Calea Victoriei № 84
1950 - Soare O. Eliza, 20 apartamente, Bucuresti, str. A. Popov 3, Calea Victoriei 84. - DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru nationalizarea unor imobile
Calea Victoriei nr. 88 - centrala electrica
1882 - In 1882, a fost instalata pe podul Mogosoaiei, pe locul unde este acum Biblioteca Ccentrala Universitara, cea dintai centrala electrica din Bucuresti. De la ea pleaca prima linie pentru transportul energiei electrice din tara alimentand lampile cu arc din gradina Palatului Regal, din fata Teatrului National si din Cismigiu.
Calea Victoriei nr. 88 - Fundaţia Regala „Carol I”
1891 si 1895
- Biblioteca Centrala Universitara a fost ridicata sub denumirea de Fundatia Carol I, intre 1891 si 1895, constructia fiind realizata in doua etape: mai intai latura sudica, pe locul fostei case apartinand caimacanului Iancu Manu, apoi corpul central impreuna cu latura dinspre Atheneul Roman, ridicate pe locul Casei Paucescu, ultimile lucrari fiind incheiate practic de-abia in 1914, cand a si fost inaugurata. Proiectul apartine arhitectului francez Paul Gottereau. Dar sa nu ne inchipuim ca arata precum cladirea de astazi, care a suferit numeroase adaugiri si extinderi.
- Biblioteca Centrală Universitară „CAROL I”, continuatoarea Fundaţiei Universitare CAROL I, se înscrie, pentru prima dată în istoria bibliotecilor, în itinerariul cultural al Nopţii Muzeelor.
Fondată la 3 mai 1891 şi inaugurată la 14 martie 1895 ca Fundaţie Universitară, de către Regele CAROL I, clădirea monument istoric a fost construită după planurile arhitectului francez Paul Gottereau în stil neoclasic.
Extinderea Fundaţiunii Universitare „Carol I” a fost inaugurată în data de 9 mai 1914, de către Regele CAROL I, pe locul fostei case Paucescu, unde Eminescu a recitat întâia oară “Scrisoarea III” iar Caragiale a citit “O noapte furtunoasă”.
Biblioteca Centrală Universitară “CAROL I” îşi va deschide porţile pentru vizitare prin Calea Victoriei nr. 88, în dreptul statuii ecvestre a regelui CAROL I.
Se vor putea vizita: Aula, Sala Profesorilor, Rotonda, Sala “Mircea Tomescu”, Sala Carol I, Centrul de Documentare Europeană “Robert Schuman”, Sala Multimedia şi Corpul “Boema” al bibliotecii.
Vizitatorii sunt aşteptați într-o călătorie încărcată de istorie şi mister!
"Suntem o instituţie culturală vie, de avangardă, şi ne animă bucuria de a fi împreună în Noaptea Muzeelor. Întregul giuvaer numit Biblioteca Centrală Universitară Carol I îşi va deschide porţile: vom organiza proiecţii în Aulă, în GalAteCa va fi expoziţia de afişe Victor Brauner şi vom face tururi ghidate în bibliotecă. Vom avea muzică de cameră la intrare, vom oferi şi posibilitatea de a bea o cafea sau de a gusta un aperitiv şi vin bun…", a declarat Mireille Rădoi, dir. general al Bibliotecii Centrale Universitare "Carol I".
Fondată la 3 mai 1891 şi inaugurată la 14 martie 1895 ca Fundaţie Universitară, de către Regele CAROL I, clădirea monument istoric, a fost construită după planurile arhitectului francez Paul Gottereau în stil neoclasic.
Pe locul binecuvântat al fostei case Paucescu, unde Eminescu a recitat întâia oară "Scrisoarea III" iar Caragiale a citit "O noapte furtunoasa", prin extinderea din data de 9 mai 1914, Fundaţiunea Universitară "Carol I" a fost inaugurată în Amfiteatru, aceasta fiind şi ultima apariţie în public a Regelui CAROL I.
* Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” are o structură organizaţională complexă. Ea include Unitatea Centrală , Secţia Pedagogică „I.C. Petrescu” şi 15 biblioteci filiale, localizate în Universitatea din Bucureşti. În Unitatea Centrală au acces toate categoriile de utilizatori. În bibliotecile filiale au acces la centrul de împrumut numai studenţii şi profesorii de la facultăţile de care aparţin, iar în sălile de lectură pot citi toate categoriile de utilizatori.
Tradiţie şi continuitate
Inaugurată la 14 martie 1895 ca Fundaţie Regală, B.C.U. „Carol I” conferă o continuitate dinamică tradiţiilor culturale şi educative care i-au marcat începuturile.
Învăţământ, cercetare, cultură
În centrul universitar Bucureşti, B.C.U. „Carol I”
- asigură baza documentară şi de informaţii necesare procesului de învăţământ atât la nivelul aprofundării studiului cât şi al cercetării;
- realizează valorificarea şi comunicarea documentelor şi surselor de informaţii;
- facilitează accesul rapid la diverse categorii de surse, atât din colecţiile proprii, cât şi din cele externe;
- organizează un sistem complex de servicii pentru toate categoriile de utilizatori.
Colecţii
Întemeiate iniţial pe o orientare preponderent umanistă, colecţiile de documente ale B.C.U. „Carol I” oferă astăzi posibilităţi de informare, studiu şi cercetare în toate domeniile cunoaşterii.
Procesul de dezvoltare a bazei de documente este subordonat cerinţelor utilizatorilor specifici B.C.U. „Carol I”, interesaţi de aprofundarea studiilor universitare şi de cercetare ştiinţifică. Strategia achiziţionării de pe piaţa editorială internă şi internaţională are în vedere criterii ferme de exigenţă.
Infrastructura informatică
- B.C.U. „Carol I” este prima mare bibliotecă universitară din România care a introdus un sistem informatic integrat. Dezvoltarea continuă a performanţelor infrastructurii informatice oferă beneficiarilor posibilităţi de utilizare rapidă şi creativă a resurselor documentare.
- Prin intermediul reţelei INTERNET, B.C.U. „Carol I” se integrează în dinamica circuitului mondial al informaţiei. Conectarea la baze de date naţionale şi internaţionale de nivel academic asigură sincronizarea cu tendinţele contemporane ale cunoaşterii, oferind utilizatorilor un potenţial remarcabil pentru studiu şi cercetare.
- Extinderea infrastructurii în tot mai multe biblioteci din cadrul reţelei de 15 filiale configurează treptat un sistem complex de utilizare a resurselor documentare în întregul ansamblu B.C.U. „Carol I”.
Reţeaua de filiale
- În cadrul Universităţii din Bucureşti, B.C.U. „Carol I” este centrul coordonator al unei reţele formate din 15 biblioteci de facultate ale căror colecţii de documente sunt dedicate procesului didactic curent.
B.C.U. „Carol I”, centru metodologic şi de cercetare
- Promovează cercetarea în domeniul biblioteconomiei şi ştiinţei informării;
- Participă la activităţi naţionale şi internaţionale de analiză şi sinteză profesională;
- Iniţiază şi dezvoltă programe şi acţiuni de formare şi educaţie continuă în domeniul bibliologiei şi ştiinţei informării.
Istoric 1895 - 1948 - Fundaţia Universitară „Carol I”
1891, 3 mai - Într-o scrisoare adresată Preşedintelui Consiliului de Miniştri - document ce poate fi considerat un adevărat act de întemeiere, Regele Carol I îşi declara "dorinţa de a înfiinţa un aşezământ spre binele tinerimii universitare de la toate facultăţile din ţară, înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă".
- La baza întemeierii acestei instituţii a stat dorinţa Regelui Carol I de a înfiinţa o fundaţie înzestrată cu o bibliotecă care să ajute la formarea unei elite intelectuale prin sprijinirea studenţiilor. Fundaţia Universitară “Carol I “a acordat în 1891 a fost înălţată timp de 50 de ani burse, premii şi subvenţii studenţiilor şi a ajutat la tipărirea unor lucrări valoroase. Concepţia edificiului a fost încredinţată arhitectului francez Paul Gottereau, autor al Palatului CEC şi al vechiului Palat Regal.
- Viitorul lăcaş de cultură avea să fie atestat prin lege ca instituţie de stat, sub administraţia Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice.
Concepţia edificiului a fost încredinţată arhitectului francez Paul Gottereau, autor al Palatului Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economii şi al vechiului Palat Regal. Lucrările, începute în 1891, vor fi finalizate în 1893. Următorii doi ani, până în 1895, aveau să fie consacraţi dotării şi amenajării.
1895, 14 martie - Regele Carol I a inaugurat Fundaţia Universitară Carol I. Vreme de 50 de ani, Fundaţia Universitară avea să-şi asume misiunea de a contribui la formarea elitei intelectuale, îndeosebi prin acordarea de subvenţii, premii de încurajare, burse studenţilor cercetători merituoşi şi prin tipărirea unor lucrări valoroase, a tezelor de licenţă sau de doctorat.
1910 - De la biblioteca lui Carol I la „Bucureştiul răsfoit" - Noile paradigme ale animaţiei
Studiu de animaţie culturală
Când arhitectul Paul Gottereau a proiectat primul Palat Regal modern de pe Calea Victoriei, se spune că Regele Carol I a avut trei preferinţe : să deţină o sală a tronului majestoasă, să încorporeze vechile case ale lui Dinicu Golescu şi să amenajeze în noul local o bibliotecă. Personal, regele a lucrat la decorarea acestui spaţiu ca ebenist şi forjor, întârziind chiar inaugurarea ansamblului până când biblioteca a fost gata. Rezultatul : în 1910 biblioteca regală deţinea peste 60.000 de cărţi albume, fotografii şi cărţi poştale, majoritatea legate în condiţii excepţionale de meşteri aduşi din Franţa şi Imperiul Habsburgic. Chiar şi azi mai găseşti, la câte un anticar cu pretenţii, cărţi din Biblioteca regală, oferite pe sub mână la preţuri exorbitante! Bibliotecarul regal, elveţianul Louis Bachelin s-a ocupat în egală măsură şi de biblioteca de la Peleş, naturalizându-se pe aceste meleaguri şi făcând din îngrijirea cărţilor un crez de viaţă.
1911 – 1914 - După 20 de ani, în 1911, sub coordonarea aceluiaşi arhitect începe extinderea vechiului local. Dat în folosinţă la 9 mai 1914, edificiul se va impune drept unul dintre remarcabilele repere edilitare ale Bucureştiului. Cu un amfiteatru de peste 500 locuri, cu 4 săli de lectură şi depozite, biblioteca va dobândi o organizare şi o dotare de nivel european, devenind un adevărat forum dedicat studiului şi cercetării.
1914 – 1945
1914 - Dat în folosinţă la 9 mai 1914, în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta, edificiul se va impune drept unul dintre remarcabilele repere edilitare ale Bucureştiului. Cu un amfiteatru de peste 500 locuri, cu 4 săli de lectură şi depozite, biblioteca va dobândi o organizare şi o dotare de nivel european, devenind un adevărat forum dedicat studiului şi cercetării.
Prin nivelul elevat al activităţilor culturale desfăşurate, îndeosebi în perioada dintre cele două războaie mondiale, Aula Fundaţiei Universitare se va consacra drept un punct de referinţă în universul spiritual bucureştean.
- 1925 Prima Conferinţă a bibliotecarilor sub îndrumarea lui Ion Bianu şi Em. Bucuţa.
- 1924 - 1927 În cadrul Fundaţiei s-au ţinut şedinţele Institutului social-român sub conducerea lui D. Gusti şi şedintele de lucru ale Institutului de Literatură prezidat de Mihail Dragomirescu.
- 1926 - Din păcate, Biblioteca regală s-a mistuit în bună parte în flăcări, într-un incendiu din 1926 iar ceea ce a mai rămas a fost în bună parte prăduit după război. Ce reprezintă acest remember ? Faptul că în repetate rânduri biblioteci importante ale Bucureştiului au fost arse, devastate sau risipite.
- 1931 - 1933 Grupările culturale Forum, Poesis, Criterion au organizat conferinţe şi simpozioane reunind multe dintre personalităţile vremii.
9 mai 1933. Întâlnirea anuală a Fundaţiei. Ion Agârbiceanu vorbeşte în prezenţa regelui Carol al II-lea, preşedintele Fundaţiei.
De-a lungul timpului, prestigiul Fundaţiei şi al viitoarei Biblioteci Centrale Universitare va fi consolidat şi de numele ilustre ale unor scriitori, profesori universitari, animatori culturali, care au funcţionat ca bibliotecari: G. Dem Teodorescu, Şt. O. Iosif, Al. Tzigara Samurcaş (director al bibliotecii între 1899 şi 1946), Mircea Florian, C. Rădulescu Motru, Ion Clopoţel, C. Vlădescu - Racoasa, Mircea Tomescu.
1944 - Edificiul a fost renovat de mai multe ori ca urmare a unor incendii; un astfel de incendiu a avut loc în timpul bombardamentelor germane din 1944, când clădirea a suferit distrugeri importante.
1948 - 1989
Biblioteca Centrală Universitară
1948, 12 iulie - Prin Decret nr. 136, Bibliotecii Fundaţiei Universitare i se atribuie statutul de Biblioteca Centrală a Universităţii „C.I. Parhon” din Bucureşti.
B.C.U. devine, astfel, centrul coordonator al reţelei de biblioteci de facultate a Universităţii din Bucureşti. Pentru crearea unui ansamblu coerent şi funcţional, perioada care va urma se va caracteriza prin eforturi intense de reorganizare a bibliotecilor din facultăţi, seminarii, laboratoare şi cămine.
1963 – 1989
Din anul 1963, B.C.U. este Centru naţional de dotare cu publicaţii româneşti a lectoratelor de limbă, literatură şi civilizaţia poporului român prin străinătate.
B.C.U. devine treptat cea mai complexă bibliotecă universitară din ţară. În timp ce colecţiile de documente ale bibliotecilor filiale urmau o dezvoltare dedicată studiului curent, specific facultăţii respective, pentru Unitatea Centrală, configuraţia fondului de publicaţii are o structură enciclopedică, asigurând o bază pluridisciplinară aprofundării studiilor universitare şi cercetării.
Preocuparea specialiştilor instituţiei pentru o cât mai elevată orientare a utilizatorilor se concretizează în elaborarea unei largi game de instrumente de bibliografie, informare curentă şi retrospectivă.
1989, decembrie - Flăcările revoluţiei au transformat cărţile în cenuşă şi zidurile în ruine.
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti,
Sala Profesorilor în Decembrie 1989, complet distrusă de foc
Devastatorul incendiu a dus la dispariţia a peste 500.000 volume (12.000 volume de carte bibliofilă, 52 din biblioteca lui Eminescu), numeroase ex-librisuri, hărţi vechi şi aproape 3700 de manuscrise aparţinând unor mari personalităţi ale culturii române între care Eminescu, Maiorescu, Caragiale, Coşbuc, Blaga, M. Eliade.
- localului Bibliotecii Universitare, distrusă parţial la Revoluţia din 1989 şi renăscută miraculos prin grija gazdelor noastre de azi. Cât mai ştiu tinerii de azi şi chiar persoanele de vârstă medie despre vechile biblioteci ale Capitalei dar mai ales care este compoziţia publicului actual şi în ce măsură sunt predictibile tendinţele sale de apetit cultural este o întrebare de interes general al cărui răspuns poate determina în bună măsură actuala politică culturală a României.
1990-2006 - Reconstrucţie, continuitate, modernizare
1990, aprilie - Sub egida UNESCO, Directorul General Federico Mayor face apel către toate guvernele, organizaţiile, instituţiile politice de a participa la reconstrucţia şi modernizarea bibliotecii.
Datorită impresionantei solidarităţi umane întru spirit, în numai câţiva ani, cu excepţia documentelor unicat, prin schimburi şi donaţii, cea mai mare parte a fondului de publicaţii avea să fie reîntregită. S-au primit donaţii de peste 100.000 de volume de la persoane şi instituţii din ţară şi peste 800.000 de volume de peste hotare.
Conferind noi temeiuri de continuitate tradiţiei, efortul reconstrucţiei are ca principală orientare proiectul de extindere şi modernizare a complexului arhitectonic, demers menit să asigure o ambiţioasă abordare a celui de-al doilea secol de existenţă.
În proiectul de extindere, complexul arhitectonic B.C.U. se compune din trei corpuri, integrând alături de palatul Fundaţiei, clădirea fostei Bănci Dacia - România (distrusă în acelaşi incendiu din decembrie 1989) şi viitoarea construcţie a corpului Boema. Necesara extindere a localului are la bază o mai veche idee şi iniţiativă a istoricului Nicole Iorga, care, în anul 1931, în vederea aceluiaşi scop, sub tutela Ministerului Instrucţiunii Publice, a achiziţionat 1.600 mp lângă clădirile Fundaţiei Universitare.
Cu toate neajunsurile provizoratului, între 1990 şi 2000, Unitatea Centrală şi-a continuat activitatea publică în ansamblul de clădiri din Calea Plevnei nr. 59, desfăşurând servicii de bibliotecă la standarde apreciate de utilizatori.
Deşi perioada este caracterizată de mari eforturi financiare dedicate reconstrucţiei şi informatizării, refacerea fondului de publicaţii avea să rămână permanent în centrul atenţiei. Alături de donaţii şi schimb, achiziţionarea lucrărilor de reală valoare de pe piaţa editorială internă şi internaţională a constituit politica de bază.
Conform programului de modernizare, încă din anul 1990, experţi UNESCO în colaborare cu specialişti ai bibliotecii au elaborat un proiect de informatizare a B.C.U.
1993 - Baza de date creată în CDS/ISIS cuprindea aproximativ 60.000 înregistrări (cărţi intrate şi prelucrate în bibliotecă după 1990).
1994 - În 28 februarie a fost inaugurat sistemul informatic al B.C.U. astfel încât, de la 1 martie a devenit operaţional pentru activităţi specifice de bibliotecă prin programul integrat VUBIS, primit printr-un program TEMPUS. În luna iunie s-a realizat conectarea completă şi permanentă la INTERNET. În cursul aceluiaşi an a fost configurată în VUBIS, pentru Unitatea Centrală, şi baza de date a Centrului de Împrumut. Astfel, B.C.U. devine prima între bibliotecile universitare din România care şi-a creat o infrastructură informatizată, oferind în acest mod servicii complexe de acces şi investigare atât a bazelor de date proprii, cât şi a celor naţionale şi internaţionale.
1995, 14 martie - 100 de ani de existenţă - În rezonanţă cu dificultăţile reconstrucţiei şi modernizării, prof. univ. dr. Ion Stoica, Directorul General al B.C.U., afirma la celebrarea centenarului bibliotecii:
"...aşa cum de atâtea ori în istoria lor zbuciumată românii au găsit puterea de a se ridica deasupra durerii şi de a lua totul de la început, cu sprijinul organismelor guvernamentale din ţară, al multor organisme de peste hotare şi cu simpatia a mii şi mii de oameni din toate pământurile româneşti şi de aiurea, colectivul Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti trece în al doilea veac de existenţă cu speranta şi cu voinţa de a reda culturii naţionale acest mare tezaur".
1996, iulie Implementând acelaşi sistem VUBIS, s-a trecut la informatizarea bibliotecilor filiale. Cele dintâi au fost bibliotecile de MATEMATICĂ şi de LITERE, urmate apoi de cele de GEOGRAFIE, FIZICĂ şi BIOLOGIE.
1997, septembrie - Corpul Dacia devine funcţional.
1999 - Se derulează prima etapă a operaţiilor de mutare a fondurilor de publicaţii din sediul provizoriu din Calea Plevnei.
2000 – 2001 Operaţiunile de mutare a colecţiilor de documente în depozitele din Corpul Boema sunt finalizate în cursul anului 2000. Întreaga perioadă este caracterizată prin mobilizarea tuturor resurselor în vederea refuncţionalizării şi deschiderii pentru public a complexului.
Participarea B.C.U. la realizarea proiectului "Parteneriat InfoEuropa", dezvoltat în cadrul programului PHARE EUROPA şi finanţat de Uniunea Europeană. Ca rezultat al acestei participări, a fost organizată Sala de lectură Europa, care oferă acces la documente cu tematică europeană şi a fost creată baza de date interinstituţională EUREF.
2001, noiembrie Redeschiderea Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti (Unitatea Centrală). La eveniment au participat numeroase personalităţi ale lumii politice si culturale, atât din ţară cât şi din străinatate.
2001, decembrie Deschiderea unei noi filiale a B.C.U. - Biblioteca de Ştiinţe Politice
2002, octombrie Redeschiderea Bibliotecii de Chimie.
2003, iunie Lansarea Serviciului electronic TDNet.
2004, aprilie Redeschiderea Bibliotecii de Filosofie.
2004, septembrie Aniversarea a 90 de ani de la inaugurarea celui de-al doilea corp de clădire al Fundaţiei Universitare „Carol I” şi comemorarea aceluiaşi număr de ani de la moartea regelui Carol I, prin expoziţia de carte "Ctitori şi aşezăminte".
2005, februarie Inaugurarea Centrului de Informare Publică al Băncii Mondiale.
2005, martie Redeschiderea Bibliotecii de Istorie.
2005, 10 noiembrie Aniversarea, în cadrul Zilelor B.C.U., a 110 ani de la inaugurarea Fundaţiei Universitare „Carol I” (14 martie 1895). Invitat de onoare: Majestatea Sa, Regele Mihai. Manifestările organizate cu acest prilej au inclus:
- Lansarea de către Romfilatelia a unei emisiuni de timbre aniversare "Biblioteca Centrală Universitară (fosta Fundaţie Universitară „Carol I”) - 110 ani de la inaugurare"şi a unui plic.
- Evocarea rolului şi importanţei Fundaţiei în viaţa culturală a Bucureştiului, de către acad. C. Bălăceanu-Stolnici, Prof. Neagu Djuvara, Prinţul Mihai Dimitrie Sturdza, Prof. Tudor Berza, Radu Ionescu.
- Expoziţii tematice.
2005, noiembrie Lansarea unor noi servicii pentru utilizatorii B.C.U. - Sala de seminarii, Punctul multimedia, Baza de date SCOPUS.
2006, 5 aprilie Publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului nr.445/05-04-2006 privind modificarea denumirii Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, care devine Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”.
2006, 22 mai Este dezvelită o placă de bronz dedicată noii denumiri a instituţiei şi o efigie a Regelui Carol I. Bustul lui Carol I este amplasat în firida din faţa Sălii Profesorilor.
Reluarea Conferinţelor Fundaţiei Universitare „Carol I”.
Expoziţia de carte şi fotografie "Carol I - reconstrucţia unui destin"
Invitaţi de onoare: Majestăţile Lor, Regele Mihai şi Regina Ana.
2006, octombrie Redeschiderea Bibliotecii de Limbi şi Literaturi Romanice, Clasice şi Orientale
2006, decembrie Lansarea volumului "Carol I, amintirea unei mari domnii", editat în cadrul Serviciului Cercetare. Metodologie.
29 iun. 2007 După 17 ani de eforturi susţinute de reconstrucţie şi restaurare, Aula bibliotecii îşi redobândeşte splendoarea iniţială.
26 octombrie 2007 Se redeschide Sala Profesorilor - spaţiul cel mai afectat în timpul evenimentelor din decembrie 1989.
Iunie 2008 Pe frontispiciul bibliotecii se revine la vechea titulatură, aşa cum a fost din 1914 până în 1948: Fundaţiunea Universitară „Carol I”.
27 noiembrie 2008 În cadrul manifestărilor din cadrul Zilelor B.C.U. „Carol I”, este lansat volumul G. Dem. Teodorescu - biobibliografie, dedicat primului director al Fundaţiei Universitare „Carol I”.
26 noiembrie 2008 După un îndelungat şi complex proces de refacere, biblioteca îşi recapătă aspectul iniţial. Sunt readuse în circuitul public vechile săli de lectură, de o frumuseţe aparte, dotate la standarde moderne.
18 februarie 2010 Se inaugurează Biblioteca de Administraţie şi Afaceri, filială nou înfiinţată în cadrul complexului B.C.U. „Carol I”.
10 martie 2010 Sala de lectură a Bibliotecii Facultăţii de Litere este redeschisă pentru studenţi şi cadre didactice, după ample lucrări de restaurare şi modernizare.
18 - 19 noiembrie 2010 În cadrul manifestărilor desfăşurate în cadrul Zilelor B.C.U. „Carol I”:
- Romfilatelia lansează o ediţie filatelică jubiliară consacrată bibliotecii, la 105 ani de la inaugurare.
- Este lansat volumul Nicolae Bănescu - Biobliografie, dedicat ultimului director al Fundaţiei Universitare „Carol I”.
6 ianuarie 2011 Festivitatea dezvelirii statuii ecvestre a Regelui Carol I în faţa clădirii Bibliotecii, pe locul în care în care s-a aflat iniţial opera sculptorului Ivan Mestrovici.
- Restaurarea s-a făcut cu fonduri Unesco şi a durat 11 ani, redeschiderea oficială având loc în 2001. Astăzi deţine 1800000 de volume care pot fi consultate în cele 7 săli de lectură pe specialităţi, dispuse pe trei etaje ale clădirii.
Calea Victoriei № 88a - Hotel Imperial și Cafeneaua Kubler
* Calea Victoriei № 88a - Hotel Imperial și Cafeneaua Kubler
- Cafeneaua Kübler (astazi restaurantul Cina)
1853
Kubler a fost infiintata in 1853. A intrat in istoria literaturii romanii datorita lui Caragiale care pe durata consumarii a doua halbe cu bere a scris schita “Caldura mare”.
Legenda spune ca in aceasta cafenea, poetul Alexandru Macedonski a lansat o epigrama rautacioasa la adresa lui Mihai Eminescu si fusese cat pe ce sa fie batut din aceasta cauza.
1868
- O altă cafenea renumită a fost cea deschisă în anul 1868, la parterul Hotelului Imperial, aflat la întretăierea dintre Calea Victoriei cu Strada Imperială, şi care a purtat numele hotelului. Cafeneaua Imperial a fost proprietatea unui inginer austriac, venit în ţară odată cu Strousberg, pe nume Kübler. Acesta, după izbucnirea scandalului în care a fost amestecat Consorţiul Strousberg, şi-a investit banii în cofetăria-cafenea, care mai era cunoscută şi sub denumirea de Cafeneaua Kübler, după numele întreprinzătorului. Acolo se adunau pensionarii cei mai de seamă şi lume din colonia germană a oraşului, iar mai tîrziu s-a închegat şi un cerc de intelectuali.
Cafeneaua avea, în mijloc, o masă rotundă, care ocolea unul din stîlpii de susţinere ai clădirii, special rezervată pentru toţi cei care cochetau cu „muzele, foamea şi oftica“. La această masă, Macedonski a înfiripat cenaclul său ,,Literatorul”, şi tot acolo a citit epigrama la adresa lui Mihai Eminescu, epigramă care i-a adus oprobriul public. Maestrul, aşa cum îi plăcea să i se spună, văzut ca un „amestec de ambiţie, de trufie aristocratică şi de prea multă îngăduinţă pentru începători“, prezida, la această masă, în fum de ţigară şi clinchete de pahare, şedinţele literare pe care le iniţia, materializate, apoi, în coloanele ,,Literatorului”, ori ale ,,Danube bleu”, precum şi ale altor reviste care apăreau în spiritul şi sub egida lui.
Cafeneaua a fost frecventată şi de Mihai Eminescu, înainte de a se îmbolnăvi. Alexandru Vlahuţă, în ,,File rupte”, evoca o întîlnire a sa cu Eminescu, la Imperial, marele poet sfătuindu-l „să traducă în versuri «Cei Şapte de la Teba»“, lăudînd, astfel, seninătatea şi măreţia tragediilor antice. Vlahuţă i-a dăruit o garoafă roşie, ştiută fiind pasiunea lui Eminescu pentru flori.
La Imperial mai veneau I.L. Caragiale, Mircea Dimitriadi, Aurel C. Popovici, Al. Szathmary, Ştefan Luchian, Aurel Jiquidi şi mulţi alţii, care l-au urmat pe „tata Kübler“ în Strada Academiei, unde se mutase la începutul Secolului al XX-lea.
Calea Victoriei № 88a - Cina - Kübler
- Restaurantul Cina (str. Franklin nr. 3). Nu pot să nu scriu despre restaurantul Cina amplasat vis-à-vis de Ateneul Român şi cu faţa la palat.
- În anii comunismului avea o grădină imensă, veşnic plină în care mă întâlneam cu soţul după serviciu înainte de a ne căsători, mâncam câţiva mici şi beam o halbă de bere. Cum găseam o masă liberă, întorceam scrumiera pe dos şi pipăiam marginea mesei să vedem dacă are vreun microfon. Ce să ne asculte? Vorbeam verzi şi uscate, băteam apa în piuă ca tinerii dar ne simţeam conspirativi şi interesanţi. Ni se spusese că în special la Cina şi Athenee Palace erai ascultat şi microfoanele se găseau sub scrumieră sau tăblia mesei. În restaurantul propriu zis n-am intrat decât o dată, de două ori din cauza preţurilor pipărate. M-a apucat jalea când am trecut acum pe acolo. Curtea murdară, clădirea încuiată, undeva o firmă Trattoria care cred că era închisă. Am citit undeva că impunătoarea clădire care cu siguranţă ar putea fi reabilitată va fi demolată şi în locul ei va apărea un bloc de sticlă cu patru etaje. Sunt prea în vârstă ca să mai mire ceva.
- Cladirea celebrului restaurant "Cina", de langa Ateneul Roman, ar putea fi demolata partial si integrata intr-o constructie noua, de patru etaje (25 metri inaltime), potrivit unui proiect imobiliar prezentat, miercuri, la Comisia Tehnica de Urbanism de pe langa Primaria Capitalei. Alaturi, pe partea cu Ateneul ar urma sa se construiasca inca un bloc de patru etaje.
1907
Cladirea "Cina" a fost construita in 1907 si are statutul de monument istoric. Deocamdata proiectul nu a primit unda verde, urmand sa fie rediscutat in sedintele viitoare.
1922
Restaurantul Cina a fost deschis in 1922, si denumirea a venit in mod firesc de la cina traditionala frantuzeasca ce se servea aici, majotitatea bucatarilor si chelnerilor fiind adusi de la Paris.
Aici s-au perindat sau au fost omagiate figuri celebre ale lumii culturale: actrita Maria Ventura, dramaturgul Gib I.Mihaescu, Tudor Vianu, George Calinescu, Nichifor Crainic, Cezar Petrescu, Pastorel Teodoreanu, Ion Minulesc sau Vicor Ion Popa. Tot aici au cantat voci celebre ale muzicii populare si de petrecere: Gica Petrescu, Ioana Radu sau Ileana Sararoiu.
2015
Proiectantii, biroul de arhitectura Asix Design, au prezentat Comisiei Tehnice de Urbanism trei variante pentru acest proiect:
- construirea unu corp nou de cladire de patru etaje, in lateralul restaurantului, pe partea cu Ateneul. Fatada cladirii restaurantului ar fi urmat sa fie pastrata, iar in interior construita o cladire de patru etaje. In acest moment, cladirea veche are 2 etaje. Functiunea cladirilor noi: alimentatie publica, birouri, comert.
- construirea unu corp nou de cladire de patru etaje, in lateralul restaurantului, pe partea cu Ateneul si a unei cladiri de 2 etaje pe partea cu Biblioteca Central Universitara. Fatada cladirii restaurantului ar fi urmat sa fie pastrata, iar in interior construita o cladire de patru etaje. Functiunea cladirilor noi: alimentatie publica, birouri, comert.
- construirea unu corp nou de cladire de patru etaje, in lateralul restaurantului, pe partea cu Ateneul si a unei cladiri de 2 etaje in fata monumentului, pe toata lungimea. Fatada cladirii restaurantului ar fi urmat sa fie pastrata, iar in interior construita o cladire de patru etaje. Functiunea cladirilor noi: alimentatie publica, birouri, comert.
http://www.ziarulromaniamare.ro/romania-pitoreasca/
http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-12933531-fotogalerie-bloc-patru-etaje-peste-cladirea-fostului-restaurant-cina-monument-istoric.htm
Calea Victoriei № 88a - Magazinul General de Paris
Magazinul General de Paris se gasea la Piata Palatului Regal, langa Ateneul Roman, cam pe locul parcarii din fata restaurantului “Cina” (a se vedea conturul ciclame pe imaginea de mai jos).
A fost extins ulterior cu corpuri de cladire adapostind Jockey Club, Academia Comerciala s. a. A fost demolat la sistematizarea Pietei de la finele anilor ’30, menita sa confere o perspectiva mai larga Palatului Regal nou.
Calea Victoriei № 88a - casa Lahovari
- Lumea arhitecţilor români era oarecum divizată în epocă: a construi după modele autohtone ‑ ori a ne alinia arhitecturii internaţionale? Făcuse oarecare scandal casa Lahovari, construită de arhitectul Ioan Mincu în cel mai autentic stil românesc, în plin centrul Bucureştilor. Semnificativ este faptul că, la inaugurarea şcoIii româneşti de arhitectură, reprezentantul Franţei refuză să participe, iar purtătorul său de cuvânt va vorbi în replică subtilă la reprezentantul Germaniei. Franţa doreşte în toate un stil unitar prin îmbinarea utilului cu plăcutul, să te simţi oriunde pe glob la fel, construcţii stas, spirit arhitectonic universal... Iată, în schimb, acest discurs al arhitectului german Wallot: el poate fi considerat actul de întemeiere al Sămănătorismului în România. Accentuarea specificului naţional, ridicarea "prin forţe proprii" a ţării (formulă mult îndrăgită de liberali), întărirea încrederii în valorile locale ‑ toate acestea sunt câştiguri certe ale secolului, în spatele cărora nu e hazardat a vedea orientarea ţării către cultura şi spiritualitatea germană. "Sincronismul" de peste câteva decenii, în schimb, va avea totdeauna de reproşat ţării că nu intră în Europa pe poarta latină, a Franţei mai ales.
1828
- Iar după plecarea lui vodă din Capitală, au intrat și oștirile rusești în oraș, sub conducerea comisarului imperial contele Palin și a generalului suprem prințul Wittgenstein. A treia zi după sosirea armatelor, comandanții au trimis pe adjutanții lor, însoțiți de 200 de cazaci, ca să invite pe vodă a se întoarce în Capitală, în casele sale, el s-a întors și a tras de-a dreptul la moșia sa, Colentina, în palatul său de acolo, unde ridicase și biserica domnească, în curte.
Și de acolo, după ce s-a pregătit palatul său în Capitală (astăzi casa Lahovari, vis-a-vis de Oteteleșanu), s-a așezat în acest palat. După moartea colonelului Palin, a venit în locu-i contele Jaltuhin, care muri și el peste vreo câteva zile. Veni apoi generalul Conte Pavel Dimitrievici Kiseleff, deplin împuternicit, președinte al Divanurilor Valahiei și Moldovei. El era și adjutant al împăratului Nicolae. S-a început atunci lucrarea Regulamentului Organic, la care Kiseleff avea ordin a se înțelege și cu fostul domn al Țării Românești, Grigore Ghica. Întâlnirile dintre dânșii pentru înțelegere aveau loc în casele lui vodă; acesta întrebuința ca dragoman pentru limba franceză pe generalul N. Mavru, care era cumnat (era soț cucoanei Profiriții, sora lui vodă). Mavru era foarte învățat, atât în limba elenă, otomană, cât și în cea franceză. Nu știu asupra cărui articol din Regulamentul Organic se iscase o neînțelegere între generalul adjutant, contele Kiseleff, și bătrânul nostru domn, neînțelegere care a produs o discuțiune de vreo 3-4 zile, până când s-a stenahorisit bunul și bătrânul domn și adresându-se lui Mavru, dragomanul său, în prezența generalului Kiseleff, îi zise cu un ton răstit:
- Fă-l să înțeleagă și să nu mă necăjească, că e mult de la mine până la el, fiindcă el este sluga împăratului, iar eu sunt iuci-tuilu pașa și fost domn al țării mele.
Atunci, generalul Kiseleff a rugat pe Mavru să-l potolească, căci vodă se plimba iritat prin salon; spuse că pricina neînțelegerii este că dânsul nu cunoaște nici limba greacă, nici limba română; astfel s-a putut potoli bătrânul nostru părinte.
Calea Victoriei № 88a - Jockey Club
1875
În Bucureşti, primul grup elitist de gen a luat fiinţă la 8 ianuarie 1875, iar domnitorul Carol I a fost ales preşedinte de onoare al acestuia. Pe Calea Victoriei, în casele lui Iancu Lahovari, s-a aflat clubul bucureştean, iar generalul Manu a oferit instituţiei, din partea statului, un loc pentru hipodrom, la Baneasa. Onorabilul Vivian – Consul general al Angliei la București – a fost cel care a înființat, in 1875, Jockey Clubul, după modelul cluburilor existente la Londra și la Paris. Au apărut apoi şi alte cluburi: Clubul Tinerimii, cel al Agricultorilor, al Automobiliștilor, al Miliardarilor, al Ofițerilor. Acestea erau cele mai selecte. Pe lista membrilor fondatori ai Jockey Clubului întâlnim nume celebre. Iata câteva exemple: Ionel Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Marghiloman, Alexandru Lahovari, Principele Barbu Ştirbey, Barbu Catargiu, Prinţul Ghica şi alţii.
Jockey Clubul român era aidoma celor de la Paris şi de la Londra, era un club apolitic al protipendadei care deţinea o carte de vizită impecabila. Vorbim despre un grup elitist în care se intra greu, prin vot secret (un vot contra putea anula şase voturi pentru). Nicio femeie nu are voie să fie membră a acestui club. Regulile de altădată au rămas neschimbate.
Politica este lasata la intrare (la noi, intamplator sau nu, totusi, presedintii clubului au fost totdeauna membri ai Partidului Conservator). Vin aici fruntasi ai tarii din toate domeniile: politica, agricultura, industrie, economie, muzica, arte plastice, arhitectura, vin ofiteri, medici, ingineri, diplomati, profesori universitari, scriitori.
Clubul se instaleaza pe Calea Victoriei, in casele lui Iancu Lahovari. General Manu ofera institutiei, din partea statului, un loc pentru hipodrom la Baneasa. Astfel, rudimentarul hipodrom de la Floreasca este inlocuit cu o constructie eleganta si luxoasa, ridicata sub presedintia lui Al. Marghiloman.
La Jockey-Club exista o eleganta sala de lectura, cu carti, reviste si ziare la zi, o sala de protocol, doua incaperi in care se juca bridge si table cu chibitii de rigoare, o frumoasa sala de arme. Veniturile clubului proveneau din cotizatiile membrilor, din biletele de intrare la hipodrom, din cota de 20% din pariuri, ca si din concesiunile bookmakerilor si ale restaurantului tinut de casa Capsa. Jockey-Clubul din Bucuresti se adauga altor asociatii - Clubul Tinerimei (1870), Clubul Royal (1881), Societatea de Tir, Cercul Militar, Clubul Ofiterilor de Rezerva (1891) - dar le intrecea pe toate in prestigiu. El avea drept preocupare principala organizarea curselor de galop de la hipodromul Baneasa, in lunile de primavara si in luna octombrie, cand protipendada se intorcea din vacanta. Scrie C. Bacalbasa: "Alergarile din primavara anului 1880 au durat de la 14 la 26 mai si se faceau numai duminica.
I. Premiul Altetei Sale Domnitorul, la alergare de garduri pe distanta de 2.000 m. Premiul I un obiect de arta oferit de Domnitor, Premiul II - 500 de lei.
II. Premiul Societatii de incurajare, alergare de iuteala pentru manzi de 3 si 4 ani nascuti in Romania. Distanta 2.000 m. Premiul I - 3.000 de lei, Premiul II - 500 de lei.
III. Premiul vicepresedintelui Jockey-Clubului, alergare de iuteala pentru cai de orice provenienta, distanta 2.000 m, Premiul I - 2.000 de lei, oferiti de domnii generali Ion Em. Florescu si Gen. G. Manu. Premiul II - intrarile pana la concurenta de 500 de lei. Marele Premiu al Jockey-Clubului, alergare de fond pentru cai de orice provenienta, pe 3.000 m. Premiul I - 3.500 de lei, Premiul II - 500 de lei, Premiul III - 200 de lei".
Se organiza si "o alergare militara" pe 1.500 m pentru calarasi, dotata si ea cu premii, dar mai mici. Inainte de inceperea curselor, Calea Victoriei, Piata Teatrului si Soseaua, forfoteau de numeroasele echipaje "care aduceau la tribunele de la Baneasa toate femeile frumoase in gatelile lor elegante". Tribunele erau de obicei pline. Loja regala era in mijloc, foarte incapatoare si somptuos decorata cu draperii rosii. Exista si o loja pentru membrii Jockey-Clubului. In fata tribunelor era un loc cu banci unde publicul putea sa se plimbe. Prin fata tribunelor circula tot Bucurestiul cunoscut, sportivi, inalta societate, diplomati, ministri, militari si toate categoriile societatii elegante.
Cursele incepeau la ora doua si jumatate si sfarseau la ora cinci si jumatate. Ele erau un punct de referinta in viata bucurestenilor, nu neaparat pentru desfasurarea lor, cat mai ales pentru prilejul de a vedea si de a fi vazut.
- De cind Constantin Balaceanu Stolnici a recunoscut ca a fost informator al Securitatii, sub pseudonimul "Laurentiu", au inceput sa curga riuri de cerneala si s-au facut destule presupuneri legate de continutul notelor sale informative. Multi dintre fostii sai apropiati sustin ca Stolnici l-ar fi "turnat" chiar pe Regele Mihai, cu care ar fi ruda, in cazul in care zvonul in privinta legaturii de singe cu Ferdinand s-ar dovedi real. Din acest motiv, Stolnici a fost exclus din "Jockey Club", al carui vicepresedinte era. Hotarirea Consiliului de Administratie al acestui club aristocratic a fost unanima. Mai mult, George Calalb, vicepresedintele "Jockey Club", ne-a declarat in exclusivitate: "Confirm zvonul potrivit caruia domnul Stolnici ar fi fiul Regelui Ferdinand, ca pe unul vehiculat si aprobat tacit, prin nenegatie, de Constantin Balaceanu Stolnici. Astfel, este si mai grav faptul ca dinsul l-a "turnat" pe Regele Mihai, care este nu doar o persoana infailibila, ci este si presedintele nostru. Presedintele nostru este curat, este un diamant De altfel, din acest moment, toti membrii clubului vor depune declaratii ca nu au fost colaboratori ai Securitatii".
1939
Clădirea din centrul imaginii, care adăpostea Jockey-Club, Academia Comerciala si Hotelul High-Life, nu mai există în prezent, acum acolo este parcarea din fața Ateneului. A fost demolată în 1939 – 1940, la dorinţa Regelui Carol al II-lea.
SURSA
http://www.radioromaniacultural.ro/bucurestiul_in_pagini_si_imagini_sonore_jockey_clubul_din_bucurestiul_de_altadata-16467
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/la-jockey-club-2883587/