media report political corruption across the world. Government bureaucrats, from local to national to international, are exposed for having abused their offices for personal gain. That gain is usually financial, but can involve career advancement. Much of that corruption is driven and financed by capitalist enterprises. In that kind of corruption, officials enable tax avoidance, provide subsidies, make purchases and sometimes sales and decide many other “public” matters (e.g. locating roads, zoning cities, constructing state facilities, repressing strikes, investigating corruption, negotiating international agreements, etc.).
Official decisions are corrupt when they aim (in exchange for personal gain) exclusively or chiefly to benefit individual firms or groups of enterprises rather than any broad social or public purpose. Corruption can be illegal (when prohibitive laws apply) or legal if such laws were repealed or never passed. Political corruption, when not hidden or secret, occurs under a protective cover (or disguise) as if done for public purposes or benefits.
What chiefly drives this sort of political corruption today is capitalism’s structure. For many capitalist enterprises, competitive and other pressures exist to increase profits, growth rates and/or market share. Their boards and top managers seek to find cheaper produced inputs and cheaper labor power, to extract more output from their workers, to sell their outputs at the highest possible prices and to find more profitable technologies. The structure provides them with every incentive of financial gain and/or career security and advancement to behave in those ways. Thus, boards and top managers seek the maximum obtainable assistance of government officials in all these areas and also try to pay the least possible portion of their net revenues as taxes. Boards of directors tap their corporations’ profits to corrupt mostly the top echelons of the government bureaucracy, those needed to make advantageous official decisions.
Individual capitalists act to corrupt government officials to serve their enterprise’s needs. Grouped into associations, they do likewise for their industries. When organized as a whole (in “chambers of commerce” or “manufacturers alliances,” etc.), they corrupt to secure their class interests. When such corruption is not secret, capitalists articulate their demands to corrupted officials as “good for the economy or society as a whole.” Such phrases constitute the “appropriate language” that enables officials publicly to disguise and hopefully to legitimate their corrupt acts.
Strict moral codes, regulations and laws have been imposed to prevent individual or grouped capitalists from corrupting government officials. Evidence suggests, however, that neither civic-minded ethics, nor regulations nor laws have come close to ending capitalists’ corruption. Countless government courts, commissions, etc., have hardly ended official complicities in that corruption. Mainstream economics mostly proceeds in its analyses and policy prescriptions as if rampant corruption did not exist. Mass media tend to treat capitalist corruption (at least in their home countries) as exceptional and government efforts to stop it as serious. These, too, are further examples of that “appropriate language” with which modern capitalist societies mask systemic corruption.
To reduce corruption from its current high levels requires something more than, and different from, additional laws, commissions, invocations of morality, regulations and so on. It requires basic, structural economic change. Earlier reforms achieved so little success because they ignored the very idea or possibility of such change. They left untouched capitalism’s basic incentive structure and capitalists’ power to use enterprise profits for corrupt purposes. Capitalists have continued to face all the benefits and gains that corrupted officials can yield (plus the risks and costs of failing to corrupt them). Capitalists have likewise continued to amass ever-larger profits and thus the funds with which to corrupt.
One structural way to reduce corruption would be to democratize enterprises, to reorganize them such that the workers collectively direct the enterprises. Such an economic democratization would render all aspects of the relationship between enterprise and government transparent to all enterprise employees and thereby to a larger public. Hiding and disguising corruption would be much more difficult. Compliance with regulations and laws prohibiting the corruption of officials would likely find at least some support among democratized enterprises’ decision makers. Those enterprises would require open discussion and majority decision-making. Minorities could more easily acquire the knowledge needed to criticize and influence decisions and thus to prevent or reduce using enterprises’ net revenues to corrupt government officials.
Ending the capitalist organization of enterprises still leaves the problem of incentives for workers — even in workers’ self-directed enterprises — to seek to corrupt government officials. The appropriate step to solve that problem would involve making the democratized enterprises and a genuinely democratized politics (of residence-based government at all levels) interdependent. Governmental decisions would need to be ratified by the democratized enterprises affected by those government decisions. Likewise, democratized enterprise decisions would need to be ratified by the affected democratized governmental institutions.
Then any effort by one or a group of workers’ self-directed enterprises to obtain corrupt decisions from officials would activate other workers self-directed enterprises — hurt or disadvantaged by those decisions — to object. And their objections would have effective teeth given the power-sharing relationship between enterprises and government. This is a way to interrupt the social irrationality of corruption — whereby one or a group of enterprises gains a corrupt advantage at the expense of others, who are thereby provoked to do likewise, thereby generating systemic corruption. The end-result is — as capitalism’s history shows — an economy that best serves those who can most effectively corrupt and be corrupted.
In effect, legislatures would be reconstructed as bi-cameral — but in a new sense. One chamber would be enterprise-based, while the other would be residence-based. The key checks and balances of such a system could reasonably be expected to reduce political corruption relative to anything so far attempted. Such a structural change could well outperform the long list of anti-corruption reforms that were so often smokescreens to avoid the basic economic changes needed.
SURSA : BILLMOYERS
Aproape zilnic, mass-media raportează corupția politică în întreaga lume. Birocrați guvernamentali, de la nivel local până la nivel național la internațional, sunt expuse pentru ca au abuzat de birourile lor pentru câștig personal. Aceasta este, de obicei câștig financiar, dar poate implica avansarea în carieră. O mare parte din care corupția este condus și finanțat de întreprinderi capitaliste. În acest tip de corupție, permite oficialilor sa faca evaziune fiscală, acorda subvenții, face cumpărături și, uneori, de vânzări și să decidă multe alte aspecte "publice" (de exemplu, localizarea drumuri, zonare orașe, construirea facilități de stat, reprimarea greve, investigarea cazurilor de corupție, negocierea acordurilor internaționale, etc .).
Deciziile oficiale sunt corupte atunci când urmăresc (în schimbul câștig personal) exclusiv sau în principal pentru a beneficia firmele individuale sau grupurilor de întreprinderi, mai degrabă decât orice scop social sau public larg. Corupția poate fi ilegal (când se aplică legile prohibitive), sau juridice în cazul în care astfel de legi au fost abrogate sau nu a trecut. Corupția politică, atunci când nu este ascuns sau secret, are loc sub un capac de protecție (sau deghizare), ca și în cazul în care efectuate pentru scopuri publice sau beneficii.
Ce unități a ales acest tip de corupție politică de astăzi cum este structura capitalismului. Pentru multe întreprinderi capitaliste, exista presiuni concurențiale și de altă natură pentru a crește profiturile, ratele de creștere și / sau cota de piață. Panouri și manageri de top încearcă să găsească intrări mai ieftine produse și puterea de muncă ieftină, pentru a extrage mai mult de ieșire de la lucrătorii lor, să-și vândă producția acestora la cele mai înalte prețuri posibile și pentru a găsi tehnologii mai profitabile. Structura le oferă fiecare stimulent de câștig financiar și / sau securitate carieră și avansarea să se comporte în aceste moduri. Astfel, panouri și manageri de top solicite asistență maximă care se poate obține de oficiali guvernamentali în toate aceste domenii și, de asemenea, să încerce să plătiți cel puțin porțiunea posibil din veniturile nete ale acestora ar fi impozitele. Consiliile de administrație apăsați profiturile corporațiilor lor pentru cea mai mare parte corupte eșaloanele superioare ale birocrației guvernamentale, cele necesare pentru a lua decizii oficiale avantajoase.
Capitaliști individuali acționează prin oficiali guvernamentali corupți pentru a servi nevoile întreprinderii lor. Grupate în asociații, ei fac la fel pentru industriile lor. Când sunt organizati ca un întreg (în "camerele de comerț" sau "alianțe de producatori," etc.), ei corup pentru a-si asigura interesele lor de clasă. Când o astfel de corupție nu este un secret, capitaliștii articuleaza cererile lor prin funcționari corupți ca "bun pentru economie sau societate în ansamblu." Aceste fraze constituie "limba corespunzătoare", care permite funcționarilor publici sa ascunde și, sperăm, să legitimeze actele lor de corupție.
Au fost impuse coduri morale stricte, reglementări și legi pentru a preveni capitaliști individual sau grupari prin coruperea oficialilor guvernamentali. Dovezile sugerează totuși, că nici etica civice-minded, nici de lege, nici o lege nu se apropie sa sfârșeasca corupția capitalista ". Instanțele guvernamentale nenumărate, comisioane, etc., abia au uns complicități oficiale prin corupție. Economia Mainstream continuă în mare parte în analizele sale si prescriptii de politică în cazul în care corupția larg răspândită nu ar exista. Mass-media are tendința de a vindeca corupția capitalista (cel puțin în țările lor de origine), în calitatea eforturilor excepționale și de guvern pentru a o opri ca fiind gravă. Acestea, de asemenea, sunt alte exemple prin care "limbajul adecvat", cu care societățile capitaliste moderne mascheaza corupția sistemica.
Pentru a reduce corupția din nivelurile actuale ridicate necesită ceva mai mult decât, și diferit de, legile suplimentare, comisioane, invocările de moralitate, reglementări și așa mai departe. Este nevoie de o schimbare economică de bază, structurală. Reformele anterioare realizate cu atât de puțin succes, deoarece au ignorat ideea sau posibilitatea unei astfel de schimbari. Au mentinut structura de stimulente de la baza capitalismului, neatinsa, și puterea capitaliștilor de a utiliza profiturile întreprinderii în scopuri corupte. Capitaliștii au continuat cu toate beneficiile și câștigurile pe care oficialii corupți le poate genera (plus riscurile și costurile din faptul că nu-i corupe). Capitaliștii au continuat, de asemenea, să adune profituri tot mai mari și, astfel fondurile cu care-i corupe.
O modalitate de a reduce corupția structurală ar fi de a democratiza întreprinderile, să reorganizeze astfel încât lucrătorii directe colectiv întreprinderilor. O astfel de democratizare economic ar face toate aspectele relației dintre întreprindere și de guvern transparent pentru toți angajații întreprinderii și, astfel, la un public mai larg. Ascunderea și deghizându corupție ar fi mult mai dificil. Respectarea reglementărilor și legilor care interzic corupția funcționarilor ar găsi probabil cel puțin o parte sprijin între factorii de decizie întreprinderilor democratizate. Aceste întreprinderi ar avea nevoie de discuții deschise și majoritate de luare a deciziilor. Minoritățile ar putea dobândi mai ușor cunoștințele necesare pentru a critica și influența deciziile și, astfel, pentru a preveni sau a reduce utilizarea veniturilor nete întreprinderilor de oficiali guvernamentali corupți.
Terminarea organizarea capitalistă a întreprinderilor lasă încă problema de stimulente pentru lucrătorii - chiar și în întreprinderile care desfășoară regizat lucrătorilor - să încerce să oficiali guvernamentali corupți. Etapa adecvat pentru a rezolva această problemă ar implica efectuarea întreprinderile democratizate și o politică cu adevărat democratizate (de guvernare pe bază de reședință, la toate nivelurile) interdependente. Deciziile guvernamentale ar trebui să fie ratificat de către întreprinderile democratizate afectate de aceste decizii guvernamentale. De asemenea, deciziile de întreprinderi democratizate ar trebui să fie ratificat de către instituțiile guvernamentale democratizate afectate.
Apoi, orice efort de unul sau un grup de întreprinderi care desfășoară o activitate direcționată lucrătorilor să obțină decizii corupte din funcționari ar activa alte companii lucrătorilor autonomi - rănit sau dezavantajate de aceste decizii - de a se opune. Și obiecțiile lor ar trebui dinți eficiente având în vedere relația de impartire a puterii între întreprinderi și guvern. Aceasta este o modalitate de a întrerupe iraționalitatea social al corupției - prin care unul sau un grup de întreprinderi câștigă un avantaj corupt în detrimentul altora, care sunt astfel provocat să facă la fel, generând astfel corupției sistemice.Rezultatul final este - așa cum istoria capitalismului arată - o economie care servește cel mai bine cei care pot fi cel mai eficient corupt și corupt.
Într-adevăr, legislaturi ar fi reconstruite ca bi-cameral - dar într-un nou sens. O cameră ar fi pe bază de întreprindere, în timp ce celălalt ar fi pe bază de reședință. Cheie verificările și soldurile de un astfel de sistem ar putea fi în mod rezonabil pentru a reduce corupția politică în raport cu ceva până acum încercat. O astfel de schimbare structurală ar putea depasi bine lunga lista de reforme anticorupție, care au fost atât de des paravane pentru a evita schimbările economice de bază necesare.
ARTICOLUL ORIGINAL IN ENGLEZA
Curing Corrupt Capitalism - February 4, 2014 - by Richard Wolff
Corruption is endemic to the capitalist system. Is a system change warranted?
Nearly daily, mass media report political corruption across the world. Government bureaucrats, from local to national to international, are exposed for having abused their offices for personal gain. That gain is usually financial, but can involve career advancement. Much of that corruption is driven and financed by capitalist enterprises. In that kind of corruption, officials enable tax avoidance, provide subsidies, make purchases and sometimes sales and decide many other “public” matters (e.g. locating roads, zoning cities, constructing state facilities, repressing strikes, investigating corruption, negotiating international agreements, etc.).
Official decisions are corrupt when they aim (in exchange for personal gain) exclusively or chiefly to benefit individual firms or groups of enterprises rather than any broad social or public purpose. Corruption can be illegal (when prohibitive laws apply) or legal if such laws were repealed or never passed. Political corruption, when not hidden or secret, occurs under a protective cover (or disguise) as if done for public purposes or benefits.
What chiefly drives this sort of political corruption today is capitalism’s structure. For many capitalist enterprises, competitive and other pressures exist to increase profits, growth rates and/or market share. Their boards and top managers seek to find cheaper produced inputs and cheaper labor power, to extract more output from their workers, to sell their outputs at the highest possible prices and to find more profitable technologies. The structure provides them with every incentive of financial gain and/or career security and advancement to behave in those ways. Thus, boards and top managers seek the maximum obtainable assistance of government officials in all these areas and also try to pay the least possible portion of their net revenues as taxes. Boards of directors tap their corporations’ profits to corrupt mostly the top echelons of the government bureaucracy, those needed to make advantageous official decisions.
Individual capitalists act to corrupt government officials to serve their enterprise’s needs. Grouped into associations, they do likewise for their industries. When organized as a whole (in “chambers of commerce” or “manufacturers alliances,” etc.), they corrupt to secure their class interests. When such corruption is not secret, capitalists articulate their demands to corrupted officials as “good for the economy or society as a whole.” Such phrases constitute the “appropriate language” that enables officials publicly to disguise and hopefully to legitimate their corrupt acts.
Strict moral codes, regulations and laws have been imposed to prevent individual or grouped capitalists from corrupting government officials. Evidence suggests, however, that neither civic-minded ethics, nor regulations nor laws have come close to ending capitalists’ corruption. Countless government courts, commissions, etc., have hardly ended official complicities in that corruption. Mainstream economics mostly proceeds in its analyses and policy prescriptions as if rampant corruption did not exist. Mass media tend to treat capitalist corruption (at least in their home countries) as exceptional and government efforts to stop it as serious. These, too, are further examples of that “appropriate language” with which modern capitalist societies mask systemic corruption.
To reduce corruption from its current high levels requires something more than, and different from, additional laws, commissions, invocations of morality, regulations and so on. It requires basic, structural economic change. Earlier reforms achieved so little success because they ignored the very idea or possibility of such change. They left untouched capitalism’s basic incentive structure and capitalists’ power to use enterprise profits for corrupt purposes. Capitalists have continued to face all the benefits and gains that corrupted officials can yield (plus the risks and costs of failing to corrupt them). Capitalists have likewise continued to amass ever-larger profits and thus the funds with which to corrupt.
One structural way to reduce corruption would be to democratize enterprises, to reorganize them such that the workers collectively direct the enterprises. Such an economic democratization would render all aspects of the relationship between enterprise and government transparent to all enterprise employees and thereby to a larger public. Hiding and disguising corruption would be much more difficult. Compliance with regulations and laws prohibiting the corruption of officials would likely find at least some support among democratized enterprises’ decision makers. Those enterprises would require open discussion and majority decision-making. Minorities could more easily acquire the knowledge needed to criticize and influence decisions and thus to prevent or reduce using enterprises’ net revenues to corrupt government officials.
Ending the capitalist organization of enterprises still leaves the problem of incentives for workers — even in workers’ self-directed enterprises — to seek to corrupt government officials. The appropriate step to solve that problem would involve making the democratized enterprises and a genuinely democratized politics (of residence-based government at all levels) interdependent. Governmental decisions would need to be ratified by the democratized enterprises affected by those government decisions. Likewise, democratized enterprise decisions would need to be ratified by the affected democratized governmental institutions.
Then any effort by one or a group of workers’ self-directed enterprises to obtain corrupt decisions from officials would activate other workers self-directed enterprises — hurt or disadvantaged by those decisions — to object. And their objections would have effective teeth given the power-sharing relationship between enterprises and government. This is a way to interrupt the social irrationality of corruption — whereby one or a group of enterprises gains a corrupt advantage at the expense of others, who are thereby provoked to do likewise, thereby generating systemic corruption. The end-result is — as capitalism’s history shows — an economy that best serves those who can most effectively corrupt and be corrupted.
In effect, legislatures would be reconstructed as bi-cameral — but in a new sense. One chamber would be enterprise-based, while the other would be residence-based. The key checks and balances of such a system could reasonably be expected to reduce political corruption relative to anything so far attempted. Such a structural change could well outperform the long list of anti-corruption reforms that were so often smokescreens to avoid the basic economic changes needed.
SURSA : BILLMOYERS