Economie colaborativă
Economia colaborativă este un sistem socio-economic clădit pe conceptul folosirii în comun a resurselor fizice și umane.
Ea cuprinde
- creerea,
- producerea,
- distribuția,
- comerțul și
- consumul de bunuri și servicii
de către persoane și organizații, în mod comun.
În limbile de origine anglo-saxonă „economia colaborativă” este adesea numită și
- economia în comun (sharing economy),
- economie de la persoană la persoană („peer-to-peer” ori P2P),
- economie integrată (mesh economy) sau
- consum colaborativ.
Aceste sisteme există într-o multitudine de forme și folosesc frecvent puterea calculatoarelor pentru a permite accesul la informație persoanelor, companiilor, organizațiilor neguvernamentale si guvernelor, acces la informație care permite distribuirea, împarțirea și refolosirea excesului de bunuri și servicii.
Un punct de vedere prevalent este că dacă informația despre bunuri este disponibilă pe scară largă atunci valoarea acelor bunuri poate să crească atât pentru companii cât și pentru persoane și comunitați.
Consumul colaborativ, ca fenomen, este o categorie de înțelegeri cu caracter economic în care participanții au acces în comun la bunuri și servicii. Acesta diferă de sistemul actual unde fiecare participant este singurul proprietar al bunului sau serviciului consumat. Adeseori acest model este posibil folosind tehnologia și comunitațile P2P.
Modelul de economie colaborativă este folosit în piețe online cu caracter general precum eBay, Craigslist, Taskrabbit sau Krrb, sau în piețe online specializate cum ar fi:
- cazare direct la persoană particulară (Airbnb),
- împrumut de bani (Lendingclub),
- transport cu mașina particulară în zona urbană (Uber sau Zipcar),
- schimb valutar (www.Midpoint.com) etc.
Modelul economic al economiei integrante se bazează pe folosirea în comun sau întegrarea calificării și a experienței participanților cât și a bunurilor și serviciilor. Acest model este ajutat de tehnologie care face mai eficientă legătura între
- oameni,
- bunuri și servicii,
- și având ca rezultat formarea de comunități, organizații și modele de activitate noi, atât private cât și publice.
Tehnologii precum cea
- mobilă,
- internetul,
- rețele de comunicații,
- media socială,
- imprimante 3D,
- senzori permit persoanelor și organizațiilor să folosească în comun resursele existente în loc să aștepte pentru sectorul privat sau guvern ca să ofere bunurile și serviciile dorite. Aceste modele de tipul persoană-persoană crează oportunități noi pentru persoane, comunități, guverne și corporații să aibă tranzacții și să colaboreze.
Termenul de „The Mesh economy” a fost introdus de Lisa Gansky în „The Mesh: Why the Future of Business is Sharing”
* Obiectiv
Economia în comun se manifestă prin diferite forme precum
- profit,
- non-profit,
- troc,
- cooperație.
Economia în comun oferă acces mai larg la
- produse,
- servicii,
- talent și
experiență în comparație cu ce se poate când fiecare este posesor unic.
Această modalitate de a folosi în comun este numită neproprietate („disownership” în engleză).
Corporațiile, guvernele și persoanele participă cu toții ca
- cumpărători,
- vînzători,
- creditori sau
- chiriași în această multitudine de forme de organizare aflate în continuă evoluție.
Ofertele de folosit în comun se bazează pe un set de valori care include
- încredere,
- transparență,
- contact uman,
- autenticitate,
- ajutor reciproc.
Economia integrată include firme și organizații din sectorul public sau privat care activează în diferite părți ale ei:
- persoană la persoană,
- economie colaborativă sau în comun,
- economie circulară.
Trecerea de la a considera capacitatea nefolosită ca deșeu, la cea de a vedea-o ca o oportunitate de a creea valoare printr-o folosire mai eficientă este factorul comun între toate organizațiile participante în economia colaborativă.
Această schimbare se evidențiază în două forme principale:
1. una este reprezentată de noile modele de refolosire a excesului de capacitate a infrastructurii, a activelor, a talentelor și a experiențelor prin rețele, comunități și platforme bazate pe tehnologiile de comunicare noi.
2. A doua formă urmărește să redefinească deșeul care este aruncat la gunoi ca o oportunitate de a refolosi și redistribui, ceea ce este scopul și mîndria economiei circulare. Aceste două abordări ale valorii nefolosite, au ca efect în modelele economiei colaborative un angajament de a proiecta, dezvolta și distribui produse, servicii și informații care suportă folosirea resurselor în mod sustenabil și suportă formarea de comunitați viabile și solide.
* Categorii de consum colaborativ
- Piețe de redistribuire
Un sistem de consum colaborativ se bazează pe trecerea bunurilor uzate (sau cumpărate și nefolosite) de la proprietarul care nu le mai dorește către cineva care le dorește. Aceasta este o alternativă la metoda „reduce, refolosește, reciclează, repară” de tratare a deșeurilor. În anumite piețe bunurile pot fi gratis, precum pe Freecycle sau Kashless. În alte piețe bunurile sunt oferite la schimb sau văndute, precum pe eBay, craigslist sau uSell. Deasemenea este în creștere numărul de piețe specializate pentru haine de designer (Copious, Vestiaire Collective, BuyMyWardrobe și Grand Circle).
* Mod de viață colaborativ
Acest sistem se bazează pe asocierea persoanelor cu nevoi sau interese asemănătoare ca să folosească în comun, sau să schimbe între ei, active nepalpabile precum timp, spațiu, competențe sau bani.
Forme existente
Diferitele modalități de operare în cadrul economiei colaborative izvorăsc din cele mai vechi instincte umane:
- de cooperare,
- de a împărți,
- de generozitate,
- dorințe individuale și
- flexibilitate.
Aceste modalități includ
- trocul,
- datul cu împrumut de bani sau bunuri,
- schimbul în natură,
- închiriatul,
- dat de cadouri, sau
- donații precum și
- forme de proprietate în comun cum ar fi cooperativele cooperativă.
Multe din cele mai populare modele sunt bazate pe ceea ce se numește „piață bilaterală” care este o piață unde o platformă online este construită și întreținută de cineva (companie, organizație, guvern) cu scopul de a facilita activități economice colaborative. Majoritatea platformelor sunt construite folosind tehnologia informației. Cele mai des întâlnite forme includ:
- Piețe P2P
În acest model persoanele au tranzacții directe cu alte persoane țn cadrul unei piețe bilaterale bazată pe o platformă online. Ele nu sunt sisteme P2P pure în sensul că există o piață centrală online care facilitează tranzacțiile. Exemple ar fi: Airbnb, JustShareIt, Taskrabbit, Uber.
- Piețe de educație
Aceste platforme permit participanților să se învețe unii pe alții și să câștige bani în același timp. Acest model nou este diametral opus modelului vechi educativ unde un învățător/profesor cu certificare este singurul autorizat să învețe pe alții. În modelul nou oricine poate fi un „mini expert” într-o anumită arie și să-și împartă cunoștințele cu alții. Astfel se inundă piața cu educatori capabili și se reduce costul educației pentru toți. Exemple includ: Italki, StudySoup sau Udemy.
* Platforme crowdfunding
- Articol principal: Crowdfunding.
Aceste modele folosesc deasemenea o piață bilaterală care permit persoanelor să ofere finanțare întreprinzătorilor, artiștilor, civic programelor și proiectelor sociale.
Exemple sunt: KickStarter și IndieGoGo.
- Piețe de inovație
Aceste piețe permit atât persoanelor simple cât și specialiștilor să folosească în comun capitalul lor intelectual ca să rezolve probleme. Exemple sunt: architectureforhumanity și innocentive.
- Platformă administrație de stat – mediu de afaceri
Activitatea administrațieie de stat la toate nivelele de a permite accesul la date în formă electronică incurajează semnificativ inovații in legătura cu schimbul de date.
- Platformă administrație de stat – cetățeni
Creșterea cererilor de către cetațeni pentru o guvernare transparentă și colaboratoare crează modele și forme noi de colaboare democratică. Căteva exemple ar fi inițiativa președenției americane „Open Government” sau cea a primăriei orașului Oakland, California „Open Budget Project”.
* Organizații care promovează economia colaborativă
În ultimii ani au apărut un număr de organizatii care încearcă să promoveze economia colaborativă și să conecteze participanții pentru a facilita tranzacțiile. Câteva exemple mai importante:
- The People Who Share: Înființată de Benita Matofska în ianuarie 2011, în Marea Britanie, este o organizație nonprofit a cărei misiune este să popularizeze și să extindă economia colaborativă. Ei duc o campanie mondială în acest sens. În 2013 campania a mobilizat 70 de milioane de oameni in 192 de țări. In 2014 „Ziua mondială a colaborarii” (Global Sharing Day) a fost sărbătorită pe 1 iunie.
- OuiShare: O organizație nonprofit franceză care intenționează să adune într-o o rețea mondială cât mai mulți participanți în economia colaborativă. Au început în Franța în 2012 și sau extins în Europa, America de Sud și în orientul apropriat.
- Shareable: Un centru nonprofit de știri și informații pentru economia colaborativă care publică și principala publicație online la nivel mondial despre economia colaborativă.
- CollaborativeConsumption.com: Website create de Rachel Botsman după publicarea cărții ei 'What's Mine is Yours' (2010). Portalul este o resursă online pentru consumul colaborativ în întreaga lume și un punct de legătură pentru membrii acestei comunitați. Ei „oferă știri, aricole, evenimente, locuri de muncă, studii și resurse preluate din canale de știri majore și din bloguri ale diferitor industrii, precum crează și aricole originale".
- The Mesh: Care are o listă la nivel mondială cu toate afacerile participante in economia colaborativăși a organizat Mesh2013, o întălnire la nivel mondial pentru „instigatorii” economiei colaborative.
- Echo (Economia orelor): O organizație non-profit din Marea Britanie care oferă infrastructură (și militează la nivel național) pentru proiectele locale bazate pe „banca orelor” („time-banking” în engleză; „ora de muncă” e folosită ca monedă de schimb). Echo creează, adunănd oferte și cereri de servicii și bunuri, atăt sisteme pentru proiecte locale pentru banca orelor ca să se poată integra într-o rețea națională, căt și un model comercial pentru tranzacții între firme ca să creeze durabilitate pe term lung pentru bancile bazate pe ore. Echo inițiază firmele, organizațiile non-profit și corporațiile în folosirea orelor ca monedă de schimb ca un mod legitim de a purta afaceri, cu dorința de a face să dispară distincția între personal și profesional și astfel să se formeze o piață atotcuprinzătoare fără bani.
- ProveTrust: O platformă online care măsoară nivelul de încredere și reputația persoanelor bazat pe calificativul primit de la alți participanțti cu care au avut anterior tranzacții. Platforma facilitează astfel interacțiunea între participanții în economia colaborativă.
- Shared Economy CPA: O companie americană de contabilitate care ajuta participanții în economia colaborativă să identifice modalitați legale de a-și reduce obligațiile fiscale.
* Avantaje ale economiei colaborative
Prin folosirea mai eficientă a resurselor disponibile (reciclare, refolosire) economia colaborativă este o cale de reducere a poluarii și a cheltuielilor.
* Critică și controverse
Website-ul de știri „Salon.com” și revista americană „CounterPunch” au criticat partea „pentru profit” a economiei colaborative care „extrage” profitul prin scurt circuitarea anumitor costuri precum taxelor, asigurării și evitarea regulamentelor pe care afacerile înregistrate trebuie să le respecte.
Revista americană „New York Magazine” a scris că ceea ce determină oamenii să-și deschida ușa de la casă străinilor este nevoia de bani nu încrederea. Mulți din cei care participă în economia colaborativă au pierdut o sursă de venit ți au nevoie să o compenseze. SURSA: Wikipedia
Economia colaborativă este un sistem socio-economic clădit pe conceptul folosirii în comun a resurselor fizice și umane.
Ea cuprinde
- creerea,
- producerea,
- distribuția,
- comerțul și
- consumul de bunuri și servicii
de către persoane și organizații, în mod comun.
În limbile de origine anglo-saxonă „economia colaborativă” este adesea numită și
- economia în comun (sharing economy),
- economie de la persoană la persoană („peer-to-peer” ori P2P),
- economie integrată (mesh economy) sau
- consum colaborativ.
Aceste sisteme există într-o multitudine de forme și folosesc frecvent puterea calculatoarelor pentru a permite accesul la informație persoanelor, companiilor, organizațiilor neguvernamentale si guvernelor, acces la informație care permite distribuirea, împarțirea și refolosirea excesului de bunuri și servicii.
Un punct de vedere prevalent este că dacă informația despre bunuri este disponibilă pe scară largă atunci valoarea acelor bunuri poate să crească atât pentru companii cât și pentru persoane și comunitați.
Consumul colaborativ, ca fenomen, este o categorie de înțelegeri cu caracter economic în care participanții au acces în comun la bunuri și servicii. Acesta diferă de sistemul actual unde fiecare participant este singurul proprietar al bunului sau serviciului consumat. Adeseori acest model este posibil folosind tehnologia și comunitațile P2P.
Modelul de economie colaborativă este folosit în piețe online cu caracter general precum eBay, Craigslist, Taskrabbit sau Krrb, sau în piețe online specializate cum ar fi:
- cazare direct la persoană particulară (Airbnb),
- împrumut de bani (Lendingclub),
- transport cu mașina particulară în zona urbană (Uber sau Zipcar),
- schimb valutar (www.Midpoint.com) etc.
Modelul economic al economiei integrante se bazează pe folosirea în comun sau întegrarea calificării și a experienței participanților cât și a bunurilor și serviciilor. Acest model este ajutat de tehnologie care face mai eficientă legătura între
- oameni,
- bunuri și servicii,
- și având ca rezultat formarea de comunități, organizații și modele de activitate noi, atât private cât și publice.
Tehnologii precum cea
- mobilă,
- internetul,
- rețele de comunicații,
- media socială,
- imprimante 3D,
- senzori permit persoanelor și organizațiilor să folosească în comun resursele existente în loc să aștepte pentru sectorul privat sau guvern ca să ofere bunurile și serviciile dorite. Aceste modele de tipul persoană-persoană crează oportunități noi pentru persoane, comunități, guverne și corporații să aibă tranzacții și să colaboreze.
Termenul de „The Mesh economy” a fost introdus de Lisa Gansky în „The Mesh: Why the Future of Business is Sharing”
* Obiectiv
Economia în comun se manifestă prin diferite forme precum
- profit,
- non-profit,
- troc,
- cooperație.
Economia în comun oferă acces mai larg la
- produse,
- servicii,
- talent și
experiență în comparație cu ce se poate când fiecare este posesor unic.
Această modalitate de a folosi în comun este numită neproprietate („disownership” în engleză).
Corporațiile, guvernele și persoanele participă cu toții ca
- cumpărători,
- vînzători,
- creditori sau
- chiriași în această multitudine de forme de organizare aflate în continuă evoluție.
Ofertele de folosit în comun se bazează pe un set de valori care include
- încredere,
- transparență,
- contact uman,
- autenticitate,
- ajutor reciproc.
Economia integrată include firme și organizații din sectorul public sau privat care activează în diferite părți ale ei:
- persoană la persoană,
- economie colaborativă sau în comun,
- economie circulară.
Trecerea de la a considera capacitatea nefolosită ca deșeu, la cea de a vedea-o ca o oportunitate de a creea valoare printr-o folosire mai eficientă este factorul comun între toate organizațiile participante în economia colaborativă.
Această schimbare se evidențiază în două forme principale:
1. una este reprezentată de noile modele de refolosire a excesului de capacitate a infrastructurii, a activelor, a talentelor și a experiențelor prin rețele, comunități și platforme bazate pe tehnologiile de comunicare noi.
2. A doua formă urmărește să redefinească deșeul care este aruncat la gunoi ca o oportunitate de a refolosi și redistribui, ceea ce este scopul și mîndria economiei circulare. Aceste două abordări ale valorii nefolosite, au ca efect în modelele economiei colaborative un angajament de a proiecta, dezvolta și distribui produse, servicii și informații care suportă folosirea resurselor în mod sustenabil și suportă formarea de comunitați viabile și solide.
* Categorii de consum colaborativ
- Piețe de redistribuire
Un sistem de consum colaborativ se bazează pe trecerea bunurilor uzate (sau cumpărate și nefolosite) de la proprietarul care nu le mai dorește către cineva care le dorește. Aceasta este o alternativă la metoda „reduce, refolosește, reciclează, repară” de tratare a deșeurilor. În anumite piețe bunurile pot fi gratis, precum pe Freecycle sau Kashless. În alte piețe bunurile sunt oferite la schimb sau văndute, precum pe eBay, craigslist sau uSell. Deasemenea este în creștere numărul de piețe specializate pentru haine de designer (Copious, Vestiaire Collective, BuyMyWardrobe și Grand Circle).
* Mod de viață colaborativ
Acest sistem se bazează pe asocierea persoanelor cu nevoi sau interese asemănătoare ca să folosească în comun, sau să schimbe între ei, active nepalpabile precum timp, spațiu, competențe sau bani.
Forme existente
Diferitele modalități de operare în cadrul economiei colaborative izvorăsc din cele mai vechi instincte umane:
- de cooperare,
- de a împărți,
- de generozitate,
- dorințe individuale și
- flexibilitate.
Aceste modalități includ
- trocul,
- datul cu împrumut de bani sau bunuri,
- schimbul în natură,
- închiriatul,
- dat de cadouri, sau
- donații precum și
- forme de proprietate în comun cum ar fi cooperativele cooperativă.
Multe din cele mai populare modele sunt bazate pe ceea ce se numește „piață bilaterală” care este o piață unde o platformă online este construită și întreținută de cineva (companie, organizație, guvern) cu scopul de a facilita activități economice colaborative. Majoritatea platformelor sunt construite folosind tehnologia informației. Cele mai des întâlnite forme includ:
- Piețe P2P
În acest model persoanele au tranzacții directe cu alte persoane țn cadrul unei piețe bilaterale bazată pe o platformă online. Ele nu sunt sisteme P2P pure în sensul că există o piață centrală online care facilitează tranzacțiile. Exemple ar fi: Airbnb, JustShareIt, Taskrabbit, Uber.
- Piețe de educație
Aceste platforme permit participanților să se învețe unii pe alții și să câștige bani în același timp. Acest model nou este diametral opus modelului vechi educativ unde un învățător/profesor cu certificare este singurul autorizat să învețe pe alții. În modelul nou oricine poate fi un „mini expert” într-o anumită arie și să-și împartă cunoștințele cu alții. Astfel se inundă piața cu educatori capabili și se reduce costul educației pentru toți. Exemple includ: Italki, StudySoup sau Udemy.
* Platforme crowdfunding
- Articol principal: Crowdfunding.
Aceste modele folosesc deasemenea o piață bilaterală care permit persoanelor să ofere finanțare întreprinzătorilor, artiștilor, civic programelor și proiectelor sociale.
Exemple sunt: KickStarter și IndieGoGo.
- Piețe de inovație
Aceste piețe permit atât persoanelor simple cât și specialiștilor să folosească în comun capitalul lor intelectual ca să rezolve probleme. Exemple sunt: architectureforhumanity și innocentive.
- Platformă administrație de stat – mediu de afaceri
Activitatea administrațieie de stat la toate nivelele de a permite accesul la date în formă electronică incurajează semnificativ inovații in legătura cu schimbul de date.
- Platformă administrație de stat – cetățeni
Creșterea cererilor de către cetațeni pentru o guvernare transparentă și colaboratoare crează modele și forme noi de colaboare democratică. Căteva exemple ar fi inițiativa președenției americane „Open Government” sau cea a primăriei orașului Oakland, California „Open Budget Project”.
* Organizații care promovează economia colaborativă
În ultimii ani au apărut un număr de organizatii care încearcă să promoveze economia colaborativă și să conecteze participanții pentru a facilita tranzacțiile. Câteva exemple mai importante:
- The People Who Share: Înființată de Benita Matofska în ianuarie 2011, în Marea Britanie, este o organizație nonprofit a cărei misiune este să popularizeze și să extindă economia colaborativă. Ei duc o campanie mondială în acest sens. În 2013 campania a mobilizat 70 de milioane de oameni in 192 de țări. In 2014 „Ziua mondială a colaborarii” (Global Sharing Day) a fost sărbătorită pe 1 iunie.
- OuiShare: O organizație nonprofit franceză care intenționează să adune într-o o rețea mondială cât mai mulți participanți în economia colaborativă. Au început în Franța în 2012 și sau extins în Europa, America de Sud și în orientul apropriat.
- Shareable: Un centru nonprofit de știri și informații pentru economia colaborativă care publică și principala publicație online la nivel mondial despre economia colaborativă.
- CollaborativeConsumption.com: Website create de Rachel Botsman după publicarea cărții ei 'What's Mine is Yours' (2010). Portalul este o resursă online pentru consumul colaborativ în întreaga lume și un punct de legătură pentru membrii acestei comunitați. Ei „oferă știri, aricole, evenimente, locuri de muncă, studii și resurse preluate din canale de știri majore și din bloguri ale diferitor industrii, precum crează și aricole originale".
- The Mesh: Care are o listă la nivel mondială cu toate afacerile participante in economia colaborativăși a organizat Mesh2013, o întălnire la nivel mondial pentru „instigatorii” economiei colaborative.
- Echo (Economia orelor): O organizație non-profit din Marea Britanie care oferă infrastructură (și militează la nivel național) pentru proiectele locale bazate pe „banca orelor” („time-banking” în engleză; „ora de muncă” e folosită ca monedă de schimb). Echo creează, adunănd oferte și cereri de servicii și bunuri, atăt sisteme pentru proiecte locale pentru banca orelor ca să se poată integra într-o rețea națională, căt și un model comercial pentru tranzacții între firme ca să creeze durabilitate pe term lung pentru bancile bazate pe ore. Echo inițiază firmele, organizațiile non-profit și corporațiile în folosirea orelor ca monedă de schimb ca un mod legitim de a purta afaceri, cu dorința de a face să dispară distincția între personal și profesional și astfel să se formeze o piață atotcuprinzătoare fără bani.
- ProveTrust: O platformă online care măsoară nivelul de încredere și reputația persoanelor bazat pe calificativul primit de la alți participanțti cu care au avut anterior tranzacții. Platforma facilitează astfel interacțiunea între participanții în economia colaborativă.
- Shared Economy CPA: O companie americană de contabilitate care ajuta participanții în economia colaborativă să identifice modalitați legale de a-și reduce obligațiile fiscale.
* Avantaje ale economiei colaborative
Prin folosirea mai eficientă a resurselor disponibile (reciclare, refolosire) economia colaborativă este o cale de reducere a poluarii și a cheltuielilor.
* Critică și controverse
Website-ul de știri „Salon.com” și revista americană „CounterPunch” au criticat partea „pentru profit” a economiei colaborative care „extrage” profitul prin scurt circuitarea anumitor costuri precum taxelor, asigurării și evitarea regulamentelor pe care afacerile înregistrate trebuie să le respecte.
Revista americană „New York Magazine” a scris că ceea ce determină oamenii să-și deschida ușa de la casă străinilor este nevoia de bani nu încrederea. Mulți din cei care participă în economia colaborativă au pierdut o sursă de venit ți au nevoie să o compenseze. SURSA: Wikipedia
Antreprenorii cer UE să nu supra-reglementeze economia colaborativă
Antreprenorii cer UE să nu supra-reglementeze economia colaborativă - de: Irina Breniuc 4 martie 2016
Un grup de antreprenori români şi polonezi au cerut ieri Comisiei Europene să nu limiteze dezvoltarea modelelor de business bazate pe punerea în comun de bunuri, servicii şi idei. Aceştia se tem că Uniunea va crea o legislaţie restrictivă, care poate distruge economia colaborativă, şi recomandă autorităţilor să lase sectorul să îşi creeze propriile reguli.
Economie Colaborativa
Concepte precum „car/bike-sharing”, „crowdfunding” sau „co-working space” au început să fie cunoscute şi în România, odată cu apariţia unor modele de business care se bazează pe folosirea în comun a unor bunuri sau servicii şi care contribuie, indirect, la reducerea consumului de resurse.
Încă din 2010, Asociaţia Green Revolution oferă românilor posibilitatea de a închiria biciclete, prin programul I’Velo. În 2013, modelul „ride-sharing”, pe atunci deja celebru în străinătate, a fost introdus la noi, prin comunitatea 4înmaşină. Anul trecut, au intrat pe piaţa românească şi BlaBla Car, şi Uber – ambele platforme prin care se încearcă o eficientizare a folosirii automobilelor.
Economia colaborativă nu se limitează însă doar la utilizarea în comun a unor mijloace personale de transport. Impact Hub, TechHub, ConnectHub şi ClujHub oferă spaţii de lucru comune freelancerilor şi antreprenorilor; NOD makerspace dă creativilor posibilitatea de a experimenta design-ul de produs într-o fostă fabrică reamenajată şi dotată cu echipamente performante; CouchSurfing permite utilizatorilor să îşi găsească o gazdă în oraşul în care urmează să călătorească, fără să plătească pentru cazare; Babele şi StartUp Transilvania pun la dispoziţia antreprenorilor aflaţi la început de drum platforme prin care îşi pot dezvolta afacerea, cu ajutorul unor mentori experimentaţi; iar TradeCamel a lansat în 2014 o platformă de schimb de obiecte şi servicii, unde tranzacţiile nu se fac pe bani, ci pe principiile trocului.
Cei mai mulţi dintre antreprenorii care au dezvoltat aceste modele de economie colaborativă s-au lovit, la un moment dat, de lipsa reglementărilor. Pe unii, această lipsă i-a încurcat, pe alţii – i-a ajutat. Însă, odată cu dezvoltarea sectorului, lucrurile s-ar putea schimba în viitorul apropiat.
Cum încearcă UE să rezolve problema
Comisia Europeană intenţionează să publice, în vara acestui an, o comunicare pe tema economiei colaborative. Comunicarea va sta la baza elaborării legislaţiei care va reglementa funcţionarea afacerilor din acest nou sector de activitate. De aceea, reprezentanţii Comisiei efectuează în această perioadă consultări, pentru a identifica problemele cu care se confruntă antreprenorii.
O astfel de consultare a avut loc ieri în Bucureşti. Au participat atât antreprenori români şi polonezi, cât şi reprezentanţi ai Comisiei şi ai mediului academic românesc. Întâlniri similare au fost deja organizate în Stockholm şi Berlin, iar antreprenorii din Barcelona urmează să fie consultaţi.
Dana Adriana Puia Morel, reprezentanta Directoratului General pentru Întreprinderi, Industrie şi IMM-uri al Comisiei Europene, a precizat că rolul comunicării şi al ghidului de aplicare a legislaţiei europene existente va fi acela de a preveni fragmentarea Pieţei Unice şi aplicarea incorecta a legislaţiei europene de către autorităţi, la nivel naţional.
Concluzia antreprenorilor? Nu vor o supra-reglementare
În urma discuţiilor cu reprezentanţii Comisiei, antreprenorii români şi polonezi au constatat că există câteva aspecte pe care autorităţile ar trebui să le clarifice. Unul dintre acestea este modul de colectare de taxe şi impozite de la furnizorii de servicii şi bunuri în regim colaborativ. Unii dintre ei oferă doar ocazional produse sau servicii, în timp ce alţii utilizează platformele ca principala lor sursă de venit. Prin urmare, ar trebui să existe o taxare diferenţiată. De asemenea, ar fi necesară, conform antreprenorilor, încheierea unor contracte între furnizori şi consumatori.
Un alt aspect problematic este, se pare, asigurarea securităţii utilizatorilor de modele de afaceri colaborative. În acest moment, majoritatea furnizorilor nu îşi asumă răspunderea pentru eventualele situaţii neplăcute generate în urma utilizării produselor sau serviciilor puse în comun. De exemplu, un pasager care utilizează serviciile BlaBla Car nu este asigurat în caz de accident, întrucât asigurarea obligatorie a şoferului acoperă doar costurile de reparaţie a maşinii. De aceea, antreprenorii cred că Uniunea Europeană ar trebui să ofere recomandări şi să stabilească reguli în această privinţă.
Concluzia dezbaterilor a fost aceea că, deşi există nevoia unui cadru legislativ general, acesta nu poate fi aplicat tuturor modelelor de economie colaborativă. Jakub Sobczak, fondatorul unei platforme de crowdfunding din Polonia, a explicat situaţia:
Nu e posibil să introduci reglementări care să se aplice întregului sector al economiei colaborative, pentru că activităţile sunt extrem de diverse. Însă, platformele au deja propriile reguli şi ghiduri, prin care încearcă să prevină situaţiile neplăcute în loc să le trateze şi, astfel, câştigă încrederea utilizatorilor. Aşadar, recomandarea pentru autorităţi este aceea de a lua în seamă capacitatea de auto-reglementare şi de a se baza pe experienţa deja acumulată de antreprenori. GREEN REPORT
Un grup de antreprenori români şi polonezi au cerut ieri Comisiei Europene să nu limiteze dezvoltarea modelelor de business bazate pe punerea în comun de bunuri, servicii şi idei. Aceştia se tem că Uniunea va crea o legislaţie restrictivă, care poate distruge economia colaborativă, şi recomandă autorităţilor să lase sectorul să îşi creeze propriile reguli.
Economie Colaborativa
Concepte precum „car/bike-sharing”, „crowdfunding” sau „co-working space” au început să fie cunoscute şi în România, odată cu apariţia unor modele de business care se bazează pe folosirea în comun a unor bunuri sau servicii şi care contribuie, indirect, la reducerea consumului de resurse.
Încă din 2010, Asociaţia Green Revolution oferă românilor posibilitatea de a închiria biciclete, prin programul I’Velo. În 2013, modelul „ride-sharing”, pe atunci deja celebru în străinătate, a fost introdus la noi, prin comunitatea 4înmaşină. Anul trecut, au intrat pe piaţa românească şi BlaBla Car, şi Uber – ambele platforme prin care se încearcă o eficientizare a folosirii automobilelor.
Economia colaborativă nu se limitează însă doar la utilizarea în comun a unor mijloace personale de transport. Impact Hub, TechHub, ConnectHub şi ClujHub oferă spaţii de lucru comune freelancerilor şi antreprenorilor; NOD makerspace dă creativilor posibilitatea de a experimenta design-ul de produs într-o fostă fabrică reamenajată şi dotată cu echipamente performante; CouchSurfing permite utilizatorilor să îşi găsească o gazdă în oraşul în care urmează să călătorească, fără să plătească pentru cazare; Babele şi StartUp Transilvania pun la dispoziţia antreprenorilor aflaţi la început de drum platforme prin care îşi pot dezvolta afacerea, cu ajutorul unor mentori experimentaţi; iar TradeCamel a lansat în 2014 o platformă de schimb de obiecte şi servicii, unde tranzacţiile nu se fac pe bani, ci pe principiile trocului.
Cei mai mulţi dintre antreprenorii care au dezvoltat aceste modele de economie colaborativă s-au lovit, la un moment dat, de lipsa reglementărilor. Pe unii, această lipsă i-a încurcat, pe alţii – i-a ajutat. Însă, odată cu dezvoltarea sectorului, lucrurile s-ar putea schimba în viitorul apropiat.
Cum încearcă UE să rezolve problema
Comisia Europeană intenţionează să publice, în vara acestui an, o comunicare pe tema economiei colaborative. Comunicarea va sta la baza elaborării legislaţiei care va reglementa funcţionarea afacerilor din acest nou sector de activitate. De aceea, reprezentanţii Comisiei efectuează în această perioadă consultări, pentru a identifica problemele cu care se confruntă antreprenorii.
O astfel de consultare a avut loc ieri în Bucureşti. Au participat atât antreprenori români şi polonezi, cât şi reprezentanţi ai Comisiei şi ai mediului academic românesc. Întâlniri similare au fost deja organizate în Stockholm şi Berlin, iar antreprenorii din Barcelona urmează să fie consultaţi.
Dana Adriana Puia Morel, reprezentanta Directoratului General pentru Întreprinderi, Industrie şi IMM-uri al Comisiei Europene, a precizat că rolul comunicării şi al ghidului de aplicare a legislaţiei europene existente va fi acela de a preveni fragmentarea Pieţei Unice şi aplicarea incorecta a legislaţiei europene de către autorităţi, la nivel naţional.
Concluzia antreprenorilor? Nu vor o supra-reglementare
În urma discuţiilor cu reprezentanţii Comisiei, antreprenorii români şi polonezi au constatat că există câteva aspecte pe care autorităţile ar trebui să le clarifice. Unul dintre acestea este modul de colectare de taxe şi impozite de la furnizorii de servicii şi bunuri în regim colaborativ. Unii dintre ei oferă doar ocazional produse sau servicii, în timp ce alţii utilizează platformele ca principala lor sursă de venit. Prin urmare, ar trebui să existe o taxare diferenţiată. De asemenea, ar fi necesară, conform antreprenorilor, încheierea unor contracte între furnizori şi consumatori.
Un alt aspect problematic este, se pare, asigurarea securităţii utilizatorilor de modele de afaceri colaborative. În acest moment, majoritatea furnizorilor nu îşi asumă răspunderea pentru eventualele situaţii neplăcute generate în urma utilizării produselor sau serviciilor puse în comun. De exemplu, un pasager care utilizează serviciile BlaBla Car nu este asigurat în caz de accident, întrucât asigurarea obligatorie a şoferului acoperă doar costurile de reparaţie a maşinii. De aceea, antreprenorii cred că Uniunea Europeană ar trebui să ofere recomandări şi să stabilească reguli în această privinţă.
Concluzia dezbaterilor a fost aceea că, deşi există nevoia unui cadru legislativ general, acesta nu poate fi aplicat tuturor modelelor de economie colaborativă. Jakub Sobczak, fondatorul unei platforme de crowdfunding din Polonia, a explicat situaţia:
Nu e posibil să introduci reglementări care să se aplice întregului sector al economiei colaborative, pentru că activităţile sunt extrem de diverse. Însă, platformele au deja propriile reguli şi ghiduri, prin care încearcă să prevină situaţiile neplăcute în loc să le trateze şi, astfel, câştigă încrederea utilizatorilor. Aşadar, recomandarea pentru autorităţi este aceea de a lua în seamă capacitatea de auto-reglementare şi de a se baza pe experienţa deja acumulată de antreprenori. GREEN REPORT
Airbnb, Uber, Lyft : de l'économie collaborative au business du partage
Airbnb, Uber, Lyft : de l'économie collaborative au business du partage
Dormir chez l'habitant plutôt qu'à l'hôtel partager une voiture, emprunter à un particulier plutôt qu'à une banque : l'économie du partage se développe, au risque d'être récupérée.
Philippe Boulet-GercourtPhilippe Boulet-GercourtPublié le 16 août 2014
Ne parlez pas à Jamie Wong d'économie collaborative ni d'économie du partage ! Le discours idéaliste et pseudo-désintéressé que véhiculent les sites internet d'échange de services de particulier à particulier, comme Airbnb ou Uber, a le don de l'horripiler.
La "sharing economy" ? prévient-elle. Ce n'est pas du partage. Il serait temps de nous débarrasser de ce romantisme de pacotille."
Cette brune énergique, qui déteste les bureaux et adore déménager, ne fait pas de sentiment en affaires. Elle cherche juste l'efficacité. Pourtant, elle a bien créé une start-up... d'économie collaborative. Vayable, sa plate forme, met en relation des touristes et des locaux prêts à jouer les guides amateurs dans 800 villes du monde, moyennant rémunération (entre dix et plusieurs centaines d'euros).
"Les guides sont souvent des créatifs, designers, écrivains, chefs, confie Jamie. Ils sont les héros anonymes des villes. Ils me bluffent." Jef Tastes, un New-Yorkais, propose ainsi un tour gastronomique multiethnique du quartier de Queens (trois heures, 44 dollars) : "Je suis un «insider» vivant dans cette communauté je vous ouvre ses secrets." Visiblement, Jef et ses copains font bien leur boulot : en 2013, le chiffre d'affaires de Vayable a été multiplié par cinq, et la start-up sera rentable en 2014. C'est bien son objectif.
Alternatif ou capitaliste ?
A travers le monde, de plus en plus de particuliers hébergent des internautes, covoiturent, échangent des services via internet, parfois gratuitement, en mode troc, mais le plus souvent contre paiement pour arrondir leurs revenus. C'est ce que l'on appelle l'économie collaborative. Elle a démarré comme une autre manière de consommer, plus solidaire, plus écolo, hors des circuits commerciaux et lucratifs.
Aujourd'hui, est-ce encore une expérience alternative ou une activité capitaliste de plus en plus banale ? La frontière, à écouter Jamie Wong, est tombée. Prenez l'exemple de la société Uber, que l'on cite souvent comme le porte-étendard de la sharing economy : "Ce n'est rien d'autre qu'une plateforme technologique qui connecte des chauffeurs professionnels expérimentés avec des consommateurs via un téléphone portable. Ce n'est pas de l'économie collaborative, affirme Giorgos Zervas, professeur assistant à la Boston University. En revanche, son service UberX ou encore la société Lyft, qui recourent à des particuliers utilisant leur voiture personnelle pour prendre en charge des passagers, sont très proches d'Airbnb [le site d'hébergement de particulier à particulier] ."
Impossible, donc, de planter un drapeau sur cette économie du XXIe siècle ou de la résumer d'un chiffre. Mais il suffit de voir l'importance qu'a prise une société comme Airbnb pour mesurer le poids croissant de l'économie collaborative.
Une révolution profonde, majeure. Airbnb affiche toujours cet évangile du partage qui énerve tant Jamie Wong : "Quelle que soit la façon dont chacun de nous a rejoint cette communauté [Airbnb], nous savons bien qu'il ne s'agit pas d'une transaction. C'est une connexion, qui peut durer toute une vie", écrit Brian Chesky, le PDG. Très baba cool, mais un peu loin de la réalité !
Brian Chesky, créateur du site Airbnb qui vaut 7,5 milliards d'euros, presque autant que le groupe Accor. (Chris Weeks-AFP)
L'entreprise, créée fin 2008, est devenue une multinationale, et Chesky, un milliardaire sur le papier : 17 millions de personnes ont déjà utilisé la plateforme, dont 120.000 lors de la dernière Coupe du Monde de Football. Le 5 juillet, journée record d'activité, Airbnb a assuré le logement de 330.000 personnes dans le monde, dont 20.000 à Paris.
Airbnb n'est pas le seul mastodonte. En France, personne ou presque n'a entendu parler de la plateforme de crédit Lending Club, qui se concentre pour l'instant sur le marché américain. C'est pourtant une société qui pourrait être valorisée, lors de sa probable introduction en Bourse cet automne, à 3,7 milliards d'euros. Une entreprise dont le fondateur et PDG est un Français, Renaud Laplanche.
Cet ancien avocat, qui a déménagé en Californie après avoir vendu sa boîte de logiciels à Oracle, était en vacances à l'été 2006 quand il a eu son moment eurêka. "J'ai pris le temps de lire mon relevé de carte bancaire et j'ai été frappé de voir que si je reportais le solde dû au mois suivant, je devais payer un intérêt annuel de 18%. Le même jour, avec ma femme, nous avons regardé notre relevé de compte d'épargne : un peu moins de 1% de rémunération. Cela a fait tilt, l'écart était tellement important !"
Des prêts de particuliers à particuliers
Lancé en 2007, Lending Club facilite les prêts en peer-to-peer, de particulier à particulier, c'est-à-dire sans intermédiation bancaire, toujours selon le même principe : aucune garantie contre un défaut de paiement, mais une sélection rigoureuse des emprunteurs. La société annonce déjà 4 milliards de dollars de transactions.
Notre modèle utilise 180 critères pour l'obtention des prêts, explique Renaud Laplanche. En prenant en compte les risques de défaut, le rendement des prêts va de 5% à 9%."
Le cas de Lending Club est un bon exemple de la maturation rapide de l'économie collaborative. Au départ, c'est le développement technologique qui compte. L'outil - utilisation de bases de données, appréciations laissées par les utilisateurs, etc. - fait que "les gens acceptent davantage ce qui aurait pu paraître très risqué il y a seulement quelques années, en l'occurrence prêter de l'argent à des étrangers sur internet", note Laplanche.
L'expérience et l'affinement des critères utilisés par Lending Club permettent aujourd'hui de donner le feu vert à une demande de prêt sur cinq, contre 10% les premières années, avec le même rendement pour les prêteurs ! Ensuite, il y a un effet boule de neige : "Celui qui domine le marché devient le plus attrayant", explique le PDG.
Fonds de pension, assurances, hedge funds
Aujourd'hui, les prêteurs ne sont plus seulement des particuliers, mais aussi des fonds de pension, des assurances, des hedge funds et même... des banques !
Autre signe que l'économie du partage sort de son ghetto : elle crée des écosystèmes. Les grands du secteur attirent une multitude de sociétés qui gravitent autour de leur activité. "Ces six derniers mois, j'ai vu se créer au moins six boîtes de gestion immobilière au service des hôtes d'Airbnb, témoigne Lisa Gansky, "business angel" [investisseur à titre personnel] de la Silicon Valley et auteur de l'un des premiers livres sur la "sharing economy". Des sociétés d'économie collaborative peuvent aussi gérer le ménage et les repas."
Ecosystème, également, autour du prêt financier de particulier à particulier : Lending Robot, une ingénieuse startup cofondée par un autre Français, Emmanuel Marot, sélectionne pour les prêteurs, à l'aide d'algorithmes pointus, les meilleurs dossiers sur Lending Club, Prosper et autres plateformes.
Des chambres d'hôtel sur Airbnb !
Surtout, l'économie "normale" louche de plus en plus sur celle du partage. Le loueur de voitures Avis, par exemple, a racheté Zipcar. Et l'on trouve - mais oui ! - des chambres d'hôtel sur Airbnb. La récupération est en marche !
Dernier indicateur d'un succès épidémique : le nombre de sociétés d'économie collaborative explose dans tous les domaines. Notamment sur le partage du savoir-faire : pour quelques unités, dizaines ou centaines de dollars, Fiverr, TaskRabbit ou encore oDesk mettent à portée de clic les compétences de milliers de freelancers, pour traduire un texte, transcrire une interview ou réaliser une page web.
Un lieu d'échange et de collaboration idéal ? Pas si sûr. Finalement, ces sociétés jouent les intermédiaires pour des travailleurs indépendants non syndiqués, non protégés, souvent payés au lance-pierre (5 dollars le gig - le "petit boulot" - chez Fiverr !).
Une nouvelle prolétarisation ? Ce n'est pas ce que Lisa Gansky veut retenir. Pour elle, l'économie collaborative a un apport très positif. Elle cite l'exemple de Houzz, un site où les décorateurs peuvent montrer le travail qu'ils ont accompli. Ce sont des gens qui dépensaient auparavant des fortunes pour créer des sites web. Avec Houzz, leurs clients potentiels peuvent tout de suite voir leurs réalisations. Pour ces professionnels, c'est une place de marché très efficace."
"Une économie pour gens riches ou curieux"
Ce qui nous ramène à la question initiale : quel effet sur l'économie ? Question vertigineuse... Prenez Airbnb. Une étude coréalisée par Giorgos Zervas montre qu'un accroissement de 1% des chambres disponibles sur Airbnb au Texas se traduit par une diminution de 0,05% du chiffre d'affaires trimestriel de l'hôtellerie, l'impact se faisant surtout sentir dans les hôtels à bon marché.
Airbnb, de son côté, cite une étude indiquant qu'à New York, en 2012, la société a engendré 470 millions d'euros d'activité économique. Un chiffre qu'il faudrait corriger, disent ses détracteurs, du surcoût de logement pour les New-Yorkais, qui voient de plus en plus d'appartements réservés à la location courte !
Il n'y a pas que les taxis parisiens qui grognent contre cette nouvelle concurrence, qui court-circuite les intermédiaires, ne paie pas les mêmes taxes, fait fi des vieilles règles...
Certaines de ces critiques sont recevables, reconnaît Lisa Gansky. La question est de savoir quel degré de réglementation on impose à ces sociétés, et à quel stade, pour ne pas tuer l'innovation."
Pas facile, mais la réflexion mérite d'être creusée. Car l'économie collaborative, souligne Lisa Gansky, est encore dans une phase de puberté, "quelque part entre l'avant-garde des consommateurs et le marché de masse. Le fait de faire confiance à un parfait étranger pour partager un bien ou un service est quelque chose qui reste difficile pour la majorité de la population. En ce sens, l'économie collaborative est encore une économie pour les gens riches ou les curieux".
Mais tout cela va changer, à très grande vitesse. "D'ici trois à cinq ans, prédit Lisa, nous entrerons dans un monde où l'économie collaborative sera simplement l'économie." Toute l'économie.Philippe Boulet-Gercourt - Journaliste TempsReel
Dormir chez l'habitant plutôt qu'à l'hôtel partager une voiture, emprunter à un particulier plutôt qu'à une banque : l'économie du partage se développe, au risque d'être récupérée.
Philippe Boulet-GercourtPhilippe Boulet-GercourtPublié le 16 août 2014
Ne parlez pas à Jamie Wong d'économie collaborative ni d'économie du partage ! Le discours idéaliste et pseudo-désintéressé que véhiculent les sites internet d'échange de services de particulier à particulier, comme Airbnb ou Uber, a le don de l'horripiler.
La "sharing economy" ? prévient-elle. Ce n'est pas du partage. Il serait temps de nous débarrasser de ce romantisme de pacotille."
Cette brune énergique, qui déteste les bureaux et adore déménager, ne fait pas de sentiment en affaires. Elle cherche juste l'efficacité. Pourtant, elle a bien créé une start-up... d'économie collaborative. Vayable, sa plate forme, met en relation des touristes et des locaux prêts à jouer les guides amateurs dans 800 villes du monde, moyennant rémunération (entre dix et plusieurs centaines d'euros).
"Les guides sont souvent des créatifs, designers, écrivains, chefs, confie Jamie. Ils sont les héros anonymes des villes. Ils me bluffent." Jef Tastes, un New-Yorkais, propose ainsi un tour gastronomique multiethnique du quartier de Queens (trois heures, 44 dollars) : "Je suis un «insider» vivant dans cette communauté je vous ouvre ses secrets." Visiblement, Jef et ses copains font bien leur boulot : en 2013, le chiffre d'affaires de Vayable a été multiplié par cinq, et la start-up sera rentable en 2014. C'est bien son objectif.
Alternatif ou capitaliste ?
A travers le monde, de plus en plus de particuliers hébergent des internautes, covoiturent, échangent des services via internet, parfois gratuitement, en mode troc, mais le plus souvent contre paiement pour arrondir leurs revenus. C'est ce que l'on appelle l'économie collaborative. Elle a démarré comme une autre manière de consommer, plus solidaire, plus écolo, hors des circuits commerciaux et lucratifs.
Aujourd'hui, est-ce encore une expérience alternative ou une activité capitaliste de plus en plus banale ? La frontière, à écouter Jamie Wong, est tombée. Prenez l'exemple de la société Uber, que l'on cite souvent comme le porte-étendard de la sharing economy : "Ce n'est rien d'autre qu'une plateforme technologique qui connecte des chauffeurs professionnels expérimentés avec des consommateurs via un téléphone portable. Ce n'est pas de l'économie collaborative, affirme Giorgos Zervas, professeur assistant à la Boston University. En revanche, son service UberX ou encore la société Lyft, qui recourent à des particuliers utilisant leur voiture personnelle pour prendre en charge des passagers, sont très proches d'Airbnb [le site d'hébergement de particulier à particulier] ."
Impossible, donc, de planter un drapeau sur cette économie du XXIe siècle ou de la résumer d'un chiffre. Mais il suffit de voir l'importance qu'a prise une société comme Airbnb pour mesurer le poids croissant de l'économie collaborative.
Une révolution profonde, majeure. Airbnb affiche toujours cet évangile du partage qui énerve tant Jamie Wong : "Quelle que soit la façon dont chacun de nous a rejoint cette communauté [Airbnb], nous savons bien qu'il ne s'agit pas d'une transaction. C'est une connexion, qui peut durer toute une vie", écrit Brian Chesky, le PDG. Très baba cool, mais un peu loin de la réalité !
Brian Chesky, créateur du site Airbnb qui vaut 7,5 milliards d'euros, presque autant que le groupe Accor. (Chris Weeks-AFP)
L'entreprise, créée fin 2008, est devenue une multinationale, et Chesky, un milliardaire sur le papier : 17 millions de personnes ont déjà utilisé la plateforme, dont 120.000 lors de la dernière Coupe du Monde de Football. Le 5 juillet, journée record d'activité, Airbnb a assuré le logement de 330.000 personnes dans le monde, dont 20.000 à Paris.
Airbnb n'est pas le seul mastodonte. En France, personne ou presque n'a entendu parler de la plateforme de crédit Lending Club, qui se concentre pour l'instant sur le marché américain. C'est pourtant une société qui pourrait être valorisée, lors de sa probable introduction en Bourse cet automne, à 3,7 milliards d'euros. Une entreprise dont le fondateur et PDG est un Français, Renaud Laplanche.
Cet ancien avocat, qui a déménagé en Californie après avoir vendu sa boîte de logiciels à Oracle, était en vacances à l'été 2006 quand il a eu son moment eurêka. "J'ai pris le temps de lire mon relevé de carte bancaire et j'ai été frappé de voir que si je reportais le solde dû au mois suivant, je devais payer un intérêt annuel de 18%. Le même jour, avec ma femme, nous avons regardé notre relevé de compte d'épargne : un peu moins de 1% de rémunération. Cela a fait tilt, l'écart était tellement important !"
Des prêts de particuliers à particuliers
Lancé en 2007, Lending Club facilite les prêts en peer-to-peer, de particulier à particulier, c'est-à-dire sans intermédiation bancaire, toujours selon le même principe : aucune garantie contre un défaut de paiement, mais une sélection rigoureuse des emprunteurs. La société annonce déjà 4 milliards de dollars de transactions.
Notre modèle utilise 180 critères pour l'obtention des prêts, explique Renaud Laplanche. En prenant en compte les risques de défaut, le rendement des prêts va de 5% à 9%."
Le cas de Lending Club est un bon exemple de la maturation rapide de l'économie collaborative. Au départ, c'est le développement technologique qui compte. L'outil - utilisation de bases de données, appréciations laissées par les utilisateurs, etc. - fait que "les gens acceptent davantage ce qui aurait pu paraître très risqué il y a seulement quelques années, en l'occurrence prêter de l'argent à des étrangers sur internet", note Laplanche.
L'expérience et l'affinement des critères utilisés par Lending Club permettent aujourd'hui de donner le feu vert à une demande de prêt sur cinq, contre 10% les premières années, avec le même rendement pour les prêteurs ! Ensuite, il y a un effet boule de neige : "Celui qui domine le marché devient le plus attrayant", explique le PDG.
Fonds de pension, assurances, hedge funds
Aujourd'hui, les prêteurs ne sont plus seulement des particuliers, mais aussi des fonds de pension, des assurances, des hedge funds et même... des banques !
Autre signe que l'économie du partage sort de son ghetto : elle crée des écosystèmes. Les grands du secteur attirent une multitude de sociétés qui gravitent autour de leur activité. "Ces six derniers mois, j'ai vu se créer au moins six boîtes de gestion immobilière au service des hôtes d'Airbnb, témoigne Lisa Gansky, "business angel" [investisseur à titre personnel] de la Silicon Valley et auteur de l'un des premiers livres sur la "sharing economy". Des sociétés d'économie collaborative peuvent aussi gérer le ménage et les repas."
Ecosystème, également, autour du prêt financier de particulier à particulier : Lending Robot, une ingénieuse startup cofondée par un autre Français, Emmanuel Marot, sélectionne pour les prêteurs, à l'aide d'algorithmes pointus, les meilleurs dossiers sur Lending Club, Prosper et autres plateformes.
Des chambres d'hôtel sur Airbnb !
Surtout, l'économie "normale" louche de plus en plus sur celle du partage. Le loueur de voitures Avis, par exemple, a racheté Zipcar. Et l'on trouve - mais oui ! - des chambres d'hôtel sur Airbnb. La récupération est en marche !
Dernier indicateur d'un succès épidémique : le nombre de sociétés d'économie collaborative explose dans tous les domaines. Notamment sur le partage du savoir-faire : pour quelques unités, dizaines ou centaines de dollars, Fiverr, TaskRabbit ou encore oDesk mettent à portée de clic les compétences de milliers de freelancers, pour traduire un texte, transcrire une interview ou réaliser une page web.
Un lieu d'échange et de collaboration idéal ? Pas si sûr. Finalement, ces sociétés jouent les intermédiaires pour des travailleurs indépendants non syndiqués, non protégés, souvent payés au lance-pierre (5 dollars le gig - le "petit boulot" - chez Fiverr !).
Une nouvelle prolétarisation ? Ce n'est pas ce que Lisa Gansky veut retenir. Pour elle, l'économie collaborative a un apport très positif. Elle cite l'exemple de Houzz, un site où les décorateurs peuvent montrer le travail qu'ils ont accompli. Ce sont des gens qui dépensaient auparavant des fortunes pour créer des sites web. Avec Houzz, leurs clients potentiels peuvent tout de suite voir leurs réalisations. Pour ces professionnels, c'est une place de marché très efficace."
"Une économie pour gens riches ou curieux"
Ce qui nous ramène à la question initiale : quel effet sur l'économie ? Question vertigineuse... Prenez Airbnb. Une étude coréalisée par Giorgos Zervas montre qu'un accroissement de 1% des chambres disponibles sur Airbnb au Texas se traduit par une diminution de 0,05% du chiffre d'affaires trimestriel de l'hôtellerie, l'impact se faisant surtout sentir dans les hôtels à bon marché.
Airbnb, de son côté, cite une étude indiquant qu'à New York, en 2012, la société a engendré 470 millions d'euros d'activité économique. Un chiffre qu'il faudrait corriger, disent ses détracteurs, du surcoût de logement pour les New-Yorkais, qui voient de plus en plus d'appartements réservés à la location courte !
Il n'y a pas que les taxis parisiens qui grognent contre cette nouvelle concurrence, qui court-circuite les intermédiaires, ne paie pas les mêmes taxes, fait fi des vieilles règles...
Certaines de ces critiques sont recevables, reconnaît Lisa Gansky. La question est de savoir quel degré de réglementation on impose à ces sociétés, et à quel stade, pour ne pas tuer l'innovation."
Pas facile, mais la réflexion mérite d'être creusée. Car l'économie collaborative, souligne Lisa Gansky, est encore dans une phase de puberté, "quelque part entre l'avant-garde des consommateurs et le marché de masse. Le fait de faire confiance à un parfait étranger pour partager un bien ou un service est quelque chose qui reste difficile pour la majorité de la population. En ce sens, l'économie collaborative est encore une économie pour les gens riches ou les curieux".
Mais tout cela va changer, à très grande vitesse. "D'ici trois à cinq ans, prédit Lisa, nous entrerons dans un monde où l'économie collaborative sera simplement l'économie." Toute l'économie.Philippe Boulet-Gercourt - Journaliste TempsReel