Rolul informaticii în noua revoluţie agrară
Agricultura, ca ramură de bază a economiei naţionale, se plasează printre domeniile prioritare ale aplicării informaticii, ceea ce este ilustrat şi de faptul că utilizarea calculatoarelor electronice în acest domeniu a făcut primii paşi prin anii ’50.
Utilizarea calculatoarelor electronice în agricultură este înlesnită şi impusă în acelaşi timp de specificul producţiei agricole, în cadrul căreia, alături de factorii umani şi de mijloacele de producţie create de om, acţionează factori şi procese biologice, biochimice, chimico-fizice, meteorologice ş.a., fenomene şi procese naturale care, pentru a fi cunoscute şi stăpânite în folosul creşterii producţiei agricole, impun tehnici şi mijloace informaţionale deosebit de perfecţionate, capabile să recepţioneze, să prelucreze şi să analizeze operativ un volum de informaţii de mare complexitate.
Este cunoscut faptul că în agricultură, în unele cazuri, dacă procesul decizional şi de acţiune înregistrează întârzieri de câteva zile sau chiar câteva ore, se poate compromite parţial şi chiar total rezultatul unei munci îndelungate (cazurile unor epizotii la animale, mana la plante etc). Pentru astfel de cazuri, realizarea unor sisteme informatizate de avertizare şi acţiune operativă are o eficienţă economică ce depăşeşte de zeci sau sute de ori investiţiile făcute în acest scop. Referindu-ne la volumul însemnat de informaţii culese, prelucrate şi valorificate în agricultură, este suficient să amintim că activităţile de evidenţă cadastrală şi de caracterizare calitativă a solului, de pildă, urmăresc la nivelul unei parcele cadastrale zeci de indicatori, iar numărul parcelelor este de ordinul milioanelor.
Prin urmare, sunt greu de imaginat, şi cu atât mai greu de fundamentat, planurile de amplasare optimă a culturilor, prin aplicarea rotaţiei acestora în cadrul asolamentelor, recurgându-se la informaţii privind caracteristicile calitative ale solului, fără a folosi modelele cibernetice şi calculatoarele electronice. O astfel de variantă de plan, la nivelul unei unităţi agricole de producţie, implică prelucrarea a mii de informaţii (indicatori, norme tehnologice, normative economice, coduri etc.), iar la nivelul ramurii - milioane şi zeci de milioane de asemenea informaţii.
Este demn de menţionat faptul că în peste 30 de ani de "informatică agricolă" am reuşit să acumulăm o experienţă valoroasă, materializată într-o gamă bogată şi variată de modele cibernetice şi programe aplicative, ce acoperă o bună parte din domeniile de activitate, funcţiunile diferitelor tipuri de unităţi (IAS, SMA, CAP etc.) şi nivelurile structurii organizatorice de ramură şi teritoriale.
Prin politica de investiţii promovată de conducerea de partid şi de stat în agricultură, considerată a doua ramură de bază a economiei naţionale, s-a stimulat dotarea cu echipamente electronice de prelucrare automată a datelor, reducându-se, totodată, decalajul mare privind dotarea acestei ramuri în comparaţie cu industria. Astfel, în perioada cincinalului precedent (1981-1985) şi a actualului cincinal, capacitatea de prelucrare a datelor (calculată în kilo octeţi) din agricultură a crescut de câteva zeci de ori faţă de nivelul atins până în anul 1980. În prezent, agricultura noastră dispune de calculatoare electronice din familia Coral şi Independent, de calculatoare de tip Felix C 256 - 1024 şi de câteva sute de microcalculatoare, cea mai mare pondere a acestor echipamente având-o unităţile agricole de producţie şi unităţile de cercetare ştiinţifică şi de producţie.
Cu sprijinul Comitetului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, Ministerului Agriculturii, Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice s-a elaborat strategia de informatizare a agriculturii în perspectiva anilor 2000-2010. Astfel, "centrul de greutate" al procesului de informatizare a fost plasat în unităţile agricole de producţie şi în organismele teritoriale din agricultură. În prezent, sunt organizate în 14 judeţe oficii de calcul şi staţii de calcul, aflate în subordinea direcţiilor generale pentru agricultură.
Exemple demne de urmat în procesul de informatizare, prin utilizarea eficientă a calculatoarelor electronice în aplicaţiile de programare operativă a producţiei agricole, în furajarea, selecţia şi reproducţia animală, în amplasarea optimă a culturilor, în planificare şi evidenţa financiar-contabilă şi în alte lucrări oferă şi numeroase unităţi agricole, printre care întreprinderile avicole de stat din Bacău, Oradea şi Băicoi, combinatele de producere şi industrializare a cărnii de porc din Ialomiţa, Timiş, Călăraşi ş.a.
În strategia de informatizare a agriculturii, ca, de altfel, şi în alte ramuri, se urmăreşte introducerea calculatorului la locul de muncă al inginerului, tehnicianului, economistului, şefului de fermă, planificatorului etc. Pentru rezolvarea sarcinilor de muncă. De altfel, se înregistrează o tendinţă de remodelare a structurii activităţilor desfăşurate de ce informaticieni, cu accent pe elaborarea produselor-program generalizabile, orientate către utilizatorul "neinformatician", de proiectare şi implementare a unor sisteme performante de teleprelucrare a datelor şi a sistemelor de gestiune a bazelor de date, alături de o preocupare susţinută de pregătire profesională a utilizatorilor şi de acordare a asistenţei tehnice unităţilor de producţie.
Dr ing. Valeriu Pescariu - Scînteia, nr. 14.544/1989
SURSA: JURNALUL
A început adevărata “revoluţie agrară”. România bate record după record
19 sept. 2011 - România va avea încă un an agricol excepţional, lucru care i-a luat prin surprindere pe cei mai mulţi producători agricoli. Ei se aşteptau la o scădere a producţiei după recordurile din 2010.
În realitate, ceea ce părea să fie un nivel de producţie excepţional tinde să devină noul standard. Ca urmare a recapitalizării unei mari părţi a exploataţilor, chiar şi cifrele umflate din anii ’80 sunt acum depăşite în mod constant. Iar de la această bază, producţia agricolă poate doar să crească. Potenţialul agricol al României este de două sau chiar trei ori mai mare, spun experţii. Plata subvenţiilor la termen, precipitaţiile suficiente şi preţul ridicat al cerealelor au fost cele trei elemente care au condus, în acest an, la obţinerea unor recolte bogate.
Producţia de cereale foarte bună din acest an este mult sub potenţialul real al agriculturii româneşti, spun fermierii.
„Producţia agricolă din acest an este foarte bună, însă ţine de normalitate. Din acest punct trebuie mers în sus, se poate mult mai mult. Nu este un an excepţional, doar am avut norocul să fie întrunite anumite condiţii care au condus la producţii bune la hectar. Firesc ar trebui la anul să fie o producţie mai mare. Anul acesta au fost precipitaţii suficiente şi distribuite uniform, s-au dat subvenţiile la timp pentru fermieri şi preţul la grâu şi porumb au fost convenabile pentru agrcultori”, a menţionat Adrian Rădulescu, fost secretar de stat în Ministerul Agriculturii.
Grânar cu agricultură de subzistenţă
Preţul grâului şi porumbului s-au dublat în acest an. Astfel, grâul se vinde cu 60-70 de bani pe kilogram, de unde în prima jumătate a anului trecut, acesta se comercializa cu 35 de bani pe kilogram.
Ministrul Agriculturii Valeriu Tabără a declarat că producţia de grâu din acest an este de peste opt milioane tone, iar România are disponibil peste export mai mult de jumătate din această cantitate. Astfel, România se poate intitula din nou „grânar”, mai ales că producţia este şi de calitate foarte bună.
„E prima oară când putem discuta despre un anumit grânar. Producţia e de excepţională calitate. Sunt judeţe în care grâul este sută la sută bun pentru panificaţie. În media pe ţară, proporţia de grâu bun pentru panificaţie este de peste 80 la sută. Reintrăm în clubul exportatorilor de grâu, unde România trebuie să rămână", a precizat Valeriu Tabără.
Administratorul Cerealcom, Mihai Anghel, poziţionat în top 3 cei mai mari fermieri români consideră însă că discutăm de un an bun pentru agricultură dar cu o productivitate mult sub potenţial.
„Dacă ne raportăm la producţia medie la hectar comparativ cu cifrele înregistrate în Uniunea Europeană, suntem la jumătate. Nu e o producţie mare faţă de ceea ce ar trebui. Problema apare din modul în care se lucrează terenurile şi din faptul că problema comasărilor de proprietăţi nu a fost rezolvată. Mai mult de jumătate din terenurile agricole sunt lucrate cu tehnologii învechite, neproductive. Dacă luăm în calcul producţia medie la hectar din Uniunea Europeană şi o raportăm la suprafaţă agricolă a României vom vedea că producţia ar trebui să fie de două, chiar de trei ori mai mare decât cea obţinută anul acesta”, ne-a declarat Mihai Anghel.
În România aproape jumătate din suprafaţa agricolă este utilizată de subzistenţă şi cultivată cu mijloace rudimentare. Lipsa investiţiilor se reflectă şi în producţia medie scăzută faţă de alte ţări. Polonia de exemplu a realizat investiţii de cinci miliarde în procesare şi a devenit astfel expotator net de produse alimentare.
La ce ne raportăm?
Pentru acest an estimările de producţie sunt foarte bune pentru toate categoriile de cereale şi alte plante agricole. Astfel, la porumb, producţia va depăşi 11 milioane de tone, iar la floarea-soarelui va fi o producţie de 1,6 milioane de tone, „record istoric”, susţine Valeriu tabără. La rapiţă vom avea o producţie de aproape 800.000 de tone. Pentru cartofii de toamnă este prognozată o producţie de 3,5 milioane tone, o recoltâ suficientă dacă ne raportăm la anul trecut, când producţia slabă a majorat preţul cartofilor cu peste 50% ceea ce a pus presiune şi pe inflaţie.
Dacă la grâu, producţia din acest an este cea mai bogată din ultimele două decenii, nu acelaşi lucru se poate spune despre producţia de porumb. În 2004, producţia totală la porumb a ajuns la 14.5 milioane tone (4,55 tone/hectar), fiind depăşit chiar şi recolta record raportată în perioada comunistă, în anul 1988 (11, 9 milioane tone).
La grâu, cel puţin scriptic, producţia record a fost consemnată în 1988, când s-a raportat o producţie de 8,5 milioane tone (3,6 tone la hectar).
Adrian Rădulescu, fostul secretar de stat în Ministerul Agriculturii consideră însă că cifrele raportate înainte de 1990 nu pot fi considerate de referinţă, iar comparaţiile corecte se pot face doar cu ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani.
„Raportările anterioare anului 1990 nu erau corecte. Existau cazuri în care în statisticile oficiale se consemnau cifre duble faţă de real. Aşa se făceau raportările atunci. Dacă vrem comparaţii reale trebuie să ne raportăm la ultimii ani. Anul acesta de exemplu, este evident că producţia agricolă este mai bună decât anul trecut”, a subliniat Adrian Rădulescu.
SURSA: Romanialibera
Incepe revolutia agrara.
Tot mai multi investitori descopera potentialul urias al agriculturii
Revolutia agrara incepe: tot mai multi investitori, fie ca vorbim despre romani sau straini, descopera comoara numita pamant si se apuca de agricultura. Daca ne tinem de treaba, Romania ar putea scapa de importuri si trai prosper din exportul de mancare.
Rusinos, dar adevarat. Pamantul noastru, daca ar fi lucrat, ar hrani 80 de milioane de oameni. Romanii se hranesc insa din strainatate. Golul il umplu strainii, care au remarcat potentialul solului. Este totusi momentul sa furam meserie.
Romania si Germania, vazute din satelit: araturi mici, neregulate - dovada ca imparteala s-a facut in vremuri cand inca nu se inventase topometria. Se vede treaba ca lupta pe proprietate a fost stransa intre romani si clar nu s-a incheiat. Si Germania a fost pe vremuri faramitata in zeci de state mici cat un domeniu boieresc, dar nemtilor le-a venit mintea la cap: si s-au organizat ca sa fie productivi. Au avut si ei tarani deposedati de comunisti, in fosta RDG, dar dupa unire, nemtii au avut un plan: n-au distrus fostele CAP-uri si nici n-au retrocedat de-a brambura.
Camerele agricole germane au ajutat taranii din est cu experti si proiecte gratuite. In Germania, terenul arabil a atins deja preturi exorbitante, in zonele foarte fertile te poti considera fericit, daca ai gasit pamant cu 17.000 de euro hectarul, iar unii au atins deja performanta de a vinde hectarul cu 36.000 euro.
Ce a facut romanul cu pamantul? Specula imobiliara, care s-a sfarsit si ea intr-o criza caraghioasa. Cu teren nici cultivat, nici construit. La atitudinea de lehamite fata de pamantul mostenit au contribuit cu varf indesat autoritatile: mai intai cu retrocedarea - proces infernal si umilitor.
Apoi, in loc sa il ajute pe taran sa-si eficientizeze gospodaria, autoritatile s-au gandit sa-l amendeze ca nu-si lucreaza pamantul. S-au razgandit - acum vor sa il premieze cu sume mici, daca il arendeaza. Inca nu s-au hotarat. Pana decid cum stimuleaza comasarea terenurilor intr-o agricultura eficienta, vin strainii si mai reduc din parloaga.
Vesteuropenii, in schimb, au exploatat fiecare coltisor, au semanat pana-n buza padurii, pana-n poarta casei. Si au ajuns in extrema cealalta. Aici, oamenii isi pun deja problema ca pamantul e exploatat prea intensiv si distruge biodiversitatea. Cei care lasa o fasie de pamant necultivata, sa respire, sunt premiati de stat.
Au descoperit pamantul romanesc: nesecatuit si ieftin.
Pe de-o parte, investitiile in agricultura nu pot decat sa ne bucure, fiindca aduc bani, si poate mai animeaza economia tarii. De cealalta parte, taranii care se incapataneaza sa mai lucreze pamantul se simt dezarmati in fata concurentei straine.
Ba mai mult, omul se simte furat si acuza strainul ca i-a calcat brazda abuziv.
Ungurii nu vand teren, au tara mica, pamant putin. Nu vor sa omoare taranimea ce nu a apucat sa ajunga la nivelul agricultorilor din vest. La noi, strainii care-si infiinteaza firme romanesti sunt liberi sa cumpere. Fara chef de munca, romanul a vandut: vreo 800.000 de hectare. Dar mai are peste 7 milioane de hectare de pamant arabil din care poate face avere si misca economia tarii daca isi pun mintea la contributie si se apuca in sfarsit de agricultura.
SURSA: INCONT
China propune o nouă revoluţie agrară – fabricile de plante
Agronomii din China, ţara cu cele mai multe guri de hrănit de planeta, propun o nouă revoluţie agrară, poate cea mai importantă de la introducerea mecanizării, pentru a anihila capriciile naturii: creşterea numărului de fabrici de plante.
Fabricarea de plante presupune cel mai natural mod de creşterea a cerealelor şi legumelor, doar că fără pâmânt. În natură, solul joacă rolul de suport al nutrienţilor minerali de care plantele au nevoie pentru a se dezvolta, dar el ca atare nu este esenţial pentru proces. Soluţia nutritivă bazată pe apă – aşa-numita agricultură hidroponică – este accesibilă ca preţ şi mod de utilizare oricui.
Într-o astfel de fabrică, deţinută de Academia Chineză de Știinţe Agricole s-au obţinut astfel, potrivit China Daily, în acest an radamente de 4,61 de tone metrice la hectar pentru cultura de grâu, de 6,38 tone pentru orez şi de 5,28 tone pentru porumb cam de doua ori mai mult decât media globală pentru întreaga lume într-un an bun.
În China funcţionează deja 20 de astfel de fabrici, răspândite în întreaga ţară, în cadrul cărora sînt cultivate 20 de varietăţi de legume – salată, tomate, etc – producţia fiind trimisă pieţelor agro alimentare.
Deşi nu sînt crescute în natură sînt la fel de sănătoase precum produsele bio – procesul lor de producţie făcând inutilă utilizarea utilizarea pesticidelor sau a îngrăşămintelor chimice.
Chinezii au furat acestă idee de la japonezi care au lansat-o în anii 1970. Acum sînt din ce în ce mai preocupaţi de ea dintr-un motiv de securitate naţională – în ultimii ani deşertificarea a redus încet încet suprafaţa agricolă a ţării creând o problemă unei super-puteri în devenire care trebuie să hrănească 20% din populaţia lumii având la dispoziţie doar 10% din suprafaţa arabil a globului. SURSA: AGROINTEL
Unde incepe revolutia agrara?
In iarna, dr. ing. Atanasie Ciorlaus o personalitate de elita a cercetarii stiintifice din agricultura, apreciat in tara si strainatate, inclusiv in SUA, pentru lucrarile din domeniul erbicidarii culturilor agricole, imi declara ca niciodata Romania n-a fost granarul Europei. Intr-adevar, in perioada interbelica, din Romania se exportau cantitati enorme de grau pentru panificatie, datorita consumului redus de paine, romanii, mai ales cei din mediul rural, consumau mai mult mamaliga din faina de porumb. Mai amintim si faptul ca productiile obtinute erau relativ modeste. Despre adevarata revolutie agrara in Romania se poate vorbi abia dupa Al Doilea Razboi Mondial, in perioada copilariei socialismului pe meleagurile noastre, cand s-au pus bazele comasarii terenurilor, intai prin intovarasiri, apoi prin infiintarea in forta a gospodariilor agricole, dupa modelul colhozului sovietic si al intreprinderilor agricole de stat. Un alt factor care a contribuit din plin la schimbarile radicale din agricultura a fost mecanizarea si infiintarea Statiunilor de Masini si Tractoare (SMT), unde au fost incadrati mecanici agricoli, la inceput scolarizati sase luni, apoi prin scoli profesionale de mecanici agricoli de trei ani. Transformarile profunde din agricultura tarii au fost favorizate si de numarul mare de specialisti agricoli scoliti in universitatile de profil, in toate domeniile agricole, practic, in fiecare sat exista unul sau doi specialisti de inalta calificare. Referitor la mecanizare, la inceput au fost acele tractoare pe senile KD, fabricate dupa o licenta sovietica, apoi au aparut tractoarele cu pneuri, UTOS 26, UTOS 27, fabricate la Brasov, urmate de Universal 650, Universal 445, tractoare care au contribuit din plin la modernizarea agriculturii. Bineinteles ca s-a lucrat si la dotarea cu tot setul de utilaje agricole pentru lucrarile solului, intretinerea culturilor si recoltat. Apropo de recoltat, la inceput au fost combinele C1, C3 tractate, urmate de combina Gloria, dupa patent italian. Am fost martor la aceste transformari din agricultura si vreau sa reamintesc vremelnicilor guvernanti etapele revolutiei agrare din Romania, pentru a invata cate ceva din aceste realitatii, fiindca de peste doua decenii, fesenistii, ajunsi la putere prin minciuna si jaf, au tot furat si au distrus realizarile din perioada socialismului. Trist, ca si Guvernul Ponta, ajuns la putere tot prin manevre oculte, nu da semne ca ar fi interesat de promovarea unor strategii pentru relansarea agriculturii. Mai nou, USL isi tine sedintele de lucru prin televiziuni si abureste poporul cu promisiuni care nu-si gasesc o justificare in viata reala. Mai exact, pana la aceasta data, dupa un an de guvernare, Ministerul Agriculturii nu a iesit in fata cu nicio propunere concreta privind dotarea agriculturii cu utilaje. Nu-i vorba, ca nici PDL nu s-a remarcat cu vreo initiativa revolutionara, poate doar prin hotie. Sa pornim de la o realitate trista, faptul ca in Romania, conform statisticilor oficiale, la un tractor revin 54 de hectare. Sa-mi fie cu iertare, dar nu pot sa cred in statisticile MADR, fiindca din cele 174.790 de tractoare cate exista la ora actuala in Romania, nimeni nu poate sa spuna cate sunt functionabile. Sa avem in vedre si statistica UE, care spune ca incarcatura medie pe un tractor in tarile europene este de 14, 24 hectare, ca in Polonia, de pilda, la un tractor revine 12 hectare. Recunosc ca pana sa fie distrusa, lichidata, Uzina de tractoare din Brasov, aici se produceau Tractoare U650, U445, performante la acea vreme, dar cu un consum de combustibil ridicat, in comparatie cu cele fabricate in tarile UE. La ora actuala, se mai fabrica tractoare la Reghin, sub licenta straina, la Craiova, Rasnov-tractoare chinezesti.
In Romania se vand anual circa 1.500-2.000 de tractoare, un necesar doar pentru un judet. Multe tractoare s-au achizitionat prin Masura 121, masura care nu mai exista la ora actuala. Inca nu se stie ce fonduri va aloca UE pentru tehnica agricola in perioada 2014-2020. Prin anii '50, la mine in sat era un comunist convins, Mucenic, acesta avea un fiu. Constient de viitorul meseriei de tractorist, Mucenic si-a trimis feciorul, pe Miru, la un curs de calificare in meseria de tractorist. Intors acasa, acesta umbla imbracat intr-o salopeta curata. Batranul revoltat i-a spus sa-si murdareasca salopeta cu ulei si motorina si asa sa se plimbe prin sat, sa vada lumea ca-i muncitor calificat. Pana la urma, a ajuns un tractorist apreciat si a lucrat pe KD, UTOS si Universal 650. Consider ca adevarata revolutie agrara a inceput in satul meu, prin transformarea lui Miru din taran in muncitor agricol calificat.
SURSA: Cuvantul-liber
Guvernul pregăteşte o nouă revoluţie agrară
Nimeni nu va fi împroprietărit, însă setul de reglementări aflat pe masa de lucru a Executivului va schimba radical modul de circulaţie a terenurilor agricole din România. La prima vedere, doar cine munceşte pământul va avea dreptul să-l şi cumpere.
Marţi, la sediul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a avut loc o întâlnire în cadrul căreia a fost dezbătut proiectul de lege privind vânzarea – cumpărarea terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice, precum şi cel de înfiinţare a Agenţiei pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare. La această întâlnire au participat reprezentanţi ai Federaţiei Naţionale a Producătorilor din Agricultură, Industria Alimentară şi Servicii Conexe din România – Pro Agro, ai Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Agricultură, Alimentaţie, Tutun şi Servicii Conexe din România – Agrostar, ai Ligii Utilizatorilor de Apă, ai Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România - LAPAR, ai Asociaţiei Comunelor din România, ai Agenţiei Domeniilor Statului, ai Consiliului Concurenţei precum şi reprezentantul Comisiei Europene în România. Discuţiile au vizat următorul aspect: ce condiţii trebuie să îndeplinească persoanele fizice care vor dori să cumpere teren agricol în România.
Proiectul de lege iniţiat de Ministerul Agriculturii prevede, printre altele, condiţii speciale pentru cei care vor să achiziţioneze terenuri. Iată câteva elemente reprezentative din document.
Pentru a putea cumpăra teren agricol în România, situat în extravilan, dobânditorul persoană fizică trebuie să îndeplinească una din următoarele condiţii:
a) să facă dovada că are cunoştinţe în domeniul agricol, potrivit normelor metodologice la prezenta lege;
b) a desfăşurat activităţi agricole pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, potrivit normelor metodologice la prezenta lege.
Persoanele fizice care au în proprietate teren agricol trebuie să dovedească statului că l-au muncit.
„Persoana fizică care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, deţine în proprietate terenuri agricole pe teritoriul României, situate în extravilan, trebuie să facă dovada că a desfăşurat activităţi agricole pe acestea, în condiţiile stabilite prin normele metodologice la prezenta lege”, se mai arată în proiect.
Cei care respectă condiţiile impuse de lege şi implicit pot cumpăra teren în extravilan pe persoană fizică sunt obligaţi să se limiteze la 100 de hectare. "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, proprietatea persoanei fizice, reprezentând terenuri agricole situate în extravilan, nu poate depăşi 100 ha", se mai arată în proiect.
Proiectul de act normatic impune anumite restricţii şi celui care înstrăinează terenul.
"Înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole din România, situate în extravilan se face cu respectarea dreptului de preempţiune al coproprietarilor persoane fizice, vecinilor persoane fizice, arendaşilor, persoane fizice cu vârsta de până la 40 de ani, care desfăşoară activităţi agricole pe raza administrativ-teritorială a localităţii unde este situat terenul respectiv, precum şi Statul Român, la preţ şi în condiţii egale, în ordinea stabilită prin prezenta lege", se arată în proiect. Numai dacă cei care au drept de preempţiuni nu respectă condiţiile legale pentru a putea cumpăra terenul respectiv, sau dacă aceştia nu acceptă oferta, terenul poate fi vândut altcuiva.
Ministerul Agriculturii mai vrea înfiinţarea unei instituţii-Autoritatea pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare, care va avea următoarele atribuţii: asigură publicarea ofertelor de vânzare-cumpărare pe site-ul propriu; asigură verificarea exercitării dreptului de preemţiune; verifică îndeplinirea condiţiilor legale de vânzare-cumpărare de către potenţialul cumpărător; emite avizul prealabil încheierii contractului de vânzare-cumpărare al terenurilor cu destinaţie agricolă de către persoanelor fizice, cetăţeni români, respectiv cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene sau terţ, precum şi apatrizi cu domiciliul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, sau terţ.
Ideea ar fi ca prin implementarea unei astfel de legi să fie mult îngreunată achiziţia de terenuri agricole de către străini, dar şi o mai bună administrare a terenurilor agricole româneşti.
Peste nici patru luni, străinii vor putea cumpăra fără nici o restricţie terenuri agricole în România. Specialiştii cred că ar putea fi un nou boom imobiliar. „Se plătesc între 2.000 şi 2.500 de euro pe hectar în cazul suprafeţelor compacte de 7-800 de hectare”, susţine Adrian Crivii, fondatorul companiei pentru consultanţă şi evaluare Darian, cel mai mare evaluator independent din România. Adrian Crivii mai spune că a realizat prin compania sa mai multe evaluări în 2011 şi 2012 pentru firme străine, exact în vederea achiziţiei de terenuri agricole.
În prezent, între 7 şi 10% - nimeni nu ştie exact cât, în realitate ar putea fi mult mai mult - din suprafaţa agricolă a României este deja vândută străinilor.
La nivel internaţional, cele mai multe terenuri agricole cumpărate de străini sunt în Africa sau America de Sud, dar investitorii nu au ocolit nici Australia, Europa de Est sau Asia de Sud-Est. Nonrezidenţii deţin peste 1 la sută din suprafaţa arabilă a Africii, în 20 din cele 56 de ţări ale continentului. În Liberia, companiile străine controlează 67 la sută din suprafaţa arabilă.
În Europa, România este pe locul întâi în ceea ce priveşte înstrăinarea terenurilor destinate agriculturii.
La nivel global, ţara noastră stă lângă Liberia, Laos, Paraguay, Sierra Leone şi Indonezia.
SURSA: Cotidianul
Reorganizarea MADR - planuieste o noua revolutie agrara, tot pe spinarea fermierilor
Fermierii,agricultorii,toti contribuabilii trebuie sa se pregateasca de ceea ce este mai greu.Vor munci mai mult,ca sa plateasca o structura de lux,mai stufoasa si mai mincatoare de bani bugetari.
Asta pentru ca Senatul a aprobat proiectul de lege privind unele masuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR) si a unor structuri aflate in subordine a fost aprobat de plenul Senatului, in sedinta de marti. Proiectul a primit 79 voturi pentru, 3 impotriva si 11 abtineri. De asemenea, a fost aprobat si raportul Comisiei pentru agricultura, silvicultura si dezvoltare rurala – 83 voturi pentru, 3 impotriva si 11 abtineri.
Documentul prevede infiintarea Autoritatii Fitosanitare, a oficiilor pentru agricultura judetene si al Municipiului Bucuresti, a Autoritatii Nationale pentru Resursele Vegetale, a Autoritatii pentru Administrarea Sistemului National Antigrindina si de Crestere a Precipitatiilor precum si a Agentiei Zonei Montane.Comisia a adus amendamente acestui proiect, printre acestea numarandu-se modificarea Articolului 4 care spune ca personalul structurilor care se desfiinteaza in urma reorganizarii se preia de institutiile publice la care trece activitatea acestora, beneficiind de drepturile salariale acordate, potrivit legii, pentru categoriile de functii din cadrul institutiilor publice care preiau activitatea
O noua Directie in MADR (de tocat banii contribuabililor),pe gratis
Dupa Articolul 6 a fost introdus un punct care spune ca in cadrul MADR se infiinteaza Directia de Inspectii Verificare si Control in Agricultura, cu rang de directie, prin reluarea activitatilor de inspectie, de verificare si de control de la directiile pentru agricultura judetene, respectiv a Municipiului Bucuresti. “La nivelul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti se organizeaza si functioneaza in subordinea Directiei de Inspectii, Verificare si Control in Agricultura. Directia de Inspectii, Verificare si Control in Agricultura se subroga in toate drepturile si obligatiile aferente desfasurarii activitatilor de inspectie, de verificare si de Control ale directiilor pentru agricultura judetene respectiv a Municipiului Bucuresti. Personalul directiilor pentru agricultura judetene si a municipiului Bucuresti cu atributii de inspectie, de verificare si de control se preia de catre Directia de Inspectii Verificare si Control in Agricultura conform Articolului 4. Patrimoniul directiilor pentru agricultura judetene, respectiv a municipiului Bucuresti aferent desfasurarii activitatilor de inspectie, de verificare si de control se preia de catre Directia de Inspectii Verificare si Control in Agricultura, prin protocol de predare-primire, incheiat in termen de 20 de zile de la data intrarii in vigoare a Hotararii Guvernului”, se arata in anexa 1 de amendamente aprobate a raportului Comisiei.In cadrul plenului Senatului a mai fost adaugat un amendament, pe langa cele din raport, cu privire la infiintarea Agentiei Zonei Montane, cu sediul in municipiul Alba Iulia, respectiv modificarea Alineatului 1, Articolul 12.
SURSA: INFO AGRO
Povestea Cenusaresei: adevarata “revolutie agrara” se intampla chiar acum, sub ochii nostri
Agricultura românească a reușit să-și demonstreze, pentru al doilea an la rând, potențialul uriaș, la capătul unei evoluții spectaculoase care a culminat cu o situație care părea incredibilă până acum câțiva ani: importurile au depășit exporturile. Asta s-a întâmplat mai degrabă în ciuda politicilor economice și mai puțin datorită lor.
România este prinsă ca între ciocan și nicovală între incompetența și corupția locală, pe de-o parte, respectiv interesele politice comunitare, calibrate spre nevoile economice ale Europei dezvoltate, pe de altă parte. Potențialul local este în continuare sub-utilizat – cea mai vizibilă dovadă fiind faptul că unu până la două milioane de români au ajuns să contribuie la productivitatea agricolă a altor țări – ca Spania sau Italia.
*Contrar miturilor care persistă, România nu importă decât o parte mică din alimentele pe care le consumă. Ba mai mult, de trei ani este exportator net de produse alimentare. Chiar dacă balanța comercială generală este încă deficitară, în cazul strict al alimentelor ea este pe excedent.
*Valoarea adăugată a producției locale continuă să fie relativ mică, iar vina pentru această situație o poartă tocmai inerția industrializării și a comasărilor. Dimpotrivă, suprafețele mici caracteristice României cuplate cu forța de muncă numeroasă au șansa de-a se transforma în avantaj competitiv.
*Felul în care sunt distribuite acum subvențiile – care deja sunt mici – nu ajută cu foarte mult. Este treaba administrației să găsească mecanismele necesare pentru a adapta Politica Agricolă Comună la nevoile specifice României. RAPORTUL POATE FI DESCĂRCAT AICI.
SURSA: SAR