Calea Victoriei № 94 - 96
1950 - Derusi Elisabeta, 4 apartamente, Bucuresti, str. G-ral Brosteanu 5; Cal. Victoriei 96. R. Valcea, str. Traian 171. - DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru nationalizarea unor imobile
Calea Victoriei № 100
după 1930, a fost construit blocul de la nr. 100 care la vremea aceea a stârnit un deosebit interes, în special prin ceasul care se afla pe el şi care se vedea din Piaţa Palatului. Nu era un ceas obişnuit cu ace, ci un ceas digital în care orele şi minutele erau afişate numeric prin panouri care se schimbau, ceea ce era o noutate. Mi-aduc aminte cu câtă fascinaţie mă uitam la această „minune tehnologică” şi urmăream cum se succedau cifrele.Www.revistaclipa.com/8000/2013/03/inedit/memoriile-unui-boier-de-vita-xv
Calea Victoriei nr. 102-108 - "Diamond Bijou"
Intr-o lume dominata de inlocuitori si sintetic avem nevoie de lucruri care sa ne aduca aminte cat de important este un strop de natural ... asa au aparut bijuteriile FiresQ.
SURSA http://city.eva.ro/adresa-in-bucuresti/diamond-bijou/
* Calea Victoriei nr. 102-108 - Pow Wow (Cafenea, Club)
Pow Wow - un nou nucleu artistic al Bucurestiului cu mancare delicioasa
De cum mergi pe Calea Victoriei dinspre Amzei, te opresti dupa Biserica Alba, faci stanga si ajungi la Pow Wow la numarul 102-108. Mesele-s pe gazon, se aude zumzetul...
- Asociatia de Proprietari bloc"ALBA" cu sediul in Calea Victoriei 102-108, sector 1, Bucuresti, va sesizeaza urmatoarele:
1. La parterul blocului exista spatii comerciale apartinand Societatii Romarta si Societatii United Capital. Amenajarea spatiilor de catre chiriasi au dus la modificari ale fatadei blocului cat si la limitarea vizibilitatii aferente apartamentului de la etajul 1. Ne referim aici la magazinul de bijuterii care a executat o constructie de acoperire a unui aparat de aer conditionat iesind cu mult inafara bordurii blocului la nivelul etajului 1. Deoarece sunt sesizari ale locatarilor in special al celor de la etajul 1 va rugam sa verificati si sa ne spuneti daca aceste lucrari s-au realizat pe baza unui proiect aprobat de catre Primaria sector 1 si daca au fost autorizate sa fie executate. In acest sens va putem trimite si poze care sa va confirme dimensiunea executiei lucrarii. va aducem la cunostiinta ca Asociatia de Proprietari nu a fost instiintata de intetia chiriasului sau a proprietarului spatiului de care vorbim despre intentiile de modernizare si extindere a magazinului de bijuterii.
2. Spatiul care acum este de inchiriat si care apartine societatii Romarta sufera si el modernizari. Nici in acest caz nu s-a primit la Asociatie din partea proprietarului instiintarea modernizarii spatiului cu intentia de a creea si un grup sanitar care nu a existat niciodata! De aceea fiind vorba de creearea de noi bransamente de apa pe o instalatie sanitara proiectata sa suporte un anumit numar de consumatori consideram ca este o frauda adusa intregii Asociatii. Va solicitam verificarea si in acest caz, a existentei unei autorizatii aprobate de catre Primarie. Va mai aducem la cunostinta ca toate aceste spatii comerciale, care sunt agenti comerciali, platesc utilitatile de care beneficiaza la nivel de pret de persoana fizica! Ceea ce este mai mult decat un avantaj, l-as considera un privilegiu si cu atat mai mult sa fim si furati tot de cei care beneficiaza de profituri substantiale! Si in acest caz va putem trimite poze care sa confirme pregatirea realizarii grupului sanitar!
In speranta ca veti da curs sesizarii noastre pentru aplicarea corecta a legii care trebuie respectata de toti, asteptam cu interes raspunsul si demersurile dvs.
Cu multumiri
Presedinte Asociatia de Proprietari bloc ALBA
Ruxandra Subasu
1950
Barad P. Iosub, 18 apartamente, Bucuresti, str. Vulturi 147, str. Traian 4, Calea Victoriei 102. - DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru nationalizarea unor imobile
SURSA: http://www.domnuleprimar.ro/70466-Asociatia-Proprietari-bloc-ALBA-sediul-Calea-Victoriei-102-108-sec.html
Calea Victoriei № 104
1950 - Tanoviceanu Nicolae, 13 apartamente, Bucuresti, str. 13 Decembrie 6, str. Lipscani 12, Calea Victoriei 104. - DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru nationalizarea unor imobile
Calea Victoriei № 110 - fabrică de covoare
1939 - covorarii de la Gherla. Aici, după cum citim în ARARAT, în interviul luat d-lui Antranig Şalgian, acesta îşi aminteşte : « Tatăl meu, Gaspar Şalgian, împreună cu cumnatul său Avedis au deschis în 1921 o fabrică de covoare care a funcţionat până în anul 1939. Foarte mulţi oameni de vază cumpărau covoare de la noi, de exemplu mitropolitul Hossu. La noi a fost ţesut şi un covor cu Stema Regală care acum este la Muzeul Naţional de Artă a României. Apoi ţesătoria s-a mutat la Bucureşti în Calea Victoriei 110» Tot la Gherla a funcționat atelierul de covoare a lui Dicran Martaian cu un personal numeros.
Calea Victoriei № 110 - Biserica Albă
- Bisericii Albe, o biserică a cărui aspect nu are nimic deosebit. Este aspectul pe care i l-a dat arhitectul J. Sperl când vechea biserică a fost complet transformată prin 1870. După câte ştiu a fost ridicată pe locul unde se afla o biserică ctitorită la sfârşitul secolului XVII de jupâneasa Vişa din Băjeşti împreună cu popa Neagu Dârvaş pe un teren al Văcăreştilor. Mi-aduc aminte că tata ne-a dus pe sora mea şi pe mine să vedem pictura interioară făcută de Tattarescu care reprezentat diferitele personagii în mărime naturală, ceea ce m-a impresionat atunci. Catapeteasma altarului este cea care se afla în biserica metocului episcopiei Buzăului, pe locul căreia se află acum Ateneul Român. Nu mă leagă de ea decât amintiri triste referitoare la înmormântări şi parastase. În copilăria mea, ea nu era sufocată de blocuri ca astăzi.
Amplasată pe Calea Victoriei, Biserica Albă a fost ridicată la sfârşitul secolului al XVIII-lea, probabil de către Vişa (Vişica, Vişina), jupâneasă din Băjeşti, împreună cu preotul Neagu Dârvas şi cu soţia sa Rada. Din acest motiv, mahalaua a fost numită când a „Vişichii”, a „Vişinii”sau a lui „Popa Dârvaş”, nume sub care a fost cunoscută şi biserica până în secolul al XIX-lea, când s-a impus denumirea de „Biserica Albă”. Planul bisericii este de tip uninavat, cu absida altarului semicirculară, cu turlă-Pantocrator, turn clopotniţă peste pronaos şi cu portic pe latura vestică.
1602 - biserica Negru Dirvas si a jupanesei Visa, construita in 1602
1700
Biserica Alba (110) a fost ridicată în timpul domnitorului Grigore Ghica în 1827 pe locul în care prin 1700 fusese o altă biserică distrusă de cutremure. Fundaţia acesteia şi câteva morminte au fost găsite de curând în timpul unor lucrări de consolidare. A beneficiat de multe consolidări în urma cărora a ajuns la aspectul de astăzi.
1800 - Numele de “Biserica Albă” s-a statornicit după 1800 din cauza zugrăvirii simple cu var.
1827
Biserica Albă, impresionant monument arhitectonic în spaţiul istoric, bisericesc şi cultural al oraşului Bucureşti, a fost refăcută radical în anul 1827, de marele clucer Nicolae Trăznea, om de încredere al domnitorului Grigore Ghica.
- pe partea dreapta a Caii Victoriei gasim silueta zvelta a Bisericii Albe. Lacasul de cult a fost ridicat in stilul traditional muntenesc de marele culcer Nicolae Trasnea, in anul 1827 pe temelia bisericii Negru Dirvas si a jupanesei Visa, construita in 1602. Biserica a fost renovata in 1873, prilej de a fi completata in interior, cu picturi de Nicolae Tattarescu.
1868-1910
Între 1868 – 1910, structura arhitectonică a suferit modificări: i-au fost adăugate două turle şi un portic, acoperişul a fost schimbat iar ferestrele mărite. Cât despre pictură, aceasta îi aparţine lui Gh. Tattarescu şi a fost curăţată şi restaurată în mai multe rânduri.
1873
Numele de “Biserica Albă” s-a statornicit după 1800 din cauza zugrăvirii simple cu var. Pictura bisericii a fost realizată în tehnica ulei abia în anul 1873, de renumitul pictor Gheorghe Tăttărăscu.
În biserică există cel puțin două icoane de valoare artistică certă (Mântuitorul și Maica Domnului) pictate de Gheorghe Tăttărescu, care se află în pronaos, la intrarea în biserică, în partea dreaptă și stângă a acesteia.
Una din componentele sculpturale de mare valoare (şi atracţie turistică, în acelaşi timp) este catapeteasma, lucrată în stil oriental, în lemn de tei, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, în Veneţia (Italia), ca piesă destinată, la origine, unei biserici ruinate între timp. Catapeteasma este o capodoperă a sculpturii în lemn, cu o ornamentaţie florală impresionantă. Icoanele de pe catapeteasmă sunt pictate tot de Gheorghe Tăttărescu.
Biserica Albă are o istorie de trei secole, primii ei ctitori fiind preotul Neagu Dârvaş, jupâneasa Rada şi jupâneasa Vişa. De-a lungul timpului, numeroşi preoţi şi remarcabile personalităţi culturale şi-au legat numele de acest sfânt locaş. Astăzi, aici, memoria înaintaşilor nu a fost dată uitării, iar slujirea liturgică şi viaţa comunităţii parohiale se desfăşoară în bună rânduială.
Ori de câte ori drumul sau gândul mă poartă spre Biserica Albă, nu contenesc să rememorez vorbele vrednicului de pomenire Mitropolit Antonie Plămădeală: „O biserică trebuie să fie icoană şi predică, prezenţă divină şi chemare divină. Să-ţi poţi face cruce când treci pe lângă ea, cu respect, cu evlavie, cu smerenie. Să te copleşească, dar să nu te îndepărteze. Să te cheme, să-ţi dea linişte, să-ţi dea speranţă. Să simţi că ai trecut pe lângă Dumnezeu. Iar când intri înăuntru, să micşorezi paşii, să stingi vocea. Să te simţi cu tine însuţi, ieşit din lumea tumultuoasă care te risipeşte şi te depersonalizează. Să simţi că ai intrat într-un loc în care Dumnezeu te aşteaptă chiar pe tine, cu problemele tale anume, cu durerile şi nevoile tale.“
1977
Ultima consolidare şi restaurare a avut loc în 1977, după cutremurul din 4 martie.Una dintre comorile acestei biserici este catapeteasma sculpată în lemn de tei, o adevărată capodoperă a şcolii brâncoveneşti.
Specificul parohiei
Părintele profesor Mihail Săsăujan, parohul bisericii, avându-i alături pe părinţii coslujitori şi pe câţiva vrednici consilieri parohiali, dintre care la loc de cinste se află arhitectul Barbu Bujor, a depus eforturi susţinute pentru ca pe Calea Victoriei să existe azi un sfânt locaş consolidat şi restaurat - bijuterie rară, rafinată şi căutată de tot mai mulţi credincioşi din Capitală.
„Ca întindere geografică, parohia este mică. Cuprinde doar câteva străzi, însumând în jur de 600 de familii, dintre care majoritatea sunt persoane vârstnice şi singure. Caracterul specific este dat de faptul că pe perimetrul atât de restrâns al parohiei se află instituţii publice, obiective culturale, o şcoală, patru hoteluri, clădiri în regim hotelier, spaţii comerciale, restaurante, localuri de noapte etc. Apartamentele primelor etaje ale puţinelor blocuri existente sunt închiriate sau cumpărate de firme şi companii româneşti şi străine. De asemenea, în această zonă locuiesc mulţi chiriaşi străini - italieni, germani, evrei etc., care nu sunt ortodocşi. Configuraţia confesională a peri-metrului parohiei este mixtă: aici se află Catedrala romano-catolică, Biserica luterană şi Biserica calvină. Comunitatea efectivă a celor care vin duminica la biserică, la Sfânta Liturghie, nu este constituită doar din credincioşi care locuiesc pe perimetrul strict al parohiei, ci şi din credincioşi care locuiesc în diferite alte cartiere ale oraşului sau chiar în alte localităţi din jurul Bucureştiului şi care vin aici pentru frumuseţea şi sensibilitatea slujbelor liturgice. În timpul săptămânii, numeroşi vizitatori români şi străini intră în sfântul locaş bucurându-se de această mărturie istorică ortodoxă românească, peste vremi“, explică părintele Mihail Săsăujan.
Preoţii slujitori îi cunosc pe enoriaşi, reuşind să identifice si-tuaţiile dificile cu care aceştia se confruntă atât pe plan spiritual, cât şi material. Aşa se face că activitatea pastorală şi cea socială sunt constante fără de care viaţa parohiei ar fi lipsită de frumu-seţea comuniunii.
Părintele Săsăujan spune că nu ar putea coordona de unul singur întreaga viaţă şi dinamică a parohiei, dacă nu i-ar avea alături pe părintele Florian Paraschiv, pe diaconul Ioan-Alexandru Alexandri şi pe membrii Consiliului şi Comitetului parohial.
Încă din anul 1985, anul venirii sale în parohie, părintele Paraschiv, iubitor al muzicii corale, s-a preocupat de formarea unui cor de profesionişti la această biserică, care să exprime la superlativ frumuseţea şi sensibilitatea liturgică ortodoxă. De altfel, cunoscătorii ştiu că la Biserica Albă există o tradiţie a muzicii corale, în perioada interbelică corul acestui sfânt locaş fiind considerat cel mai bun din Bucureşti.
Şi astăzi, corul bisericii este printre cele mai apreciate coruri bărbăteşti din Capitală. Înfiinţat în anul 2005, este format din artişti lirici profesionişti cu studii superioare de canto şi cu o vastă experienţă muzicală. Cei mai mulţi dintre ei activează în corul Filarmonicii „George Enescu“, în Corul Academic Radio şi în Corul Operei Naţionale. Repertoriul muzical cuprinde lu-crări religioase, lucrări laice naţionale şi internaţionale, colinde de Crăciun şi de Florii, lucrări psaltice, muzică de film etc.
„Corul Bisericii Albe contribuie în mod esenţial la viaţa liturgică a parohiei noastre, biserica devenind un loc de rugăciune profundă şi smerită în care omul experiază, în cadrul Sfintei Liturghii, cunoaşterea şi iubirea nemărginită a lui Dumnezeu. Cântarea corală îi ajută pe credincioşi la descoperirea tezaurului adânc al teologiei şi spiritualităţii ortodoxe, dimensiunea euharistică comunitară fiind o constantă a vieţii noastre bisericeşti“, afirmă cu bucurie sinceră părintele paroh.
Diaconul Ioan-Alexandru Alexandri contribuie în mod esenţial la săvârşirea slujbelor liturgice prin interpretarea muzicală de excepţie şi prin atitudinea sa duhovnicească. Are, de asemenea, alături de părintele paroh, o contribuţie importantă pe plan administrativ şi în promovarea vieţii bisericii pe canalele media: site (bisericaalbabucuresti.ro) şi facebook.
Viaţa bisericii nu s-ar putea desfăşura fără bunii ei credincioşi, care, unii de zeci de ani, alţii de foarte scurt timp, îşi exprimă fidelitatea faţă de aceasta.
Peste trei veacuri de la înfiinţare
Primele informaţii istorice despre existenţa sfântului locaş (cu hramurile „Sfântul Ierarh Nicolae“, „Sfântul Mucenic Haralambie“ şi „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul“) datează de la începutul secolului al XVIII-lea, ctitorii ei fiind Vişa - jupâneasa din Băjeşti împreună cu preotul Neagu Dârvaş şi cu soţia lui, Rada. Aşezământul de închinare era amplasat în vechea mahala numită „a Vişichii“ sau „a lui Popa Dârvaş“, de unde a preluat şi numele. Denumirea de Biserica Albă s-a impus după anul 1800. Potrivit afirmaţiilor părintelui Săsăujan, cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate în anul 2012, au fost identificate ruinele zidurilor altarului, catapetesmei şi naosului de la prima biserică de secol XVIII. Altarul acesteia fiind situat mult mai aproape de Calea Victoriei (Podul Mogoşoaiei de altădată), pe locul pronaosului bisericii de azi.
Despre începuturile Bisericii Albe dă mărturie o icoană a Sfântului Nicolae din anul 1702, inscripţionată: „Simeon zu (grav); le (at) 7210 (n.r. 1702)“. Icoana a fost restaurată în anul 2011 de pictorul restaurator dr. Marin Coteţiu şi se găseşte astăzi în colecţia de icoane a Patriarhiei Române. De asemenea, în această colecţie mai există şi o Evanghelie (tipărită în anul 1697, la Mănăstirea Snagov) cu o însemnare scrisă în anul 1708, de un credincios Stan, din care reiese că el a dăruit-o Bisericii Albe.
Pictura, realizată în tehnica ulei, în anul 1873, aparţine renumitului pictor Gheorghe Tattarescu. Iconografia este reprezentată în scene-tablouri şi poartă remarcabila amprentă a acestuia.
Între componentele de mare valoare ale bisericii se numără catapeteasma, lucrată în anii 1845-1847 la Viena, ca piesă destinată, iniţial, unei biserici-metoc al Episcopiei Râmnicului, care a fost adusă, în anul 1875, la Biserica Albă, în urma ruinării respectivului metoc. Catapeteasma este o capodoperă a sculpturii în lemn: „Ornamentul e compus din fructe şi flori împletite în trei fâşii înguste şi lungi cuprinzând şi figuri de animale, motiv rareori întrebuinţat în bisericile româneşti“ (Olga Greceanu, Bucureştii cu planul general al Bucureştiului, 1929, p. 84).
„În anii 2012-2014, au fost efectuate ample lucrări de consolidare a bisericii şi de restaurare a picturii acesteia, ca urmare a degradărilor apărute în timp. Costurile au fost finanţate integral de Consiliul Local al Primăriei Sectorului 1 Bucureşti. De asemenea, în anul 2014 au început lucrările de restaurare a catapetesmei finanţate din bugetul parohiei, care vor fi finalizate la sfârşitul acestui an“, adaugă preotul paroh Mihail Săsăujan, care lucrează în prezent la monografia Bisericii Albe, lucrare bazată pe cercetări bibliografice arhivistice şi de specialitate.
https://sites.google.com/site/miculbucurestean/materiale/calea-victoriei-2
http://www.revistaclipa.com/8000/2013/03/inedit/memoriile-unui-boier-de-vita-xv