BUCURESTI 1250-1300
- Kleiner scria "Se spune ca acest oras isi trage numele de la un oarecare cioban sau, dupa cum spun altii, haiduc vestit, care se chema Bucur. Acesta isi pastea oile in acea campie de pe marginea raului Dambovita si poate ca pe acolo isi facea si haiduciile lui. In urma a cladit o biserica (...) si a inceput sa construiasca si cateva case pentru el si pentru altii". Legenda este preluata de diversi calatori straini pentru care Bucur este cioban, haiduc, boier sau negustor bogat. In definitiv, spune domnul profesor Marcel Ciuca, ce ne impiedica sa admitem existenta unui stramos intemeietor cu numele de Bucur, stapanul locului de pe malurile Dambovitei, unde s-a infiintat la inceput satul Bucuresti.
- Legenda spune că orașul a fost fondat de pescarul Bucur, venit aici de undeva de prin bălțile sudice ale Dunării.
Bucur era unul dintre pescarii vrednici de pe la începutul celuilalt mileniu, iar datorită muncii și istețimii lui prinsese un pic de cheag. Nu mai era acum un simplu pescar, ci se ocupa și de neguțătoria (ori de transportul - ?) peștelui, de la vadul Giurgiului, de la balta Greaca ori de la vadul Olteniței, pe Valea Prahovei, spre Brașov și Transilvania.
„Așezarea întemeiată de strămoșul Bucur – fost-a el cioban, cum pare mai probabil, sau pescar? – a crescut cu vremea, s-a mărit și s-a transformat în târg”, scrie Giurescu. „A contribuit la aceasta faptul că era situat într-un punct central al formației teritoriale (...) la punctul de convergență a celor trei drumuri care, plecând de la Dunăre, de la vechiul vad al Giurgiului, de la balta Greaca cea bogată în pește și de la vadul Olteniței, se întâlneau chiar aici, la București, pentru a urma apoi același șleau spre Transilvania, prin Valea Teleajenului și a Prahovei. Loc de popas al cărăușilor care veneau de la baltă cu carele de pește și al negustorilor care treceau de la vadurile Dunării spre Transilvania sau de la Brașov spre Dunăre, Bucureștii s-au transformat în târg – credem noi – înainte de 1300...”
Cu argumentul istoricului la îndemână, să facem și noi popas... în Herăstrău, la Cherhanaua Ancora, acolo unde peștii din Dunăre (ca și cei din Marea Neagră sau din alte mări ale lumii) vin să se arunce-n tigaie și pe plită... Mă rog, nu se-aruncă ei, ca știmele apelor în bulboană. Îi așază cu îndemânare și știință gastronomică șeful bucătar de la Cherhana, pregătindu-ne gustoase bucate. Scrumbie marinată în casă, Chiftele de pește la plită, Frigărui de rapane, Hamsii crocante, Guvizi, Calcan de Marea Neagră la cuptor, Chefal și Sturion la plită, ca și nelipsitele Borșuri de pește și Saramuri de crap.
- Bucureştioara, mlaştini şi apă - locul acesta mărginaş al oraşului medieval şi care era deja în miezul dezvoltării rezidenţiale din perioada domniilor fanariote a fost determinat de un legendar curs de apă al capitalei, pârâul Bucureştioara.
- Kleiner scria "Se spune ca acest oras isi trage numele de la un oarecare cioban sau, dupa cum spun altii, haiduc vestit, care se chema Bucur. Acesta isi pastea oile in acea campie de pe marginea raului Dambovita si poate ca pe acolo isi facea si haiduciile lui. In urma a cladit o biserica (...) si a inceput sa construiasca si cateva case pentru el si pentru altii". Legenda este preluata de diversi calatori straini pentru care Bucur este cioban, haiduc, boier sau negustor bogat. In definitiv, spune domnul profesor Marcel Ciuca, ce ne impiedica sa admitem existenta unui stramos intemeietor cu numele de Bucur, stapanul locului de pe malurile Dambovitei, unde s-a infiintat la inceput satul Bucuresti.
- Legenda spune că orașul a fost fondat de pescarul Bucur, venit aici de undeva de prin bălțile sudice ale Dunării.
Bucur era unul dintre pescarii vrednici de pe la începutul celuilalt mileniu, iar datorită muncii și istețimii lui prinsese un pic de cheag. Nu mai era acum un simplu pescar, ci se ocupa și de neguțătoria (ori de transportul - ?) peștelui, de la vadul Giurgiului, de la balta Greaca ori de la vadul Olteniței, pe Valea Prahovei, spre Brașov și Transilvania.
„Așezarea întemeiată de strămoșul Bucur – fost-a el cioban, cum pare mai probabil, sau pescar? – a crescut cu vremea, s-a mărit și s-a transformat în târg”, scrie Giurescu. „A contribuit la aceasta faptul că era situat într-un punct central al formației teritoriale (...) la punctul de convergență a celor trei drumuri care, plecând de la Dunăre, de la vechiul vad al Giurgiului, de la balta Greaca cea bogată în pește și de la vadul Olteniței, se întâlneau chiar aici, la București, pentru a urma apoi același șleau spre Transilvania, prin Valea Teleajenului și a Prahovei. Loc de popas al cărăușilor care veneau de la baltă cu carele de pește și al negustorilor care treceau de la vadurile Dunării spre Transilvania sau de la Brașov spre Dunăre, Bucureștii s-au transformat în târg – credem noi – înainte de 1300...”
Cu argumentul istoricului la îndemână, să facem și noi popas... în Herăstrău, la Cherhanaua Ancora, acolo unde peștii din Dunăre (ca și cei din Marea Neagră sau din alte mări ale lumii) vin să se arunce-n tigaie și pe plită... Mă rog, nu se-aruncă ei, ca știmele apelor în bulboană. Îi așază cu îndemânare și știință gastronomică șeful bucătar de la Cherhana, pregătindu-ne gustoase bucate. Scrumbie marinată în casă, Chiftele de pește la plită, Frigărui de rapane, Hamsii crocante, Guvizi, Calcan de Marea Neagră la cuptor, Chefal și Sturion la plită, ca și nelipsitele Borșuri de pește și Saramuri de crap.
- Bucureştioara, mlaştini şi apă - locul acesta mărginaş al oraşului medieval şi care era deja în miezul dezvoltării rezidenţiale din perioada domniilor fanariote a fost determinat de un legendar curs de apă al capitalei, pârâul Bucureştioara.