Calea Victoriei № 56 pravalia lui Stan Taie-Cuie
jumătatea secolului al XVII-lea
„pe la jumătatea secolului al XVII-lea era un loc de periferie al oraşului, unde se aflau căsuţe modeste ale celor săraci”.
1699
Pe vremea Brancoveanului, pe la 1669, locul dinspre Palatul Telefoanelor se afla în proprietatea lui Stan Taie-Cuie, care îl primise ca zestre de la soţia sa.
- Mostenitorii sai, in timpul primului Mavrocordat, au vandut proprietatea comisului Barbu Manescu.
1700
Partea de loc dinspre actuala stradă Ion Câmpineanu îi aparţinea, la 1700, lui Stroe Seimeanul, care şi-a clădit acolo o casă cu pivniţă.
- In martie 1722 Nicolae Macrovordat darulieste bisericii „inca sinjeni 19 din pamintul domnesc care mergea linga podul ulitei celei mari, in sus, pina in ulicioara pe linga casa lui Voicu Fistu Seimeanul”. Pe acest loc biserica va fi inconjurata cu case si pravalii. La sfarsitul secolului XVIII-lea manastirea Kretzulescu se afla la marginea orasului avand bariera in apropiere cam pe locul unde astazi este aripa sudica a Palatului Regal. Putul cu zala disparuse si el ramanand doar in amintirea locuitorilor. Mai departe erau vii, livezi si case raslete.
Proprietatea a trecut apoi în stăpânirea unui anume Grigoraşco, iar după aceea, în cea a boierului Petre Merişescu.
1749
Peste vreo cincizeci de ani, aceste terenuri ajung in posesia mitropolitului Filaret, care a ridicat aici un han in scopuri filantropice, pentru ajutorarea copiilor sarmani. A fost construit Hanul Filaret, despre care se cunoaşte că era un loc mic, ridicat de mitropolitul Filaret la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
1838
In 1838 hanul a fost daramat din cauza avarierii suferite in urma cutremurului din acelasi an. Hanul a fost afectat serios la cutremurul din 1838 şi nu mai prezenta siguranţă
- Acolo, cum intru, o bucată de fier forjat îmi spune povestea lui Stan Taie-Cuie, proprietar de casă în centrul de astăzi, nu-se-ştie-cât-de-bun vecin cu mercenarul trupelor domneşti. Într-o cameră la etaj, la un pas în timp, se vorbeşte-n franceză, limbă de bon ton, pare-se că doamna cu pălărie mov comandă dantelă scumpă în fraze lungi. “Cu trenă, (scuzaţi-mi româna) e bal peste două zile pe terasa de vară!” Un domn îşi fumează liniştit trabucul în salonul de jos, ridicând des privirea la ceasul din perete. Nu sunt împreună, nici nu se aşteaptă să fie, doar aparţin altor secole cu siguranţă. În stânga, pe holul cu balustradă sculptată, coboară pe scări Nicolae Titulescu, puţin grăbit să ajungă la domnii care pufăie subiecte politice în salonul cel mare. Încă puţin şi vine ora prânzului şi-a plimbărilor domoale.
A fost staţie de birje în apropiere, parcă mai aud şi-acum caii cum tropăie liniştiţi prin căldura plăcută de primăvară, conducând trăsuri împodobite cu flori pe Calea Victoriei. Pe lângă bătrânii castani din faţa Teatrului, prin sunet de orchestră, mă plimb în gând pe trotuarul hotelului de atunci, când săreau comisionarii îmbrăcaţi în roşu să te suie-n trăsura purtată de-un năzdrăvan de cal cu coada neagră şi până-n pământ.
Mă mai gândesc la scriitorii care şi-au găsit inspiraţie prin sălile înalte, în nopţile în care răpăia ploaia pe luminator. Nici nu mai contează dacă şi-au publicat cuvintele, simt eu c-au rămas imprimate în toţi pereţii clădirii din care acum iese o doamnă elegantă, cu tocuri colorate şi ochelari de soare fumurii.
Detalii: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-04-30/piata-teatrului-cel-mare.html
http://www.ringincentrulvechi.ro/bucuresti/istoric/un-teatru-cum-nu-s-a-mai-vazut-22609
http://www.carmenrusu.ro/page/9/
Calea Victoriei № 56 casele familiei Ghika
1816
Nu ştiu când au pornit demersurile de vânzare a acelei case fără stil (casa Iancu Ghica), unde, totuşi, văzuse lumina zilei Ion Ghika, în 12 august 1816, am căutat zadarnic în presa vremii. Am "nimerit", însă, anunţul deschiderii "Grand Hotel Brofft", numit astfel după numele proprietarului, Charles Brofft, un belgian înstărit din Limburg. Aflase, probabil, că Bucureştii se înnoiesc după tiparul occidental şi s-a gândit să profite de fenomen.
În casele familiei Ghika s-a deschis în sec. XIX hotelul de lux Brofft cu 50 de camere şi restaurant cu bucătărie franţuzească. La parter erau magazine printre care ale pălărierului Jobin care a lansat moda jobenelor.
1842
Trebuie precizat că în Bucureşti funcţiona un consulat belgian încă din 1842, - condus de cavalerul de Moyard, înlocuitorul pe bani grei al bancherului Jacques Poumay, - deci surse de informare pentru investitorii din micul regat existau.
1847
* Construirea Teatrului cel Mare în locul hanului Filaret - demolat în 1847 - a avut o dublă semnificaţie în timp: hanurile urmau să fie înlocuite cu mult mai civilizatele hoteluri, iar Podul Mogoşoaiei avea să devină artera principală a Bucureştilor într-o concepţie urbanistică tributară schemei rurale.
1850
- Dintre cofetariile capitalei cea mai bine reputata in anul 1850 era cofetaria „Giovanni” (apartinand dupa cum ii spune si numele unui italian), aflata pe Podul Mogosoaiei, vis-a vis de Teatrul National aflat in constructie. In concurenta cu aceasta era cea a lui Comorelli din Pasajul Roman. Tot pe Podul Mogosoaia se afala si renumita cofetarie „Elefterescu”.
1852-53
Mutarea centrului de greutate din zona istorică, dar aspru afectată de pârjolul din martie 1847, în vecinătatea imediată a noului edificiu inaugurat în noaptea Anului Nou 1852/1853, va fi avut şi conotaţii ascunse, precum dorinţa de luminare prin teatru, europenizarea forţată prin cultură vizuală şi prin spectacole de operă, eliberarea de spiritul provincial, Valahia fiind la frontierele Occidentului, cât şi ale Orientului etc. La această mişcare subtilă un aport major au avut arhitecţii occidentali, mulţi rămaşi definitiv pe aceste meleaguri şi, în aceeaşi proporţie, comercianţii veniţi din spaţiul habsburgic sau francez, care în câteva decenii vor falimenta vechiul negoţ şi vor face uitat specificul local, spectaculos dar atât de bolnav de contagiunea balcanică. În două dintre fotografiile lui Angerer am putut observa stilul neogotic al Sălii Bossel şi al bisericii Sf. Ionică, ambele clădiri, împreună cu noul teatru, agresând vizibil bătrânele case şi conace din apropiere.
Puţin câte puţin, în funcţie de gustul estetic al comanditarilor şi, mai cu seamă, de priceperea arhitecţilor, împrejurimile Teatrului cel Mare vor ajunge de nerecunoscut. Efectul transformării se va traduce prin preluarea acestui model atât în mahalalele înconjurătoare ce, europenizate, vor deveni cartiere, cât şi în mahalalele îndepărtate, dar acolo în proporţii afectate de posibilităţile financiare reduse şi de slaba prezenţă a comercianţilor alogeni din spaţiile culturale menţionate. Eclectismul stilistic atât de interesant, ce conferă Bucureştilor o notă aparte în galeria capitalelor europene, provine, aşadar, din acest spaţiu sacralizat de lumina scenei, în ciuda unor excepţii anterioare cronologic dar şi izolate în marea de conace şi de grădini ce constituia "oraşul" de până în 1852, anul naşterii "oraşului european".
Era în firea lucrurilor ca "antica" casă a banului Tache Ghica - denumire generică, ea aparţinând în acel moment unui "Ghiţă Niculescu, negustor de pânzeturi" - din chiar faţa impunătoarei clădiri a Teatrului cel Mare să dispară, pentru a fi înlocuită cu o construcţie potrivită ambiental.
1855
O remarcă datorată lui Angerer, care, în anul 1855, la nr. 38 a imortalizat fostul grajd al Obahtei (Comenduirea oştirii) ţariste: Donat Hugues a fondat în 1850 nu hotelul, ci firma!
* Calea Victoriei № 56 casa lui Iancu Ghica
1856
- Intr-o fotografie facuta in 1856 de L.Angerer de la fereastra Teatrului cel Mare, se vede in prim plan [stanga] casa lui Iancu Ghica, avand fatada la Podul Mogosoaiei, construita la inceputul veacului al XIX – lea [in aceasta casa s-a nascut la 1816 marele om politic si diplomatul Ion Ghica].
- Parterul Casei Ghica era inchiriat ; aici functiona magazinul de mode pariziene al lui Josef Lukasiewicz.
1860
In anii 1860 casa este vanduta belgianului Charles Brofft. O fotografie a lui Baer ne arata Podul Mogosoaiei in fata Teatrului si Casa Ghica devenita Brofft prin fata careia trece un grup de sacagii [alaturi, in dreapta, o cladire fusese de curand ridicata pe locul grajdurilor ; vom vorbi despre ea la momentul potrivit]. Parterul casei are deja alti chiriasi :
- Casa Ghica cu mag Jobin & mag Knappe.Sacagii_Baer
- Magazinul de palarii barbatesti al francezului Jobin tocmai se mutase aici, venind din Hanul Cretzulescu [care se gasea in jurul frumoasei Biserici Cretzulescu, langa Palat] unde avusese primul sediu. Negustorul Jobin adusese de la Paris noul model de palarie inalta, cilindrica si satinata, “cilindrul” – la noi se va incetateni sub numele de “joben”, de la numele comerciantului Jobin.
- Alaturi vedem pravalia lui Karl Knappe.
Calea Victoriei № 56 Grand Hotel Brofft
1860
casa Iancu Ghica (aici s-a născut în 1816 scriitorul Ion Ghica). Vândută în anii 1860 lui Charles Brofft, remaniată în deceniul următor, clădirea a adăpostit un hotel de lux şi mai multe magazine, între care cel al celebrului Jobin, de la care se trage numele românesc al pălăriei cilindru.
1862 - 1865
Odinioară, pe Calea Victoriei la numărul 56, se ridica un hotel cochet, cu parfum de Paris, pornit a-i face concurență hotelului Hugues.
Ridicat pe o veche proprietate a lui Dimitrie Ghica, pe locul în care fusese un cantonament al unităților ruse în timpul Regulamentului Organic, acest nou hotel se numea Grand Hotel Broft, după numele unuia dintre foștii chiriași ai acestuia, Carol Broft, aflat aici până în jurul anilor 1900.
Menționat în „Ghidul călătorului la București”, despre Hotelul Broft se spunea că avea 48 de camere confortabile și elegante și un restaurant cu bucătărie franceză impecabilă. „Otelul”, cum era evocat de toți cunoscătorii, avea să devină peste 50 de ani Grand Hotel Continental.
Lecția de istorie s-a ținut chiar în Grand Hotel Continental și a fost o lecție interactivă, căci s-a desfășurat de-a lungul întregii noastre vizite, chiar ca într-un muzeu, prin camere și cămăruțe care mai de care, unele în care au fost găzduiți acum zeci și zeci de ani Prințul Napoleon, Osman Pașa sau Carol Davila. Camere cu mobilă din lemn masiv, făcută nu în zilele noastre, ci în zilele „lor”, camere cu „secretaire”-uri vechi de zeci de ani, apartamente decorate în stil Renascentist, Baroque, Empire sau Ludovic XV. Mobilierul bogat ornamentat al recepției a fost achiziționat de la o fostă reședință din Bergamo, masa centrală din foaierul recepției, consola, scaunele cu tapițerie florală și oglinzile au fost cumpărate de la târgul de antichități din Parma, câteva din candelabrele ce împodobesc tavanele camerelor au fost licitate în Viena, la Dorotheum, iar altele selecționate din varii târguri de antichități, în vreme ce o parte au fost realizate în baie de aur, la comandă, de către meșteșugari italieni. Vorbesc despre Grand Hotel Continental-ul de azi, aflat tot pe Calea Victoriei, la același număr 56.
1866
În 1866 clădirea a fost demolată şi s-a construit Grand Hotel Continental în care proprietar era un evreu bogat, ctitorul spitalului Elias. Bucătăria restaurantului era românească şi atrăgea personalităţile epocii cum au fost Rebreanu, Carol Davila, Sadoveanu, Enescu, Goga, Titulescu şi Păstorel.
1867
În plus, să se observe că Podul Mogoşoaiei a căpătat "trotuar" (între Sărindar şi metohul Episcopiei), podoabă salutată în 1867 de Marsillac cu entuziasm. În legătură cu "lectura" acestei fotografii, bănuiesc că unul sau doi din cei trei"sacagii", care au oprit în dreptul prăvăliei lui Knappe, este posibil să fi transportat ulei de rapiţă.
1869
Dacă ţinem seama că inaugurarea a avut loc în 1869, - nu am reţinut, din păcate, luna şi ziua, - în "saloanele din Podul Mogoşoi 40" şi că supraetajarea cât şi completarea vechii clădiri a durat 1-2 ani, ar însemna că Brofft a obţinut clădirea în 1868 sau în 1867, în orice caz după abdicarea lui Cuza, deşi amenajarea celor 48 de încăperi va fi durat şi ea câteva luni.
Din această perioadă datează şi fotografia lui M.B.Baer, ce reprezintă casa Ghika înainte de modernizare, cu prăvălii închiriate lui Karl Knappe şi Victorinei Jobin, probabil şi lui Josef Lukasiewicz, alături de învechitul înainte de vreme Hotel Hugues.
În anul dării în exploatare, "Brofft", reşapat în stilul renaşterii florentine, era hotelul cel mai elegant şi mai bine dotat din Capitală, cu toaletă şi lavoar în fiecare cameră, beneficiind şi de un restaurant franţuzesc, care, în scurt timp, va fi principalul concurent al celui vecin, Hugues.
1870
In scurta vreme Charles Brofft modifica radical cladirea si ii adauga un etaj, transformand-o intr-un hotel de lux – Grand Hotel Brofft. Hotelul avea 48 de camere si restaurant propriu, cu specific frantuzesc.
1872
Privitor la restaurant, anunţurile de după 1872 fac referire doar la "bucătăria vieneză", ceea ce înseamnă că bătălia cu Hugues a durat vreo doi-trei ani… Nu înseamnă că "Brofft" a renunţat la preţurile pipărate, specifice localurilor simandicoase.
In anii 1872 si 1873 poetul Vasile Alecsandri venit cu treburi in capitala, beneficiaza de confortul Hotelului Brofft.
1875
Hotel Brofft 1875 Duschek
1877
Grand Hz Broft (Brofft)
Alte pravalii populeaza parterul cladirii – remarcam magazinul de mode al lui Paul Martin. Negustorul francez vindea doar palarii “cilindru” scumpe : “… palariile lui Martin costau 20 de lei una si nu erau de nasul tuturor ca sa le poarte …” :
În volumele de documente referitoare la războiul de la 1877 am dat peste un protest vehement al "comandamentului rus" din Capitală (Podul Mogoşoaiei nr. 53) pentru faptul că "dl Broft pretinde 30 de franci pe dejun"! La Hugues costa doar…25 de franci. Grand Hotel îşi respecta, fără să facă rabat indiferent de motiv, statutul de hotel de lux.
- Ziarul “Pressa” din 2 septembrie 1877 descrie o scena memorabila petrecuta in fata hotelului, in zilele Razboiului de Independenta : “… Ieri dimineata, trecand pe Podul Mogosoaiei, observaram o mare animatiune in Piata Teatrului si in fata Hotelurilor Brofft si Hugues [hotelul vecin]. Lumea era adunata in numar mare si citea cu multa aviditate un ziar aparut de curand si care are denumirea “Natiunea Romana”. Dar care era stirea publicata de numitul ziar ce provoca atata animatiune in public ? La “ultimele stiri” , cu litere compacte, se facea cunoscuta cetatenilor noutatea inveselitoare, asteptata si dorita de orice inima romaneasca, ca armata principelui Carol a luat Plevna …”. [De fapt, ziarul "Natiunea Romana" editat de Caragiale si Frederic Dame, spre a ridica moralul bucurestenilor care asteptau cu inima la gura soarta razboiului contra Turciei, anuntase cu anticipatie caderea redutei Plevna !!!].
- De altfel, aici va fi găzduit de Statul Român Osman Paşa, câteva zile, în decembrie 1877, spre marea plăcere a lui Pappasoglu, foarte atent să nu-l jignească vreun coate-goale pe generalul otoman. Şederea trebuie să fi costat ceva.
Alt oaspete de seamă - în viziunea lui Gheorghe Crutzscu - pare să fi fost fratele Împăratului Napoleon al III-lea, Joseph Charles Paul Bonaparte, dar nu am reuşit să verific informaţia, cu toate că am încercat; după 1871 vizita lui ar fi fost inoportună. Povestea scrisă atât de convingător de acelaşi autor despre o franţuzoaică nurlie care îndrăznise să-şi afişeze tariful pe uşă, este cu totul improprie pretenţiilor lui "Brofft". Am căutat-o zadarnic în "Informaţiunile Bucureştene" sau în jurnalul lui Marsillac, care, cu siguranţă, n-ar fi ratat ocazia să facă haz. Un tarif de doi franci când o cameră şi masa pe o zi costau în jur de 50 franci ţine de domeniul absurdului ori de categoria "glumiţelor" de discreditare!
- Plevna va cadea abia peste doua luni ca urmare a vitejiei armatei romane.
In decembrie 1877 Hotelul Brofft gazduieste pentru cateva zile, ca prizonier de razboi, pe aparatorul Plevnei, eminentul militar – generalul turc Osman Nuri Pasa. Ostasii romani, trecand pe Podul Mogosoaiei, il recunosc in balconul hotelului pe viteazul comandant si ii prezinta onorul militar, dupa regulile respectului ostasesc.
Calea Victoriei № 56 Elias
1880
Hotelul Brofft a fost cumpărată în anii 1880 de Jacques Menachem Elias, bancher, industrias, filantrop si consilier al principelui Carol [J.Elias era si proprietarul Hanului Patria situat in spatele Magazinului Cocor, care s-a numit si Hotel Elias; fundatia lasata prin testament de J.Elias a permis construirea in 1936 a spitalului care ii poarta numele si care, prin dotari, a fost in epoca cel mai modern din Europa.
1881-1882
De fapt, tocmai preţurile mai mult decât pipărate au condus la vinderea stabilimentului în jurul anului 1882 către Menachem Elias. Înfăţişarea din ultima fotografie, cea din 1881, îi relevă o stare de "sănătate" ce nu justifică nicicum zvonurile apărute în presa vremii văzând demolarea ca urmare a "şubrezeniei" sale, probabil a fost o manevră a lui Elias ca să obţină o scădere a preţului de vânzare cerut de M-me Celestinne Brofft (soţie fiică), care s-a mutat pe Calea Victoriei nr. 23.
Calea Victoriei № 56 Grand Hotel Continental
continentalhotels.ro
STIL ARHITECTURAL: eclectic
PERIOADA: sfârșitul secolului XIX, 1886
GRAD DE PROTECTIE: monument de clasă B
ARHITECT: Emil Ritten Forster
ADRESA: Calea Victoriei № 56, Bucureşti
1884
Din cauza unor vicii de constructie care au atras niste conflicte cu Primaria, dupa cateva amanari, Elias demoleaza Hotelul Brofft si construieste in locul sau un hotel nou. In 1884 se deschide Hotelul Continental, construit in stilul Renasterii germane dupa proiectul arhitectului Rittern Forster, hotel de inalta clasa in Bucurestii acelor ani, alaturi de Hotel Imperial, Grand Hotel du Boulevard si Hotel de France, situate toate pe Calea Victoriei.
1885 – 1886
Hotel Continental se ridică pe fundația Grand Hotel Broft în 1885 - 1886, fiind, alături de Hotelul Donat Hugues și Casa English, unul dintre primele hoteluri moderne și, azi, hotelul cu cea mai vastă istorie. Ca să intrăm în atmosfera vremii, Adrian Majuru ne-a povestit puțin despre Calea Victoriei de atunci.
Dupa 30 de ani pe locul acestei case se va construi Hotelul Continental pe care-l stim. Alaturi este grajdul consulatului austriac, iar in spate vedem Biserica Sf Nicolae Dintr-o Zi [cu vechea turla] si Mahalaua Popa Manea.
1886
- colţ cu strada Regală, Hotel Continental – proprietatea fraţilor Elias (1886, arhitecţi Emil Rittern Forster, I.I. Rosnovanu)
* Alături de fostul Hotel Hugues se ridică astăzi impunătoarele faţade în stil neoclasic ale Hotelului Continental, construit în anul 1886 după planurile arhitecţilor I. I. Rosnovanu şi Rittern Förster pe temeliile fostului Hotel Broft (Grand Hotel Broft) de la balconul căruia, în anul 1878, generalul Osman Paşa, învinsul de la Plevna, salutându-l pe Carol I, privea parada trupelor româneşti victorioase. Datorită poziţiei sale centrale, hotelul „Continental“ era unul „cu ştaif“, loc de întîlnire a protipendandei româneşti, mai ales a oamenilor politici precum Virgil Madgearu, Nicolae Titulescu, Constantin Argetoianu ş.a. Aici au cântat celebrii lăutari Grigoraş Dinicu, Cristache Ciolac, iar mai târziu orchestra o va avea drept solistă pe Maria Tănase. Arhitect:arh. Filip Xenopol şi Rittern Fonster Anul:1886 Adresa:Calea Victoriei nr. 56.
Cunoscut la înfiinţare sub denumirea de “Otelul”, hotelul a fost ridicat în 1886 pe locul fostului hotel Broft şi abia jumătate de secol mai târziu primeşte numele de Grand Hotel, pe care îl poartă şi astăzi. Monumentul istoric de secol XIX, este construit în stilul arhitectural al Renaşterii germane, după planurile arhitectului german Emil Ritten Forster, elaborate împreună cu constructorul român I.I. Râşnovanu.
Camerele erau dispuse la etaj, iar la parter exista un restaurant cu 240 de locuri amplasate în două saloane de forma literei „L”, la care se adăuga o grădină de vară.
1887
Până către 1887 s-a păstrat vechea denumire, specificându-se doar numele noului antreprenor, un scoţian cu tată german, John Muller. Apoi, dispare numele lui Brofft, rămânând doar sintagma "Grand Hotel", fiind, totodată, adăugată specificaţia de mare importanţă că preţurile sunt rezonabile. Între timp, nu ştiu de când, pare-se din anul 1886, începuse remodelarea vechii clădiri după planurile arhitectului german Emil Ritten Forster, lucrările, executate de antrepriza lui I.I. Rosnoveanu, desfăşurându-se în zona străzii Regale. Când s-a ajuns la calea Victoriei, s-a lucrat cu magazinele deschise! Nici Iosif Szollosy, nici Graeve nu şi-au închis vreodată librăriile, nici doamna Paul Martin, soţia fostului "chapelier de la Cour", atât de scumpul magazin de pălării şi parfumuri. Supraetajarea s-a făcut cu ele funcţionând.
1888-1889
Însă, între anii 1888-1889 a dispărut hotelul…
1890
Va reaparea în 1890 cu numele de "Grand Hotel Continental", dar şi fără vechile firme, Graeve, de pildă, s-a mutat peste drum, la Hotelul Lazăr. Noua înfăţişare de palat vienez impunea firme noi, poate în virtutea unui misticism verificat de Elias în lunga sa carieră de afacerist.
1894
Acesta o reconstruieşte din temelii, după planurile arhitectului Emil Forster Rittern, şi deschide aici în 1894 hotelul Continental. La fel ca şi antecesorul său, şi hotelul Continental a găzduit la parter magazine de lux.
1900
Grand Hotel Continental avea restaurant propriu, cu bucatarie frantuzeasca ; in 1900 aici se deschide unul din primele baruri din Bucuresti : Luncheon-Bar. La sfarsitul secolului XIX- inceputul secolului XX se inmultesc „barurile”- restaurante de noapte, avand careuri de dans, cu preturi piperate. Primul de acest fel a fost „Luncheon-bar” de la „Continental”, in 1900.
Poate ca Hotelul Continental a gazduit mai putine celebritati decat antecesorul sau Brofft, dar magazinele de la parter au avut toate mare cautare printre bucuresteni.
“Magazinul Conservatorului” [al fostului Partid Conservator] a fost printre primii chiriasi ai hotelului :
1901
Hotel Continental. Casa Vanic. Str Regala 1901
- La inceput de veac XX, magazinul de delicatese culinare al lui Serbanescu a rezistat doar putina vreme concurentei bacaniei Dragomir Niculescu de vizavi :
- Reprezentanta Companiei navale LLOYD-BREMEN a avut un timp sediul aici [initial functionase in apropiere, in imobilul ziarului "L'Independence Roumaine"] ; in vremea cand calatoriile cu avionul erau doar un vis, vapoarele rapide si confortabile ale companiei faceau legatura cu Americile, cu Australia si cu Extremul Orient.
- Cele mai longevive firme din hotel au fost drogheria “VENUS” si magazinul de incaltaminte fina “SCHUL” ; arhitectura Pietei se schimbase – aparusera blocurile, pe Str Regala se ridicasera hoteluri noi, dar VENUS si SCHUL au ramas pe loc.
1911
În faţa hotelului este bustul lui Ismail Quemal Vlora, fondatorul statului albanez. Acesta în 1911 a locuit în hotel în timpul unei întâlniri conspirative.
1912
Pe la 1912, hotelul număra 63 de camere, o sală de mese, bucătărie, şapte pivniţe, prăvălii şi alte odăi.
1930
La sfarsitul anilor ‘30 Piata Teatrului era schimbata, ceva din vechiul farmec se pierduse. Gheorghe Crutzescu [1890-1950] declara cu nostalgie : ” … Au pierit muscalii de pe Piata Teatrului, a pierit gradinita cu trandafiri, batranii castani [care erau in stanga Teatrului] au fost scosi, terasa [Otetelesanu] e inlocuita cu imobilul telefoanelor … ” , “… Ce frumoasa era Piata Teatrului vara, in anii tineretii mele ! In aer plutea veselia. In gradina terasei [Otetelesanu], sub tei, canta orchestra ; printre mese forfoteau vanzatorii de alune americane, de fisticuri … batranii castani din fata Teatrului isi scuturau podoaba inflorita ; din scuarul micut [din fata teatrului] se ridica miros de iarba si de trandafiri, tigancile cu lalele, bujori sau crini, erau pe trotuarul din fata Continentalului, ca un parter viu de flori ; comisionarii cu chipiu rosu asteptau la coltul Regalei sa duca buchetelul sau biletul si, aliniati ca la o parada, cu trasurile sclipitoare, hamurile si alamurile “luna” [lustruite], si caii negri cu coada pana la pamant, mai luciosi ca oglinda, asteptau rabdatori, impunatori, nepasatori – muscalii”.
1939
In anii interbelici restaurantul hotelului a avut specific romanesc, iar Grigoras Dinicu, cu vioara lui, i-a incantat pe consumatori. Printre oaspetii obisnuiti ai localului au fost mari oameni politici : Constantin Argetoianu, Nicolae Titulescu si I. Gh. Duca, dar si mari scriitori – Sadoveanu, Goga, Liviu Rebreanu.
1944
După 1944 hotelul a fost atribuit Ministerului Turismului care l-a consolidat în 1979.
1950
- Hotel Continental, Calea Victoriei 56 - DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru nationalizarea unor imobile
1970
Hotelul a fost restaurat în anii 1970 şi
1990
După 1990 a fost redat fundaţiei Elias. În faţa hotelului este bustul lui Ismail Quemal Vlora, fondatorul statului albanez. Acesta în 1911 a locuit în hotel în timpul unei întâlniri conspirative.
1992
În prima sa vizită în România de Paşte în 1992, Majestăţile Lor regele Mihai şi regina Ana au stat la hotel Continental. Îmi aduc aminte că au fost ovaţionaţi de sute de mii de oameni.
2005
Clădirea Grand Hotel Continental şi-a păstrat destinaţia de hotel atât în perioada regimului comunist, cât şi după 1990, purtând denumirea de Continental Bucureşti.
Dintre proprietarii care au marcat de-a lungul timpului istoria acestui imobil, îi amintim pe cei mai cunoscuți, bancherul evreu Menachem Elias, urmat de fiul său Jacques Elias. Testamentul celui din urmă hotăra că averea, inclusiv Grand Hotel Continental, nu va rămâne în proprietatea urmaşilor săi. Astfel a luat fiinţa Fundaţia Familiei „Menachem H. Elias”, care este astăzi proprietara acestui monument.
În anul 2005, hotelul a fost închis pentru restaurare, modernizare, reabilitare şi reclasificare în concordanţă cu standardele şi cerinţele unui hotel de cinci stele, iar clădirea a fost renovată păstrându-se structura clasică.
După reabilitare, au fost introduse „multe elemente de modernism, atât din punctul de vedere al designului arhitectural al băilor, holurilor de acces către camere, cât şi al folosirii unor dotări şi instalaţii de ultimă generaţie”, a explicat arhitectul Daniela Mirea, cea care a realizat proiectul arhitectural şi a coordonat lucrările de restaurare şi reabilitare.
În cadrul proiectului, unele dintre provocările majore au fost legate de refacerea faţadelor, a acoperişului şi în special a bolţilor din subsol. Tabla de pe acoperiş a fost refăcută, au fost introduse sisteme de degivrare pentru burlane şi jgheaburi, în timp ce la nivelul subsolului s-a aplicat o substanţă specială pentru hidroizolare în zona pereţilor şi bolţilor. Un alt aspect dificil a fost cel legat de realizarea sistemului de ventilaţie, constând în amplasarea aparatelor de aer condiţionat, a grilelor de absorbţie şi în introducerea lor în plafoanele decorate ale încăperilor, precum și realizarea şi găsirea zonei optime pentru puţul noului lift. Iniţial, exista unul singur, care a fost recondiţionat în timpul lucrărilor, un al doilea fiind creat cu ocazia restaurării.
Accesul în hotel a fost realizat prin curtea dinspre strada Ion Câmpineanu (iniţial intrarea fiind pe Calea Victoriei), obţinându-se o legătură armonioasă între holul recepţiei, restaurant, zona de fitness şi sălile de conferinţă. Întrucât actuala recepţie a fost amplasată într-una dintre sălile vechiului restaurant, restaurantul şi-a restrâns dimensiunile. Pe locul fostei recepţii s-a amenajat un bar englezesc, iar Sala rustică, aflată odinioară la subsolul clădirii, a fost înlocuită cu un spaţiu de fitness şi SPA. Tot la subsol, a fost amenajat un restaurant cu specific balcanic, cu acces direct din stradă.
„Am cumpărat mobilier de la casele de licitaţii şi târgurile din Viena şi Parma, argintăria şi porţelanurile sunt englezeşti, oglinzile sunt luate tot din Italia, iar mocheta, din Belgia“, a explicat Daniela Mirea. Concierge-ul de la intrarea în hotel a aparţinut cândva Hotelului Ritz din Paris, iar recepţia, având o minunată lucrătură manuală pe mătase, vine de la o fostă reşedinţă nobiliară din Bergamo. Apartamentul prezidenţial a fost decorat în stil renascentist, cu mobilier cumpărat din Parma şi Viena. O parte dintre piesele recondiţionate şi repatinate ale hotelului se păstrează în camera în stil Ludovic XV. Aplicele sunt făcute pe comandă, în baie de aur, în Italia, iar veiozele sunt aduse din Parma, de la un târg de antichităţi.
2007 - 2009
Lucrările s-au desfăşurat pe o perioadă de doi ani, între 2007-2009, costul total al lucrărilor ajungând la valoarea de 8.7 milioane de euro.
2008-2009
a beneficiat de ample lucrări de consolidare şi de restaurare între anii 2008-2009. Este proprietatea Fundaţiei Menachem H. Elias a Academiei Române.
2009
Ridicat pe temelia fostului Grand Hotel Broft, pe Calea Victoriei, hotelul a fost redeschis dupa aproximativ doi ani, atat cat au durat lucrarile de modernizare. “Unitatea este functionala din decembrie 2009, iar pana acum am avut un grad de ocupare de 36%”, a declarat Radu Enache, proprietarul lantului hotelier Continental Hotels.
Prin relansarea in 2009 a Grand Hotel Continental din Calea Victoriei se adauga lantului Continental Hotels si o proprietate de 5 stele.
Cladirea in care se afla Grand Hotel Continental apartine Fundatiei Elias, fiind concesionata lantului codus de Radu Enache pentru o perioada de 25 ani.
Orasele in care lantul Continental Hotels este prezent sunt Bucuresti, Constanta, Sibiu, Arad, Oradea, Targu Mures, Suceava, Timisu de Sus, Turnu Severin si Portile de Fier, totalizand un numar de 1.855 de camere.
Continental Hotels colaboreaza, prin intermediul marcii Ibis, cu Accor, una din cele mai importante companii hoteliere la nivel mondial.
2010
Grand Hotel Continental este un hotel de 5 stele din București, ridicat pe temelia fostului Grand Hotel Broft[1].
Hotelul are 53 de camere ce au vedere catre Calea Victoriei, 6 apartamente (mobilate și decorate în diferite stiluri - renascentist, baroque, impero, Ludovic XV), un centru spa cu jacuzzi, saloane de masaj și saună, tratamente de înfrumusețare și îngrijire, fitness și aerobic, precum și șase săli de evenimente[1]. A fost redeschis oficial la data de 27 ianuarie 2010, după doi ani de modernizare, în urma unei investiții de circa 8,5 milioane euro.
Grand Hotel Continental face parte din lanțul hotelier Continental Hotels, deținut de omul de afaceri Radu Enache.
2014
Astăzi hotelul face parte din lanţul Continental Hotels. Este de 5 stele, oferă 53 camere şi 6 apartamente renovate recent şi decorate în stil clasic. Costul modernizării care a durat 2 ani a fost de 8.5 mil. eu. Preţul unei nopţi pentru o cameră dublă este de 100 eu.
SURSA
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/grand-hotel-brofft-galerie-foto-9086334
https://ro.wikipedia.org/wiki/Grand_Hotel_Continental
http://www.wall-street.ro/articol/Turism/79143/Cum-arata-cel-mai-nou-hotel-de-5-stele-din-Capitala-Vezi-galerie-foto.html
http://casecarenumaiplang.ro/grand-hotel-continental-2/
http://amfostacolo.ro/romania-pareri,15/bucuresti,424,1174/la-pas-prin-bucuresti,3511/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__57291.htm