STRĂINII cumpără tot mai mult PÂMÂNT românesc
Proiectul de LEGE privind vânzarea – cumpărarea terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice, precum și de înființare a Autorității pentru Administrarea și Reglementarea Pieței Funciare
Un studiu realizat pentru Parlamentul European vine ca un avertisment dur pentru oficialii din Romania: nu exista, la nivel national, nici o evidenta oficiala cu privire la situatia terenurilor agricole detinute sau controlate de straini, iar suprafetele aflate in aceasta categorie insumeaza peste o treime din suprafata agricola a tarii. In plus, preturile au crescut cu 150% intr-un deceniu.
„In România, nu exista informatii statistice oficiale cu privire la dreptul de proprietate al strainilor asupra terenurilor agricole, dar, conform datelor colectate de la diverse surse, pâna la 10% din terenurile agricole sunt acum in mâinile investitorilor din afara UE, cu inca 20-30% din suprafata controlata de investitori din UE. De exemplu, in judetul Timiș, se estimeaza ca aproximativ 150.000 de ha de teren agricol – aproape o treime din suprafata agricola a judetului – sunt cultivate de companii detinute de investitori italieni. Cea mai mare parte a terenului cultivat este, de asemenea, detinuta de aceste companii straine. Numarul tranzactiilor cu terenuri, precum și al suprafetelor vandute a crescut de trei ori in România, intre 2005 și 2009”, se arata intr-un studiu cu privire la achizitiile de teren agricol, realizat pentru Parlamentul European si consultat de StiriAgricole.ro.
- Potrivit documentului citat, investitorii danezi detin 33.776 de hectare, cei finlandezi 12.000 de hectare, cei din Luxemburg 10.060 de hectare, cei din Franta 8.508 hectare, cei din Portugalia 25.244 de hectare, cei din Italia 16.850 de hectare, cei din Austria 21.000 de hectare, germanii – 4.700 de hectare, in vreme ce alte 4.721 de hectare sunt detinute de un grup de investitori italieni si olandezi. In total, aproape 137.000 de hectare.
- Totusi, estimarile asociatiilor de producatori agricoli din tara aratau, la nivelul anului 2014, ca peste un milion de hectare erau detinute de companii romanesti cu actionariat strain, iar alte circa 2 milioane de hectare sunt in arenda. In total, circa o treime din suprafata agricola a tarii ar fi controlata de straini. Spre exemplu, 77.100 de hectare sunt deținute de numai zece companii cu capital strain, potrivit datelor companiei de consultanta imobiliara DTZ Echinocțiu, citate de cotidianul Evenimentul Zilei. Astfel, Spearhead International deține aproximativ 17.700 de hectare, iar fondul american de investiții Anholt Investment a preluat circa 6.000 de hectare de teren agricol, în județul Botoșani in primavara anului trecut. Danezii de la Agri Invest detin 11.300 de hectare, alte 6.000 de hectare fiind in proprietatea tot a unei companii daneze, Jantzen Development. Tot o companie daneza, Firstfarms, controleaza 8.200 de hectare in judetul Buzau. Nemtii de la Agrarius detin 3.500 de hectare in judetul Timis, iar Germanagrar alte 8.000 de hectare. Italienii de la Generali au 4.600 de hectare in Timis, in vreme ce norvegienii de la Northbridge alte 4.000 de hectare in acelasi judet.
- In Ungaria, investitorii straini si-au majorat substantial suprafetele, de la circa 400.000 de hectare, in 2008, la aproximativ 1 milion de hectare in 2013.
- Nici Bulgaria nu are o statistica oficiala cu privire la terenurile agricole detinute de straini, insa datele colectate de expertii care au realizat studiul pentru Parlamentul European arata ca suprafete insemnate sunt controlate de acestia. Spre exemplu, Elana Agricultural Land Opportunity Fund unul dintre cele mai mari nebancare grupuri financiare, aflate in proprietatea QVT Fund LP (cu sediul in Insulele Cayman), Allianz Bulgaria (detinuta de nemtii de la Allianz Group), și Credit Suisse Securities, controleaza nu mai putin de 29.320 de hectare de teren agricol in tara la inceputul anului 2009. In același timp, Ceres Agrigrowth Investment Fund, care include Raiffeisen Centrobank AG, printre parteneri, detinea aproximativ 22.000 ha in anul 2008. Cu toate acestea, un alt fond de mare de investitii, Winslow Group SA, un parteneriat bulgaro-britanic, a investit in 4.000 de hecatre, din care 2.500 ha au fost achizitionate in 2008.
- In Polonia, statisticile oficiale par din nou sa indice ca problema acaparii terenurilor agricole este una relativ minora. Intre 1999 și 2005, strainii au cumparat in jurul a 1.400 ha de teren – mai putin de 1% din suprafata agricola totala. Cu toate acestea, chiar daca, inainte de aderarea la UE, Polonia a inasprit normele privind liberalizarea pietei funciare, blocand accesul strainilor la terenuri agricole pana in luna mai 2016, potrivit rapoartelor fermierii locali, peste 200.000 ha de teren situate in provincia West Pomerania au fost cumparate de catre straini, respectiv companii olandeze, daneze, germane și britanice. Acest lucru a fost realizat prin utilizarea ceea ce a fost denumit in piata drept „substitut” sau cumparatorii de tip „dummy”, adica cetateni polonezi, de multe ori mici fermieri, care indeplinesc conditiile legale pentru a face o oferta limitata și care sunt angajati de catre companiile straine sa cumpere terenuri și care apoi se transfera controlul asupra suprafetelor acestora din urma. In plus, in conformitate cu rapoarte similare, se estimeaza ca entitatile straine au arendat pâna la 200.000 de ha.
- In Slovacia, in conditiile in care strainii au voie sa cumpere terenuri agricole prin infiintarea unei companii la nivel local, acestia au ajuns sa detina aproximativ 20.000 de ha sau 1% din suprafata agricola.
- In Republica Ceha, potrivit unui sondaj efectuat de catre Uniunea ceha a Intreprinderile agricole, in 2006, strainii detineau 90.000 de ha de teren agricol (sau 2,1% din suprafata agricola totala).
- In Lituania, expertii estimeaza ca, in 2007, strainii detineau 12.000-15.000 de ha de terenuri agricole (circa 0,5% din total), din care aproximativ 30 de persoane juridice aveau in proprietate 10.000-12.000 ha și in jur de 20 de persoane fizice care detineau 1.000-3.000 de ha.
Autorii studiului precizeaza ca fenomenul de acaparare a terenurilor agricole este alarmant in Europa de Est, punctand si faptul ca preturile din statele estice sunt de cateva ori mai mici. Spre exemplu, daca in 2009 pretul mediu pentru un hectar de teren agricol era de 1.000 de euro in Polonia, in Franta era de cinci ori mai mare, in Spania de 10 ori mai mare, in Danemarca de 26 de ori mai mare, iar in Olanda de 47 de ori mai mare.
Totodata, in aproape toate statele membre, pretul terenurilor au crescut in perioada 2000-2009, cele mai semnificative salturi inregistrandu-se in Lituania (+230%), Danemarca (+151%), Romania (+150%) si Bulgaria (+116%), ca urmare a interesului tot mai mare manifestat de companiile si fondurile de investitii de peste horare.
In acest context, UE ar trebui sa permita statelor membre o mai mare libertate de a reglementa vânzarea și inchirierea de terenuri agricole pe teritoriul lor, iar Curtea Europeana de Justitie ar trebuie sa arate o mai mare flexibilitate in interpretarea principiului liber mișcari de capital.
„O piata a terenurilor numai pe baza celor patru libertati (libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalului) nu este suficienta pentru a face fata riscului de discriminarea și marginalizarea in legatura cu problemele sensibile legate de accesul la, control asupra, și utilizarea terenurilor agricole. Restrictiile justificate de la principiul liberei circulatii a capitalurilor, in conformitate cu obiectivele politice, care sunt in interesul public, ar trebui sa fie aprofundate și extinse pentru a permite statelor membre un mai mare control de reglementare”, se arata intr-un studiu cu privire la achizitiile de teren agricol, realizat pentru Parlamentul European.
Exista o serie de optiuni pe care statele membre pot lua in considerare, in sensul limitarii a ceea ce autorii studiului numesc „acapararea terenurilor agricole”, inclusiv stabilirea limitelor superioare pentru achizitionarea de terenuri agricole și pentru a crea un sistem de drepturi de preemptiune, pentru a-i ajuta pe cei care au arendat proprietati. Statele membre ar trebui sa sprijine, de asemenea, utilizarea de acorduri de partajare a terenurilor și banci funciare care sprijina accesul la terenuri pentru agricultori mici sau tineri.
In vederea facilitarii activitatii statelor membre de reglementare a tranzactiilor cu terenuri agricole pe teritoriul lor, autorii recomanda dezvoltarea la nivelul intregii UE a unor noi instrumente de colectare de date de teren.
Printre solutiile indicate de expertii care au realizat studiul pentru Parlamentul European se numara si crearea unui Observator european, așa cum au propus sindicatele taranesti, care sa contina informatii despre schimbarile referitoare la structura proprietatii, precum si privind criterii economice, sociale și de mediu importante.
http://www.stiriagricole.ro/romania-tinta-investitorilor-straini-care-cumpara-terenuri-agricole-pe-banda-rulanta-25689.html
Romania, tinta investitorilor straini care cumpara terenuri agricole pe banda rulanta
De aproape un an și jumătate, străinii au dreptul legal de a cumpăra terenuri în România. EVZ vă prezintă ce s-a schimbat între timp și cât plătesc străinii pentru un hectar de teren agricol. Un lot de 110 hectare de teren arabil din județul Arad a fost tranzacționat recent de către străini. Investitorul german Peter Grossmann a cumpărat terenul de la italienii de la firma Monfenera, plătind un milion de euro, adică 9.400 euro/hectar, cu mult peste prețul mediu la care se vinde terenul arabil.
Piața terenurilor agricole din România a fost liberalizată începând cu 1 ianuarie 2014. Din acel moment, cetățenii străini din Uniunea Europeană pot cumpăra terenuri agricole în țara noastră. În ciuda faptului că legea tranzacțiilor cu terenuri le oferă comunităților locale întâietate la achiziție, cei care au capacitatea să investească sunt tot străinii.
Ce suprafață dețin investitorii externi
Conform informațiilor deținute de unul dintre cei mai mari evaluatori imobiliari din România, Darian DRS, la finele anului trecut, investitorii străini aveau în proprietate sau arendă aproximativ un milion de hectare de teren arabil, adică circa 10% din disponibilul local. Între timp, în primele patru luni ale anului, controlul străinilor a mai crescut cu 5-10%, ajungând la aproximativ 1,1 milioane de hectare, estimează Adrian Crivii, președintele Darian DRS.
În schimb, Laurențiu Baciu, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), susține că străinii dețin în proprietate circa un milion de hectare de teren agricol, la care se adaugă alte 2 milioane luate în arendă, pentru care vor avea drept de preemțiune în caz că vor dori să le achiziționeze. Potrivit acestuia, „străinii și guvernele respective s-au mobilizat și cumpără pământ românesc, se cumpără serios teren”.
Scumpire semnificativă de la an la an - 40%
Cele mai căutate sunt terenurile comasate cu suprafețe mari, cu posibilitatea de a fi irigate în Banat, Bărăgan și Dobrogea, spune Crivii.
Prețul terenurilor agricole românești a crescut de 25 de ori în perioada 2002-2012, cu un ritm de apreciere anuală de 40%. Din acest motiv, numeroși investitori dețin terenuri și caută să le comaseze pentru a le revinde mai scump, în condițiile în care este una dintre cele mai profitabile investiții.
„Dacă acum sunt doar câțiva investitori care au tehnologie și fac treabă bună, vor fi din ce în ce mai mulți care vor include terenurile în circuit”, estimează fondatorul Darian.
O decizie controversată
Adrian Crivii se așteaptă ca, în următorii ani, să crească investițiile în terenuri și să înceapă exploatarea potențialului lor agricol, în paralel cu dezvoltarea întregului lanț de depozitare, transport și distribuție a cerealelor.
Iar datorită reducerii TVA, Crivii prognozează o creștere a cererii și a consumului. Decizia statuată prin lege de a permite cetățenilor străini achiziționarea de terenuri în România a fost dur criticată și contestată de reprezentanții agricultorilor. Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, declara, în noiembrie 2013, că România nu poate modifica această prevedere din Tratatul de Aderare la UE, deoarece ar fi însemnat ratificarea de toate statele membre. Confederația Asociațiilor Țărănești din România a replicat că modificările legii vânzării terenurilor agricole reprezintă „un act de trădare națională”.
Iar Laurențiu Baciu, șeful LAPAR, declara că „situația terenurilor agricole este o situație națională, nu comunitară”. Astăzi, reprezentantul producătorilor agricoli subliniază că alte state nu permit acest lucru, iar în Ungaria este caz penal vânzarea terenurilor către străini.
România de Vânzare!
Jumătate din terenurile agricole sunt deja achiziţionate de străini!
Asia, cel mai nou El Dorado agricol
Membrii asociaţiei Eco Ruralis afirmă că pământul românesc are două calităţi majore: este bun şi este ieftin. Numai Italia are 200.000 de companii agricole înregistrate în România. Companiile din paradisurile fiscale nu lipsesc nici ele.
„Sunt companii din Belize, din paradisul fiscal, care investesc la noi, companii din Austria, aproape fiecare ţară din Europa de Vest are o companie care a investit în pământ românesc. Italienii au vreo 200.000 de companii agricole înregistrate în România”, afirmă Szőcs-Boruss Miklós-Attila, coordonatul Eco Ruralis.
Investitorii vin în România şi profitând de sărăcia proprietarilor, cumpără parcelă după parcelă, le comasează şi apoi vând întreaga suprafaţă la preţuri mult mai mari, profiturile fiind maxime. Mai mult, producţia de pe aceste terenuri nu ajunge în România, ci la export.
După ce le cumpără, străinii arendează terenurile tot românilor care le lucrează. Fenomenul acaparării de teren a ajuns la cote alarmante, în România, dar nu numai. Astfel, s-a ajuns ca mai mult de 50% din suprafaţa agricolă din Europa să se afle în mâinile a doar 3% dintre proprietarii de pământ.
„Analizând subvenţiile din 2013 observăm că 1% din agroindustriaşi primesc 50% de subvenţii europene în România. Este alarmant gradul de comasare a subvenţiilor”, spune Szőcs-Boruss Miklós-Attila. – activenews.ro
Daca ungurii au dat de mult o lege prin care cetatenii straini nu mai au dreptul in a mai cumpara terenuri de la ei, chiar daca contravine legilor UE, iata ca in Romania se procedeza exact invers, il vindem cu precadere la straini. Astfel, dupa ce ne-am vandut toate resursele, padurile, industria(distrusa si apoi vanduta ca fier vechi), energia, caile de comunicatie iata ca a venit si randul pamantului sa fie instrainat.
Astazi, doar mai avem iluzia ca Romania mai este tara nostra, cand de fapt am ajuns sa fim doar niste simpli chiriasi, cu chirii uriase, chirii care in marea lor majoritate iau drumul strainatatii.
Acapararea terenurilor agricole este un fenomen atent observat de specialiștii internaționali care au observat că agricultura asiatică este într-un mare pericol după ce aproximativ 66% dintre suprafețe au ajuns să fie controale de un procent de 6% din marii fermieri locali și străini.
Goana după cele mai fertile pâmânturi nu are loc doar în România. Potrivit Grain.org, mai multe state asiatice au început să impună legi care dau liber accesului străinilor la terenurile agricole. Mai mult, cele mai importante suprafețe sunt deja în mâna unor mari bogătași care reprezintă doar 6% din totalul agricultorilor din Asia. Se vorbește, astfel, de o reformă agrară inversată în care milioanele de mici fermieri își pierd sau își cedează proprietățile în fața unor giganți economici.
Asia mai are încă un număr semnificativ de mici fermieri foarte atașați de pământurile lor pe care le-au obținut și le-au apărat de-a lungul anilor. Din păcate, dacă până recent, acești agricultori au reușit să beneficieze și de oarecare protecție legislativă pentru fermele lor, se pare că noul curent care circulă prin cancelariile din Asia au adus măsuri noi care favorizează fenomenul de acaparare a terenurilor agricole.
În prezent, în Asia, micile suprafețe de teren au ajuns să fie înconjurate și presate din exterior de către ogoare compacte, incluse în proiecte uriașe de exploatare agricolă și nu numai. O parte din oamenii de la țară sunt scoși din agricultură prin proiecte imense de infrastructură sau prin extinderea orașelor prin cartiere rezidențiale enorme care beneficiază și de un parteneriat public cu autoritățile locale și, în consecință, fac legea. În multe cazuri, se fac exproprieri abuzive și ogoarele sunt apoi concesionate ”la pachet” pentru perioade de până la 99 de ani!
Cele mai grave situații se înregistrează în Filipine, Cambodgia, Malaezia, Pakistan și Indonezia unde marii proprietari de terenuri sunt bine racordați la sistemul politic. Acestea sunt țări unde, de altfel, au început să aibă loc frecvent manifestări de stradă ale micilor producători agricoli.
Potrivit Grain.org, se vorbește în piață inclusiv de intervenții armate și de modificări legislative care expun fermierii și elimină măsurile de protecție de care aceștia au beneficiat până acum, lăsându-i la mâna marilor corporații care rad tot în calea lor.
Raportul citat de jurnaliștii străini vorbește despre dispariția familiei tradiționale din mediul rural asiatic, dar și de escaladarea unor conflicte regionale pe marginea pământurilor fertile.
Un calcul făcut de Grain.ro estimează că evoluția internațională din ultimii ani și schimbările legislative petrecute în Asia au făcut ca un total de peste 43,4 milioane de hectare de teren agricol să treacă din proprietatea micilor fermieri în cea a marilor jucători din agribusiness. Numărul agricultorilor tradițional este în scădere, iar un exemplu este Indonezia unde producătorii agricoli care exploatează suprafețe mici a scăzut cu 16% din 2003 până în 2013, în timp ce, în același interval, prezența marilor companii a crescut cu 54%. Peste 55% din fermierii din Indonezia exploatează suprafețe sub o jumătate de hectar.
În Japonia, din 2000 și până acum, numărul fermierilor a scăzut cu 40%, în timp ce numărul companiilor care figurează cu activități agricole a ajuns la 14.333, adică dublu față de 2004.
Burma
În timp ce 70% din populația din Burma locuiește în mediul rural, guvernul acestei țări a decis, în 2000, să implementeze un masterplan pe 30 de ani prin care 4 milioane de hectare să fie ajungă în exploatarea marilor companii din agribusiness. În 2012, o lege controversată a fost adoptată permițând corporațiilor agricole să concesioneze până la 20.000 de hectare de teren agricol dacă acesta nu este exploatat de proprietarii săi.
Cambodgia
Doar 23% din cei 1,5 milioane de de fermieri din cambodgieni dețin pământ agricol. În 2001, guvernul a adoptat o lege privind concesionarea pământurilor care permite companiilor private să pună mâna pe 10.000 de hectare pe o perioadă de 99 de ani. În urma acestui act normativ, 70% din suprafețele arabile au ajuns pe mâna marilor investitori, cei mai muți veniți din alte țări.
india
În urma a numeroase conflicte – multe chiar violente, guvernul inidian a decis în 2013 să emită o lege prin care marile proiecte de dezvoltare nu puteau fi demarate în lipsa unui acord din partea a 80% din populația afectată. Același act normativ prevedea și interzicerea de teren irigabil. Minunea legislativă nu a durat însă decât până în decembrie 2014, când premierul Narendra Modi a anunțat o ordonață pentru a elimina cerințele privind impactul social și acordul comunităților, dar și a restricțiilor privind achizițiile funciare. Au fost declanșate proteste de stradă conduse de fermieri, însă problema a rămas neschimbată. În schimb, președintele Pranab Mukherjee a creat un fond d3 peste 320 de milioane de dolari pentru a credita 72 de investiții agroalimentare pe parcursul anului 2015.
Indonezia
O lege agrariană datând din 1960 a reglementat proprietatea agricolă prin redistribuirea vechilor plantații coloniale și impunând un plafon privind suprafața de poate fi deținută de privați. Actul normativ a fost abrogat în 1965, lăsând loc liber extinderii de mari explotații agricole. Zeci de ani mai târziu, în 2010, a fost introdus un proiect megalitic pe 2,5 milioane de hectare de teren agricol, proiect care, în 2014, a fost proclamat de o comisie națională privind drepturile omului ca stând la baza unor abuzuri și încălcări ale drepturilor micilor proprietari de teren agricol.
http://agrointel.ro/33545/asia-cel-mai-nou-el-dorado-agricol-66-din-terenurile-agricole-au-ajuns-pe-mana-unui-numar-restrans-de-latifundiari-conectati-politic/
Taiwan
În 2008, o lege a exproprierii a dat liber guvernului să preia terenul agricol și să îl concesioneze sau să îl vândă în bloc către mari investitori. Fermieri din toată țara au protestat intens, mai ales cu privire la un proiect urias de construire a unui parc industrial pe terenuri agricole. În urma mitingurilor ce s-au ținut lanț timp de trei ani, această investiție a fost blocată în 2011.
http://agrointel.ro/33545/asia-cel-mai-nou-el-dorado-agricol-66-din-terenurile-agricole-au-ajuns-pe-mana-unui-numar-restrans-de-latifundiari-conectati-politic/
Jumătate din terenurile agricole sunt deținute sau administrate de străini
Într-un top al celor mai mari 100 de exploatatori agricoli din România, primele trei locuri sunt ocupate de firme româneşti - cea a lui Constantin Duluţe, un apropiat al omului de afaceri recent decedat Culiţă Tărâţă, firma lui Adrian Porumboiu, cu 30.000 de hectare de teren în Vaslui şi judeţele învecinate, iar pe locul al treilea este grupul de firme deţinut de Ioan Niculae.
Sunt însă foarte multe companii străine care au în proprietate zeci de mii de hectare de teren în România. Statisticile arată că cei mai mari investitori străini sunt italieni, germani, arabi, maghiari şi spanioli. Cele mai întinse culturi sunt cele de porumb, urmate de grâu şi floarea soarelui.
Cea mai mare concentrare de terenuri se rezumă la partea de sud a țării, sud-est, sud-vest şi Moldova, dar mai ales în zona Dunării.
Aşa arată harta celor mai mari exploataţii de terenuri agricole din România. Este făcută de membrii asociaţiei Eco Ruralis din Cluj, care au întocmit topul celor mai mari 100 de proprietari de teren arabil din România. Jumătate dintre ei sunt străini.
„Sunt companii din Belize, din paradisul fiscal, care investesc la noi, companii din Austria, aproape fiecare ţară din Europa de Vest are o companie care a investit în pământ românesc. Italienii au vreo 200.000 de companii agricole înregistrate în România”, spune Szőcs-Boruss Miklós-Attila, coordonatorul campaniei.
Mulţi dintre investitorii străini arendează pământul românilor. Iar când urmăresc să facă doar afaceri imobiliare şi nu agricultură cumpără parcele şi, după ce le comasează, vând scump întreaga suprafaţă.
„În Germania, în Franţa, Olanda şi Belgia, terenurile sunt foarte scumpe. Mai ales în Olanda media este la vreo 20.000 hectarul. În România prețul este, de exemplu, între 2.000 şi 7.000 de euro hectarul”.
Producătorii exportă cea mai mare parte a produselor agricole obţinute.
„Analizând subvenţiile din 2013 observăm că 1% din agroindustriaşi primesc 50% de subvenţii europene în România. Este alarmant gradul de comasare a subvenţiilor”, spune Szőcs-Boruss Miklós-Attila.
„Practic, vedem că productivismul şi conceptul vechi comunist nu a dispărut. Noi nu mergem pe calitate, mergem doar pe cantitate. Să avem munţi de cereale”, adaugă el.
România a reprezentat un studiu de caz în cel mai amplu raport pe tema acaparării terenurilor publicat în 2013. Experţi din 11 ţări au arătat că, prin concentrare a terenurilor, s-a ajuns ca mai mult de 50% din suprafaţa agricolă din Europa să se afle în mâinile a doar 3% dintre proprietarii de pământ.
- În Dolj, de exemplu, pământurile judeţului se vând hectar cu hectar. Tot mai mulţi străini iau terenuri în arendă sau le cumpără și apoi le lucrează cu români. Străinii se ocupă în principal de terenurile celor care nu mai pot sau nu își permit să le lucreze. Rezultatul: terenurile s-au scumpit cu 300 la sută în ultimii șapte ani.
Mariana Manea are 62 de ani și locuiește în satul doljean Moțăței. Și-a muncit terenul până când puterile au lăsat-o, apoi l-a arendat.
Și vecinii ei au făcut la fel, ba chiar unii au vândut terenurile pe care le aveau.
Cel care a profitat de situație a fost un scoțian care a venit în comună în 2001 și de atunci nu a mai plecat. Din cele 13.000 de hectare de teren agricol, cât are localitatea, peste 2.000 sunt ale străinului.
- Teleorman. Agricultură cu două viteze
2014 a fost oficial anul cu cele mai puţine hectare de teren agricol nelucrate - doar 500.000, de şase ori mai puţine decât în 2007. Totuşi, sunt judeţe în care pământurile au rămas pârloagă pentru că oamenii nu le mai pot munci, dar nici nu le vând, pentru că nu au acte pentru ele. La polul opus sunt marii investitori care au văzut în agricultură o afacere şi au investit milioane de euro. În Teleorman, de exemplu, aproape fiecare fermier are câteva mii de hectare.
Teleorman este al patrulea judeţ din România în funcţie de numărul hectarelor agricole cultivate, dar şi exemplul care arată cel mai bine faptul că agricultura merge cu două viteze. Aici, 60 de mii de hectare, peste 12% din totalul suprafeţei agricole, aproape că au "dispărut" din statisticile oficiale.
„Județul Teleorman figurează cu 498 de mii de hectare. Diferența între suprafața raportată și cea solicitată la plată la APIA este de 60.000 de hectare. Principalul motiv e lipsa cadastrului. Fie că în acest moment proprietățile aparțin unor defuncți, iar moștenitorii nu au reușit să dezbată succesiunea, fie, plecați din țară, aceștia nu au timp să declare suprafețele”, explică Eugen Coman, director APIA.
Dacă ar fi cultivate cu grâu, cele 60 de mii de hectare ar aduce un profit de 9 milioane de euro. Însă, tot mai puţini tineri sunt interesaţi de agricultură.
Alţi agricultori au lăsat pământul pradă buruienilor. Costă prea mult motorina, seminţele sau pesticidele, spun ei.
În schimb, la polul opus sunt tinerii care, după ce au făcut afaceri la oraş, au dat costumul şi munca la birou pe agricultură. Practic, din cele 434 de mii de hectare lucrate în județ, trei sferturi aparţin marilor fermieri.
Fost director de investiţii la o firmă importantă, Dorin Boboc se ocupă acum de afacerea familiei. Alături de tatăl său, el lucrează 1.500 de hectare de teren, care sunt cultivate în mare parte cu grâu.
Cei doi au anual un profit de 100 de mii de lei și au nouă angajaţi care lucrează terenul cu utilaje performante. Unul dintre ele a costat 150 de mii de euro, cât o maşină de lux.
„Pentru noi, este un Ferrari necesar, unul care produce, nu doar consumă. Are sistem de ghidaj GPS, soluția folosită este dozată cu un computer de bord”, explică Petre Boboc.
De anul acesta, fermierii care au până la 5 hectare vor primi 170 de euro subvenţie pentru fiecare hectar deţinut, iar cei care au între 5 şi 30 de hectare - 210 euro.
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Economie/Stiri/Jumatate+din+terenurile+agricole+din+Romania+sunt+detinute+sau+a
Efervescenţă pe piaţa terenurilor agricole
La aproximativ 10 luni de la intrarea în vigoare a legii care reglementează tranzacţiile cu terenuri pe persoană fizică, afacerile cu terenuri continuă să fie rentabile. Străinii au început să îşi vândă terenurile dobândite cu mulţi ani în urmă, dar sunt şi foarte mulţi interesaţi să cumpere. Preţurile vor creşte şi anul acesta cu 10-15%
Cetăţenii străini, care până anul trecut au putut deţine teren arabil în România doar prin intermediul unor firme, au început să îşi vândă terenurile din ţara noastră, profitând de creşterea susţinută a preţurilor din ultimii 7 ani. Unele dintre cele mai mari suprafeţe puse în vânzare în perioada iunie 2014-prezent (singura disponibilă spre analiză) aparţin unor companii ale căror acţionari sunt cetăţeni străini, potrivit unei analize ECONOMICA.NET pe baza anunţurilor publicate pe site-ul Ministerului Agriculturii (anunţuri de vânzare cu suprafeţe mai mari de 30 de hectare).
Tranzacţii de milioane de lei
Potrivit sursei citate, cea mai mare tranzacţie cu teren agricol făcută de un cetăţean străin printr-o companie pe care o administrează se ridică la 1,4 milioane de lei (aproximativ 329.000 de euro). Vânzătorul este compania Elholm SRL cu sediul în Reşiţa, deţinută de cetăţeanul olandez Elholm Carsten Bonefeld, care a scos la vânzare trei loturi de teren în judeţul Mehedinţi, în suprafaţă totală de aproximativ 130 de hectare. Preţul mediu pe hectar solicitat de cetăţeanul danez este de 2.530 de euro.
O altă companie cu acţionariat străin care a decis să renunţe la peste 120 de hectare de teren în judeţul Oradea este Rogiro, deţinută de două persoane fizice de naţionalitate italiană (Rosetti Luciano şi Giustozzi Giuseppe). Compania a solicitat pentru cele două loturi de teren puse în vânzare aproximativ 694.000 de lei (154.200 euro), adică o medie de 1.260 de euro pe hectar.
Citeşte şi Un bancher elveţian de la Credit Suisse, ajuns fermier în România, a scos profit de 50% din vânzarea a 600 ha de teren
De asemenea, SC Reggio Verde SA, deţinută de cetăţeanul italian Salieri Giovanni, un român şi mai mulţi acţionari persoane juridice, a scos la vânzare aroximativ 70 de hectarede teren agricol în judeţul Cinstanţa , pentru aproximativ 4420 de euro pe hectar.
Ce spun analiştii
Analiştii pieţei imobiliare susţin că terenurile agricole din România rămân o investiţie viabilă atât pentru cei care vor să facă agricultură cât şi pentru cei ce urmăresc specula. Pe de o parte, faţă de 2007, preţurile au crescut semnificativ, ceea ce înseamnă că cei care au cumpărat mai de mult pot vinde în profit, iar pe de altă parte, terenul românesc este mult mai ieftin faţă de media UE, astfel că este încă atractiv să cumperi. " Terenurile agricole au fost mult dezbatute in ultimii ani şi înca de la începutul crizei s-au dovedit a fi o alternativă sănătoasa pentru plasarea capitalului. Investitori şi simpli agricultori au fost interesaţi să faca achiziţii în acest segment, atât pentru a beneficia din activitatea agricolă propriu-zisă cât şi pentru creşterea valorii terenurilor achizitionate. Discuţiile despre alinierea la preţurile din vestul Europei au încurajat mulţi proprietari de parcele să creasca pretul, fiind motivaţi şi de numeroşii investitori care scanează piaţa la ora actuală.
În unele cazuri aşteptările acestor proprietari sunt nerealiste. Fiecare parcelă este analizată ca parte dintr-un lot mai mare, iar fragmentarea rămâne una dintre principalele probleme, care în foarte multe situaţii blochează procesul de achiziţie", a explicat pentru ECONOMICA.NET Flavius Pop, Senior Consultant Land & Capital Markets DTZ Echinox.
Potrivit acestuia, investitorii care au experienţă şi capitalul necesar pentru a face agricultura eficient vizează suprafeţe începand cu 500 de hectare, iar unii iau în calcul chiar şi suprafeţe de peste 1.000 de hectare. "Cu toate că se doreşte un singur lot, nefragmentat, investitorii ar prefera să platească un preţ chiar şi peste media actuală a hectarului, pentru a evita eforturile compactarii parcelelor. În realitate, terenurile care să însumeze sute de hectare, şi care au documentele clare din punct de vedere juridic, devin din ce în ce mai rare", mai spune analistul.
Ce se va întâmpla cu preţurile
Din datele DTZ, din 2007 până în prezent, am asistat la triplarea preţului terenurilor agricole şi nu există niciun semn că acest trend se va schimba. "În pofida scumpirilor, terenurile agricole rămân o oportunitate atât pentru români cât şi pentru străini. Astăzi vorbim de o medie de 4,000 Euro/ hectar, iar estimările noastre arată că în 2015, preţul terenurilor agricole va creşte la o medie de 4,400-4,500 Euro/ hectar. Observăm păstrarea unui ritm de creştere între 10 -15% pe an. De asemenea, întâlnim cazuri în care loturi de 1,000 de hectare, irigate, cu activitate în derulare, cu o calitate superioară a solului şi cu documentaţia pusă la punct sunt promovate spre vânzare la preţuri de peste 5,500 Euro/ ha, în zona Banatului", mai spune Pop.
http://www.economica.net/terenuri-agricole_94845.html
Statul acordă subvenţii pentru comasarea terenurilor
Totusi, trei sferturi dintre fermierii din Bihor deţin, fiecare, între 1 şi 5 hectare. Doar 500 cultivă suprafeţe cuprinse între 100 şi 500 de hectare. Fărâmiţarea terenurilor este o regulă valabilă pentru fiecare comună.
“Oamenii nu sunt interesaţi să facă o asociaţie ca să lucreze împreună terenurile şi în Oşorhei terenurile sunt foarte fărâmiţate. Avem doar doi agricultori care au peste 100 de hectare”, susţine Ioan Pop, primarul comunei Oşorhei, citat de digi24.ro.
Ca să-i determine pe agricultori să se asocieze şi să lucreze în comun suprafeţe cât mai mari, din 2015 Ministerul Agriculturii va acorda o subvenţie în funcţie de mărimea terenurilor:
– 170 de euro/ ha pentru suprafeţe de 1-5 ha
– 210 euro/ha pentru suprafeţe de 5-30 ha
Pentru a beneficia de subvenţia mărită, agricultorii trebuie să depună cererile până în 1 martie 2015.
http://www.agro-tv.ro/statul-acorda-subventii-pentru-comasarea-terenurilor/
România, un Eldorado al terenurilor agricole pentru investitorii străini
Fonduri de investiții sau companii agricole străine investesc sume impresionante pentru achiziționarea de teren agricol în România, datorită prețurilor mici și a calității deosebite a solului. În țările de proveniență, nu se mai găsesc terenuri de vânzare nici cu zeci de mii de euro.
În România, gradul de fărâmițare a terenurilor agricole este foarte ridicat, comparativ cu alte țări europene. Astfel, aproape 99% dintre proprietari au în exploatare circa jumătate din suprafața arabilă a țării.
În aceste condiții, sunt greu de găsit proprietățile mari, comasate, iar cele care sunt scoase la vânzare sunt vânate de străini, dar și de români.
Cei care dispun de resurse financiare pot cumpăra terenuri comasate, cu suprafețe de peste 30 de hectare în județele Olt, Botoșani, Constanța sau Mehedinți. Un proprietar a scos la vânzare un teren în suprafață de 50 de hectare, situat în comuna Gura Padinii, din județul Olt, la un preț de 2.993 euro/hectar. Un teren cu o suprafață apropiată, de 52,66 de hectare, este disponibil și în localitatea Trusești, din județul Botoșani. Prețul este însă mult mai mic, de numai 1.600 de euro.
- De asemenea, o firmă din Mehedinți a scos la mezat o suprafață totală de peste 77 de hectare, împărțită în trei loturi, de câte 57, 36,87 și 35,46 de hectare, la un preț de 2.588 de euro/hectar.
- În Constanța au fost scoase la vânzare 40 de hectare de teren agricol, comasate, în comuna Siliștea, la un preț de 4.000 de euro.
Chiar dacă sumele sunt prea mari pentru ca un fermier român să își permită să cumpere pământ, prețurile sunt de câteva ori mai mici față de cele cerute de proprietarii din alte țări. Spre exemplu, în Germania un hectar costa în medie aproximativ 15.000 de euro în urmă cu doi ani, iar în Marea Britanie prețul sărea de 20.000 de euro.
În plus, în vreme ce proprietarii români se înghesuie să vândă, englezii țin la pământ. Astfel, în primele nouă luni ale anului 2014, mai puțin de 50.000 de hectare au scoase la vânzare pe insulă, potrivit unui raport al companiei de consultanță Savills Plc. La noi, de la intrarea în vigoare a noii legi privind vânzarea terenurilor agricole, au fost înregistrate de autorități aproape 15.000 de oferte de vânzare a terenurilor agricole.
http://www.stiriagricole.ro/romania-noul-eldorado-al-terenurilor-agricole-pentru-investitorii-straini-unde-mai-sunt-de-vanzare-suprafete-mari-comasate-si-la-ce-pret-16327.html
România, din nou El Dorado: fondurile de investiţii străine
Analiştii de pe piaţa imobiliară susţin că cetăţenii străini, dar mai ales fondurile de investiţii, sunt în continuare interesaţi să cumpere teren agricol în România. Este un domeniu în care criza financiară nu a lăsat urme.
Piaţa terenurilor agricole din România s-a comportat aparte comparativ cu restul economiei zguduite de criza financiară din 2008. Dacă pe alte segmente ale pieţei imobiliare preţurile s-au prăbuşit, iar investiţiile s-au blocat, tranzacţiile cu terenuri agricole s-au făcut la preţuri în creştere, iar procesul de scumpire continuă. Investitorii au în continuare motive suficiente să cumpere, în ciuda impedimentului numărul unu din ţara noastră: fărâmiţarea excesivă.
"Perioada de recesiune nu a avut influenţe negative asupra evoluţiei preţurilor terenurilor agricole. Dimpotrivă, preţurile de tranzacţionare s-au dublat, comparativ cu ultimele luni ale anului 2008. Deşi preţul terenurilor agricole a urmat un trend ascendent, interesul pentru cumpărare a fost şi el în creştere", a declarat pentru ECONOMICA.NET Flavius Pop, Senior Consultant, Land and Capital Markets, DTZ Echinox.
"În ultimele 12 luni, preţurile terenurilor arabile din România au crescut cu aproximativ 10 - 15%, în funcţie de mai mulţi factori precum: situaţia juridică a terenurilor, cheltuielile ulterioare achiziţiei, gradul de comasare al parcelelor, topografia, clasa de fertilitate a solului", a declarat pentru ECONOMICA.NET Cătălin Novac, expert în cadrul agenţiei imobiliare Darian.
Vin fondurile de investiţii
Din datele DTZ, în prezent, aproximativ un million de hectare de teren agricol se află în proprietatea unor companii româneşti cu acţionariat străin. Numărul acestora este însă de aşteptat să crească, interesul fiind mare, mai ales din partea fondurilor de investiţii. "Cetăţenii străini sunt interesaţi să cumpere teren arabil în România, însă în mai mică măsură decât fondurile de investiţii care au capacitate de lucru şi capital de investit. Vorbim aici de fonduri mari de investiţii care trebuie să-şi plaseze banii şi care vor avea în obiectiv ţara noastră, ca urmare a randamentelor ridicate înregsitrate pe piaţa terenurilor arabile din România", a declarat Cătălin Novac.
Ce vor străinii
Având un teren agricol fertil şi o climă propice culturilor, România este interesantă pentru investitorii străini şi datorită preţurilor mici la terenuri, comparativ cu restul Europei. În vestul Europei, spre exemplu, unde există în general suprafeţe reduse de teren agricol, costul unui hectar depăşeşte cu mult pragul de 10.000 de euro.
La noi, cele mai mari preţuri sunt în jurul a 3.600 de euro hectarul. Mai precis, în Anglia şi Belgia un hectar de teren agricol se tranzacţionează la 24,000 euro, în Italia preţul variază între 15,000-16,000 Euro/ha, iar în Danemarca poate ajunge şi la 30,000 Euro/ha. Preţurile scad spre est, până la 700 euro pe hectar, în cazul Ucrainei.
"În România astăzi, un teren cu documentaţia în ordine şi un grad de compactare ridicat, poate fi vândut la o medie de 3.000 de euro p hectar, când vorbim de loturi peste 100 de hectare", spune analistul Echinox. Potrivit acestuia, cumparatorii de terenuri agricole sunt interesaţi în special de zonele sud-vestice, sudice şi estice, unde şi preţurile sunt mai mari în raport cu alte regiuni cu teren arabil. "Tipul de sol, culturile anterioare, menţinerea unei ciclicităţi între cultură şi recoltă, existenţa unui sistem de irigaţii pot face diferenţa de preţ, însă marea problemă rămâne fragmentarea, lipsa documentelor de proprietate clare şi lipsa cadastrului şi a intabulării", explică expertul DTZ.
Investiţii imobiliare cu până la 800% profit întors în următorii ani
În vremuri dificile pentru domeniul imobiliar, există un singur segment în care poţi să plasezi bani şi să ai profit garantat în următorii ani, susţin unele voci autorizate. Un segment în care totul se vinde atât de ieftin, încât lucrurile nu au cum să capete o turnură nefericită pentru proprietar. Terenurile agricole. Specialiştii din domeniu sunt de părere că, mai ales în contextul de creştere a cererii de alimente, o asemenea investiţie este cât se poate de profitabilă. Ministrul Agriculturii promite chiar creşteri de 800% în următorii ani.
Terenurile agricole reprezintă un segment neglijat în România. Atât de proprietari, cât şi de investitori. Totuşi, ultimii doi ani au adus o creştere considerabilă a investiţiilor în acest domeniu. Istoricul agenţilor imobiliari arată chiar şi cazuri de întreprinzători care, la începutul crizei, au vândut locuinţe şi terenuri cu potenţial rezidenţial şi au plasat bani în terenuri agricole. Aşa s-a ajuns la saturarea unor zone.
„În zonele foarte căutate, se poate vorbi foarte curând despre epuizarea suprafeţelor. Adică în zona Bărăganului, Câmpiei de Vest, deci Ialomiţa, Brăila, Teleorman, Timiş, Arad, se poate vorbi despre reducerea mare a suprafeţelor care pot fi tranzacţionate în următorii cinci ani. Pe de o parte, au fost luate de cultivatorii profesionişti şi sunt mulţi, şi români şi străini, dar sunt şi mulţi care au compactat sau au cumpărat parcele importante, tocmai pentru a profita de creştere.", arată Robert Dobrescu, manager Nobila Casă Răsăriteană.
Preţul ar putea creşte de la 2.000 euro/ha la 25.000 euro/ha
Această teorie este susţinută şi de Ministrul Agriculturii, care, poate puţin cam optimist, afirmă că preţul terenurilor agricole de la noi ar putea ajunge, în scurt timp, la nivelul celor de afară. Tocmai de aceea, el îndeamnă proprietarii să păstreze orice suprafaţă agricolă deţin acum.
„Nu terenurile cu valoare imobiliară de lângă oraşe vor avea valoare. Ele vor rămâne undeva, sigur cu preţuri ridicate, dar nu cu creşteri spectaculoase. S-ar putea să existe suprafeţe de pământ agricol care depăşesc 20.000-25.000 euro hectarul. În perspectivă mare, şi nu foarte îndepărtată ca timp, vreau să vă spun că valoarea terenurilor agricole, că sunt productive sau neproductive, folosite sau nefolosite, va creşte foarte mult. Şi o spun. Nu vă vindeţi terenurile!", a precizat Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii.
Toată această teorie sună a utopie la o analiză rapidă a pieţii terenurilor agricole de acum. În mod clar, comparaţia cu ţările străine nu este plauzibilă acum.
„La ora actuală, tranzacţiile pentru un teren clasa A se fac în jur de 2.000 euro, poate chiar 3.000 euro/hectar, în funcţie de dimensiunea exploataţiei şi de gradul de compactare. Este posibil ca în zece ani, un asemenea teren agricol în Bărăgan sau Câmpia de Vest, care au o fertilitate ameţitoare, sunt printre primele din Europa din punct de vedere al fertilităţii, să ajungă la un preţ mare, 10.000, 15.000, 20.000 euro/hectar, pe motiv de creştere a cererii la alimente.", continuă Robert Dobrescu.
Terenurile cu probleme vor deveni tentante pe termen mediu
Terenurile mai ieftine, cele care nici măcar nu se tranzacţionează acum, indiferent de preţ, sunt cele care, la fel ca şi la terenurile pentru case, nu au utilităţile necesare în apropiere. Cele mai puţin valoroase terenuri agricole sunt cele cu exces de umiditate, care sunt inundabile, terenurile de pe culmile şi versanţii dealurilor, care nu pot fi folosite decât pentru păşuni. Mai intră în această categorie terenurile cu livezi, care nu îţi pot oferi o producţie record, precum şi terenurile cu exces de nisip: zone cu dune de nisip, câmpuri nisipoase.
„Când se vor termina terenurile agricole fertile lesne de înglobat, oamenii se vor năpusti pe ce rămâne. Pentru că şi alea, dacă investeşti, îţi aduc nişte rezultate. Asta se va întâmpla în următoarea decadă, între 10 şi 20 de ani.", arată reprezentantul Nobila Casă Răsăriteană.
Însă dincolo de perspectivele de afaceri înfloritoare pe care le promite acest segment, există şi o parte atât de dificilă încât poate descuraja un client: situaţia juridică şi rezolvările necesare.
„Cea mai dificilă situaţie este când există posibilitate foarte mică de compactare. Foarte puţini pot să cumpere 10 hectare unul lângă altul, şi atunci e un disconfort să cumperi 50 de hectare împărţite pe 5 km pătraţi şi apoi să alergi pe la vecini, să le mai dai ceva în plus ca să facă schimb de terenuri cu tine.", arată Dobrescu.
Multe tranzacţii cu terenuri agricole se fac cu ajutorul unor oameni cheie - primar, fost primar, consilier local
De asemenea, există probleme cu cadastrarea. Accesul este foarte dificil în câmp, se face din aer, de cele mai multe ori, iar specialiştii nu pot cere sume foarte mari, pentru că nimeni nu le plăteşte. Toate aceste aspecte transformă piaţa terenurilor agricole într-una greu de tranzacţionat.
„În momentul în care sunt dificultăţi de genul acesta, foarte puţini se mai apucă să facă demersuri de a cumpăra teren de genul acesta. Dar există peste tot un om potent. Primarul, fostul primar, un consilier local, care deţine totul sau deţine nişte soluţii. Şi atunci la el se întâmplă nişte lucruri.", spune reprezentantul Nobila Casă Răsăriteană.
Diferenţa majoră dintre terenurile agricole din România şi ţările bine dezvoltate rămâne exact la nivel de calitate a serviciilor. Pentru că, în Marea Britanie, acolo unde terenul chiar costă 25.000 euro, nu se vinde o bucată de câmp, ci se vând facilităţi. Proprietarul englez vinde proprietatea cu canale de irigaţie, sisteme subterane de irigaţie, cu drumuri foarte bune de acces atât vara, cât şi iarna. Nu vinde un hectar pe care să se apuce cineva să cultive, pentru că nu este rentabil. El vinde o fermă de 100 de hectare la preţul de 2.500.000 euro. Este vorba despre exploatare agricolă. Cultură agricolă. Pe care noi abia o dezvoltăm. Cu greu.
Terenurile agricole, mai scumpe de 25 de ori decât acum 10 ani.
Că investiția în terenuri agricole este una profitabilă nu este o noutate, însă scumpirea record din ultimii zece ani a suprafețelor agricole arată că, într-adevăr, cine a cumpărat pământ acum un deceniu, scoate astăzi un profit incredibil. Mai exact, un hectar de teren arabil s-a scumpit de 25 de ori față de cât valora el în 2002, potrivit unei analize realizate de către jurnaliștii de la Ziarul Financiar și publicate pe larg în ediția de astăzi a cotidianului.
Terenurile agricole s-au scumpit de 25 de ori în perioada 2002-2012 şi au ajuns la un nivel mediu de 4.600 euro/hectar, aproape de cotaţia din Franţa, Polonia şi Brazilia dar peste Ungaria, sau Australia, potrivit unui raport al casei britanice de consultanţă imobiliară Savills, prezentat de Ziarul Financiar.
„Dacă nu plăteşti 4.000 de euro, nu cumperi niciun hectar într-o zonă bună“, explică Erik Jantzen, proprietarul companiei Jantzen Development, activă pe piaţa terenurilor agricole din România.
Potrivit ZF.ro, terneurile agricole au început să fie văzute ca având potențial abia începând din 2009, de când și prețurile au început să urce mai ”cu viață”. Mai mult, analiștii apreciază că această evoluție pozitivă s-a făcut pe fondul prăbușirii pieței imobiliare, când investitorii s-au reorientat către o nouă piață, oarecum similară.
Totodată, specialiștii consultați sunt de părere că prețurile pentru pământ nu au atins încă un punct maximal și că sunt așteptate noi creșteri de preț în următorii ani.
Cele mai mari ritmuri de creştere au fost înregistrate pe lângă România de alte economii emergente precum Ungaria, Brazilia sau Mozambic. Piaţa terenurilor agricole din România s-a liberalizat în acest an pentru investitorii persoane fizice din Uniunea Europeană, în consecinţă Guvernul a adoptat o lege a tranzacţiilor cu terenuri agricole ce dă întâietate la achiziţie comunităţii locale.
Agricultura locală are 13,7 milioane de hectare de teren agricol, din care 8,5 milioane de hectare de teren arabil. Investitorii străini controlează prin proprietate sau contracte de arendă pe termen lung circa un milion de hectare, adică 12% din piaţă.
http://agrointel.ro/20477/analiza-zf-terenurile-agricole-mai-scumpe-de-25-de-ori-decat-acum-10-ani-vezi-cat-este-pretul-mediu-pentru-un-hectar/
România, vândută la hectar, la prețuri de 10 ori mai mici decât în Occident
România a devenit țara europeană cu cea mai mare suprafață agricolă deținută de străini: peste trei milioane de hectare. Aceasta, în condițiile în care hectarul de teren agricol se vinde la cel mai mic preț din Europa: 3.000 de euro, de unsprezece ori mai ieftin ca în Olanda.
Pământul este, la ora actuală, cea mai importantă resursă naturală. La nivel mondial, prețul cerealelor continuă să crească, iar alimentele sunt din ce în ce mai scumpe. Agricultura a devenit cu atât mai importantă, cu cât specialiştii avertizează că, pe viitor, ne-am putea confrunta cu o criză alimentară. În prezent, aproape un miliard de oameni suferă de foame, conform Organizației Națiunilor Unite.
„Terenul, la ora actuală, este o investiție mai sigură decât investiția în aur”, spune fostul ministru al Agriculturii Stelian Fuia.
România deține a șasea suprafață agricolă ca mărime din Uniunea Europeană. Are peste 13,2 milioane de hectare de teren agricol, din care 8,3 milioane reprezintă teren arabil. Această resursă strategică este însă vândută pe nimic străinilor.
„Ne ducem undeva la 1,4-1,6 milioane de hectare vândute la această dată”, spune fostul ministru al Agriculturii Valeriu Tabără.
„Trebuie să luăm în calcul și cele aproximativ 2 milioane de hectare de teren care este luat în arendă de către investitorii străini (...) Putem spune că sunt vândute și alea. Ceea ce înseamnă cam 30% din suprafața arabilă a României”, spune Laurențiu Baciu, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România.
În România, hectarul de teren arabil se vinde, în medie, cu 3.000 de euro. În Olanda, aceeași suprafață costă 40.000 de euro. Cu mult pământ, ieftin și roditor, România a devenit țara europeană cu cea mai mare suprafață agricolă deținută de străini: peste 3 milioane de hectare.
Valeriu Tabără: „Nicio țară din Europa nu are vândut către străini mai mult de câteva procente”
„Ceea ce este enorm! Repet, nicio țară, deci nicio țară din Europa nu are vândut către străini mai mult de câteva procente!”, spune Valeriu Tabără.
„Aici statul trebuie sa fie foarte atent! Să nu transformăm pamântul, sau pădurile, acastă bogăție națională enormă, în capricii pentru cămătari!”, avertizează Sorin Dogaru.
De la 1 ianuarie 2014, România le-a acordat cetățenilor străini dreptul să cumpere, direct, terenuri agricole. Măsura este prevazută în tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Înainte de această dată, străinii puteau să facă achiziții doar dacă înființau o firmă românească. Cu restricțiile eliminate, teoretic, achizițiile de terenuri vor crește. Iar fără un control strict din partea statului riscurile sunt uriașe.
„Pericolul ar fi într-adevăr specula asta de terenuri. Terenul o să stea la soare, nu o să îl lucrăm, îl cumpără unii, așteaptă să îi crească prețul să îl vândă mai târziu", spune Sorin Dogaru.
„În zece ani pământul românesc va ajunge la 15-.20.000 de euro hectarul, da? În ce bancă poți să depui bani, să câștigi atâția bani decât în pământ?”, crede Valeriu Tabără.
Străinii care au cumpărat terenuri agricole sunt cetăţeni europeni şi arabi, dar și fonduri de investiții cu afaceri de sute de milioane de euro.
„De ce se sperie lumea, zice domne vine străinul să cumpere terenul. Indiferent cine cumpără, tot românul îl lucrează la sfârșit,” crede Jihad El Khalil, fermier libanez.
„Vedeți dumneavoastră, e sloganul ăla că nu pleacă cu pământul. Dar pleacă cu ce se obține pe pământ și este suficient", spune Laurențiu Baciu.
Ţăranii care şi-au vândut pământurile sunt, în general, bătrâni. Au renunţat la singura lor avere pentru că nu mai aveau puterea să muncească.
„Este foarte ușor să aruncăm cu piatra să acuzăm străinii că vin și ne cumpără terenul, dar noi îl vindem!”, spune Stelian Fuia.
În unele regiuni ale țării, investitorii străini au ajuns să dețină mai mult pământ decât românii.
"Aoleu! Am zis Banatul, de exemplu, eu nu ştiu, am auzit, peste 50% este cumpărat de străini. Ei, străini, firme româneşti, cu patroni străini”, spune Jihad El Khalid.
„Sunt multe terenuri agricole disponibile, la costuri mici, sunt posibilități de a face producție pe care nu le mai avem în țările noastre”, explică Francesco Scalia, membru al comisiei de agricultură din Senatul Italiei.
Ministerul Agriculturii nu are o statitstică oficială
În ciuda riscurilor anunţate de unii specialişti, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, susține că nu există nici măcar o statistică oficială cu privire la suprafaţa de pământ cumpărată de străini.
„Nu avem o statistică oficială (...). Cred că o să avem date exacte după ce această direcție specială a Ministerului Agriculturii va fi înființată”, a spus ministrul.
Realitatea este că străinii controlează, de ani de zile, suprafeţe uriaşe de teren agricol în România. În primii 5 cei mai bogați fermieri sunt doi străini: contele austriac Andreas von Bardeau și libanezul Jihad El Khalil.
Cu o avere estimată la aproape 100 de milioane de euro, Jihad El Khalil este considerat cel mai mare latifundiar străin. Libanezul este preşedintele consorțiului „Maria Group”. Holdingul deține peste 30.000 de hectare de teren agricol în județele Călărași și Timiș și ferme de oi în județul Constanța.
„Suntem 18 IAS-uri aici, în Călărași. Singurul IAS din 18 care arată cum erau IAS-urile înainte, arată mai bine! Restul nu mai există! Nu mai există ferme, nu mai există, e în pământ! Nu mai există unde erau birourile nu mai există”, spune el.
Jihad El Khalih și partenerii săi au preluat mai multe foste I.A.S-uri, care, în perioada comunistă, realizau producții record. În prezent, grupul controlat de El Khalil obtine aproape 1% din producția de cereale a țării.
„Noi am venit aici, în România, în 1991. Domeniul nostru era creștere și îngrășare de animale, nu agricultura. Și în 2001 am început să caut teren. Dacă ai firma poţi să cumperi şi teren şi să faci ce vrei. Nu este nimic interzis”, spune Jihad El Khalil.
Libanezii exportă aproape întreaga producție agricolă. Cerealele și animalele crescute în România hrănesc popoarele din Orientul Mijlociu.
„Noi exportăm mai mult în țările arabe. Țările arabe, în Egipt, în Libia, în Liban, în Siria - înainte, acum în Siria sunt probleme. În Iordania. În Irak...”, spune el.
Omul de afaceri spune că vinde și în România.
„Să spun ceva acuma... Economia, în România, acum trăieşte din export de cereale. După Dacia şi firmele alea mari, vin cerealele, pe locul 2, agricultura. Pentru că se sperie lumea, dacă faci export. Dar ce să faci cu ele? Dacă nu faci export, să rămână aici, să se strice?”, spune el.
Agricultura nu le-a adus libanezilor doar profit, ci și probleme cu legea. În anul 2012, procurorii D.I.I.C.O.T au început o anchetă pe numele lui El Khalil și a altor asociați de-ai săi, care vizează o evaziune fiscală de 30 de milioane de euro. Investigaţia este în derulare. El Khalil a refuzat să comenteze acest subiect.
„Acuma, de fapt, mai bine nu discutăm de treaba asta. (...) Eu sper să fie bine. Trebuie să apară adevărul. Dacă suntem vinovaţi, trebuie să răspundem. Dacă nu suntem vinovaţi... Asta este (...) Mergem înainte. Am zis, a afectat puţin cu... treburile, cu băncile. Dar mergem înainte, nu ne oprim”, spune el.
În ce privește legea care, de la 1 ianuarie 2014 le permite cetățenilor străinilor să cumpere, fără restricții, pământ românesc, Jihad El Khalil consideră că nu există motive de îngrijorare.
„Terenul este singurul care nu pleacă. Eu pot, de exemplu, mâine, să dărâm casa asta şi mergem mai departe. Dar terenul, ce să dărâmi? Luăm în buzunare şi plecăm cu el. Asta este poveste, că vin străini, să bage în lume frică. Nu este adevărat. Asta este o propagandă, cu străinii”, spune omul de afaceri.
De curând, ambasadorul Italiei la București Diego Brasioli a confirmat că italienii sunt străinii care au cumpărat cel mai mult pământ românesc: peste 250.000 de hectare, cele mai multe în vestul țării.
„A fost oarecare măsură intenția, mai mult decât a face agricultură, de a specula probabil prețul. Unii nu exclud că au făcut acest lucru. (...) Astăzi vorbim de cu totul altceva, de afaceri, de a cultiva și nu de a cumpăra, vinde în scurt timp”, spune Mauro Maria Angelini, președintele Confindustria România.
„E important chiar şi pentru industrie. Avem posibilitatea să ne transferăm tehnologiile noastre, know-how-ul. Multe firme sunt lideri mondiali în producţia de echipamente agricole”, spune reprezentantul Senatului italian.
Localnic: „Să cumpere tot! Şi primăria!”
În ultimii ani, județul Timiș a devenit un „El Dorado” pentru agricultorii italieni. Zeci de mii de hectare sunt în proprietatea unor cetățeni din peninsulă. Cel mai mare proprietar de terenuri este Luciano Martini, un misterios om de afaceri. Martini a înființat aici o firmă care, de peste zece ani, lucrează 11.000 de hectare în zona comunelor Dudeștii Vechi - Vâlcani - Teremia. Iată ce spun oamenii locului despre latifundiar:
„Păi, nu-i prea bine. Să vină din Olanda sau de altundeva, să vină să ne ia pământul, să-l lucre ei... Nu ştiu. Oamenii care vând trebuie să se gândească la asta”.
„Pentru unii a fost un avantaj, faptul că le-a oferit un loc de muncă. Pentru alţii a fost un avantaj că le-a cumpărat terenul... Depinde de la caz la caz!”
„Să cumpere tot! Şi primăria!”
Cine este Luciano Martini? Reporterii Din interior au stat de vorbă cu Sebastiano Stoppa, cel care-i conduce afacerile în România.
„Aproape în fiecare lună vine aici două-trei zile. Iubeşte foarte mult ferma şi investeşte foarte mult şi în îmbunătăţiri funciare, a făcut foarte multe lucrări. El ţine foarte mult la frumuseţea peisajului, un pământ bine lucrat pentru el e prioritar. Italienii şi românii sunt foarte apropiaţi. Şi ca cultură, şi ca caracter”, spune Sebastiano Stoppa.
Producția obținută de italieni, la Dudeștii Vechi, este vândută peste hotare. Floarea-soarelui este comercializată în Italia și Ungaria.
„Acum încercăm să dezvoltăm şi partea din România, pentru că şi România este o piaţă destul de activă şi încercăm şi aici să vindem marfa”, spune Sebastiano Stoppa.
Spre deosebire de alți investitori străini, Sebastiano Stoppa consideră că noua lege privind vânzarea de terenuri poate aduce probleme grave fermierilor.
„Eu nu cred că contează cine este proprietarul terenului, ci ce face cu terenul respectiv. Noi investim foarte mult în pământ, aducem în plus. Noi le dăm românilor locuri de muncă, investim, nu facem o speculaţie. Nu cumpărăm teren şi-l blocăm acolo, în perspectiva că îi va creşte valoarea. Foarte riscant este ce se speculează. Adică cineva ia teren şi nu-l lucrează, îl lasă acolo în aşteptarea unui viitor preţ cât mai ridicat”, spune el.
Nu toți agricultorii din comuna Dudești şi-au vândut pământurile italienilor. Damian Nicolau este inginer agronom și lucrează 200 de hectare. A văzut cum, de-a lungul anilor, preţul pământului a explodat.
„Fiind şi inginer agronom de meserie, am lucrat pământul. Şi pământul, o dată îl vinzi şi după aia nu mai... Mai greu să cumperi decât să vinzi. Am în proprietate personală 48 de hectare şi lucrăm 105 hectare, aproape, în arendă, cu totul”, spune el.
Damian Nicolau adaugă că oferte de vânzare a pământului au fost dintotdeauna.
„La început, prin anii 90, era 100 de euro, 120, 150 de euro un hectar. Acum a crescut. A ajuns la aproape 4.000 de euro hectarul. 60%-70% s-a păstrat încă în formă particulară la oameni. S-a vândut o bună parte din el, iar restul... Sunt persoane care au simţul proprietăţii mai dezvoltat şi nu a renunţat să vândă aşa uşor, la preţurile mai mici...”, spune el.
Metoda italiană: colaborare cu agricultorii locali
Un alt italian care deține trenuri agricole în Banat este Gabriele Bellini. Lucrează, în județul Arad, peste 4.000 de hectare. Italianul a venit în România în anii `90. Nu direct din Peninsulă, ci din fosta Iugoslavie, forțat de împrejurări. Războiul din Serbia l-a determinat să renunțe la afacerile de acolo și să înceapă o nouă viață, pe pământ românesc.
„Am venit în România în anul 1990, dar investiţiile masive în agricultură le-am început în 96-97. Şi am început în agricultură pentru că este domeniul la care mă pricep cel mai mult. Şi datorită faptului că şi investiţia a fost destul de rentabiliă de la început şi oricum am crezut în această activitate, investiţia a constinuat să se măreaască”, spune omul de afaceri.
Bellini a fost primul fermier din zona Aradului care a înființat culturi extinse de soia. În prezent, italianul cultivă cereale, mai ales rapiță, plantă foarte căutată pentru fabricarea biocombustibilului. Spre deosebire de alți italieni, Bellini plătește fermieri români să îi lucreze terenurile.
„Politica noastră este de a conlucra cu agricultorii locali. Pentru că datorită fondurilor structurale și fondului SAPARD s-au utilat foarte bine cu utilaje moderne și atunci este intentia noastră de a colabora cu ei în vederea desfășurării activității cum este mai bine și, automat, de a îndeplini și un scop social de a-i ajuta și pe ei să se dezvolte mai bine”, spune Gabrielle Belini.
Lucian Popovici este unul dintre agricultorii arădeni care lucrează pământ în arendă de la fermierul italian.
„Până acum nu am avut nicio problemă. Până acum pot să zic că a fost ok din punct de vedere profitabil. A luat terenul, mi l-a dat, i-am plătit, a fost rezonabilă arenda, deci nu au fost probleme de care să mă sperii”, spune el.
Nu toți italienii care au venit în România să investească în agricultură au avut noroc. În urmă cu patru ani, în județul Gorj, localnicii din Țânțăreni l-au bătut mar pe Severino Trivellin, un om de afaceri italian care făcea agricultură în zonă. Oltenii i-au recomandat lui Trivellin să se întoarcă în Italia și să le lase pământurile în pace.
Italienii nu sunt suprinși de faptul că unii români sunt împotriva străinilor care cumpără terenuri. Motivul este cât se poate de simplu. În Italia este aceeași mentalitate.
„Eu spun încă odată toată, lumea este la fel! Sunt tâmpiți la noi, sunt tâmpiți aici, sunt persoane foarte interesante!”, spune fermierul Franco Saccocci.
Investitorii italienii consideră că noua lege nu va produce schimbări majore în agricultură.
„Nu prea va schimba din doua motive. Investiţiile majore făcute de firmele străine s-au făcut deja în ultimii 10 ani şi fiecare s-a aşezat unde trebuia să se aşeze şi la ora actuală nici nu prea este locul pentru altă schimbare sau pentru altă aşezare”, spune Gabrielle Belini.
Foștii miniștri ai Agriculturii consideră însă că liberalizarea pieței terenurilor agricole va pune probleme, în primul rând agricultorilor care nu au bani să concureze cu străinii la achiziția de pământuri.
„Deci străinul vine cu un credit în care dobânda este de 1-2-3% în timp ce un român primeşte credit cu 7-8-9-10%. Păi ce piață liberă poate fi asta?”, spune Valeriu Tabără.
„Nu văd cu ochi buni acest lucru pentru că ar trebui noi ca români să ne mobilizăm și să lucrăm acest teren”, crede Stelian Fuia.
Riscul speculei
Marea problemă rămâne achiziția de pământuri în scop speculativ: concret, există riscul ca terenurile să fie cumpărate doar pentru a fi vândute la suprapreț, fără a fi cultivate. Anul trecut, economia a crescut cu 3,5%, iar principalul motor de creștere a fost agricultura. România a ocupat locul unu în Europa la producția de floarea soarelui și locul doi la producția de porumb. Recolta bogată a adus încasări la bugetul de stat de peste 18,5 miliarde de euro. Astfel, speculațiile cu terenuri pot reduce potențialul agricol al țării.
„Capacitatea României de a produce este undeva la 40-50 de miliarde de euro. Deci aici este marea problemă (...) Agricultura, prin potențialul, ei poate să fie o contribuabilă extrem de importantă la progres şi la ceea ce înseamnă creşterea economică”, potrivit lui Valeriu Tabără.
Fără producții agricole, mediul rural, unde trăiește aproape jumătate din populația țării, s-ar putea confrunta cu probleme sociale grave, spun specialiștii.
„Luarea oamenilor şi transferul lor spre zonele urbane, mărirea unor presiuni spre zone urbane, sălbăticirea anumitor zone,” arată Valeriu Tabără.
Valeriu Tabără a fost ministru al Agriculturii în perioada septembrie 2010- februarie 2012. În prezent, deține funcția de vicepreședinte al Academiei de Științe Agricole. Tabără susține că a făcut demersuri la Uniunea Europeană ca România să amâne cu șase ani măsura de liberalizare a pieței funciare, până în anul 2020. Tabără susține că demersul său nu s-a concretizat din cauza miniștrilor care l-au succedat.
„Păi nu au dus mai departe acţiunea cel care a venit după mine. Eu zic că inclusiv Fuia a încetinit şi început a avut nişte reacţii de nu ştiu ce tip după care i-a văzut că ar da bine dacă ar spune facem, dar nu a făcut nimic”, povestește el.
Succesorul lui Valeriu Tabără la conducerea ministerului agriculturii a fost Stelian Fuia. Fuia a condus ministerul agriculturii în anul 2012, timp de cinci luni. În prezent, lucrează peste 1.000 de hectare de teren agricol în județul Călărași. Stelian Fuia îl contrazice însă pe Valeriu Tabără.
„Niciun document de lucru nu a fost antamat cu Comisia Europeană. Eu am trimis un document către ministrul fondurilor europene, domnul Orban, pentru a studia astfel de opţiuni. Răspunsul a fost foarte clar, nu putem să intrăm pe procedura de infrigement”, explică el.
În timp ce foștii miniștri își pasează responsabilitățile, marii fermieri sunt îngrijorați. Sorin Dogaru conduce divizia de agricultură a Interagro, cel mai puternic grup agro-industrial din România. Consorțiul condus de magnatul Ioan Niculae administrează o suprafață de 50.000 de hectare. Sorin Dogaru susține că achizițiile în scop speculativ cresc artificial prețurile pământurilor.
„În cazul în care există străini care cumpără terenuri în scopuri imobiliare aici trebuie să se intervină foarte clar. Vrei să cumperi teren imobiliar, nicio problemă, te impozitez în aşa fel încât să îţi piară cheful de imobiliare cu principalul mijloc de producţie al ţării”, spune el.
Sorin Dogaru susține că investitorii străinii s-au arătat interesați și de terenurile Interagro.
„Sunt şmecheri. Ei vor prima dată informaţii cam cum e, dacă zona asta ar fi bună pentru agricultură dacă zona asta ar fi bună pentru nu ştiu ce, dar cum vin, aşa pleacă”, spune el.
Omul care a cumpărat un sat întreg
Dincolo de afaceri, există români pentru care pământul înseamnă totul. Emil Părău este un om de afaceri din Lupeni, Valea Jiului. În urmă cu 11 ani, a cumpărat tot satul Roşia, o localitate din Munţii Apuseni, în mare parte părăsită. De ce? Emil Părău s-a născut la Roşia si a simtit ca are o obligație față de satul natal.
„În 2003, după ce nu mai fusesem aici de aproape 7 ani, taică-miu îmi tot spunea: s-a ales praful de munca mea, de a strămoşilor tăi, voi nu vă mai duceţi acolo... Şi atunci am zis mă nu pot eu să las aici să se aleagă praful. Hai să fac ceva şi să-i fac şi o surpriză, că dacă vine şi vede ce-i aici şi moare imediat de inimă rea bineînţeles. Şi-atuncea am luat mai mulţi meseriaşi, zidari, tâmplari, dintre oamenii care lucră la pădure.(...) am reparat casa, ceilalţi au lucrat la aranjatul grădinii, am curăţat terenul, am văruit pomii, garduri.(...) Când a văzut casa refăcută nu-i venea să creadă. Bineînţeles că a fost foarte bucuros şi poate a fost ultima lui bucurie din viaţă. Mi-am luat un angajament că nu voi lăsa niciodată să se aleagă praful de această zonă. Aici ai o responsabilitate, ai pe umerii tăi pe toţi strămoşii”, spune Emil Părău.
Initial, Emil Părău nu plănuia să cumpere 50 de gospodării şi 300 de hectare de pământ, câte deţine acum în satul natal.
„N-aveam chiar niciun gând decât asta să curăţ terenurile. Şi a venit un vecin de aici Tic, care stă la Vineri, are casă mare lângă Cugir şi face, bă Milule, eu nu mai vin pe aici. Nu vrei să-mi iei şi mie casa şi locul şi asta. (...) Şi am zis, hai mă să le iau. Şi le-am luat, zicând că nu mai vine, i-am luat tot. I-am dat banii, aşa a fost primul. După aia or început alţii. După aceea a început să-mi vină ideea: dom'le dar ce-ar fi să refac şi casele. (...) Am zis: băi, dar ce-ar fi ca în viitor, pe fundaţiile caselor respective să refac eu din nou casele şi în acest fel să refac satul şi de ce nu să încerc să fac un altfel de turism decât ce se face la ora actuală în lume”, spune el.
Toată afacerea de la Roșia l-a costat pe Emil Părău în jur de 100.000 de euro. Acum, vrea să-şi transforme satul natal într-o destinaţie turistică.
„Asta-i identitatea noastră românească, pe care trebuie să o păstrăm. Vedeţi, aici în sat când vii, sau în comună, te întreabă cineva, cine eşti tu? Eu de exemplu sunt Milu lu' Ilina lu' Simionu' Şeicului. Vedeţi, deja sunt trei generaţii, am ajuns la străbunicii mei. De fapt eu duc povara lor, eu trebuie să duc mai departe acest lucru, pentru că şi copiii or să vină Alin lu'Milu lu'Ilina lu' Simionu' Şeicului. Vedeţi, aşa ar trebui să gândim toţi pentru că noi încet încet ne pierdem identitatea şi asta-i lucru mare. Şi asta aş vrea în primul rând în acest sat”, spune Emil Părău.
Când Emil Părău s-a întors la Roşia, în sat mai erau patru locuitori. Restul localnicilor au părăsit localitatea încă de acum 40 de ani, ca să lucreze la oraș. Astăzi, la Roşia mai trăieşte doar nea Aron Truţă. Bătrânul se încăpăţânează să trăiască o viaţă simplă, de ţăran. Încă îşi mai confecţionează uneltele agricole din lemn, ca pe vremea dacilor.
„Pământul înseamnă pentru mine o bucurie. După pământ trăim. Trăiesc şi animalele, trăim şi noi. Dacă e muncit. Dacă nu-l munceşti, nu pot trăi nici animalele, nici oamenii, că n-avem alt venit. Tineretul o şi plecat... Dacă-s singurul, eu am mai rămas pe aici. Am fost plecat şi eu, dar m-am întors iarăşi pe la pământul ăsta. Mă leagă moşia de aici. Pământul!”, spune Aron Truță.
Pentru Emil Părău şi Aron Truţă, pământul de la Roşia este sfânt.
„Pământul nu-l dăm la străini. Dacă-l dăm, îl dăm tot la ai noştri. La ţara noastră, la ţara românească!”, spune Aron Truță.
„Vă daţi seama că toţi care vin să cumpere terenuri îl cumpără cu un interes. El nu simte nimic, ceea ce simţim noi. (...) Asta ar trebui să înţeleagă orice român din ţara asta (...)Dacă pot şi au posibilitatea, să se întoarcă în satul lor, să nu-l vândă, să nu-şi vândă terenul. Terenul până la urmă are valoare, şi-o să aibă valoare. Dacă n-ar avea valoare, n-ar veni străinii să-l cumpere. Noi cu timpul ne pierdem identitatea, ne pierdem credinţa şi în felul ăsta, atunci chiar putem să ne pierdem şi pământul! Sper să nu se întâmple asta”, spune Emil Părău.
Exemplul Bulgariei
Românii şi-au înstrăinat aproape 30% din suprafaţa arabilă. Nu la fel au procedat însă vecinii bulgari: autorităţile de la Sofia au blocat vânzările de teren agricol către străini până în anul 2020.
„Bulgarii au luat clar, au tăiat pisica, și au dat o lege în care pământul nu se vinde, da? Nici nu au întrebat U.E. Nici măcar nu începuseră demersuri cum am făcut noi”, spune Valeriu Tabără.
Pentru marile puteri agricole, cum sunt Franţa, Germania sau Austria, terenul agricol are statut special: este considerat un bun naţional.
„Eu am văzut legea Austriei (...) Vă spun, este la prima vedere liberală, când începi să cumperi e prăpăd, deci dacă nu ai făcut dovada că terenul acela se duce într-o treaptă de folosință superioară, nu îl cumperi”, spune Valeriu Tabără.
„Numai noi nu ne dăm seama de bogăţia pe care o avem. (...) Nu apreciem munca bunicilor noştri, părinţilor noştri. Ne-am dat bogăţiile subterane, din păcate. Ne-am dat petrolul, ne-am dat aurul. Până la urmă ne dăm şi pământul? Ce ne mai rămâne? Să ne dăm sufletul, nu? Cu pământul şi cu asta, ne dăm şi sufletul”, spune Emil Părău.
Banca Mondială și ONU au avertizat că omenirea s-ar putea confrunta, în următoarele decenii, cu o criză alimentară gravă. Pământul românesc, gestionat eficient, poate să hrănească peste 80 de milioane de persoane. De patru ori mai mult decât populația țării. În loc să devenim o putere agricolă, riscăm să ajungem un rai pentru speculatori. Un sat fără câini... vândut bucată cu bucată.
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/Reportaj/DIN+INTERIOR+Romania+vanduta+la+hectar+la+preturi+de+10+ori+mai+
Romania, pamant libanez
Conform Ziarului Financiar, fondurile de investitii au fost foarte interesate de plasamantele in terenuri agricole romanesti si si-au impartit judetele tarii. De exemplu, britanicii de la Spearhead International au aproape 18.000 de hectare in Dolj si Teleorman, danezii de la Agriinvest, 11.300 de hectare in Caras-Severin, Prahova si Giurgiu iar olandezii de la RaboFarm, peste 10.000 de hectare.
In Calarasi, un grup de oameni de afaceri libanezi are peste 20.000 de hectare, 4% din toata suprafata judetului, la care s-a adaugat apoi si fosta ferma Aldis, cumparata de la vaduva magnatului mezelurilor. Germanii si italienii au inceput si ei sa cumpere masiv pamant in tara noastra, dovada ca agricultura in Romanie este rentabila.
"Toti clientii nostri fonduri de investitii de nimic altceva nu sunt interesati mai mult decat de paduri si de terenuri agricole. De ce terenuri agricole? Pentru ca aici nu scad preturile, ci vor urca. Sunt interesati de suprafete mari de zeci de mii de hectare si cumpara de la toata lumea, de la mic la mare", a declara pentru incont.ro Sebastian Gutiu, managing partner al filialei din Romania a casei de avocatura austriece Schoenherr si Asociatii.
Agricultura in Romania e rentabila pentru toata lumea, mai putin pentru romani. Anul acesta, in ciuda productiei record – cea mai buna din ultimele 4 decenii – fermierii nostri avut profituri foarte mici. Si asta pentru ca, in vreme ce strainii fac agricultura pe suprafete mari, isi asigura recoltele si au acces pe piete de desfacere unde obtin preturi bune, romanii se chinuie inca sa are un petic de pamant cu plugul tras de cai. Ceea ce ar putea insemna ca, odata cu deschiderea pietei terenurilor in 2014, agricultorii romani, cu tehnologie de Evul Mediu, vor trebui sa concureze cu fermierii occidentali si cu metodele lor de productie ultramoderne. Sau sa le vanda pamanturile. In acest conditii, preemptiunea inclusa in noua lege e o vorba in vant, cat timp cei mai multi agricultori romani n-au nici macar Internet pe care sa verifice anunturile de vanzare de pe site-ul Autoritatii in domeniu.
Terenurile agricole, afacerea anului 2014?
Unul din motivele pentru care strainii sunt atrasi de terenurile din Romania e pretul extrem de redus al acestora, mai ales daca comparam si cu calitatea solurilor. Un hectar costa in medie 2.400 de euro in tara noastra, in vreme ce in Slovacia, tara care incearca sa-si inchida piata terenurilor agricole pentru straini, pretul ajunge la 4.000 de euro iar in Polonia la 8.000 de euro. Cat despre tarile din Europa de Vest, aici hectarul de teren arabil poate fi si de zece ori mai scump decat in Romania. La aceasta se adauga si faptul ca atat mana de lucru, cat si carburantul, sunt mai ieftine la noi.
Asa ca adevarata invazie dupa 1 ianuarie 2014 ar putea sa nu fie cea a romanilor in cautare de locuri de munca peste hotare, ci a strainilor dornici sa-si faca exploatari agricole in Romania cat mai sunt inca mici preturile la terenuri. Consecintele nu sunt neaparat negative: cei care-si vand pamanturile ar putea sa se apuce de activitati mai rentabile decat agricultura de subzistenta iar Romania va trece la o agricultura intesiva. E drept, si industrializata.
In concluzie, cea mai buna investitie a anului ar putea fi cea in pamant, daca urmati exemplu fiicei presedintelui, care si-a luat peste 290 de hectare in Calarasi la un pret sub 1.000 de euro pe hectar. Pe care, dat fiind interesul strainilor pentru respectiva zona, n-ar fi de mirare sa le vanda curand si cu triplul acestui pret.
http://stirileprotv.ro/special/invazia-investitorilor-in-agricultura-romania-ar-putea-deveni-o-ferma-cu-proprietar-strain.html
despre vânzarea terenurilor agricole
Președintele Asociației Fermierilor din România, Ștefan Poenaru, implicarea statului pe piața terenurilor agricole, prin Autoritatea pentru Administrarea și Reglementarea Pieței Funciare, ascunde, de fapt, dorința de a controla această piață.
Agenția care administrează domeniile statului – ADS a făcut obiectul a numeroase investigații ale procurorilor anticorupție. De aceea, noua autoritate, care va fi un soi de big brother al pieței funciare, ca urmare a faptului că va avea drept de preemțiune la cumpărare, va analiza dacă potențialii cumpărători au dreptul, conform noii legi, să cumpere, riscă să se transforme într-un nou mosor al corupției, dacă oamenii care vor lucra acolo nu vor lucra în litera și spiritul legii.
În plus, mai spune Poenaru, avem deja legi care reglementează vânzarea terenurilor agricole între persoane fizice, dar nu sunt aplicate.
„Avem o legislație, terenurile circulă, arendașul și vecinii au deja drept de preemțiune. Că autoritățile în colaborare cu notarii nu se ocupă cu respectarea legii, aceasta este o problemă pe care statul trebuie să o rezolve. Legea e scoasă în pripă și nu satisface nevoile pieței. Arendașii locali trebuiau protejați de străini în urmă cu mulți ani, dar acest lucru trebuia făcut de Parlament, ca să dăm, ca țară, o șansă celor de la țară”, ne-a explicat președintele Asociației Fermierilor.
Mai mult decât atât, dacă cei care trebuie să se ocupe de aplicarea legii, nu o vor face, atunci se dă startul la tertipuri.
„Se va eluda legea, după modele care funcționează și azi: se înființează o societate, care are teren în proprietate. Apoi, se desființează societatea și terenul trece în proprietatea unei persoane, care îl moștenește de la firmă”, arată Ștefan Poenaru, referindu-se la prevederea conform căreia o persoană fizică nu va mai putea deține mai mult de 100 de hectare de teren, după intrarea în vigoarea a legii, dacă va fi promulgat în forma actuală.
Consultă Proiectul de lege privind vanzarea terenurilor agricole. http://stiriagricole.ro/wp-content/uploads/2013/09/Proiectul-de-lege-privind-vanzarea-terenurilor-agricole.pdf
http://www.stiriagricole.ro/exclusiv-setafn-poenaru-despre-vanzarea-terenurilor-agricole-3416.html
Belgienii au dat năvală în Banat
Terenurile agricole care se vând cu 50.000 de euro hectarul nu mai sunt excepţii în regiunea Valonia, din Belgia. În schimb, în România, „sunt terenuri întinse cât vezi cu ochii, cu un pământ negru aproape asemănător cu cel care rămâne în urma retragerii apelor după inundaţii” şi care pot fi achiziţionate cu doar câteva de mii de euro hectarul, potrivit jurnaliştilor publicaţiei belgiene „L’Avenir”.
“Terenurile agricole din România, o alegere bună” este titlul unui articolului publicat în L”Avenir”, iar un cuplu de agricultori belgieni povesteşte cum a ajuns să achiziţioneze, cu un randament extrem de bun, terenuri pentru agricultură în apropierea Timişoarei.
„Agricultorii buldozer” şi investitorii
Numeroşi agricultori valoni au ales să investească în România cu costuri reduse şi a meritat pentru că în Valonia preţurile terenurilor au devenit de neînchipuit.
„Micul agricultor nu poate avea nici o şansă să achiziţioneze teren agricol în Belgia, în condiţiile în care hectarul de teren se vinde cu preţul astronomic de 50.000 de euro. În acest context, preţurile luând-o razna, au apărut „agricultorii buldozeri” şi investitori care au înţeles că terenurie agricole din România sunt o investiţie sigură”, notează publicaţia.
Încă din anul 2000, fermierii valoni au pariat pe investiţiile în ţările din Est. Unul din agricultorii intervievaţi, din Namur (capitala Valoniei li reşedinţă a provinciei cu acelaşi nume, aflată la la 60 de kilometri sud de Bruxelles) a reuşit să cumpere 200 de hectare de teren comasat. „În 2002, am plătit mai puţin de 1.000 de euro pe hectar. Anul trecut am primit o ofertă de cumpărare cu 4.000 de euro hectarul”, spune belgianul.
Făcând socoteală reiese că agricultorul a realizat cu puţină răbdare doar din creşterea preţurilor terenurilor o plusvaloare de 600.000 euro. „Şi dintr-o afacere transparentă”, după cum subliniază chiar interlocutorul.
Societate comercială cu terenul dat în arendă
Cuplu de agricultori a ales să păstreze însă terenul, nu au fost tentaţi să-l vândă deşi oferta a fost una generoasă. Tot terenul cumpărat a fost dat în arendă. „Ne-am înregistrat ca societate comercială. Avem un sediu social şi plătim impozite. De asemenea, plătim periodic o sumă unei doamne care a acceptat să ne asigure acest sediu social”, povesteşte unul din agricultori.
An de an, preţurile terenurilor agricole din România au crescut şi fermierii au avut numai de câştigat. Achiziţiile s-au dovedit investiţii de succes.
„Cât vezi cu ochii, în jur sunt terenuri nesfârşite. Este un pământ de culoare neagră, seamănă puţin cu cel care rămâne în urma retragerii apelor, după inundaţii. În perioada când am făcut achiziţia, era plin de terenuri abandonate. Era greu să şi găseşti un teren de dimensiuni mari, era nevoie să cauţi câte un mic proprietar de la care să iei 50 de arii şi adunând să ai la final o suprafaţă convenabilă. În primii ani când am venit în România, în zonele rurale vedeai numai căruţe trase de cai”, îşi aminteşte fermierul belgian.
„Aproape toţi belgienii au venit în România”
În prezent, în zonele agricole din jurul Timişoarei sunt puzderie de investitori belgieni, iar mecanizarea în agricultură e prezentă peste tot, mai notează autorul articolului. „Aproape peste tot, pe lângă Timişoara, vezi acum numai belgieni”, spune surâzând belgianul proprietar de fermă din Banat.
„Au venit belgieni de peste tot, din Couvin, Mettet, Éghezée…Numai în zoma unde am terenul sunt vreo 12 agricultori valoni”, relatează agricultorul din Valonia. Localităţile Couvin, Mettet şi Éghezée amintite de fermierul belgian sunt localităţi importante, cu densităţi mari de locuitori, din regiunea Valonia, din Belgia.
Intermediari specializaţi în vânzarea terenurilor din România
Cum au ajuns însă atâţia agricultori şi investitori să cumpere terenuri în zona Banatului, în special în zonele rurale de lângă Timişoara? Deşi nu oferă prea multe detalii, agricultorul belgian intervievat de jurnalistul de la L ‘Avenir relatează despre un anumit intermediar foarte activ în regiunea Valonia.
„Există un intermediar care are relaţii deosebite la fermele din Valonia. El s-a ocupat de perfectarea achiziţiilor, a făcut toate demersurile necesare în sprijinul nostru. Deşi la început băncile au avut unele reţineri, lucrurile s-au rezolvat, proiectele noastre de achiziţie de terenuri agricole în România au primit finanţarea necesară. Proiectele au devenit realitate pentru agricultorii belgieni, cu sprijinul băncilor”, a adăugat fermierul.
„Venim o dată pe an să verificăm gestiunea”
Deşi cei intervievaţi de jurnaliştii belgieni sunt agricultori, aceştia au preferat să-şi dea terenul achiziţionat în România, în arendă şi să locuiască în continuare în ţara de baştină.
„Venim în România, doar o dată pe an. În primul rând, venim pur şi simplu să ne vedem terenurile. Este o ocazie să facem o inspecţie a proprietăţii noastre de lângă Timişoara, verificăm gestiunea, ne interesăm de socotelile contabile. Suntem interesaţi să avem o bună legătură cu cei pe care îi cunoaştem în România şi suntem, în general, puşi la punct cu toate modificările care apar în legislaţie”, au mai declarat fermierii belgieni.
700.000 de hectare deţinute de investitori străini
Preţul unui hectar de teren agricol în România este de aproximativ 2.500 de euro. Cei dornici să cumpere pământ românesc, în calitate de persoane fizice, vor trebui să aştepte până la 1 ianuarie 2014, când expiră interdicţia privind astfel de tranzacţii, impusă cumpărătorilor individuali şi instituţionali din alte ţări ale Uniunii Europene. Până atunci, astfel de achiziţii sunt posibile numai cu aprobarea instituţiilor de stat specificate.
O metodă de cumpărare a terenurilor este însă prin înregistrarea unei companii în România. Astfel de întreprinderi pot cumpăra terenuri, chiar dacă toţi proprietarii sunt străini,. Situaţia este similară şi în cazul unor persoane străine, dar care au reşedinţa permanentă în România. O altă soluţie este concesionarea terenului, care necesită doar înregistrarea la autoritatea administrativă locală şi în registrul funciar corespunzător. Un astfel de contract de concesiune nu poate dura mai mult de 49 de ani.
România se află în acest moment pe primul loc între ţările din Europa şi pe locul zece în lume în funcţie de procentul de teren agricol controlat de companiile cu capital străin, potrivit unui alt raport GRAIN (organizaţie internaţională neguvernamentală pentru sprijinirea micilor fermieri).
Portugalia, Danemarca, Germania şi Italia se află în topul investiţiilor în terenuri agricole, în România.
În prezent, potrivit datelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, 8,5% (700.000 de hectare) din suprafaţa arabilă a României este deţinută de investitori străini.
http://agrointel.ro/10045/belgienii-au-dat-navala-in-banat-terenurile-agricole-din-romania-sunt-de-10-ori-mai-ieftine-decat-in-valonia/
“România, noul Eldorado pentru cumpărarea terenurilor agricole”
Gajarea terenurilor, o soluţie de sprijinire a micilor fermeni, luată în calcul de Ministerul Agriculturii
Calitatea pământului, preţul foarte bun şi posibilitatea de a obţine ajutoare atrag investitorii străini către un nou Eldorado: România, prin terenurile sale agricole, notează journaldujura.ch, din Elveţia.
Fenomenul atrage atenţia presei din Occident, care se întreabă cum de s-a ajuns aici, nu fără a constata că există şi reversul medaliei: ţăranii români denunţă acapararea de către companiile multinaţionale a suprafeţelor cultivabile din ţara noastră.
“Ţăranii români acuză investitorii austrieci că intră în posesia unor terenuri agricole din România la preţuri de nimic, pe care apoi le transformă în monoculturi cu ajutorul fondurilor europene. 40% din teritoriile agricole ale României sunt necultivate. Conflictele din jurul terenurilor încep să se înmulţească”, scrie cotidianul austriac Der Standard, într-un articol intitulat “Furt de terenuri în România”. Reportajul jurnaliştilor austrieci se învârte în jurul unui fermier român, Dan Cismas. Acelaşi personaj care este interlocutorul jurnaliştilor francezi de la Le Figaro, care ţin să consemneze şi ei într-un articol “Ţărani români, uniţi contra acaparării terenurilor agricole”, că acapararea terenurilor priveşte şi Europa, în special România, care este a cincea ţară ca suprafaţă agricolă de pe continent.
“Statul are două feţe. El face legi care să împiedice vânzarea terenurilor către investitorii străini, dar, în acelaşi timp, precum o prostituată, 'se culcă' cu banii acestora”, susţine Cismas, care deţine 35 de hectare de pământ lângă un sat din Transilvania. El conduce şi o fermă de vaci, capre şi porci. Astfel, el a reuşit să convingă locuitorii din regiune să se axeze pe producţia de trandafiri bio, folosind îngrăşământ natural de la ferma de animale.
Asociaţie agricolă
Micii agricultori din zonă s-au unit într-o asociaţie numită EcoRuralis şi l-au ales în funcţia de vicepreşedinte. “Nici o altă temă nu îi afectează mai mult pe agricultorii români decât cea a pierderilor teritoriale în favoarea speculanţilor. Sute de mii de hectare au fost transformate în terenuri agricole şi au fost destinate exportului, profitând de forţa de muncă ieftină şi de fertilitatea solului. Cu 2.000 de euro îţi cumperi un hectar de pământ în România. În Austria ar costa de patru ori mai mult. Salariul lunar al unui muncitor român în domeniul agricol este de 160 de euro”, susţine Cismas pentru sursa citată. Din 2014, cumpărarea terenurilor de către investitorii străini va deveni legală. Dar şi până atunci, o firmă înregistrată în România pentru 150 de euro poate rezolva problema.
Rolul speculanţilor
Speculanţii romani au cumpărat terenurile parcelă cu parcelă, au făcut presiuni asupra populaţiei, care nu de foarte multe ori nu a rezistat. Puzzle-ul a fost finalizat la un moment dat, iar terenul final a fost vândut la un preţ de 10 ori mai mare către o firmă internaţională. Acestea deţin deja 6% din teritorul României. “Conaţionalii noştri nu sunt naţionalişti. Fac apel la organizaţiile europene non-profit să urmărească cu atenţie iniţiativele acestora. Însetaţi de un profit maxim, aceştia reuşesc să pună mâna pe subvenţii de milioane de euro de la Bruxelles. Sume care le scapă din mâna micilor fermieri, de cele mai multe ori din cauza barierelor birocratice”, consideră Cismas.
Importuri de 70%
Produsele agricultorilor regionali nu mai sunt competitive. “Importul produselor alimentare se ridică la aproape 70%. Toate astea se întâmplă într-o ţară care a fost considerată grânarul Europei. O situaţie inimaginabilă. În politica românească nu există interes pentru structuri regionale. Pieţele agricole sunt haotice şi nereglementate. În consecinţă, mulţi tineri încearcă să scape de spirala sărăciei lucrând ieftin în strângerea recoltelor din vestul Europei”, scriu austriecii. Ei remarcă faptul că investitorii austrieci sunt puternic reprezentaţi în România. Dar există şi excepţii. “Grupul industrial Gerald Scheighofer se loveşte cel mai puternic de rezistenţa locală. El este acuzat că defrişează suprafeţe mari şi îi elimină pe producătorii mici din zonă. Aceeaşi situaţie o întâmpină şi grupul Esterhazy, care prelucrează lemnul de pe 10.000 hectare în România şi încearcă să îl exporte la un preţ de trei ori mai mare”.
Deschişi pentru investitori
Consul onorific în România, contele austriac Andreas Bardeau, preşedintele unui holding care deţine 21.000 de hectare de pământ românesc, îi susţine pe investitorii austrieci care cumpără pământ în ţara noastră. “România este una dintre puţinele ţări care stau deschise pentru investitori. 40% din terenurile agricole sunt necultivate. Noi nu pot fi puşi în aceeaşi oală cu speculanţii. Noi am creat 200 de locuri de muncă şi nu am luat terenul nimănui. Profitul este mereu reinvestit”, spune Bardeau, care încasează 3 milioane de euro din subvenţii. “Această sumă este necesară pentru acoperirea pierderilor rezultate din recolta slabă şi din cheltuielile ridicate. Vina pentru dependenţa de import o poartă partea română. Faptul că multe proiecte agricole nu sunt realizate este din cauza lipsei surselor de finanţare. Problema o reprezintă băncile”, a încheiat Bardeau.
O practică provenită din Africa şi Asia
Situaţia din România este una simptomatică pentru toată Europa, fenomenul fiind deja denumit “Land-Grabbing”. “Când apar cei mari, cei mici încearcă să se ascundă în agricultură. Împotriva reţelelor de investitori potenţi financiar, micii agricultori nu au nici o şansă. Îşi pierd terenurile chiar şi atunci când nu vor să renunţe la el. Marile concerne controlează agricultura locală. Practica se numeşte Land-Grabbing şi provine în special din Africa şi Asia”, scrie Wiener Zeitung.
Conform unui raport dat publicităţii la sfârşitul lunii aprilie de Alianţa “Hands off the Land” şi asociaţia europeană a micilor fermieri “Via Campesina”, 3% din marile concerne deţin peste 50% din totalul terenurile agricole din Europa. “Firmele investitorului austriac Andreas Barneau cumpără masiv pământuri în judeţele Arad şi Timiş, depăşind deja 27.000 de hectare. Bardeau este între primii patru investitori străini în România. Mulţi proprietari au avut de pierdut din afacerile cu el, de aceea există şi câteva plângeri împotriva lui. Bardeau Holding România deţine 16 firme care sunt specializate în creşterea animalelor. Micii fermieri nu au nici o şansă în faţa lui”, susţine pentru WZ, Attila Szocs din partea EcoRuralis.
“Pentru a evita barierele legale, în documentele oficiale apare proprietarul iniţial, dar pământul este controlat de actorii mari. În alte cazuri sunt înfiinţate holdinguri naţionale pentru a putea intra în posesia pământurilor, dar sunt şi cazuri în care pământul este cumpărat ilegal. Dacă vreun fermier, care e vecin de parcelă cu marele concern, refuză să îşi vândă terenul, pur şi simplu pământul lui este semănat la grămadă cu restul. Micii fermieri nu sunt ajutaţi. Indiferent că vorbim despre România, Ucraina sau Franţa, banii ajung la marile concerne”, remarcă profesorul Christina Plank de la Universitatea din Viena.
Subvenţii europene
Autorii raportului amintit acuză Uniunea Europeană că finanţează şi încurajează această situaţie prin acordarea de subvenţii. “În 2009, în Spania 16% din producătorii din domeniul agricol au încasat 75% din totalul subvenţiilor. În Ungaria, aproape 93% dintre fermierii locali sunt excluşi de la sistemul de subvenţii. Practic, pentru a supravieţui, ei trebuie să îşi vândă terenurile”, concluzionează Wiener Zeitung.
Paradoxul
Site-ul francez atlantico.fr a întrebat un specialist care este explicaţia acestui nou “Eldorado”, iar răspunsul a venit rapid: “Mai întâi, e clar că preţurile terenurilor sunt sub cele din Europa de Vest. Dintr-o dată asta atrage un anumit număr de viitori proprietari. Al doilea argument important: preţurile produselor agricole au o tendinţă ascendentă. Asta dă impresia eventualilor investitori că se pot face bani. Raportul calitatea pământului/preţul de achiziţie este interesant. În al treilea rând, există o anumită dezorganizare în aceste ţări (România, Bulgaria, Polonia etc) care face să existe terenuri disponibile. În aceste ţări, un anume număr de terenuri nu fac obiectul unei proprietăţi individuale ţărăneşti foarte importante. În momentul colectivizării terenurilor, un număr mare de agricultori a fost îndepărtat de această politică. De aceea revenirea e mai grea”. Totuşi, ceva este paradoxal. “peste jumătate din exploatările agricole ale Europei celor 27 de state sunt în aceste trei ţări. Altfel spus, din 12 milioane de exploatări agricole din Europa, 6 milioane sunt în aceste ţări. Problema este că acestea reprezintă sub 10% din producţia totală”, notează atlantico.fr.
Vânzarea terenurilor către străini ar putea fi limitată
La finele lui 2012, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin anunţa că statul va lua anul acesta unele măsuri pentru a limita cumpărările de teren agricol de către străini, după liberalizarea pieţei, la 1 ianuarie 2014, stipulată în Tratatul de aderare la UE.
Oficialul a declarat, într-un interviu acordat recent pentru business24.ro, că acest subiect este unul foarte sensibil şi că există dezbateri ample pe această temă.
“Foarte mulţi spun că ar trebui să prelungim interdicţia de a vinde terenuri străinilor. Trebuie să vă spun că şi acum străinii, dacă îşi fac o societate în România, pot cumpăra teren agricol şi îl pot lucra. Deja au cumpărat destul de mult şi au plătit taxe şi impozite aici în România. Din punct de vedere legal, al Tratatului de Aderare, nu se mai poate prelungi această interdicţie. Pentru a modifica lucrul acesta, ar însemna o ratificare în toate statele membre, din acest an şi cu Croaţia. Lucru care pare imposibil şi care se va face într-un timp care depăşeşte ianuarie 2014, imposibil la acest moment”, a spus Constantin.
Facilităţi pentru fermieri
Ministrul a mai explicat că vrea să vină cu o serie de facilităţi pentru fermieri, purtându-se în acest sens discuţii cu băncile.
“Am discutat cu băncile să punem gaj terenul agricol pe care vrem să îl cumpărăm, cum era înainte creditul imobiliar. Până acum, nu s-a permis acest lucru, băncile nu au acceptat terenul ca gaj, însă acum vor să accepte acest lucru. Gajarea cu terenul agricol ar fi o măsură foarte benefică pentru agricultorii români ”, a spus Constantin.
Avem în România 11 milioane de hectare de teren arabil din care 10 milioane s-au cerut în acest an pentru a fi plătite, deci 10 milioane dintre ele au fost cultivate, potrivit Agerpres. Potrivit datelor oficiale, din totalul suprafeţei de teren arabil din România, circa 10% este deţinută de străini, prin intermediul firmelor româneşti. (Elena Stan)
http://jurnalul.ro/stiri/externe/land-grabbing-sau-cum-ne-vindem-tara-strainilor-642546.html
Investitorii suedezi sunt interesați de agricultura doljeană
„Interesul meu este să discut oportunitățile de investiții pentru companiile suedeze în zona Craiovei şi în Craiova. M-am întâlnit cu primarul și cu prefectul și am discutat câteva chestiuni legate de climatul economic de aici [...] În general, investitorii sunt interesați de România. Avem un număr de companii deja stabilite aici, şi interesul este de extindere, per total“, a declarat, pentru presa locală, Anders Bengtcen.
La rândul său, prefectul Marius Cristinel Deca a precizat că unul dintre domeniile de interes pentru investitorii suedezi îl constituie sectorul agricol. Acest subiect urmează să fie aprofundat în această toamnă. “Am convenit cu domnul ambasador ca în luna septembrie să avem întâlniri cu zece reprezentanți ai parlamentului suedez, care vor veni la Craiova, aceștia fiind interesați de domeniul agriculturii, unde dânsul (ambasadorul – n.r.) este un specialist“, a declarat Marius Deca.
http://www.stiriagricole.ro/investitorii-suedezi-sunt-interesati-de-agricultura-doljeana-180.html
Francezii despre Romania: Este noul El Dorado al agriculturii.
Poate reprezenta Romania viitorul agriculturii ecologice europene? Asta se intreaba jurnalistii francezi care spun ca investitorii straini si-au dat seama de faptul ca sub pasunile verzi din Muntii Carpati se afla o adevarata mina de aur. Terenurile costa aici doar un sfert decat valoreaza cele din Vest, iar strainii pot cumpara sute de hectare. Le Monde scrie ca tara noastra iese din ce in ce mai mult in evidenta ca un El Dorado pentru agricultorii din Europa.
Atrasi de preturile mici ale terenurilor, dar si de subventiilor agricole, mii de operatori din Europa de Vest au gasit principalul motiv pentru a se instala in peisajul rural romanesc
"Aici, in Macesul de Sus, la numai 19 ani, m-am trezit sef peste o ferma de peste 1400 de hectare", povesteste Maxime Laurent, un fermier francez, instalat in Romania, in 2009. "Sa ti se intample asa ceva in Franta, e nevoie de doua, trei generati. Exista oportunitati enorme in Romania. Aceasta tara devine din nou granarul Europei", a adaugat Laurent.
"Pasuni verzi cat vezi cu ochii. Ai putea crede ca esti in Elvetia, insa aceasta este Romania", asa isi incepeau jurnalistii de la France 24 reportajul realizat in Romania anul trecut. Ei au vizitat ferma lui Bernard Jaquett, care s-a mutat acum trei ani in Romania pentru a creste vite pe un teren vast, lucru nemaiauzit in Elvetia sa natala.
"Ferma media in Elvetia are intre 40 si 50 de hectare, iar cea care ajunge la 80 este considerata una extrem de mare. Si asta spre deosebire de Romania unde am reusit sa cumpar 60 de hectare in doar cateva luni", spunea Bernard Jaquett, care a renuntat la stilul de viata, la costumele extravagante, intalniri de afaceri si hoteluri de lux, pentru a fi un cowboy in Carpati.
De la caderea regimului comunist, Romania s-a confruntat cu o crestere dramatica a somajului asa ca venirea investitorilor elvetieni este mana cereasca. Iar lucrurile nu se opresc aici, cu preturi extrem de mici pentru un hectar de teren, Romania atrage investitorii ca un magnet si asta pentru ca un hectar de teren costa de 40 de ori mai putin ca in Vest.
Si Jaquett spune ca aici sunt terenuri pentru a creste vite la scara larga si ar putea deveni un Texas al Europei. In plus, pasunile sunt potrivite pentru agricultura ecologica.
Alti investitori elvetieni s-au stabilit in sudul tarii. Iar ambitiile lor sunt mari - cresc sute de vite pe un teren de 4.000 de hectare. Ei vor sa exporte carne in toata Europa. "Acum este momentul sa investesti in Romania. Am realizat acest lucru repede si am inceput treaba, avem nevoie de timp pentru a pune pe picioare o ferma atat de mare", spune Samuel Widmer, directorul general al Karpaten Meat, care are o ferma in Sibiu.
Nu doar cresterea vitelor s-a dovedit a fi o afacere banoasa pentru investitorii straini. In vestul Romaniei, o alta familie de elvetieni s-a mutat aici dupa ce a cumparat 800 de hectare de teren. Fermierii produc aici 600 de tone de cereale anual pe care le exporta in Elvetia si Germania. "Pana acum multe din aceste produse veneau din China. Este normal sa incepem sa le producem in Romania", spune Lukas Kelterborn, directorul de dezvoltare al Bio Farmland, de langa Arad.
Vestea ca terenurile sunt atat de ieftine se raspandeste rapid printre investitorii germani, italieni si francezi, care vin sa vada ce pot face in noul El Dorado al agriculturii.
SURSA: Stirileprotv
Noul ElDorado: străinii se bat pe terenurile româneşti
- de Romulus Cristea , 21 noiembrie 2011
Ministrul Valeriu Tabără e speriat că străinii vor dirija spre export întreaga producţie agricolă.
Preţurile mai mici ale terenurilor faţă de alte ţări UE şi producţiile agricole record din ultima perioadă îi determină pe străini să achiziţioneze tot mai multe suprafeţe agricole.
Într-un singur an, suprafaţa agricolă deţinută de cetăţenii străini în România a crescut cu 10%, de la 635.000 hectare în 2010 la 709.000 hectare în prezent, potrivit datelor Ministerului Agriculturii.
Raportat la suprafaţa arabilă, terenurile deţinute de străini au ajuns să reprezinte 8,5%, aceste cifre îngrijorându-i oarecum pe oficialii de la Agricultură, care consideră „periculos modul în care se valorifică aceste terenuri".
Expiră restricţiile
Ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, apreciază că, deşi în anumite zone preţurile unor terenuri agricole s-au dublat, acestea sunt încă ieftine în com-paraţie cu alte ţări. De exemplu, în Uniunea Europeană media este de 10.000-15.000 de euro pe hectar.
„E periculos modul în care se valorifică acest teren, pentru că este posibil să se dirijeze spre export întreaga producţie", a afirmat ministrul Valeriu Tabără.
Şi ministul de Externe, Theodor Baconschi, şi-a exprimat în urmă cu câteva luni îngrijorarea, afirmând că „ar trebui puse nişte bariere prin legislaţie, pentru că există riscul să ne trezim cu prea mulţi proprietari străini", şi ar trebui să se mizeze pe concesionarea terenurilor, nu pe vânzare.
În România, ca şi în alte ţări UE precum Ungaria, Bulgaria şi Lituania, există anumite restricţii la cumpărarea terenurilor agricole de către străini. Astfel, pentru a deţine teren în România, o persoană fizică trebuie să aibă domiciliul stabil în ţară, iar persoana juridică trebuie să aibă sediul pe teritoriul României. Deşi anul trecut Comisia Europeană a recomandat României şi Bulgariei să permită cetăţenilor UE să cumpere terenuri agricole înainte de 2014, anul în care ia sfârşit perioada de tranziţie prevăzută în Tratatul de aderare, oficialii români doresc să prelungească interdicţia cu încă trei ani, până în 2017.
Italienii, în top
Agricultura românească a atras investitorii străini încă de la începutul anilor '90, însă doar le-gislaţia restrictivă a domolit extinderea acestora. Se inves-teşte în special în culturile de cereale, însă la fel de atractive sunt pentru aceştia şi dezvoltarea unor culturi de legume, fructe dar şi a fermelor de animale.
Pe primul loc în topul cumpărătorilor de teren din România se situează Italia, cu 24,29% din total, urmată de Germania, cu 15,48%, şi de ţările arabe, cu 9,98%. Spania deţine o cotă de 6,22% din cele 700.900 hectare de teren agricol cumpărate de străini în România, Austria 6,13%, Ungaria 8,17% şi Danemarca 4,52%.
Cât priveşte preţul terenurilor agricole, reprezentanţii agen-ţiilor de profil spun că într-adevăr în acest an cererea pentru terenurile agricole este mult mai mare", dar doar în 20% din cazuri se reuşeşte încheierea unui contract.
„Investitorii sunt interesaţi de terenuri comasate, cu suprafeţe mari, sute, mii de hectare. În zona Banatului, unde terenurile sunt intabulate şi sunt mai de calitate au existat situaţii când pentru terenurile comasate s-au oferit în plus poate 200-300 de hectare, însă de la caz la caz", ne-a declarat Daniela Mureşan de la Free-Land.
În zonele din sudul ţării preţurile la terenuri sunt în continuare scăzute, iar cererea e mică. „Nu a fost o cerere mai mare pentru terenuri agricole în acest an. De exemplu, în Teleorman un hectar agricol se vinde şi sub 800 de euro, negociabil", a precizat Petre Bourus, proprietarul unei agenţii imobiliare.
SURSA: Romania Libera
Romania, noul El Dorado viticol
In scurt timp, vinurile scoase din podgoriile de la Dealu Mare, Cotnari sau Dragasani se vor vinde cu succes pe pietele din Londra, Berlin, New York sau Paris, daca investitorii vor tine cont de criteriul calitatii.
Unul dintre primii investitori straini care au decis sa faca afaceri in Romania este contele francez Guy Tyrel de Poix, stomatolog de meserie, care a deprins pasiunea pentru arta vinului de la bunica sa, care locuia in regiunea Champagne, iar gustul aventurii l-a mostenit de la un stramos corsican.
In 1993, acesta a decis sa investeasca intr-o tara exotica, fiind tentat mai intii de Chile. Sfatuit insa de un specialist, contele a venit in Romania, unde a devenit proprietarul a 20.000 de hectare de vita-de-vie, intinse pe 60 de kilometri de coline, in zona Dealu Mare. Este una dintre cele mai cunoscute regiuni viticole din Romania, situata in judetul Prahova, la nord de Bucuresti.
Cind s-a stabilit, in 1994, in satul Ceptura, Tyrel de Poix a realizat ca totul trebuia reconstruit. “In aceasta regiune propice productiei de vin rosu, peste 60 la suta din pamint a fost cultivat cu butuci din soiuri care dau vin alb”, a explicat investitorul francez, care a adaugat ca vinul produs la Dealu Mare a devenit mediocru si si-a pierdut identitatea.
El nu s-a dat batut, asa incit a importat sticlele din Italia, dopurile din SUA, iar vechile cazane au fost inlocuite cu cisterne de inox cu temperaturi reglabile.
Astazi, 30 la suta din productie se exporta in SUA, Canada si in diferite tari din Europa occidentala.
“Restul productiei se vinde pe piata locala, unde aparitia supermarketurilor a contribuit la educarea gusturilor consumatorilor romani”, scrie “Le Figaro”.
Invazia strainilor
Tyrel de Poix este considerat un pionier in acest domeniu, exemplul lui fiind urmat la scurt timp si de alti investitori straini. In 1998, societatea franco-italiana Vinarte a ales tot terenul de la Dealu Mare, unde detine zeci de hectare. Baronul austriac Jakob Kripp incearca, la rindul lui, inca din 2001, sa redea titlul nobil vinurilor de Dragasani.
In Banat, grupul german Carl Rah a incredintat specialistilor germani si australieni exploatarea a sute de hectare din soiurile Pinot si Merlot. Nici britanicii nu au ratat ocazia. Ei sint prezenti in apropiere de Timisoara si in Dealu Mare, unde societatea Halewood a cumparat citeva sute de hectare de vita romaneasca.
Vita-de-vie, in agonie
Renasterea adevaratului vin romanesc se anunta a fi una dureroasa, scrie ziarul francez. “Din cele 225.000 de hectare de vita-de-vie existente, jumatate risca sa dispara, iar subventiile acordate de doi ani de statul roman nu pot decit sa amortizeze socul”, relateaza “Le Figaro”.
O data cu caderea regimului comunist, viticultorii romani si-au pierdut pietele de desfacere traditionale. Pina la sfirsitul anilor Ô80, Romania producea anual 10 milioane de hectolitri, iar vinul era exportat in tarile blocului sovietic, unde consumatorii nu erau foarte exigenti.
Din 1989, productia de vinuri a scazut la jumatate: in jur de cinci milioane de hectolitri, din care jumatate produsi din butuci hibrizi, pe care viticultorii mici ii cultiva pentru propriul consum. Numai in regiunea Dealu Mare, 30 la suta din terenuri sint abandonate. “Vita-de-vie romaneasca este in agonie.
Ar trebui replantata in fiecare an trei la suta din suprafata pentru a o face rentabila. Iar replantarea unui hectar costa cel putin 10.000 de euro”, explica Guy Tyrel de Poix.
Pentru a intra pe o piata externa cit mai vasta, expertii au declarat, pentru ziarul francez, ca investitorii trebuie sa se orienteze si spre o productie de calitate.
Ei apreciaza ca acestei provocari i-a raspuns deja cu succes Eugen Cojocaru, managerul societatii Cotnari SA, fondata in 1958 si privatizata in 2000, care a readus pe piata un vin care “se ridica la valoarea Tokaj-ului unguresc”.
“Un microclimat insorit si doar usor umed, o recolta nobila si un sol calcaros au facut din acest vin de culoarea mierii cel mai prestigios dintre productiile romanesti”, conchide “Le Figaro”.
http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1265496-romania-noul-dorado-viticol.htm